Regina M

Balcic, 2017

O duminică de octombrie proaspăt însorită după o voioasă ploaie matinală. Balcicul mă primește ospitalier și prietenos.

20171008_162631

Castelul e foarte aproape de țărmul mării și face parte dintr-un complex cu două intrări care deservesc cele două obiective pentru care am venit. Parcul horticol al universitatii este sus, iar castelul jos, pe faleză. Am trecut mai întâi prin vastul parc cu sere de cactuși despre care voi scrie în detaliu.

20171008_174514

Regina Maria și-a ales îndepărtatul Balcic ca rezidență de vară unde să găsească refugiu atunci când mondenitățile, intrigile și viața trepidantă din București au început să-i afecteze sănătatea.

20171008_154543

Sau în căutare de intimitate și discreție atunci când viața personală trecea pe primul plan.

20171008_153402

Castelul de la Balcic e mai degrabă un conac neașteptat de ascetic, care corespundea acestei etape din viața reginei și fără îndoială că se potrivea cu firea ei.

20171008_150633

Opulența locuințelor princiare standard nu-și are locul aici.

20171008_154514.jpg

Regina vizitase sudul Dobrogei în anii 20 și sufletul i-a rămas la mica așezare maritimă.

20171008_174046

Nu-i greu să-ți dai seama ce a determinat-o să ia hotărârea.

20171008_154356.jpg

Priveliști frumoase la Marea Neagră sunt multe, însă Balcicul face parte dintre acele locuri pe care oamenii cu o sensibilitate exacerbată (artiștii, creatorii) le recunosc ușor.

20171008_153920.jpg

Așadar, între 1926-1937 și-a ridicat acestă cochetă reședință de vară. Proiectul a fost elaborat de arhitectul Emil Guneș, iar conceptul peisagistic îi aparține unui grădinar elvețian.

20171008_153824.jpg

Conacul primește un surplus de poezie de la minaretul în stil otoman, sub forma unui creion ascuțit îndreptat spre cer. Un artificiu de decor cu înțelesuri simbolice. Creionul e mijlocul prin care se exprimă acum regina. Scrisul devenise, ca terapie, ca revanșă împotriva singurătății, o preocupare principală.

20171008_151111

Nu mă surprinde includerea unui element de origine islamică în arhitectura casei, pentru că Maria a manifestat dintotdeauna o mare deschidere pentru spiritualitate și religie la nivel global.

20171008_145506

Deși, prin naștere, aparținea cultului anglican, regina n-a ezitat să adopte credința ortodoxă de îndată ce a venit pe tronul României.

20171008_153718

Mai târziu, după ce viața o supusese unor grele încercări, lecturile și întâlnirile au purtat-o pe cărarea cultului bahai.

20171008_154112

A fost declarată prima persoană de origine princiară care s-a afiliat acestei orientări spirituale.

20171008_154524.jpg

Înainte de toate, regina era curajoasă.

20171008_151551-e1573487850867.jpg

Și-a asumat multe riscuri, printre care cel de a promova imaginea României pe plan extern în situații de criză deși, în acele vremuri, femeile nu aveau un cuvânt de spus în diplomație și politică.

20171008_154438

Observ multe locuri de citit cu mici firide unde cărțile pe care le citea făceau o pauză, alături de obiectele decorative aduse din călătorii.

20171008_153958.jpg

Pe pereți sunt înrămate fotografii cu secvențe din viața ei.

20171008_154344.jpg

Identific colțuri intime unde se retrăgea să-și scrie jurnalul, amenajări conviviale pentru stat la o șuetă. Spațiile erau primitoare pentru călătorul care zăbovește în gânduri.

20171008_151855

Eram în castel doar eu și mama, iar soarele lumina interioarele albe. Simțeam o prezență luminoasă alături.

Lectură de drum:

Regina Maria, Povestea vieții mele

 

Cairo la înălțime

2018

Iarna, soarele matinal cairot te încălzește dacă-l întâmpini pe creasta dealului unde se întinde falnica citadelă.

DSCN2190

Este unul din marile obiective ale capitalei egiptene și te provoacă la o plimbare destul de lungă.

20181202_084150

Istoric vorbind, plecăm la întâlnirea cu eroul de etnie kurdă Saladin, întemeietorul unei dinastii, primul sultan al Egiptului și Siriei.

DSCN2189

A dus o campanie militară susținută împotriva cruciaților și așa a ajuns la Cairo, în drumul către Levant din Mesopotamia natală.

