junglă – ore de drum

Robinsonii 2.0

Tulum, 2019

Pe Riviera Maya, nisipul e fin ca un praf de aur și algele lacome iau în stăpânire țărmul.

Încă din secolul 6, micul port de pescari Tulum este menționat ca posibilă etapă pentru călători.

Mayașii, care se îndeletniceau pe-atunci cu pescuit, comerț maritim și viață religioasă, au trasformat treptat această neînsemnată așezare bântuită, după spusele lor, de vibrații magice, într-un înalt loc de spiritualitate.

Prin 1200, și-a luat avânt într-o perioadă tulbure marcată de lupta pentru influență între triburi, dar îi pierdem urma la 75 de ani după cucerirea spaniolă, printre ultimele cetăți Maya atestate documentar.

Pe o fâșie de șase kilometri de-a lungul Mării Caraibelor, mărginită de jungla tropicală, dezvoltatori de turism americani, englezi, canadieni au defrișat liziera vegetației de pe țărmul mării ca să construiască hoteluri, baruri, restaurante, magazine etno.

Plaja astfel privatizată și îngustată găzduiește în fiecare seară nunți și petreceri felurite.

Dincolo de ele, începe sălbăticia în care eco-paparazzi se pot delecta cu acrobațiile pelicanilor, grația cormoranilor și vioiciunea păsăretului tropical.

Oamenii vin aici să fugă de civilizație, să se reconecteze la vibrațiile naturii, dar ce te faci când la acest capăt de lume debarcă o puzderie de robinsoni ?

Principala ocupație a clientelei este concentrarea de a intersecta energiile universului : telurice, marine, de aer si foc, supervizate de specialiști acreditați pentru fiecare element în parte, după cum am văzut pe cărți de vizită și prospecte lăsate cu duiumul pe te miri unde.

Urmând aceleași principii de revigorare cu ajutorul elementelor naturii ca în Sedona (Arizona), ca să-ți încarci bateriile, obiectivul principal este să-ți trezești constiința de sine.

Înainte să ajung aici, străbătusem deja multe alte spații unde există șanse mari să-ți regăsești sinele ori să intersectezi energiile universului, înflăcărată de teoriile lui Umberto Eco.

Acum douăzeci de ani, lumea poposea pe această plajă în corturi, iar astăzi designul hotelier respectă modelul pe rotunjime al adăposturilor ancestrale care favorizează receptarea vibrațiilor naturii.

Ca să-și fructifice căutările, oaspeții hotelului au posibilitatea sa-și amenajeze câte un mic altar acolo unde fiecare simte energii.

Atmosfera mistică e întreținută în permanență de guru ori șamani, bioenergeticieni, instructori convingători de tehnici binefăcătoare și tot felul de alți adepți ai disciplinelor care se ocupă cu resuscitarea ritualurilor mayașe ancestrale. Multe vedete și celebrități se dau pe mâna lor ca să-și vină în fire.

În majoritatea hotelurilor amenajate sub formă de campinguri cu bungalouri minimaliste, apa curentă se încălzește de la soare și nu există aer condiționat, televizor și internet. În schimb, m-am bucurat să găsesc în cameră o mică etajeră de carți printre care am recunoscut câteva scurt-listate la Man Booker.

Tot ca măsură ecologică strictă pentru a proteja marea și bariera de corali de impuritățile chimicale de pe piele, înainte de a purcede la scaldat, clientul este rugat să facă duș folosind săpun sau gel bio, pentru ca loțiunea de plajă să nu afecteze natura.

Această etapă din turul mexican mi s-a părut o experiență nostimă pentru o zi-două, din care câteva ceasuri am dedicat sitului arheologic, dar nu am simțit vreo energie. Pesemne nu eram pregătită.

Au fost alte locuri în Mexic unde am intersectat vibrații, dar fără să fi știut dinainte că există și se manifestă în vreun fel. Le simți și gata.

Lectură de drum:

Eleanor Catton, The Luminaries

Palme d’Or

Elche, 2016

În anonimatul unui ținut dedicat mai mult agriculturii, la doar șaizeci de kilometri de Murcia, Elche invită să te scufunzi în oceanul unui parc natural de palmieri strămutat cu precizie din Africa și desemnat cel mai mare din Europa.

