Insula misterioasă

Bozcaada, 2018

Periplul în apele Turciei mă poartă pe o insulă cu o amplă reputație gastronomică, de care am luat cunoștință din filmul The Turkish Way. Cu lux de amanunte, aici e relatată vizita celebrilor bucătari spanioli, frații Roca, în Turcia, ca să se inspire din bogata tradiție culinară de origine otomană.

20181016_183820.jpg

Am mai aflat, ulterior, că insula găzduiește anual un festival de film documentar ecologic.

20181017_121027Am debarcat în insula Bozcaada (se pronunță Bojada) după o foarte scurtă traversare, de o jumătate de oră, cu un vapor pe care ne-am urcat, cu mașină cu tot, în micul port Geyikli. 20181017_122927.jpg

 

 

La sosire, ești un pic dezorientat, pentru că nimerești direct într-un orașel istoric unde, în centru, circulația cu mașina e interzisă, străzile fiind pietonale și foarte înguste.

20181016_184100.jpg

Ne-am putut strecura, totuși, până aproape de hotel. Proprietarul ne aștepta la colțul străzii, știa că sosim cu acel vapor, așa cum orice gazdă își asteaptă musafirii, ca la noi, în Oltenia. Am descărcat bagajele, apoi am parcat mașina în afara spațiului istoric, la cinci minute pe jos de hotel, pe o străduță laterală.

20181016_184430

Mi se părea că am pătruns direct în romanul scriitorului turc Yachar Kemal, despre o mică insulă de unde grecii au fost expulzați în 1923.

20181016_183842.jpg

Aveam indicii la tot pasul.

20181017_102730.jpg

Micul hotel pe care îl rezervasem se numea Amaranda Ada Evi și era amenajat într-o casă tradițională.

20181017_090216-e1554324570845.jpg

Mobilierul era vechi, elegant, camerele decorate predominant în alb, spațioase, minimaliste și foarte curate.

20181017_090255-e1554324611415.jpg

Toate se aflau la etaj, unele cu terasă și vedere la castel, biserica ortodoxă sau moschei.

20181017_094612.jpg

La sosire, ni s-a oferit o cafeluță la ibric, apă rece și rahat de trandafiri.

20181017_090212.jpg

Dar nu gestul standard de curtoazie contează, ci plăcerea pe care o resimți când primești ceva din suflet.

20181016_185438

Cât timp ne-am sorbit cafeaua care era binevenită la acea oră a după-amiezei, gazda noastră ne-a dat informații despre obiective istorice (pe insulă și pe continent, în zona portului unde urma să ne întoarcem), localuri, plimbări, traseul de jogging, podgorii, specialități culinare, ca să știm cum să ne facem programul.

20181017_090157.jpg

Am aflat, printre altele, că scăldatul e doar pentru cei curajosi: vara, apa abia că atinge 21 de grade și iarna doar 16 grade.

20181016_184212.jpg

Eram la jumătatea lui octombrie și acum apa era deja rece dar, la mijlocul zilei, se făceau spre 22 de grade.

20181016_185119

Am prins sezonul de kaki, pomii erau încărcați.

20181017_102525.jpg

Seara, am cinat afară, pe o terasă pe trotuar, la restaurantul Sandal (înseamnă scaun).

20181016_190607

Oferta lor de gustări reci cuprindea câteva zeci de varietăți, din care am degustat vreo 20 de meze-uri tipic insulare și evident, pește proaspăt de mai multe soiuri, la gratar, alături de un vin produs în podgoriile insulei.

20181016_184951

A doua zi, soția proprietarului ne-a pregatit micul dejun în bucătărie ca acasă, chiar în fața noastră. Plăcinte prăjite la tigaie cu brânză sărată și o omletă pufoasă. Nu era nimic făcut dinainte, in afară de dulcețuri și brânzeturi, câte trei-patru feluri diferite. Toate erau produse locale, naturale. Printre acestea, am degustat și specialitatea insulei, dulceața de flori de mac, subtilă și fin parfumată. După ce am înfulecat micul dejun, stapâna casei ne-a preparat, conform tradiției, o delicioasă cafea turcească pe terasa plină de vegetație și miresmuri de plante în pragul toamnei. Un mic paradis.

