Edirne, recomandări practice

2018

Adrese utile

1.Dulciuri tipice

20181013_173020

– baklava și derivatele ei, pentru că, de fiecare dată când merg la acea prăvălie, găsesc mereu noi produse. Îmi plac cele de ciocolată amăruie, dar și sarmalele de fistic (de Gaziantep, obligatoriu !) – mici fursecuri din fistic proaspăt, măcinat fin, însiropate, foarte aromate.

2.Produse de patiserie sărată

20181022_094613

Plăcinte cu brâză, cu spanac și o ofertă largă de brânzoaice cu aluaturi de compoziție diferită pentru fiecare tip de brânză.

20171009_175309

3.Pauză de cafea sau chai

IMG_2260

O cafenea mică și izolată, pe o alee care pornește din strada principală.

IMG_2257

Are o terasă afară lângă o veche moschee și un interior intim și romantic.

IMG_2262

Datează de la 1877. Proprietarul este foarte simpatic, iar cafeaua excepțională ! Ei nu vând nimic dulce, dar eu îmi cumpărasem de pe stradă eclere prospete și le-am savurat la cafea.

IMG_2258

4.Hotel

20181013_162842

Hotel Tașodalar este chiar casa în care s-a născut Mehmet Cuceritorul, învecinată cu marea moschee Selimyie, aflată în patrimoniul UNESCO.

20171010_110815

Camerele sunt mobilate ca un conac boieresc, cu mobilă în stil otoman.

20181013_162611

 

Din păcate, micul dejul este cam sărăcăcios, în discrepanță cu stilul elegant și cu nivelul general al serviciului, de bună calitate.

20181013_170502

5.Cumpăraturi

Un obiect menajer util pentru amatorii de suc de rodie proaspăt este strorcătorul de rodie manual, nu electric sau centrifugă.

20181018_102524

Poți prelucra la el și alte fructe cum ar fi citricele sau lubenița. Îl găsești la bazarul din zona comercială, la un preț convenabil, 130 TL (19 euro la cursul din octombrie 2018). Dacă mergi toamna, rodiile îți recomand să le cumperi direct de la producător, de pe marginea drumului !

20181017_103212

Croazieră spre casă pe marea Marmara

De la Yalova la Yenikapi (Istanbul), 2018

Yalova este un oraș de tranzit, unde am preferat sa ne cazăm, la un hotel nou deschis, după ce am vizitat Iznik (vechea Nicea). De la Yalova, te urci pe un ferry, după două ore te dai jos la Istanbul și, de acolo, spre casă.

20181020_114335

Portul pentru care iei bilet este Yenicapi. Biletul se cumpără de la un ghișeu chiar la coada de îmbarcare, fără să cobori din mașină. Compania păstrează o ordine impecabilă asupra tuturor operațiunilor de îmbarcare, nu e nevoie să întrebi nimic, iar lumea respectă regulile.

20181020_114252

Vânzătorul nu ne-a întrebat unde vrem locurile pentru pasageri, ne-a dat din oficiu locuri pe puntea exterioară, pe scaune de metal, cele mai ieftine. Pentru o mașină și 3 pasageri, prețul total a fost în jur de 15 euro.

20181020_113826

Însă noi nu am observat că biletele aveau locuri și ne-am așezat la voia întâmplării, înauntru în salon, atrași de fotoliile foarte confortabile. Din fericire, nu ne-a ridicat nimeni.

20181020_130136

Când vaporul se apropie de Istanbul, ieși pe punte să faci poze.

20181020_130203

Apare întâi cartierul de zgârie-nori (Kadikoy), care își conturează designul dinamic spre partea dreaptă, apoi cartierul istoric, Sultanahmet, cu grațioasele sale minarete.

20181020_130554

Din portul Yenicapi, drumul spre granița cu Bulgaria, prin Edirne, e foarte bine semnalat.

