Bergama, orașul dintre două cetăți

2017

Pornind din Izmir, orașul cu un climat mediteranean blând, orice sezon este perfect ca să explorezi marile situri ale antichității. De la Izmir la Bergama e o distanță de 110 km pe o autostradă cu trafic intens unde se circulă bară la bară. Problema e că șoferii turci nu mențin o distanță suficientă între masini, așa că vezi tamponări frecvente din cauza unor frâne bruște.

Anticul Pergam e compus din două situri, Asclepionul jos, pe câmpie, la marginea orașului și Acropolele sus în munte, la 6 km de centru, aflate în patrimoniul mondial UNESCO.

20170501_112254.jpg

După vizitarea Asclepionului, străbați aglomerația urbană, slalomând printre căruțe și biciclete, ca să ajungi la situl principal, pe coasta muntelui, la Acropole.

20170501_112325-e1549650583715.jpg

Orășelul nu este lipsit de interes, pentru culoarea locală. În centru se află Bazilica roșie, numeroase prăvălii și cafenele, căsuțe modeste și străzile care roiesc de lume.

20170501_111633.jpg

Ce zici de o scurtă pauză la un chai ?

20170501_112409

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

O zi în Kalymnos

2017

Din insula Kos, am facut o excursie de o zi în insula vecină, Kalymnos, invitați de o parte a familiei și de prieteni. Agenda vizitei a fost calculată la minut, ca să profităm la maximum de toate atracțiile insulei și de programul consistent pe care gazdele ni-l puseseră la cale.

Kalymnos este cunoscută mai ales pentru pescuitul și prelucratul bureților de baie care astăzi se mai face doar artizanal, din pasiune și pentru menținerea tradiției. După ce îi pescuiesc, se păstrează doar partea utilă, adică scheletul acelei vietăți marine. După aceea, bureții sunt întinși la soare, apoi storși, călcând cu piciarele pe ei și, în final, spălați în apa mării. Acolo am aflat că bureții de culoare maro închis sunt mai aspri, dar netratați, naturali, pe când cei galbeni sunt decolorați prin procedee chimice. Întrucât din comerțul cu bureți de baie nu se alegeau cu mai nimic, sărăcia i-a împins pe foarte mulți pescari să emigreze în Australia.

20170624_103215 (1)

Dimineața la 8 – plecare cu vaporul din Kos, portul Mastichari. Mașina am lăsat-o în parcarea portului.

Traversarea durează cam o oră. Suntem întâmpinați cu bucurie în portul Pothia, care arată ca un amfiteatru cu deschidere spre mare.

20170624_095322

Primul obiectiv al vizitei – pelerinaj la Sf.Sava, a cărui mănăstire se află sus, pe creste.

20170624_101626

Sf.Sava a fost un discipol al Sfântului Nectarie din insula Egina.

20170624_101831

Ca pictor, este autorul primei icoane ce îl înfățișează pe Sf.Nectarie, înainte ca acesta să fie canonizat, însă este cunoscut și datorită miracolelor înfăptuite.

20170624_103047.jpg

S-a retras în insula Kalimnos după trecerea în neființă a Sfântului Nectarie.

20170624_103105.jpg

A urmat vizita la rezidența prietenilor, o vilă cu două apartamente, decorată în stil tradițional.

20170624_105152

În turul insulei, am trecut mai întâi printr-un fel de oază, în localitatea Vathi, răsărită din nimic în mijlocul ariditații muntelui, în care predominau livezile de mandarine.

20170624_113417-e1549650762256.jpg

Oprire în portulețul Vathi la cafea, suc, cumpăraturi la tarabe pe țărmul mării.

20170624_113846

Am continuat turul insulei, partea a doua, pe un drum foarte spectacular, spre locul unde urma să ne petrecem după-amiaza, până la ora 18 când urma să luăm vaporul înapoi spre Kos. Relieful preponderent muntos a favorizat organizarea unui festival pentru alpiniști, Kalymnos Climbing Festival.