20181202_084746

 

Citadela lui Saladin arată ca o picătură de istorie nealterată în marea metropolă.

DSCN2174

Suntem însoțiți de ghidul nostru Karim, cu profesionalism și umor.

20181202_092042

Aflăm că sultanul a ridicat în secolul 12 o cetate regală ale cărei metereze au fost inspirate de construcțiile cruciaților.

20181202_085139

Să avem în vedere că scopul citadelei era chiar să apere orașul de cruciați.

dscn2170.jpg

Urcăm în cartierul care, timp de șapte secole, a fost sediul puterii unde au locuit demnitarii și acoliții lor până în secolul 19.

20181202_091328.jpg

Mai târziu, complexul de locuințe s-a transformat, din necesitate, în cazarmă militară și închisoare. În fortăreață găsim astăzi nu mai puțin de trei moschei de stil diferit.

dscn2168.jpg

Prima, acoperită integral cu plăci din alabastru, este moscheea lui Mohammed Ali, fondatorul dinastiei ultimilor faraoni, edificată la înălțime în anii 1830. Autorul proiectului a fost un arhitect grec.

20181202_090025

De aici încercăm, prin norul de praf, să deslușim conturul centrului, presărat de cupole și minarete.

dscn2186.jpg

Moscheea a avut ca model, în acel îndrăzneț secol 19, biserica Sf.Sofia din Istanbul, cu minarete fine ca un creion ascuțit, după tradiția turcă.

DSCN2171

Mi-a plăcut că ansamblul oferă un spațiu aerisit în contrast cu aglomerația irespirabilă din oraș.

20181202_090219

În apropiere de moschee se află un rest din palatul care a ars al lui Mohammed Ali.

DSCN2184

O altă moschee din cele trei se numește Al Nassir și a fost ridicată în 1335 după stilul Asiei centrale, cu minarete de influență persană, rotunjite la vârf.

DSCN2172

Construită de mamelucii care au preluat puterea, aflu că este singurul edificiu care a supraviețuit.

20181202_091121

În interior era decorată odinioară cu plăci de marmură dar, în timpul ocupației otomane, marmura a fost scoasă de pe pereți și trimisă la Istanbul pentru a fi supusă reciclării.

DSCN2178

Încheiem vizita cu moscheea lui Soliman Pașa, prima de stil otoman construită în Egipt, în 1528.

DSCN2181

Cucerirea otomană a lăsat o puternică influență la capitolul architectural și decorativ.

 

Odată cu trecerea timpului, pe masură ce armata s-a modernizat, citadela și-a tot modificat amenajarea, așa că acum reunește un inventar al tuturor stilurilor.

20181202_092143

Într-adevar, pe ansamblu e impresionantă, dar complexul mi-a inspirat o rigiditate și o sobrietate cauzată de îndelungata sa utilizare în scop militar.

DSCN2188

Comparativ cu restul orașului, citadela este mult mai curată și mai frecventată de turiști occidentali decât alte zone. Se spune ca priveliștea e cea mai frumoasă din Cairo.

Podgorii în Tracia (2)

Barbare, 2018

Traseul vinurilor trace m-a purtat spre sud de Tekirdag. Era octombrie, iar culoarea viilor se ruginea.

20181014_161741

Barbare este o podgorie reputată, cu producție integral ecologică, pe țărmul mării Marmara. Ai impresia ca via se termină chiar în mare. La intersecția unde era indicat că podgoria e la 1 kilometru, șoseaua nouă era încă în lucru și, evident, blocată. Stând opriți la intersecție și neștiind ce să facem, ne ajunge din urmă o altă mașină, care slalomează printre indicatoarele de blocaj, iar pasagerul ne face cu mâna să mergem după ei. Așa am făcut și, odată ajunși la podgorie, am constatat că nimerisem în toiul unei petreceri, o aniversare, după cum era decorat restaurantul.

20180926_111407

Optasem pentru o ofertă all-inclusiv, care cuprindea o degustare profesională de vinuri albe și roșii, o cină, mic-dejun și cazare. La sfârșitul după-amiezei am început degustarea care s-a lungit câteva ore. Am avut parte de o adevărată lecție de prezentare a producției de struguri și a vinurilor Barbare, cu istoria fiecărui vin, cu anecdote amuzante și comparații cu vinuri internaționale. Responsabilul cu această operațiune era din Istanbul, dar făcuse facultatea în Franța, unde locuise treizeci de ani și vorbea o franceză de Sorbona. În virtutea relațiilor de amiciție create cu viticultori francezi, soiurile cultivate în podgoria Barbare erau toate aduse de la Bordeaux și prelucrate după aceleași metode. Însă viticultorii turci au realizat combinații de soiuri Barbare într-un stil mai original decât francezii, amestecând nu doar soiuri diferite, dar și producții din ani diferiți, în proporții subtil calculate.