Grație transferului peisagistic desăvârșit de la un continent la altul, a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO. Adaptarea acestor ierburi gigantice aduse pe sol european s-a înfăptuit de-a lungul multor secole.

Istoria grădinii povestește cum palmierii au fost plantați de către fenicienii care încărcau cutiile de curmale pe vapoare și le trimiteau în largul mării să-i aprovizioneze pe marinari.

Mai târziu, arabii care au ocupat Spania între 711-1492 au amplificat plantația și au îngrijit-o după regulile artei.

Se pare că azi cuprinde mai mult de două sute de mii de palmieri răspândiți pe o suprafață de treisprezece mii de metri pătrați, cu un sistem de irigații sofisticat.

Din varietatea celor o mie de specii de palmieri, majoritatea curmali, produsele lor își găsesc utilitatea pe tot parcursul anului.

Palmierii femelă permit recoltarea curmalelor toamna, iar frunzele celor masculini, datorită fiabilității, folosesc în artizanat și la procesiunile religioase de Florii, dar numai după ce, în prealabil, se țin o perioadă la întuneric ca să se albească.

Mă așteptam să văd numai palmieri, dar amploarea bolții pe care ei o formează, umbroasă, păstrând umiditatea optimă, favorizează și evoluția altor vegetale.

În parcele delimitate de bazine și canale fine, se dezvoltă, ca la ele acasă, și alte specii de arbuști și plante, agrume, grenadieri, măslini, smochini, cactuși.

L-am vizitat în toiul iernii și m-am desfătat în microclimatul care garantează, prin hățișul tropical, o temperatură cu două-trei grade mai ridicată comparativ cu norma regiunii.

În centrul parcului destul de labirintic se ascunde, cum e și firesc, o oază, o grădină rafinată care se numește Huerta del Curo, în memoria unui preot care și-a consacrat toată viața ca să o îngrijească.

Aici s-a păstrat o compoziție de specii rare, o varietate rară de curmali, cactuși aclimatizați din Mexic, plante tropicale unice în Europa.

Regii și împărații care au vizitat grădina și-au oferit numele câte unei plante semețe.

Palmierul imperial a fost dedicat reginei Elisabeta de Austria, Sissi, care a vizitat Elche în 1894.

Palmierul cu șase trunchiuri a împlinit vârsta de 167 de ani, iar unicitatea sa i-a atribuit statutul de monument al naturii.

Lectură de drum:

Jose Ortega y Gasset, Studii despre iubire

Verzi și uscate

Zanzibar, 2018

De la hotel la ferma de mirodenii unde ne aștepta Ray, Tariq conduce cât poate de încet, pentru că-i place să vorbească. Prelegerile lui, în engleză, se dovedesc mult peste nivelul postului de șofer pe care-l ocupa, pesemne ca îndeletnicire temporară, vocația sa fiind neîndoios academică.

M-am hazardat să-l întreb despre influențele lingvistice occidentale în swahili, iar răspunsul lui, care conținea și exemplele adecvate, mi-a luat piuitul.

Așa am înțeles de ce localnicii se așteaptă, la numai câteva zile de când aterizezi, să începi să o rupi pe swahili, o limbă foarte simpatică, formată din combinația dintre vocabularul băștinașilor est-africani și cel al negustorilor veniți de peste tot.

Nu știu dacă vizita acelei plantații de mirodenii, fructe și condimente ar fi avut aceeași noimă cu un alt ghid.

De obicei, persoana care mă însoțește într-un loc necunoscut și nebănuit îmi influențează percepția. Ray, ghidul desemnat de agenție pentru acea incursiune, de formație profesor, făcea parte, și mai mult decât Tariq, dintre cei profund însuflețiți de vocația didactică. L-am păstrat pe Ray și pentru circuitul în Stone Town, două zile mai târziu.