20181020_130607

Dacă vrei să te urci pe autostradă, urmărești Edirne pe indicator verde, dar trebuie să ai deja cumparată vigneta de la PTT. Dacă vrei o autostradă gratuită, dar cu multe restricții de viteză, urmezi indicatorul albastru pe care scrie Tekirdag. La un moment dat, de pe acest drum e semnalat si Edirne pe panou albastru (gratuit).

20181020_133058

Traversarea unei jumătați de Istanbul, cea europeană, durează minumum o oră, dar nu simți cum trece timpul.

20181020_143426

Spectacolul străzii e pasionant, iar când traficul se blocheză, poți face și poze.

20181020_133032

Trecem pe lângă vechile ziduri care apărau Constantinopolul.

20181020_134412

La un moment dat, drumul se îngustează și autostrada trece printre cele două mări, Marmara în stânga și marea Neagră în dreapta.

20181020_143609

În momentul acela, îți pare rău că pleci spre casă. Noțiunea de casă se schimbă.

20181020_143802

Din dragoste (sau nu)

Mistras, 2015

Iubirea înfăptuiește miracole. Unul dintre ele, care a învins – parțial -, timpul și intemperiile, este cetatea de la Mistra, aflată în patrimoniul UNESCO. Legenda, pe care am aflat-o abia la fața locului, spune că fortăreața a fost ridicată de conducătorul francilor (occidentalilor) pentru amanta sa, o grecoaică focoasă (în franceză, maîtresse=amantă). Sau poate mânat de orgoliu ?

IMG_0593

Parcurg rămășițele acestui oraș râvnit din Peloponez, construit pe un versant al muntelui Taiget în sec.13 de un nobil francez, ca să apere ținutul Moreei de popoarele slave invadatoare.

IMG_0623

Pe atunci, în partea aceasta de lume se duceau lupte acerbe între franci și bizantini, mărturie stau și acum citadelele de pe culmile muntoase din Peloponez.

IMG_0581

Ca să ajungi la Mistras, mai întâi treci prin Sparta, unde te poți opri la o tiropită și o cafea, să-ți încarci bateriile pentru drumeția de câteva ore ce va urma.

IMG_0596

În Evul Mediu, Mistra devenise un centru de cultură și artă care avea ca echivalent Florența.

IMG_0602

Bisericile bizantine erau decorate cu picturi magnifice, din care azi putem admira doar mici fragmente.

IMG_0609

Strălucirea orașului ajunge la apogeu sub împărații Ioan VI Cantacuzino și Manuel II Paleologu, care își făcuseră studiile la Paris. Dar cea mai mare personalitate a orașului ramâne filosoful și umanistul George Gemistos Plethon, care a trăit aproape 100 de ani.

IMG_0589

A venit momentul să vorbim despre otomani, subiect spinos în istoria Greciei. Ei cuceresc orașul în 1460 și, inevitabil, bisericile se transformă în moschei, iar palatele sunt ocupate de pașe.

IMG_0612

Partea bună este că otomanii au dezvoltat aici manufacturi de mătăsuri, ceea ce ridică nivelul orașului. Ulterior, a fost ocupat de venețieni, distrus de ruși și prădat de albanezi. Așa îl găsim noi astăzi.

IMG_0600

Vom parcurge trei cartiere principale: la poalele muntelui, periferia cu locuințe burgheze și biserici, apoi orașul de sus aristocratic, iar în vârf de tot, cu o frumoasă priveliște, castelul nobiliar.

IMG_0622

Un mic muzeu pune la dispoziție toate explicațiile necesare. Câteva mănăstiri sunt chiar funcționale, opriți-vă acolo să vă trageți sufletul.

IMG_0605

Călugărițele vă pot arăta lucruri de mână confecționate de ele și puteți cumpăra tot felul de mici suveniruri.

IMG_0582

Potecile se dovedesc destul de dificile și recomand încălțăminte sport, dacă vrei să te cocoți până sus departe.

IMG_0604

Un suc de karadut ?

Șirince, 2017

Din categoria ,,cele mai frumoase sate din Turcia”, m-a uimit acest cătun care arată ca o bijuterie.