20181017_090127.jpg

Sunteți obișnuiți să vă faceti cumpăraturi la Milano și Paris ? Înseamnă că n-ați văzut târgul țărănesc din Bozcaada. Localnicii aduc tricotaje hand made din lână de foarte bună calitate și confecții de modă turcească. Batice, șalvari, de forme și culori unice. La alte standuri, produse agricole de sezon, măsline și ulei de măsline de fermă, nefiltrat.

20181017_103204

Savuros. Mă opresc aici, nu vă dezvălui chiar tot. După un lung tur de cumpărături, am huzurit la o cafea turcească sub platanul imens din mijlocul satului.

20181017_103233

De la magazinul podgoriei Corvus, chiar în centru, am achiziționat o altă specialitate locală, vinul prelucrat dintr-un soi unic de struguri care, de sute de ani, se cultivă pe mici suprafețe aproape de țărmul mării.

20181017_123918

Acum știu, Bozcaada e insula mea secretă.

Degustare de sezon: boabe de proumb fiert, servite într-un pahărel, cu lingurița, asezonate cu miere și smântână sau unt.

Lectură de drum:

Yachar Kemal, Regarde donc l’Euphrate charrier le sang

Farmecul discret al unui burg

Manisa, 2017

Eram curioasă să văd cum arată orașe turcești banale, fără atracții turistice acaparatoare, care le falsifică și le cosmetizează adevăratul chip.

20170503_090715.jpg

Fiind în drum spre anticul Sardes, am hotărât să facem o scurtă escală de o oră-două și să aruncăm o privire în Manisa, un oraș de talie medie (raportat la Turcia). N-a fost greu să găsim loc de parcare, ținând cont că încă nu era sezon de vârf.

20170503_085736

Ne-am oprit în centrul istoric și am vizitat moscheea (arhitectul ei a fost celebrul Sinan) și muzeul de istorie local, amplasat chiar în complexul moscheii.

20170503_085638

În Turcia, în moschei, se pot vizita pretutindeni medresa (școala religioasă) și imaretul (adăpostul săracilor), cele două componente de bază ale lăcașelor de cult musulmane.

20170503_090142

Ca și arhitectură interioară, intimă și primitoare, muzeul îți dă o stare de liniște. Era acea solemnitate a așezămintelor religioase.

20170503_090205

Și cred că este foarte nimerit să combini cele două componente spirituale, pentru că ele se reunesc oricum atunci când contemplăm o imagine religioasă ori una de civilizație străveche.

20170503_085526.jpg

Tot acolo, în îndepărtare, ajungem cu gândul.

20170503_090237

Nu erau alți vizitatori, deși aveai multe de văzut, în special obiecte și reconstituiri de tradiție otomană.

20170503_090851

Din mașină am văzut și piața principală a orașului, cu statuia sultanului Murah III în centru.

20170503_092711

Am aflat de un localnic că pe bulevardul principal al orașului se organizează săptămânal un mare târg popular de încălțăminte regional, în care poți achiziționa producții locale turcești.

La marginea imperiului

Edirne, 2017, 2018

Ca să găsești un loc cu adevărat romantic, merită să străbați drumuri până la o margine de imperiu.

20171009_184648.jpg

Însă, pentru a profita din plin de farmecul orașului, îți recomand să nu mergi la sfârșit de săptămână, pentru că vinerea seara debarcă zeci de autocare pline cu bulgari veniți la cumpărături, granița fiind la 20 de kilometri.

20171009_174159

Ambele puncte de trecere a frontierei între Turcia și Bulgaria, Lesovo și Kapitan Andreevo, care te duc la Edirne, sunt printre cele mai prietenoase pe care le-am traversat vreodată.

20181014_123027.jpg

Simți cu adevărat ca ești binevenit, personalul de control îți răspunde în română și sunt foarte binevoitori.

20171009_183436

Când am fost prima dată la Edirne, mi-am imaginat că este doar o localitate de frontieră cosmopolită la intersecția a trei țări.

20171009_204238.jpg

Dar și o fostă capitală de imperiu, timp de o sută de ani, până la căderea Constantinopolului.

20171010_101454.jpg

Edirne a fost întemeiat de romani (de împăratul Adrian, de aici vechea denumire – Adrianopol), în anul 125.

20171009_171438.jpg

Cucerit de otomani, din 1367, i se dă numele Edirne.