Întreaga insulă, recunoscută drept cel mai mare producător mondial de scorțișoară și cuișoare, e o fermă imensă, împărțită în parcele. Sătenii lucrează care în turism, care în agricultură. Vegetația crește spontan, nimic nu e plantat și nici udat. Ploile din lunile martie-aprilie-mai asigură toată cantitatea de apă necesară. Am văzut cafea, păstai verzi crocante de vanilie,

avocado, banane galbene și roșii,

țeposul jackfruit,

oropsitul durian, piper rosu și negru,

mango, papaya, lămâi verzi,

cocotieri, tamarind, singuraticul ananas, câte unul pe fiecare tulpină,

cardamom, ginger, aloe vera, frunze de curry, de lipstick, ale cărui fructe, considerate sulimanuri, au virtuți coloristice.

Asistentul lui Ray s-a ocupat de toate aspectele practice ale demonstrației.

Fiecare parte componentă a unei plante, recoltată într-un moment precis, își are utilitatea ei, însă localnicii nu le cunosc pe toate în detaliu și nu le consumă de capul lor.

Când apar diverse afecțiuni, merg la vraciul din sat ca să le prescrie leacul potrivit, cum ar fi, din câte-mi aduc aminte, rădăcina de scorțișoară pentru răceli.

M-am ales și cu sugestii culinare : avocado cu miere și scorțișoară de mic dejun, ginger, cardamom și miere subțiate cu apă, de sete și energie, iar câteva eșantioane din fructe de sezon am degustat la plecare.

Pe circuit sunt amenajate mici tarabe de la care am cumpărat cafea cu ginger și mango, flaconașe cu parfum de iasomie și ylang-ylang, drapându-mă în miresme pentru următoarea oprire, la Băile persane.

Maya mon amour

Mexic, 2019

În toate călătoriile, iau cu mine cărți

ale căror povești se petrec în spațiul străbătut, ca să alunec cu totul în decorul sonor și olfactiv despre care citesc.

Așa ar fi trebuit să se întâmple, în Mexic, cu 2666, dacă n-aș fi pornit în direcția opusă.

În ciuda acestei erori de strategie, întrucât cartea nu avea ce să caute la sud de Ciudad de Mexico, m-am lăsat în voia misterioasei lecturi care s-a dovedit cea mai potrivită cu traseul inițiatic care mă aștepta,

astfel că, la aterizarea în Tuzla Gutierrez,

am plonjat pe nepregătite în străfundurile realismului magic.

Regiunea maya începe acolo unde trupul Mexicului se îngustează brusc, între Golful Mexic și Pacificul de Sud,

și se întinde spre est până la marea Caraibelor, Guatemala și Belize. Subțirimea acelei bretele nu lasă nimic rău să se strecoare spre zona maya.

Am trecut, timp de treisprezece zile, prin centre urbane, provincie, comunități sătești,

am văzut temple, piramide, structuri religioase și ceremoniale, muzee,

stăruind pe rămășițele vechilor așezări din Chiapas, de pe Ruta Puuc și Rio Bec, cu pași mici și destul de șovăitori.

1.Chiapas

Tonina a fost prima cetate unde am învățat cum să înfrunt treptele unei piramide fără să cer ajutorul zeilor.

A urmat Palenque,

unde jungla m-a prevenit, din întuneric, pe terasa unde luam cina, că farmecul ei e neasemuit.

2.Ruta Puuc se întinde pe o distanță de 120 de kilometri

spre Chichen Itza, Ek Balam, Uxmal, Kabah, Labna, Coba. De la o cetate la alta, am ascultat povești despre șamani,

iguane

și planete.

Puuc este numele maya al reliefului ușor delurit care a influențat stilul arhitectural din regiune.

Fațadele edificiilor prezintă o decorațiune dispusă orizontal, cu modele sofisticate de o simetrie perfectă.

Piatra era taiată dinainte, asamblată ca mozaicul, apoi acoperită de un strat fin de stucatură și zugravită în tonalități vioaie. La muzeul din Merida se află tot ce s-a adunat de pe șantierele arheologice.

Aici ploaia a fost dintotdeauna un eveniment rar.

Fiecare cetate dispunea de rezervoare în care locuitorii adunau cu sârguință apa, vegheați de Chaak, zeul ploii,

slăvit sub numeroasele sale chipuri.