20181014_155158

Care e secretul reușitei lor într-un termen atât de scurt ? Spun scurt, pentru că cea mai veche butelie datează de numai unsprezece ani. Poziția strategică a parcelelor. Amplasarea viilor într-o zonă vântoasă, avantaj imens pentru că, după ploaie, via se usucă rapid, iar apa nu are timp să-i strice.

20181014_165335

Astfel, strugurii beneficiază din plin de ploaie, dar nu suferă prejudicii din cauza ei. Acolo, în acea regiune, ne-a spus viticultorul, s-a regretat mai mult ca oriunde expulzarea grecilor, pentru că ei dețineau secretele întreținerii viței-de-vie. Fiind creștini, consumau vin, în vreme ce musulmanii, cărora Islamul le interzice consumul de alcool, n-au știut ce să facă și au lăsat viile în paragină, provocând pierderi irecuperabile.

20181014_165217

Poveștile legate de acest subiect m-au impresionat mult. Evenimentul s-a întâmplat în 1923, când a avut loc marele schimb de populații între Grecia și Turcia, în virtutea unui acord semnat de cele două țări ca să asigure omogenizarea etnică. Un milion două sute cincizeci de mii de greci au trebuit să părăsească Turcia ca să se instaleze în Grecia, o țară necunoscută lor, de numai cinci milioane de locuitori, care nu-i voia. Ca revers al schimbului, șase sute de mii de turci au fost strămutați într-o țară de douăsprezece milioane de locuitori, cât număra Turcia pe vremea aceea. Într-o carte pe acest subiect, Yașar Kemal povestește cum reacționează oamenii simpli confruntați cu această situație de destin.

20181014_160923

Podgoria este autorizată să poarte denumirea ,,Château”. Interlocutorul nostru ne-a explicat și de ce. Ei produc vinul cu strugurii culeși de pe propria vie și, imediat ce culegătorii își termină treaba, strugurii sunt transportați, în doar câteva minute, de la vie la utilajele de stors, iar prelucrarea are loc rapid. Orice podgorie care își prelucrează vinul cu propriii struguri, în locul unde crește via, are dreptul la denumirea de Château. Când strugurii vin mai de departe, savoarea li se alterează pe drum, iar calitatea vinului scade.

20181014_165313

Am apreciat că, în vânzoleala și aglomerația care era în saloanele din întreg complexul (de mare întindere), personalul s-a ocupat de noi cu adevărat profesionist. Toată experiența a fost la superlativ.

20181014_174303

Bucătăria de la podgorie este de nota zece, cu produse naturale și savuroase, atât la cină cât și la micul dejun pantagruelic, – o risipă un pic decadentă, tipic turcească.

Agios Markos și Nea Moni

Chios, 2017

Din Kavala, după un periplu de douăsprezece ore pe puntea exterioară a unui vapor, în zori de zi, pe întuneric, am descins în insula Chios.

20170616_222357 (1)

 

Eram nerăbdătoare să văd mănăstirea Nea Moni, o comoară de artă bizantină din secolul 11, clasificată în patrimoniul mondial UNESCO. După un kataif și o cafea la ibric, la prima oră a dimineții, am pornit într-acolo. În zare, dincolo de ape, se zărește Turcia.

20170617_105849

Doar că mănăstirea nu este semnalată corespunzător, așa că în drum am făcut o confuzie și am intrat mai întâi la Agios Markos, alt locaș bizantin și ortodox, încă funcțional, cu un mic sector privat în care sunt găzduite chiliile câtorva călugări.

20170617_104054

Nea Moni este cuibărit pe o costă de munte, între pini venerabili care alternează cu lumânările verde închis ale chiparoșilor.

20170617_113504 (1)

Aici s-au retras în timpuri străvechi asceții Nikos, Ioan și Iosif care au văzut, printre siluetele copacilor, o icoană strălucitoare a Maicii Domnului și au purces de îndată la edificarea unei capele.