20181013_175306-e1549645005102.jpg

În Evul Mediu, era considerat un centru de cultură și diplomație.

20171009_172333

În centrul istoric, moscheile sunt una lângă alta. Minaretele lor se înalță cu grație spre cer, ca și cum ar vrea să invite la dans norii sau stelele.

20171010_111034-e1549645038710.jpg

Cea mai impozantă este Selimyie Camîi,

20171010_102025

construită de cel mai mare arhitect turc, Sinan,

20171010_120352.jpg

aflată în patrimoniul UNESCO, amplasată un pic mai la înălțime față de centru.

20171010_100944.jpg

În medresa (școala religioasă) se află un muzeu mic, foarte pitoresc.

20171010_110208

Dar cea mai fermecătoare mi se pare Moscheea Veche (așa se numește), chiar în centru.

20171010_120557

La apus și pe înserat, peisajul minaretelor este magnific.

20171009_192034_resized (1)

La căderea nopții, lumina le împresoară discret și misterios.

20171009_190333

Case vechi în stil bizantin, grec, otoman, culori vii, străzile pitorești și mulți copaci, deși urbanizarea este densă. Am remarcat numeroase magazine de artizani de parfumuri.

20181014_124930.jpg

Nu mă mir, Edirne era cunoscut pentru plantațiile sale de trandafiri care, de aici, s-au extins mai târziu și la bulgari.

20181014_130415.jpg

Spre marginea orașului, se află marele complex al sultanului Baiazid II (fiul mai mare al lui Mehmet Cuceritorul),

20181014_123235.jpg

excelent renovat, compus din vechea facultate de medicină,

20181014_124022.jpg

spital, azil, ospiciu, moschee, fiecare cu funcționalitatea sa precis stabilită chiar de la înființare, din 1488.

20181014_125446.jpg

Toate explicațiile din cele vreo 20 de săli parcurse atestă o puternică tradiție medicală în civilizația otomană.

20181014_125247

Și astăzi,  Edirne este un puternic centru universitar.

20181014_133406.jpg

Pe Mehmet Cuceritorul, cel mai cunoscut personaj născut aici, probabil ca îl știți din celebrul tablou al lui Bellini în care este îmbrăcat într-un caftan de un roșu special.

20181014_124843.jpg

Nu întâmplător roșu, pentru că acea nuanță specială e cunoscută sub denumirea ,,roșu de Adrianopol” și servea în Evul Mediu la vopsirea textilelor, în ciuda faptului că metoda de fabricare implica ingrediente nu tocmai plăcute.

20181014_124819.jpg

Mehmet era un literat și un filosof de o vastă cultură. Avea obiceiul să invite la Edirne, la palatul său, înțelepți din toată lumea, ca să poarte cu ei lungi discuții, atunci când nu-și petrecea timpul printre cărți. Despre viața lui sentimentală istoria spune că, la un moment dat, simțind că s-a îndrăgostit nebunește de una dintre soțiile sale, a dat dispoziție să fie ucisă pentru ca să-și poată elibera mintea.

Mai târziu, a cucerit Constantinopolul.

20181014_121422-1.jpg

Lectură de drum:

Nedim Gursel, The Conqueror: a novel

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Edirne, recomandări practice

2017, 2018

Adrese utile

1.Dulciuri tipice

20181013_173020

– baklava și derivatele ei, pentru că, de fiecare dată când merg la acea prăvălie, găsesc mereu noi produse. Îmi plac cele de ciocolată amăruie, dar și sarmalele de fistic (de Gaziantep, obligatoriu !) – mici fursecuri din fistic proaspăt, măcinat fin, însiropate, foarte aromate.

2.Produse de patiserie sărată

20181022_094613

Plăcinte cu brâză, cu spanac și o ofertă largă de brânzoaice cu aluaturi de compoziție diferită pentru fiecare tip de brânză.

20171009_175309

3.Pauză de cafea sau chai

IMG_2260

O cafenea mică și izolată, pe o alee care pornește din strada principală.

IMG_2257

Are o terasă afară lângă o veche moschee și un interior intim și romantic.

IMG_2262

Datează de la 1877. Proprietarul este foarte simpatic, iar cafeaua excepțională !