3.Rio Bec este un circuit de 270 de kilometri

pe care descopăr situri de o însingurare exaltantă, – Becan, Kohunlich – abia ieșite din anonimat,

ale cărui pustietăți le-am sfidat minunându-mă de aparițiile presupuse ale lui „salvaje”

sau fugărind o biată vulpe printre ruine. Cel mai bine se parcurge stabilind punctul de plecare la Chetumal, apoi traversând mici sate maya tradiționale.

În această zonă s-au dezvoltat peste treizeci de cetăți în perioada anilor 500-900,

cu o estetică arhitecturală caracterizată de construcții cu o siluetă înălțată și cu ornamente de măști zoomorfe.

Doar puțini turiști își asumă un ocol considerabil spre aceste zone arheologice izolate.

4.Riviera maya cu rezervația naturală Sian Ka’an,

Tulum și Cancun, unde marginile timpului se topesc treptat, înghițite de junglă,

iar Venus e cea mai strălucitoare stea.

Stele în lumina dimineții

Zanzibar, 2018

La ora prânzului, când cerul e albastru și aerul e străveziu, vreau să fiu și la umbră și în lumină.

20180222_125644

Băile persane de la Kidichi au o importanță mai mult sentimentală, ca o bijuterie. Arhitectura est-africană, discretă, supusă influențelor, deconspiră un farmec intim.

DSCN0043

Aproape de zona hotelieră, descopăr deliciile unui refugiu secret, retras de țărmul oceanului. Pe șoseaua principală care străbate insula, o construcție neobișnuită iese în evidență, izolată de pâlcurile de arbori de mango. Deși zăpușeala orei de prânz te descuraja să te dai jos din mașină, provocarea era prea mare ca să rezist.

DSCN0046

Ray, ghidul care ne însoțise la o fermă de mirodenii, a fost încântat să ne mai arate încă o minunăție a insulei sale.

DSCN0039

Pătrundem în rămășițele unui conac de vânătoare construit în 1832 de către sultanul Sayyd pentru soția sa Sheharzade, fiica șahului persan, înainte de a se căsători cu ea.

DSCN0048

Din splendoarea conacului, s-au păstrat doar încăperile băilor.

20180222_125201

Suita princiară avea obiceiul să poposească aici după vânătoare, în arșița amiezei, însă vietățile care populau insula în acele vremuri au dispărut treptat. Poezia locului a rămas.

20180222_125405

Pereții, zugrăviți în alb, sunt de un minimalism odihnitor. Singurele ornamente abia le percepi, mai mult le bănuiești sub forma unor desene stilizate cu flori, frunze, păsări reliefate în stucatură, de inspirație persană.

DSCN0045

Deși neîntreținut, aproape uitat, interiorul e primitor. Umezeala a rămas afară. O ușoară briză pătrunde prin tot soiul de firide.

DSCN0044

Tavanul este decupat pe alocuri în formă de stele, ca lumina diurnă să pătrundă moderat și să dea impresia unei seri romantice. Eu așa mi-am închipuit.

Lectură de drum:

Gérard de Villiers, Mourir pour Zanzibar

Ca o duminică de Paști

Uxmal, 2019

În peninsula Yucatan, la Uxmal, am petrecut câteva ore,

DSCN4785

într-o amiază caniculară,

DSCN4718

printre vestigiile mayașe încărcate de o energie neobișnuită.

DSCN4744

Între secolele 7-10, aici a fost o cetate înfloritoare,

DSCN4728

abandonată, apoi, în mod inexplicabil.

DSCN4724

La sfârșitul secolului 10, nu mai rămăsese nici țipenie.

DSCN4769

Jungla joasă și impenetrabilă a fost defrișată doar în incinta construcțiilor.

DSCN4781

Din marginea sitului, zărești doar liziera de unde te poți scufunda în hătișul vegetației.

DSCN4759

Orașul a fost edificat sub patronajul unui cuplu divin: Chaac, zeul apei și Venus, planeta ploii și a vântului.

DSCN4733

Pentru ploaie și prosperitate, era nevoie de ofrande din belșug.

DSCN4734

Stilul Puuc, caracterizat de fațade lungi împodobile liniar cu figurile geometrizate ale zeilor, îl văd reprodus pe toate obiectele comerciale din artizanatul maya,

DSCN4726

confecționate de actuala comunitate mayașă, care își păstrează tradițiile, dialectul și demnitatea.