20170617_113515 (1)

La puțin timp după aceea, împăratul bizantin Monomachos a hotărât întemeierea unei mănăstiri impunătoare.

20170617_111849 (1)

Dar soarta a vrut ca, în 1822, patru mii de suflete să piară în masacrul din insula Chios.

20170617_112813 (1)

Turcii nu au iertat nici călugări, nici femei, nici copii, înainte de a incendia mănăstirea cu prețioasele sale mozaice cu tot.

20170617_112340

Reconstruit în 1900, situl cuprinde o biserică din cărămidă roșie, în forma de octogon, amplasată în mijlocul curții pavate.

20170617_113306 (1)

De o parte și de alta, se află clopotnița și căsuța cu mozaicele, o foarte mică parte din ele, ce s-a mai putut salva.

20170617_112314 (1)

Mai pot distinge câteva figuri conturate din pătrățele de aur și culori intense. Tot în curtea mănăstirii se mai află o fântână subterană, prin întunericul căreia se întrezăresc coloane bine conservate.

20170617_112430 (1)

Mai departe, putem intra în fosta sală de mese a călugărilor, alături de care vedem o casă a invitaților și un muzeu de două camere, la etaj. Icoanele și picturile religioase sunt focalizate pe o temă unică: masacrul comis de turci. Mi-a reținut privirea contrastul între costumația opulentă, cu turbane fastuoase a turcilor și, pe de altă parte, ascetismul victimelor cu priviri încărcate de spaimă.

20170617_104903

Poate că era doar o vagă impresie, dar grecii de aici, din Chios, au o atitudine destul de rezervată față de străini și în unele situații chiar neprimitoare. Cât am stat acolo, am observat că turcii luaseră din nou cu asalt insula. În special tavernele.

Lectură de drum:

Julio Cortazar, Insula la amiază, în vol. Toate focurile, focul

Octombrie

Gelibolu, 2018

Punct de importanță strategică maximă între două continente și trei mări, strâmtoarea Dardanele a atras invidia multor nații care voiau să aibă control comercial asupra transportului maritim în Levant.

DSCN1754

Lupta pentru supremație i-a implicat pe greci, perși, bizantini, otomani, ruși, dar și pe vest-europeni. Traficul maritim care folosește astăzi această rută este impresionant.

DSCN1750

Am petrecut o zi la Gelibolu, un mic port romantic la Dardanele, la porțile Europei, înainte de a traversa pe malul asiatic.

20181015_180421

 

Grecii au întemeiat această așezare în secolul 5 (î.Hr.), dându-i numele Kallipoli (oraș frumos).

20181015_174158.jpg

Împăratul bizantin Iustinian I l-a fortificat, iar în 1204, după cea de-a patra cruciadă, orașul a trecut sub control venețian și a primit numele Gallipoli. După căderea Constantinopolului (1453), otomanii i-au schimbat pentru a treia oară numele și destinul.

20181015_180732

Ca în orice port, comerțul este înfloritor.

20181015_174917

Prăvalii îmbietoare, standuri, vitrine prospere, belșug. Marfa dă pe dinafară, – pe o parte și pe alta a străduțelor istorice, – tot ce-ți poftește inima!

20181015_174946

Locul ideal de făcut cumpărături. Am apreciat că vânzătorii nu sunt insistenți, nu încearcă să te ademenească.

20181015_180557

Am constatat că oferta s-a dovedit foarte corectă la preț, comparând și cu alte orașe.

20181015_184000

 

Centrul, deși mic, este foarte pitoresc, o imagine balcanică fremătând de energii. Te ia pe sus, oricât de moleșit ai fi. Un oraș anti-depresie.

20181015_174840-e1572687598235.jpg

Chiar și doar scriind despre el, după șapte luni, mi se reîncarcă bateriile, cu gândul că voi reveni ca să petrec mai mult timp aici.

20181015_175334

Gelibolu este și locul de baștină al marelui navigator, amiral, geograf, cartograf Piri Reis, care a realizat, în secolul 16, prima hartă otomană a lumii noi.

20181015_180920.jpg

Am rezervat pentru cină, prin recepția hotelului, o masă cu vedere marină la Ilhan Restaurant, chiar în port.

20181015_183928

Am apreciat calitatea și varietatea peștelui proaspăt, printre care tonul pescuit local.