IMG_0752

Ca să te bucuri de el, te sfătuiesc să-l străbați alene și neapărat să te oprești la o tarabă pentru un suc de dude negre (karadut). Noi în copilărie mâncam dude negre adunate de pe jos fără să știm atunci că sunt superfood. Mai departe, să târguiești câteva obiecte de îmbrăcăminte sau decorative în stil otoman.

20180917_142807_resized

Produse atât de  pitorești, lucrate cu atâta măiestrie nu mai văzusem prin alte locuri, așa că nu am stat pe gânduri și am cumpărat (prețul era accesibil spre simbolic !) mai multe turbane și pălării otomane ca să fac cadou.

20180917_143334_resized

Am primit câteva portofele brodate ca bonus, pe care le văzusem la giftshop pe la muzee fiind destul de scumpe.

IMG_0746

Totuși, pe lângă partea comercială foarte ispititoare, să nu treci cu vederea arhitectura locală a caselor, multe în culori vii, dinamica străzilor, a pieței principale unde se află biserica Sfântului Ioan. Am intrat înăuntru.

IMG_0742

Era mai mică decât credeam, cu un interior segmentat de coloane misterioase, cu picturi bizantine un pic șterse. Era plăcut și răcoare, abia că răzbătea zgomotul grupurilor de călători exuberanți care ieșeau de pe la degustări de vinuri, satul fiind vestit și pentru podgoriile sale.

Bergama, orașul dintre două cetăți

2017

Pornind din Izmir, orașul cu un climat mediteranean blând, orice sezon este perfect ca să explorezi marile situri ale antichității. De la Izmir la Bergama e o distanță de 110 km pe o autostradă cu trafic intens unde se circulă bară la bară. Problema e că șoferii turci nu mențin o distanță suficientă între masini, așa că vezi tamponări frecvente din cauza unor frâne bruște.

Anticul Pergam e compus din două situri, Asclepionul jos, pe câmpie, la marginea orașului și Acropolele sus în munte, la 6 km de centru, aflate în patrimoniul mondial UNESCO.

20170501_112254

După vizitarea Asclepionului, străbați aglomerația urbană, slalomând printre căruțe și biciclete, ca să ajungi la situl principal, pe coasta muntelui, la Acropole.

20170501_112325

Orășelul nu este lipsit de interes, pentru culoarea locală. În centru se află Bazilica roșie, numeroase prăvălii și cafenele, căsuțe modeste și străzile care roiesc de lume.

20170501_111633

Ce zici de o scurtă pauză la un chai ?

20170501_112409

Izmir, un port la Mediterana

2017

Îndeajuns de aproape ca să te simți acasă, îndeajuns de diferit ca să ți se pară exotic.

20170430_175250 (1)

Este al treilea oraș ca mărime din Turcia, cu o populație de aproape trei milioane de locuitori.

20170429_175527

Dar Izmirul nu e doar o metropolă impresionantă, ci și centrul unor trasee scurte și confortabile spre orașe antice legendare.

20170430_152337

Am avut o surpriză călătorind pentru prima dată pe coasta Egee, la siturile antice din Efes, Pergam, Sardes, văzând cât sunt de bine conservate și întreținute. La fața locului, pe mini-șantiere de lucru, am văzut chiar echipe de arheologi lucrând la segmente reduse de recondiționări, fără să deranjeze turiștii, și acest lucru se întâmpla într-o zi de 1 mai.

20170430_152734

Am enumerat mai sus doar cele trei repere principale, pentru că în vecinătatea acestora se află mai multe situri de importanță secundară, unde resimți energiile locului mult mai puternic și intens, în virtutea numărului mai redus de turiști.

20170501_135827

La Izmir, hotelul unde trăsesem era aproape de un complex expozițional unde se organizau mari târguri. Pe panouri am descifrat, printre altele, că s-ar ține și un târg de măsline și produse derivate.