20171010_130044

Ei nu vând nimic dulce, dar eu îmi cumpărasem de pe stradă eclere prospete și le-am savurat la cafea.

img_2258.jpg

4.Hotel

20181013_162842.jpg

Hotel Tașodalar este chiar casa în care s-a născut Mehmet Cuceritorul, învecinată cu marea moschee Selimyie, aflată în patrimoniul UNESCO.

20171010_110815

Camerele sunt mobilate ca un conac boieresc, cu mobilă în stil otoman.

20181013_162611.jpg

Din păcate, micul dejul este cam sărăcăcios, în discrepanță cu stilul elegant și cu nivelul general al serviciului, de bună calitate.

20181013_170502

5.Cumpăraturi

Un obiect menajer util pentru amatorii de suc de rodie proaspăt este strorcătorul de rodie manual, nu electric sau centrifugă.

20181018_102524

Poți prelucra la el și alte fructe cum ar fi citricele sau lubenița. Îl găsești la bazarul din zona comercială, la un preț convenabil, 130 TL (19 euro la cursul din octombrie 2018). Dacă mergi toamna, rodiile îți recomand să le cumperi direct de la producător, de pe marginea drumului !

20181017_103212.jpg

Croazieră spre casă pe marea Marmara

De la Yalova la Yenikapi (Istanbul), 2018

Yalova este un oraș de tranzit, unde am preferat sa ne cazăm, la un hotel nou deschis, după ce am vizitat Iznik (vechea Nicea). De la Yalova, te urci pe un ferry, după două ore te dai jos la Istanbul și, de acolo, spre casă.

20181020_114335.jpg

Portul pentru care iei bilet este Yenicapi. Biletul se cumpără de la un ghișeu chiar la coada de îmbarcare, fără să cobori din mașină. Compania păstrează o ordine impecabilă asupra tuturor operațiunilor de îmbarcare, nu e nevoie să întrebi nimic, iar lumea respectă regulile.

20181020_114252

Vânzătorul nu ne-a întrebat unde vrem locurile pentru pasageri, ne-a dat din oficiu locuri pe puntea exterioară, pe scaune de metal, cele mai ieftine. Pentru o mașină și 3 pasageri, prețul total a fost în jur de 15 euro.

20181020_113826

Însă noi nu am observat că biletele aveau locuri și ne-am așezat la voia întâmplării, înauntru în salon, atrași de fotoliile foarte confortabile. Din fericire, nu ne-a ridicat nimeni.

20181020_130136

Când vaporul se apropie de Istanbul, ieși pe punte să faci poze.

20181020_130203

Apare întâi cartierul de zgârie-nori (Kadikoy), care își conturează designul dinamic spre partea dreaptă, apoi cartierul istoric, Sultanahmet, cu grațioasele sale minarete.

20181020_130554

Din portul Yenicapi, drumul spre granița cu Bulgaria, prin Edirne, e foarte bine semnalat.

20181020_130607

Dacă vrei să te urci pe autostradă, urmărești Edirne pe indicator verde, dar trebuie să ai deja cumparată vigneta de la PTT. Dacă vrei o autostradă gratuită, dar cu multe restricții de viteză, urmezi indicatorul albastru pe care scrie Tekirdag. La un moment dat, de pe acest drum e semnalat si Edirne pe panou albastru (gratuit).

20181020_133058

Traversarea unei jumătați de Istanbul, cea europeană, durează minumum o oră, dar nu simți cum trece timpul.

20181020_143426.jpg

Spectacolul străzii e pasionant, iar când traficul se blocheză, poți face și poze.

20181020_133032

Trecem pe lângă vechile ziduri care apărau Constantinopolul.

20181020_134412.jpg

La un moment dat, drumul se îngustează și autostrada trece printre cele două mări, Marmara în stânga și marea Neagră în dreapta.

20181020_143609.jpg

În momentul acela, îți pare rău că pleci spre casă. Noțiunea de casă se schimbă.