20170624_124649

În plus, insula e cunoscută și pentru sursele termale de apă sulfuroasă.

Suntem conduși către locul-surpriză prevăzut pentru masa festivă, la un capăt de insulă (sau de lume?), pe o plajă ferită.

20170624_125346

Eram doar noi, câțiva localnici și câteva yahturi turcești ancorate în apropiere de țărm. Mașinile nu prea ajungeau acolo, drumul fiind abrupt, neastfaltat și sinuos. La restaurantul unde am mâncat, proprietarul era pescar și toate specialitățile servite se pregăteau doar cu ceea ce pescuise în ziua respectivă.

20170624_150214.jpg

Nici plaja, nici restaurantul nu aveau nume. Nu știu unde am fost și nici nu cred ca aș putea să recunosc drumul. Va rămâne în continuare un loc secret, doar pentru adevărații cunoscători.

20170624_121943 (1)

Lectură de drum:

Insula la amiază, de Julio Cortazar, în volumul de povestiri Toate focurile, focul

Bertina Henrichs, Rocadă în stil grec

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Pe scenă

Almagro, 2017

În centrul Spaniei, în regiunea Castilla la Mancha, pe drumul lui don Quijote, oprește-te pentru o zi la Almagro.

20170320_173941-e1572169172168.jpg

Da, știu, după aceea îți va fi greu să pleci.

20170320_174732

L-am vizitat într-o după-amiază însorită de martie, chiar de echinocțiul de primăvară.

20170320_222334

În centru ajungi după ce în prealabil traversezi câteva piețe mici, intime, contrastante, cu un design medieval ultracontemporan.

20170320_175949.jpg

Si, iată, centrul îti apare deodată în față, ca o scenă enormă, acaparatoare și fascinantă.

20170320_181008

Nici nu știi în ce direcție să privești, ai impresia că în spatele coloanelor se ascunde ceva. Te întrebi cine ți-ar putea desluși misterul acestui oraș.

20170320_180443

Unul dintre secrete este teatrul. Aici are loc un festival prestigios, care numără până acum 41 de ediții.

20170320_192422

Pe măsură ce soarele cobora spre apus, treptat, se aprindeau felinarele.

20170320_220146.jpg

Am poposit la un hotel care a fost o reședință istorică din lanțul Paradores, simplu, dar renovat în stil contemporan cu mult bun gust.

20170320_173701.jpg

Tot acolo am luat și cina, creată din produse regionale delicioase.

20170320_211146.jpg

Pentru amatorii de dulciuri, recomand specialitatea patiseriei regionale, fursecuri pe bază de migdale, savuroase și consistente !

20170320_180720Lectură de drum:

Cervantes, Don Quijote de la Mancha

Terapie

Bergama, 2017

Înainte de a citi textul de mai jos, recomand să arunci o privire pe postarea Bergama, orașul dintre două cetăți.

***

Am preferat să încep vizita anticului Pergam cu Asklepionul, un sit mai mic și mai discret, situat pe un teren plat, la periferia noului Bergama Town.

20170501_100433

Menit să fie un centru de tratament, a fost construit in sec.4 (î.Hr.), dar cea mai mare notorietate a atins-o pe vremea romanilor.

20170501_100258

În acest templu a oficiat marele anatomist Galien, tratându-i pe toți bogătașii din Roma care se programau, între două orgii, la o cură de refacere bazată pe ceaiuri de plante și post negru.

20170501_101218

Între ședințele de tratament beneficiau, în condiții de lux, de bibliotecă, teatru, sală de sport.

20170501_100830

Situl se învecinează cu o unitate militară și fotografiatul este parțial interzis. Însă elementele mai bine conservate, cum ar fi teatrul, nu intră sub această interdicție.

20170501_100234.jpg

Ca să ajungi în inima cetății, ai plăcerea să străbați magnifica Via Tecta, o alee de marmură de 800 de metri, mărginită de coloane, care se bifurcă spre teatru și spre templul lui Asklepyos.