20181015_180543

Se întunecase de mult când am pornit spre hotel, aflat la periferie, tot oprindu-ne pe drum să mai cumpărăm una-alta. Însă, oricât de târziu străbați bulevardele pe jos, te simți în absolută siguranță pentru că orașul, având importanță strategică, este bine supravegheat. De-a lungul soselei care mărginește țărmul se înșiruie instituții diverse, unele dintre ele cazărmi și depozite militare înființate de pe vremea împăratului Iustinian I, ca să stocheze grâne și vin din atât de îmbelșugata regiune.

20181015_175855.jpg

 

Marea, în octombrie, e un pic rece pentru scăldat. Dar dimineața devreme, o plimbare pe plajă, în aerul iodat, sună a paradis.

20181015_155324

De la Gelibolu, pe partea europeană a Dardanelelor, am traversat cu un ferry în portul Lapseki, pe partea asiatică. Am admirat doar din exterior citadela Cimenlik, care a jucat un rol important la căderea Constantinopolului.

20181015_142324.jpg

Apoi, din portul Geyikli, am luat un alt ferry spre insula Bozcaada, aflată la doar jumătate de oră de continent.

DSCN1756

Ambianța pe vapoarele turcești de linie este confortabilă și prietenoasă. Vapoarele păreau nou-nouțe și de o curățenie ireproșabilă.

20181016_103137

Tarifele traversării pentru pasageri+mașină sunt accesibile, iar localnicii, foarte comunicativi, cu un adevărat simț al ospitalității, te îndrumă binevoitori dacă te simți dezorientat.

DSCN1753

Locul în care te îndrăgostești irevocabil, pentru totdeauna, de Turcia.

 

Insula misterioasă

Bozcaada, 2018

Periplul în apele Turciei mă poartă pe o insulă cu o amplă reputație gastronomică, de care am luat cunoștință din filmul The Turkish Way. Cu lux de amanunte, aici e relatată vizita celebrilor bucătari spanioli, frații Roca, în Turcia, ca să se inspire din bogata tradiție culinară de origine otomană.

20181016_183820.jpg

Am mai aflat, ulterior, că insula găzduiește anual un festival de film documentar ecologic.

20181017_121027Am debarcat în insula Bozcaada (se pronunță Bojada) după o foarte scurtă traversare, de o jumătate de oră, cu un vapor pe care ne-am urcat, cu mașină cu tot, în micul port Geyikli. 20181017_122927.jpg

La sosire, ești un pic dezorientat, pentru că nimerești direct într-un orașel istoric unde, în centru, circulația cu mașina e interzisă, străzile fiind pietonale și foarte înguste.

20181016_184100.jpg

Ne-am putut strecura, totuși, până aproape de hotel. Proprietarul ne aștepta la colțul străzii, știa că sosim cu acel vapor, așa cum orice gazdă își asteaptă musafirii, ca la noi, în Oltenia. Am descărcat bagajele, apoi am parcat mașina în afara spațiului istoric, la cinci minute pe jos de hotel, pe o străduță laterală.

20181016_184430

Mi se părea că am pătruns direct în romanul scriitorului turc Yachar Kemal, despre o mică insulă de unde grecii au fost expulzați în 1923.

20181016_183842.jpg

Aveam indicii la tot pasul.

20181017_102730.jpg

Micul hotel pe care îl rezervasem se numea Amaranda Ada Evi și era amenajat într-o casă tradițională.

20181017_090216-e1554324570845.jpg

Mobilierul era vechi, elegant, camerele decorate predominant în alb, spațioase, minimaliste și foarte curate.

20181017_090255-e1554324611415.jpg

Toate se aflau la etaj, unele cu terasă și vedere la castel, biserica ortodoxă sau moschei.

20181017_094612.jpg

La sosire, ni s-a oferit o cafeluță la ibric, apă rece și rahat de trandafiri.

20181017_090212.jpg

Dar nu gestul standard de curtoazie contează, ci plăcerea pe care o resimți când primești ceva din suflet.

20181016_185438

Cât timp ne-am sorbit cafeaua care era binevenită la acea oră a după-amiezei, gazda noastră ne-a dat informații despre obiective istorice (pe insulă și pe continent, în zona portului unde urma să ne întoarcem), localuri, plimbări, traseul de jogging, podgorii, specialități culinare, ca să știm cum să ne facem programul.

20181017_090157.jpg

Am aflat, printre altele, că scăldatul e doar pentru cei curajoși: vara, apa abia că atinge 21 de grade și iarna doar 16 grade.