20181020_143802.jpgLectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Din dragoste (sau nu)

Mistras, 2015

Iubirea înfăptuiește miracole. Unul dintre ele, care a învins – parțial -, timpul și intemperiile, este cetatea de la Mistra, aflată în patrimoniul UNESCO. Legenda, pe care am aflat-o abia la fața locului, spune că fortăreața a fost ridicată de conducătorul francilor (occidentalilor) pentru amanta sa, o grecoaică focoasă (în franceză, maîtresse=amantă). Sau poate mânat de orgoliu ?

img_0593.jpg

Parcurg rămășițele acestui oraș râvnit din Peloponez, construit pe un versant al muntelui Taiget în sec.13 de un nobil francez, ca să apere ținutul Moreei de popoarele slave invadatoare.

IMG_0623

Pe atunci, în partea aceasta de lume se duceau lupte acerbe între franci și bizantini, mărturie stau și acum citadelele de pe culmile muntoase din Peloponez.

img_0581.jpg

Ca să ajungi la Mistras, mai întâi treci prin Sparta, unde te poți opri la o tiropită și o cafea, să-ți încarci bateriile pentru drumeția de câteva ore ce va urma.

img_0596.jpg

În Evul Mediu, Mistra devenise un centru de cultură și artă care avea ca echivalent Florența.

IMG_0602

Bisericile bizantine erau decorate cu picturi magnifice, din care azi putem admira doar mici fragmente.

img_0609.jpg

Strălucirea orașului ajunge la apogeu sub împărații Ioan VI Cantacuzino și Manuel II Paleologu, care își făcuseră studiile la Paris. Dar cea mai mare personalitate a orașului ramâne filosoful și umanistul George Gemistos Plethon, care a trăit aproape 100 de ani.

img_0589.jpg

A venit momentul să vorbim despre otomani, subiect spinos în istoria Greciei. Ei cuceresc orașul în 1460 și, inevitabil, bisericile se transformă în moschei, iar palatele sunt ocupate de pașe.

img_0612.jpg

Partea bună este că otomanii au dezvoltat aici manufacturi de mătăsuri, ceea ce ridică nivelul orașului. Ulterior, a fost ocupat de venețieni, distrus de ruși și prădat de albanezi. Așa îl găsim noi astăzi.

IMG_0600

Vom parcurge trei cartiere principale: la poalele muntelui, periferia cu locuințe burgheze și biserici, apoi orașul de sus aristocratic, iar în vârf de tot, cu o frumoasă priveliște, castelul nobiliar.

img_0622.jpg

Un mic muzeu pune la dispoziție toate explicațiile necesare. Câteva mănăstiri sunt chiar funcționale, opriți-vă acolo să vă trageți sufletul.

img_0605.jpg

Călugărițele vă pot arăta lucruri de mână confecționate de ele și puteți cumpăra tot felul de mici suveniruri.

IMG_0582

Potecile se dovedesc destul de dificile și recomand încălțăminte sport, dacă vrei să te cocoți până sus departe.

IMG_0604

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Un suc de karadut ?

Șirince, 2017

Din categoria ,,cele mai frumoase sate din Turcia”, m-a uimit acest cătun care arată ca o bijuterie.

img_0752.jpg

Ca să te bucuri de el, te sfătuiesc să-l străbați alene și neapărat să te oprești la o tarabă pentru un suc de dude negre (karadut). Noi în copilărie mâncam dude negre adunate de pe jos fără să știm atunci că sunt superfood. Mai departe, să târguiești câteva obiecte de îmbrăcăminte sau decorative în stil otoman.

20180917_142807_resized

Produse atât de  pitorești, lucrate cu atâta măiestrie nu mai văzusem prin alte locuri, așa că nu am stat pe gânduri și am cumpărat (prețul era accesibil spre simbolic !) mai multe turbane și pălării otomane ca să fac cadou.

20180917_143334_resized

Am primit câteva portofele brodate ca bonus, pe care le văzusem la giftshop pe la muzee fiind destul de scumpe.

IMG_0746

Totuși, pe lângă partea comercială foarte ispititoare, să nu treci cu vederea arhitectura locală a caselor, multe în culori vii, dinamica străzilor, a pieței principale unde se află biserica Sfântului Ioan. Am intrat înăuntru.

IMG_0742

Era mai mică decât credeam, cu un interior segmentat de coloane misterioase, cu picturi bizantine un pic șterse. Era plăcut și răcoare, abia că răzbătea zgomotul grupurilor de călători exuberanți care ieșeau de pe la degustări de vinuri, satul fiind vestit și pentru podgoriile sale.

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească