Helmond, 2019
La întoarcerea din Tanzania, am constatat că-mi cumpărasem o cantitate insuficientă din materialul textil specific și popular folosit de africance în confecționarea veșmintelor, așa că am început să caut puncte de achiziție a acestei pânze ceruite printr-un procedeu special care în Europa e greu de găsit, mult mai scumpă și nu întotdeauna originală. Cea mai sigură mi s-a părut soluția de a căuta puncte de fabricație.
Fabrica Vlisco din Helmond e la doar zece minute de Eindhoven, orașul cu o universitate apreciată de design, datorită căreia dinamica imaginii urbane se numară printre cele mai atractive.
La Helmond, istoria manufacturii textile începe în 1844 în moara familială care adăpostea un atelier de prelucrare a bumbacului.
Tânărul întreprinzător olandez în vârstă de douăzeci de ani avea în plan să acceseze piețe internaționale cu același tip de produs ca englezii din Manchester, care intraseră deja, încă de prin 1826, pe piața țesăturilor de bumbac ceruite.
Ajutat de unchiul său care deținea o plantație de trestie de zahăr în Java, Indiile de Est, actuala Indonezie, tânărul a călătorit mai întâi în acest ținut ca să se inspire din manufacturile locale de pânză colorată folosite de localnice.
A trimis imediat eșantioane în Olanda, unde, în 1846, cu tehnologie avansată pentru acea epocă, s-a demarat fabricarea la scară industrială și exportul în Asia și Africa. În timp ce noi priveam prin magazin, am văzut clienți africani care cumpărau și comandau cantități și varietăți considerabile.
Intreprinderea a produs, de-a lungul vremurilor, materiale divese pentru piețe cu profil specific. Și în România, în casele boierești din trecut, lenjeria de pat și fețele de masă erau din olandă albă sau crem, de o finețe nemaiîntâlnită, semn distinctiv al educației îmbinate într-un anume fel cu bunăstarea. Însă, treptat, din cauza modalităților pretențioase de întreținere, pânza de olandă a dispărut odată cu scăpătarea clasei sociale care o folosea. Cine să-și mai permită servitorime pentru spălat cu mâna, în apă rece, și călcat astfel de finețuri ?
La magazin se ajunge simplu, intrebând portarul de la fabrică, iar prima impresie, odată ce mi-am văzut visul cu ochii, a fost că nu pot cumpăra nimic.
În primul rând, prețurile erau inaccesibile, apoi era dezorientarea legată de tipul de produs pe care aă fi dorit să mi-l confecționez, căruia nu știam ce material i-ar corespunde și în ce cantitate. Și, nu în ultimul rând, exista riscul de a cumpăra un material inadecvat. Odată cu meșteșugul, unchiul din Java i-a transmis tânărului antreprenor din Vlisco și codurile reprezentative ale fiecărui model, întrucât toate imprimeurile au o semnificație, cum ar fi un motiv nobiliar, altul care înseamnă un necaz, altul o naștere, altul că ești căsătorită sau nu, că îți cauți amorez și chiar cu mesaje mai picante.
Așa că am plutit printre toate aceste minunății până când, din fericire, sora mea a descoperit o cutie cu petece de o dimensiune acoperitoare de doi euro bucata dar deloc de doi bani, conform bugetului nostru și care ne-au rezolvat și celelalte probleme filosofice.
Pe punctul de a ieși pe ușă cu marfa plătită și ambalată, vedem că vânzătoarea se duce și umple din nou lada, rămasă aproape goală, cu marfă proaspătă, așa că ne-am întors croite și i-am cerut permisiunea să schimbăm câteva petece cu altele care ne plăceau mai mult. Vânzătoarea, poliglotă și foarte amabilă, ne-a lăsat să o luăm de la capăt cu răscolitul și cu datul în petec, experiență care s-a dovedit pe cât de amuzantă pe atât de fructuoasă.
Film de drum :
Sydney Pollack, Out of Africa (1985)
ore de drum 