20181016_184212.jpg

Eram la jumătatea lui octombrie și acum apa era deja rece dar, la mijlocul zilei, se făceau spre 22 de grade.

20181016_185119

Am prins sezonul de kaki, pomii erau încărcați.

20181017_102525.jpg

Seara, am cinat afară, pe o terasă pe trotuar, la restaurantul Sandal (înseamnă scaun).

20181016_190607

Oferta lor de gustări reci cuprindea câteva zeci de varietăți, din care am degustat vreo 20 de meze-uri tipic insulare și evident, pește proaspăt de mai multe soiuri, la gratar, alături de un vin produs în podgoriile insulei.

20181016_184951

A doua zi, soția proprietarului ne-a pregatit micul dejun în bucătărie ca acasă, chiar în fața noastră. Plăcinte prăjite la tigaie cu brânză sărată și o omletă pufoasă. Nu era nimic făcut dinainte, in afară de dulcețuri și brânzeturi, câte trei-patru feluri diferite. Toate erau produse locale, naturale. Printre acestea, am degustat și specialitatea insulei, dulceața de flori de mac, subtilă și fin parfumată. După ce am înfulecat micul dejun, stapâna casei ne-a preparat, conform tradiției, o delicioasă cafea turcească pe terasa plină de vegetație și miresmuri de plante în pragul toamnei. Un mic paradis.

20181017_090127.jpg

Sunteți obișnuiți să vă faceti cumpăraturi la Milano și Paris ? Înseamnă că n-ați văzut târgul țărănesc din Bozcaada. Localnicii aduc tricotaje hand made din lână de foarte bună calitate și confecții de modă turcească. Batice, șalvari, de forme și culori unice. La alte standuri, produse agricole de sezon, măsline și ulei de măsline de fermă, nefiltrat. Tocmai începuse sezonul mandarinelor.

20181017_103204

Ierburi înmiresmate de munte din care se prepară un ceai răcoritor și energizant.

DSCN9880

Savuros. Mă opresc aici, nu vă dezvălui chiar tot. După un lung tur de cumpărături, am huzurit la o cafea turcească sub platanul imens din mijlocul satului.

20181017_103233

De la magazinul podgoriei Corvus, chiar în centru, am achiziționat o altă specialitate locală, vinul prelucrat dintr-un soi unic de struguri care, de sute de ani, se cultivă pe mici suprafețe aproape de țărmul mării.

20181017_123918

Acum știu, Bozcaada e insula mea secretă.

Degustare de sezon: boabe de proumb fiert, servite într-un pahărel, cu lingurița, asezonate cu miere și smântână sau unt.

Lectură de drum:

Yachar Kemal, Regarde donc l’Euphrate charrier le sang

Farmecul discret al unui burg

Manisa, 2017

Eram curioasă să văd cum arată orașe turcești banale, fără atracții turistice acaparatoare, care le falsifică și le cosmetizează adevăratul chip.

20170503_090715.jpg

Fiind în drum spre anticul Sardes, am hotărât să facem o scurtă escală de o oră-două și să aruncăm o privire în Manisa, un oraș de talie medie (raportat la Turcia). N-a fost greu să găsim loc de parcare, ținând cont că încă nu era sezon de vârf.

20170503_085736

Ne-am oprit în centrul istoric și am vizitat moscheea (arhitectul ei a fost celebrul Sinan) și muzeul de istorie local, amplasat chiar în complexul moscheii.

20170503_085638

În Turcia, în moschei, se pot vizita pretutindeni medresa (școala religioasă) și imaretul (adăpostul săracilor), cele două componente de bază ale lăcașelor de cult musulmane.

20170503_090142

Ca și arhitectură interioară, intimă și primitoare, muzeul îți dă o stare de liniște. Era acea solemnitate a așezămintelor religioase.

20170503_090205

Și cred că este foarte nimerit să combini cele două componente spirituale, pentru că ele se reunesc oricum atunci când contemplăm o imagine religioasă ori una de civilizație străveche.

20170503_085526.jpg

Tot acolo, în îndepărtare, ajungem cu gândul.

20170503_090237

Nu erau alți vizitatori, deși aveai multe de văzut, în special obiecte și reconstituiri de tradiție otomană.

20170503_090851

Din mașină am văzut și piața principală a orașului, cu statuia sultanului Murah III în centru.

20170503_092711

Am aflat de un localnic că pe bulevardul principal al orașului se organizează săptămânal un mare târg popular de încălțăminte regional, în care poți achiziționa producții locale turcești.