20170501_095225

Spre norocul nostru, am vizitat acest sit la mică distanță de un grup de turiști turci, printre care se afla și o solistă de operă, – o doamnă foarte frumoasă, o remarcasem chiar de la intrare, – și am avut ocazia de a ne delecta cu un mic spectacol, în solemnitatea colonadelor și a propileelor (avanporților), atâtea câte au supraviețuit până azi.

20170501_102805

Maiestuoasa sinestezie care se înfiripă între culori, formele arhitecturii antice, miresmele naturii și melopee creează un efect unic și rar.

20170501_102236

Peste tot, crescuseră spontan măslini, migdali și smochini. Asemenea lor, ariile de operă răzbătând pe neașteptate, – când credeam că vor încheia, începea un alt cânt, – erau o surpriză la fel de minunată ca și acei arbuști care se nimeriseră printre vestigii, la voia întâmplării, ca un cadou oferit călătorului.

20170501_105336

Smochinele erau deja mari, dar încă necoapte, cam cu trei luni mai avansate decât cel de la mine de acasă, din Oltenia. Cu atâția arbori cu virtuți energizante, cu peisajul care te învăluie înmiresmat, este neîndoielnic că tratamentele prescrise de doctorii din antichitate te puneau rapid pe picioare !

Casa din povești

Loreto, 2018

Povestea sanctuarului din Loreto, în estul Italiei, aproape de Adriatica, este următoarea: din casa în care s-a născut Fecioara Maria la Nazaret (și unde a revenit după fuga în Egipt) au fost aduși aici trei pereți în stare perfectă, de către o familie de oameni înstăriți, foarte credincioși, al căror nume era Angeli. Prin anul 1291, au comandat aducerea casei, demontată în bucăți, cu vaporul, dar toată această operațiune s-a lungit iar ei, între timp, au răposat. În anul 1294, după ce cruciații au fost expulzați din Palestina, casa a ajuns în portul italian și, știindu-se că transportul s-a datorat familiei Angeli, i s-a dus vestea că a fost adusă de Angeli (=îngeri, în italiană). Asa s-a perpetuat numele ei de-a lungul timpului, Casa adusă de îngeri. I s-a dus vestea dincolo de granițele Italiei. La capătul bulevardului principal, se află spațiul monumental format din piața cu fântâna decorativă, sanctuarul Sfintei Case și Palatul Episcopal.

De proiectul arhitectural s-au ocupat Pontelli, Bramante, Sansovino – cei mai buni arhitecți ai momentului.

În Evul Mediu, în jurul basilicii au început să se construiască noi edificii pentru fideli, spitele, hanuri, prăvălii.

20180909_151121-e1549651170494.jpg

Pereții casei sfinte se află, apărați și protejați, în interiorul bisericii construite în jurul ei. Intri pe o ușiță, stai, te lipești de pereți, îi atingi, încăperea este cu adevărat mică, dar poți sta oricât de mult înăuntru, chiar dacă se umple, nu deranjezi pe nimeni. Oamenii intră liniștiți, cu respect și evlavie, se roagă și ies. Sanctuarul beneficiază de un binemeritat renume privind înfăptuirea unor miracole. Privești oamenii în jurul tău și îți dai seama că au venit acolo, ca și tine, cu speranța că se va întâmpla un miracol, în virtutea celor care s-au înfăptuit în trecut.

20180909_145205

Am vizitat și muzeul Palatului Episcopal, cu picturi de mari maeștri italieni. Are doar câteva săli și se află la etaj, de-a lungul unor coridoare lungi mărginite de coloane.

20180909_142145-e1549651252544.jpg

Ca un detaliu util de organizare: parcările sunt imense, iar pe bornele de tichete este afișat și programul serviciilor religioase, astfel încât vizitatorii să poată calcula exact de câți bani să își cumpere tichet, dacă vor să asiste la slujbă sau raportat la timpul pe care vor să-l petreacă în tot complexul.