DSCN4741

Numele Puuc se referă la acest ansamblu de coline și la stilul construcțiilor, mai cu seamă la decorațiunile sculptate la orizontală pe clădiri.

DSCN4773

În templul din vârful piramidei se afla Poarta zoomorfă, cea mai bogat decorată.

DSCN4738

Recunosc reprezentări de figuri masculine și jaguarul omniprezent.

DSCN4789

În ritualurile comunității, zeul ploii era cel mai invocat, din cauza climei secetoase.

DSCN4755

Se presupune că acesta a fost motivul abandonului cetății.

DSCN4730

Locuitorii s-au deplasat, mai târziu, optzeci de kilometri spre nord, la Merida, într-o zonă mai fertilă.

DSCN4725

Intrăm pe urmele unui mic grup de localnici.

DSCN4706

Studiez cu nesaț costumația tradițională a unei doamne. Pătrundem mai întâi într-o curte de primire, numită Cadrilaterul păsărilor. Aici se ivește, masivă, misterioasă, rotunjită la bază, ca un pachebot în oceanul junglei, piramida vrăjitorului.

DSCN4708

Cele trei etaje au fost construite în epoci diferite. Pe fațadă, un monstru cu gura larg deschisă dă acces spre misterul celeilalte lumi.

DSCN4736

Curtea calugărițelor este un ansamblu pătrat, cu multe intrări aliniate de-a lungul pereților, ca în niște chilii.

DSCN4751

Îmi evocă o grandioasă mănăstire spaniolă. Cele patru laturi reprezintă punctele cardinale, iar elevația clădirii reprezintă ierarhia socială.

DSCN4739

Decorațiuni de șerpi și bufnițe ornează porticurile. Bufnița e simbolul lumii nocturne, iar șarpele simbolul energiei vitale și al conexiunii între cer și pământ.

DSCN4721

Terenul jocului de pelotă este clar delimitat de poarta aliniată cu inelele de piatră sculptată și ocupă spațiul pe direcția nord-sud dintre cele două palate ale conducătorilor.

DSCN4756

Jaguarii sunt în preajmă, le ghicesc pașii tăcuți.

DSCN4748

Șerpii cu pene veghează intrările.

DSCN4757

Cele mai des întâlnite forme geometrice sunt romburile care decorează din belșug multe fațade.

DSCN4745

Casa țestoaselor este un mic palat armonios ornat de motive cu toate aceste vietăți.

DSCN4771

Palatul guvernatorului se presupune că a fost locuința lui Senor Chaak, dar servea și ca sediu administrativ.

DSCN4731

El a comandat această locuință când era la apogeul puterii.

DSCN4780

Orientarea clădirii este decalată, comparativ cu restul ansamblului urbanistic, dintr-un motiv bine întemeiat.

DSCN4754

Șeful comunității dorea să vadă, prin ușa de intrare principală, răsăritul planetei Venus. În ziua în care aceasta se afla la apogeul tranzitului ajungea exact deasupra tronului regal, străjuit de doi jaguari.

DSCN4788

Așa a socotit el să se integreze în echilibrul cosmic, conectându-se la tranzitul venusian, planeta frumuseții, a iubirii și a prosperității.

DSCN4740

Palatul e decorat cu măști împodobite cu cercei care formează linii oblice. Tot ansamblul se configurează într-un șarpe gigantic de-a lungul clădirii.

DSCN4750

Marea piramidă o vei găsi în spatele palatului, având în vârf templul papagalilor.

DSCN4792

Aici au fost amplasate trei măști cu înțelesuri controversate, din gura cărora iese câte un cap omenesc cu atribute solare.

DSCN4774

De aici avem o panoramă vastă. Îmi imaginez câte vestigii, nedescoperite încă, ascunde jungla.

DSCN4720

Îmi plăcea să-i ascult pe furiș pe mexicani cum comentează ceea ce văd. Vorbesc cu duioșie despre patrimonul lor, nu-l consideră obiectiv turistic, ci o parte a sufletului.