20170501_193302

Ne-am îndreptat spre holul expozițional unde era cea mai mare aglomerație și cozile cele mai mari, de sute de persoane. Ne-am închipuit că se fac degustări și se oferă eșantioane gratuite. Astfel că, plini de aplomb și încrezători ca vom avea revelații de gastronomie turcă, ne-am dus la ghișeul de informații să obținem o hartă a complexului și să aflăm cum să ne orientăm. Am fost șocați. Nu, înghesuiala nu era la măsline și ulei, era la cărti. Și, nu, cozile de sute de persoane nu erau la degustări, ci oamenii stăteau răbdători – ore ? – ca să obțină dedicații pe cărți de la autori. Ulterior am aflat că este al doilea târg de carte ca mărime din Turcia. A doua zi dimineața la micul dejun, am asistat la o alta scenă din episodul târgului de carte. La masa vecină era un domn care n-a apucat sa-și servească masa, asaltat fiind de alți clienți ai hotelelului care voiau sa se fotografieze cu el și îi cereau autografe pe o carte. Se pare ca la turci cartea are, încă, destulă cautare!

20170430_180338 (1)

Orașul e împărțit în două mari zone, tradițională (cu bazarul și piața) și modernă (cafenenele, buticuri). Am parcurs traseul standard istoric și cultural – muzeul arheologic, cel etnografic, agora, cartierul Alsancak în care admiri vechea Smirnă grecească.

20170504_100212 (1)

Biserca Sf.Polycarp este greu vizitabilă, înghesuită în cartierul de business.

20170503_153050

20170503_153148

Are un orar foarte redus, dar merită să intri.

20170503_151938 (1)

Evident, am degustat la tot pasul câte o cafea turcească a cărei aromă este total diferită de a cafelei grecești. Doar metoda este similară, fiartă în ibric ca și la noi în sudul țării. Turcii o servesc obligatoriu cu un cubuleț-două de rahat alături și un pahar cu apă. Atât în localuri tradiționale, cât și în cafenele neo-urbane, se respectă strict modul de servire tradițională. Am căutat să îmi cumpăr fistic crud decojit de Gaziantep, știind că turcii sunt mari producători, iar acest oraș din sud-est are o faimă gastronomică deosebită, însă cu greu am găsit.

20170430_155912

Mi s-a părut pitoresc, în localurile mai populare, faptul că localnicii consumau berea alături de corcodușe verzi (moșmoane), – eram în plin sezon! – pe care le întingeau în sare ronțăindu-le înainte de a sorbi din halba.

20170430_180000

Pentru cină, restaurantele aflate pe promenada de pe țărmul mării sunt o alegere excelentă. Specialitățile din peste sunt preparate foarte sofisticat, fusion, contemporan, chiar și cu note asiatice adaptate la stilul tradițional. Mai mult decât în alte destinații mediternaneene, în majoritatea localurilor ținuta de seară este recomandabilă, aproape obligatorie. E plăcut ca seara, într-o ambianță specială, cu marea în apropiere, sa simți că vrei să arăți altfel.

20170502_195255 (1)

Faleza în sine e un spectacol urban, pe mulți kilometri. Restricțiile impuse de religia islamică mi s-au părut destul de opționale, mi-am dat seama că pretutindeni are prioritate criteriul comercial.

În împrejurimile Izmirului se află o zonă viticolă unde se cultivă doar struguri pentru stafide. Se culeg când sunt încă necopți și se lasă în soare la uscat.

Inspiratie culinară:

-fursecuri asortate, pentru originalitatea combinațiilor. Cel mai mult mi-a plăcut cel sub formă de gogoașă foarte fină, doar o foiță de aluat de ciocolată cu vișine in mijloc.

20170430_111312 (1)

-ficatul de pește, preparat la tigaie, foarte fin și onctuos.

20170503_200822

-vinetele coapte sunt servite sub formă de bucăți mari marinate într-o cantitate mare de ulei de măsline.

Cumpărături

-La piață, migdale proaspete, crude

20170430_223927

-Să cauți un magazin foarte reputat care confecționează în doar câteva ore, după modelul clientului, orice Produse din piele cu orice design dorești.