Acest locaș a fost menționat ca fiind prima destinație de pelerinaj din Italia, în 1294.

vezi și: Departe de orice, aproape de sine

 

Portocaliu

Chiang Mai, 2017

Înainte de a pleca în vacanță două săptămâni în Thailanda, am căutat pe bloguri de călătorie să aflu despre stilul de viață thailandez, mi-am cumpărat cărți în franceză și engleză care tratează subiecte locale, ca să fiu pregătită și să înțeleg mai bine ce urma să văd.

20170206_162004-e1549651682907.jpg

Mai fusesem în Asia doar în Malaezia și Singapore, în urmă cu 12 ani, dar sunt teritorii cu obiceiuri complet diferite. Însă, oricât de mult te-ai documenta, acolo plonjezi într-o civilizație a detaliului, în care cel mai mic gest are semnificații majore.

20170207_143902

Așadar, pregătește-te să fii surprins !

20170206_141258.jpg

După aterizarea la Bangkok, ne îmbarcăm pe un zbor local ThaiSmile cu destinația Chiang Mai, în nordul Thailandei, oraș aflat pe lista UNESCO Creative Cities.

20170206_153139

Rezervasem încă din România transferul de la aeroport, astfel că primul contact cu Thailanda a fost hotelul care se afla într-un parc cu vegetație exotică luxuriantă de la marginea orașului, întrucât citisem că centrul este foarte poluat.

20170206_182658_resized

A doua zi, am pornit să-l explorăm.

20170206_181126_resized

Orașul medieval este înconjurat de un zid, iar centrul poate fi parcurs pe jos.

20170206_121902

Ne-am rezumat doar la principalele temple, unele gratuite, altele nu, însă fiecare templu are ceva special în arhitectură, construcție, decorațiuni interioare caracteristice.

20170207_112618Orașul are o tradiție religioasă solidă începând cu anul 1477, când a găzduit un mare conciliu budist. Din acest motiv, reprezintă o destinație reputată de pelerinaje.

20170206_161327_resized

Poți vedea peste tot în jurul templelor grupuri numeroase de călugari budiști.

20170206_144333

Există în jur de 300 de temple, printre care unele vechi de sapte sute de ani, cu grădini și clostere unde îi observi pe călugări meditând sau discutând între ei.

20170206_130648

În interiorul templelor, trebuie să faci precum localnicii.

20170206_155136.jpg

În templele din Chiang Mai, ambianța era de așa natură că nu am considerat necesar să-mi iau sandalele în sacoșă, le-am lăsat la intrare. Îți dai seama ușor unde le iei în sacoșă și unde le lași pe raftul prevăzut în acest scop, depinde de aglomerație și de tipul de vizitatori.

20170206_144317

Îmi plăcea să stau și să mă uit la ce fac oamenii în interiorul templelor. După ce intram, îmi căutam un loc să mă așez jos, mai în spate, un pic lateral, și să-i privesc pe credincioșii care veneau să se roage.

20170206_155442-e1549651778752.jpg

De obicei, îmi alegeam să stau într-un sector complet liber, ca să nu-i încurc pe localnici. Am remarcat că ei rămâneau așezați destul de mult, deși poziția era foarte incomodă, cu picioarele strânse pe lateral. După câteva minute, trebuia să mă mișc ca să nu înțepenesc, dar ei rezistau inexplicabil de mult.

20170206_151822-e1549651805429.jpg

Un obicei care m-a surprins era faptul că, la unele toalete din incinta templelor trebuie să-ți lași încălțămintea afară și să-ți pui o pereche de șlapi, pe alese din zecile de perechi lasați în acest scop la intrare, evident cu explicațiile de rigoare, în engleză.

20170206_131311

Ținuta vestimentară pentru vizitat temple este destul de strictă, pantalon sau fustă până sub genunchi și eșarfă (la femei) să îți acoperi umerii. Poți împrumuta la intrare accesoriile care îți lipsesc.

20170207_124356

Am vizitat și imensa grădină botanică a reginei, cu spații dedicate unor aranjamente florale din diverse zone geografice.