Lectură de drum:

Octavio Paz, Labirintul singurătății

Dans, dans, dans

Serengeti, 2018

De la Ngorongoro la Serengeti parcurgi o distanță de numai câteva ore cu mașina, dar nu-ți dai seama cum trece timpul, mai ales când fiecare întâlnire e cu desăvârșire nouă. Peisajul se schimbă mereu, cu elemente naturale și oameni. Suntem în grija lui Jackson, șoferul și ghidul nostru de la agenția EasyTravel Tanzania, în același jeep pe care l-am închiriat pentru a vizita trei rezervații naturale (vezi postările Ngorongoro și Safari)

DSCN0496

Una dintre cele mai placute surprize a survenit imediat după trecerea de poarta oficială a rezervației Serengeti.

DSCN0498

Dinspre orizont, am zărit apropiindu-se o procesiune de elefanți.

DSCN0499

Priveliștea era învăluită într-o lumină strălucitoare, nuanțată de nori de praf. În frunte mergea decana de vârstă, o doamnă cu riduri adânci, venerabile.

DSCN0501

Echivalentul în etatea umană ar fi fost de optzeci de ani. Puii se aflau în mijlocul grupului, cât mai apărați.

DSCN0502

Am oprit mașina și i-am așteptat. Veniseră să se adape într-un heleșteu aproape de șosea.

DSCN0503

Ritmul lor de mers era susținut, aproape grăbit, majestuos în virtutea faptului că știau exact unde voiau să ajungă.

DSCN0504

Pașii lor făceau dovada unei determinări certe. Privindu-i, te simțeai sigur de tine.

DSCN0505

A fost una dintre cele mai puternice scene pe care le-am văzut în acea săptămână de safari. Dinamismul și coordonarea de o perfecțiune teatrală a marșului lor m-au hipnotizat.

DSCN0506

Din mișcarea de o ritmicitate greoaie mai emana și precizia inteligentă a punerii în aplicare a unui plan. Nu se aflau întâmplător pe acel drum. Veniseră la o întâlnire predestinată.

Cielito lindo

Mexic, 2019

După trei săptămâni în Mexic, mi-a fost foarte greu să mă readaptez la întoarcerea în țară.

DSCN4591 (1)

Mult timp după aceea am simțit lipsa acelor oameni simpli și sentimentali.

Am parcurs ruta Ciudad de Mexico-San Juan de Chamula-San Cristobal de las Casas-Palenque-Campeche-Merida-Valladolid-Chetumal-Tulum-Cancun.

Mexicul are o reputație turistică controversată și mexicanii sunt conștienți că turiștii au temeri.

De aceea, localnicii se străduiesc să demonstreze că nu e atât de rău cum se spune și lasă întotdeauna de la ei.

În primele zile, am crezut că am avut noroc să nimeresc doar peste oameni binevoitori

și așteptam să vină momentul vreunei nemulțumiri sau frustrări turistice, așa cum se întâmplă peste tot.

Dar în cele trei săptămâni, în fiecare clipă,

DSCN4049

bunăvoința firească și naturală a oamenilor mă uimea pe zi ce trece.

Mexicanii au o ingenuitate și o corectitudine exemplare, principii scurse din demnitatea firească de a nu înșela un oaspete, indiferent cât de propice ar fi ocazia.

Și chiar dacă există localități pe granița cu SUA, cum ar fi Tijuana, unde incorectitudinea e regulă, te amuzi de felul în care ești prevenit : ,,Hey, gringo, dă-mi șansa să fiu eu primul care te-nșeală !’’, scrie pe pancarte puse cât mai la vedere.

Că se poartă respectuos cu turiștii, să zicem că e normal.

Dar am urmărit, în multe împrejurări, cum interacționează mexicanii ei între ei, un alt capitol complet surprinzător.

Am crezut că în filmele mexicane (Japon, Stellet Licht, Y tu mama tambien – vi le recomand !), situația se idealizează, dar nu.

Ei se comportă ca și cum s-ar ocroti și menaja reciproc.

Nicăieri n-am văzut oameni certându-se.

Ca într-o familie educată și unită, manifestă o tandrețe politicoasă în comunicarea dintre ei.

Violența, atât de mediatizată ca emblemă neoficială a Mexicului, pare un produs informațional contrafăcut.

Pretutindeni unde am umblat, cei trei șoferi n-au folosit harta sau navigator.

DSCN4384 (1)

E simplu,

DSCN4370

oprești mașina și întrebi,

indiferent că traversezi un oraș și că o interminabilă coloană de mașini așteapta după tine,

sau că ești pe coclauri și oprești un agricultor cu tractorul.

La fel și ca pieton, pe stradă sau în aeroporturi.

DSCN5537

Nimeni nu se arată deranjat să dea informații.

DSCN4381

Fiecare interacțiune cu localnicii avea asupra mea un efect terapeutic.

Da, încă mai găsești în lume oameni buni.

DSCN4590 (1)

Nu-i totul pierdut.

Despre drumurile parcurse vor fi multe de spus, urmăriți-mă !

Lectură de drum:

Octavian Paler, Caminante

Vezi și:

Mexic 10+

Cucerire

Lumina verde a junglei

Khao Yai, 2017

20170211_180535

După o pană de motor cu masina în mijlocul unui cătun thailandez, unde am urmărit un apus de soare fastuos, ajungem seara târziu la Khao Yai, un fel de stațiune în liziera parcului național unde turiștii vin ca să vadă elefanți sau chiar tigri, iar thailandezii rezidenți în Bangkok vin să ia aer.

20170212_064121

Vorba vine, pentru că parcul, deși listat în patromoniul mondial UNESCO, este traversat parțial, în sus și în jos, de autoturisme. Localnicii îl folosesc ca scurtătură pe drumul de Bangkok, taxa de intrare fiind foarte mică. Însă rezervația protejată se întinde peste dealuri, munți, platouri, stânci pe o suprafață de 2.172 de kilometri pătrați.

Ideal ar fi să străbați acest parc în timpul sezonului uscat din Thailanda, între noiembrie-mai.

Deși ti se impune să iei măsuri de precauție ca să cooperezi cu vietățile junglei, e simplu să-ți dai seama că avem de-a face cu o junglă de tip urban, în care, pe un traseu de o zi, vizitatorii nu erau echipați cu nimic special.

20170212_131708

Nu riști nimic atâta vreme cât nu te îndepărtezi de potecă. În special turiștii occidentali erau însoțiti de un ghid, în schimb localnicii erau mai mult ieșiți la un picnic, ca să evadeze din poluatul Bangkok.

Se spune că aici trăiesc peste trei sute de specii de păsări și animale sălbatice, dar fluxul turiștilor e incredibil de mare, – imaginează-ți o sâmbătă seara pe Champs-Elysées! – astfel că viețuitoarele junglei se îndepărtează cât pot de mult spre interiorul oceanului de vegetație.

20170212_115204

De la hotel, am mers cu un mic jeep, cu șofer și o domnișoară ghid thailandeză foarte competentă, care ne-a însoțit de la 8 dimineața până la ora 18.

Surpriza a fost că masa de prânz am luat-o chiar în inima junglei, lângă un mic pârâu, toate felurile fiind gătite în casă, de către sora șoferului.

20170212_133921

Totul impecabil de curat și delicios.

Am avut un singur incident, în momentul când șoferul a instalat cortul de picnic, vreo 6-7 maimuțe ne-au înconjurat ca la un semnal.

20170212_133606

Înțelegeau ce se petrece și voiau să ia parte la ospăț. Însă, după ce am intrat sub pânza care acoperea masa și scăunelele pliante, toată lumea și-a văzut de treabă. Totuși, soferul a rămas în apropiere de cort cu un băț în mână, pentru orice eventualitate.

20170212_124803

Am parcurs două trasee, înainte de masă și după, interval în care am coborât la stânca unde Leonardo di Caprio a filmat The Beach, punctul de maximă atracție din parc.

20170212_142439

Partea a doua a excursiei a fost parțial cu mașina, până pe înălțimile munților, la o altitudine de peste o mie de metri. Acolo era costruită o promenadă pe scânduri, care traversează râuri, vegetație înaltă, tot felul de plante care ar putea constitui obstacole serioase dacă ai fi pe jos.

20170212_153144

Abia în acel loc izolat, privind de pe înălțimi, îți dai seama cu adevărat ce înseamnă jungla.