20170207_114259

Grădina de orhidee este somptuoasă, atât în seră cât și la exterior, are varietăți rarissime.

20170207_123147

Se spune că Chiang Mai este capitala gastronomică a Thailandei și am degustat multe specialități locale delicioase.

20170206_210339

Se prepară multe mâncăruri pe bază de carne de porc, în combinație cu sosuri de mango, cocos, papaya, fructul pasiunii, asezonate cu lămâiță sau citronelă.

20170216_205621_resized

Localnicii însoțesc aceste feluri cu foarte bune vinuri thailandeze, produse local din soiuri de struguri asemănătoare cu cele din Napa Valley, Australia, Africa de Sud.

20170207_143655

Spre deosebire de restul Thailandei, aici, în nord, diminețile sunt răcoroase, însă după-amiaza se ating 30 de grade.

20170207_150709.jpg

Dar nu-i nici un pericol de dezhidratare, la tot pasul, pe stradă, treceau nenumărați negustori ambulanți.

20170206_130424-e1549651873823.jpg

Mi-am cumpărat un coconut juice, binevenit în căldura moleșitoare.

20170206_121535

Lectură de drum:

Jacques A.Bertrand, La course du chevau-léger

Departe de orice, aproape de sine

Meryemana, 2017

Din Izmir, poți face o excursie de o zi, combinând situl antic de la Efes și Casa Fecioarei Maria, în apropiere de orașul Selçuc, în direcția muntelui, la 5 kilometri de poarta sudică de ieșire din situl arheologic de la Efes.

Unele texte sfinte susțin că ea și-a trăit ultimii ani și s-ar fi stins din viață aici, la Efes, într-o umilă căsuță, pe locul căreia s-a ridicat o biserică minusculă, ascunsă printre măslini seculari. Se presupune că a ajuns la Efes cândva între anii 37-45, în același timp cu Apostolul Ioan, a cărui basilică am văzut-o la Selçuc. Este cunoscut faptul că, înainte de a fi răstignit, Iisus l-a rugat pe Apostolul Ioan să vegheze asupra mamei sale și astfel se explică prezența simultană a amândurora la Efes. Pentru detalii, vezi postarea Șapte.

Ca să ajungi acolo, ai de-a face cu un control multiplu de poliție, foarte riguros, chiar de la intersecția unde drumul se bifurcă în direcția așezării.

IMG_0643

Acest loc sfânt a fost identificat în sec.19 de către o călugăriță germană, Catherine Emmerich, care a avut viziuni în mod repetat. La început, nimeni nu a luat-o în serios doar niște preoți din Izmir au pornit să verifice spusele măicuței. Ulterior, s-au făcut cercetări amănunțite și s-au găsit dovezi că avea dreptate. Mai târziu, casa a fost recunoscută oficial atât de către Vatican, cât și de către Biserica ortodoxă. Actualmente, biserica ține de Ordinul Franciscan.

IMG_0644

Capela bizantină așa cum o vedem azi, datează din secolul 6 și a fost ridicată pe temelia modestei case a Maicii Domnului din secolul 1. Este recunoscută ca fiind, din punct de vedere spiritual, un înalt loc de pelerinaj, chiar de când Sfânta Fecioară s-a stins, în secolul 1. Există dovezi că grecii din satul Șirince, aflat în apropiere, veneau aici de 15 august, de Sf.Maria. Primul Papă care a venit aici în pelerinaj a fost Leon XIII.

IMG_0651

Între acest loc de pelerinaj și cele din Europa creștină nu e nicio diferență. Nu ți-ai da seama unde ești dacă nu ai vedea vizitatoare în ținută musulmană. Pentru musulmani, această locație are o semnificație la fel de importantă, pentru că ei consideră că Fecioara Maria este mama unuia dintre marii profeți ai Islamului, Isa Peygamber. Atmosfera este senină, liniștită, departe de orice tulburare.

vezi și: Casa din povești