Castilla la Mancha – ore de drum

Moara cu noroc

Cuenca, 2017

Poposesc în Spania profundă, în provincia Castilla La Mancha, ținutul bătătorit de rătăcirile deșarte ale lui don Quijote printre morile de vânt ale iluziilor. Printre ele ar trebui să fie și a mea.

20170321_175932

Mă las furată de frumusețea peisajelor, sălbatică și tulburătoare.

20170321_131710

Nu întâmplător desemnat capitala artei contemporane spaniole, cetatea numără zeci de spații metamorfozate în galerii de artă abstractă.

20170322_113037

Mă străduiesc să intru în cât mai multe, atât pentru opere, cât și pentru meștesugitele amenajări interioare.

20170321_183059

Unele au fost pe vremuri așezăminte monastice sau biserici.

20170321_190414

Acest destin l-a avut și o discretă mănăstire a Carmelitelor din secolul 17, azi muzeul de artă abstractă al fundației Antonio Perez.

20170321_190316

Mă socotesc pregătită să încep confruntarea cu o singură moară de vânt, cea a artei conceptuale.

20170322_120143

Am constatat de multe ori că operele de artă nonfigurativă au această capacitate neașteptată și nelimitată de a surprinde la nivel subliminal privitorul deja pus în temă.

20170321_191814

Intru în muzeu cu aplombul ademenitor al vibrațiilor creative. Văd doar ceea ce sunt pregatită, subiecte pe care le știam deja reprezentate sub alte forme.

20170321_184721

Mă opresc la o Coloană a infinitului care mi-l evocă pe Iannis Kounellis mai mult decât pe Brâncuși.

20170321_185302

Arte Povera e mai invocabilă ca oricând. Mă cucerește un omuleț neajutorat adăpostit printre cărți ca un fel de don Quijote care dă bir cu fugiții din viața reală. Îi dau dreptate, e mai bine printre cărți.

20170321_191702

Mă tentează să rămân ca să-i țin companie. Dar nu, mai bine-l iau cu mine.

Omul din La Mancha

Cuenca, 2017

Venea din Manila și ținea morțiș să se instaleze în Spania cu vasta lui colecție de artă contemporană. Era prin anii 50, când la Cuenca abia că începeau să se renoveze clădirile dărăpănate de război și sărăcie.

Desemnat în circuitul cultural drept capitala artei abstracte spaniole, Cuenca se ivește în pustietățile regiunii Castilla La Mancha dintr-un nicăieri majestuos și intimidant.

Mă încântă amplasarea neobișnuită a orașului construit de mauri în secolul 7 pe o stâncă, într-un defileu îngust, suspendat în timp și spațiu. În acest masiv calcaros, eroziunea a desenat himerele care i-au înflăcărat imaginația lui don Quijote, ca și cum destinul a vrut să prefigureze identitatea acestei așezări deloc banale.

În timpul medieval, principala activitate a comunității a fost prelucrarea textilă începută în jurul anilor 1100, când era cetate arăbească. Prin secolele 15-16, atinsese nivelul maxim de prosperitate, iar în secolul 17 a survenit declinul. Omul care a schimbat soarta urbei este întreprinzătorul filipinez, colecționar și pictor în orele sale de inspirație.

Omul nostru a prospectat în trecere Cuenca și, după ce l-a întâlnit pe Gustavo Torner, în 1962, la Bienala de la Veneția, a aflat despre renovarea caselor suspendate și s-a hotărât să facă demersuri ca să-și aducă definitiv aici bogata colecție.

Faima de acum a cetății este rodul acestei prietenii. Colecția a câștigat, treptat, în amploare pe baza relațiilor cu alți plasticieni spanioli care-și găseau la Cuenca spațiu de expunere, pentru că în anii 1960-70 nu existau prea multe galerii expoziționale în Spania.

În jurul muzeului s-au renovat apoi și alte locații și, astfel, orașul, receptiv la creația artistică nonfigurativă, s-a dezvoltat tot mai mult.

Până în 1985, Cuenca a fost singurul loc din Spania unde se putea vizita o colecție de artă conceptuală. Recunoașterea supremă a însemnat listarea în patrimoniul mondial UNESCO.

Mă urmați să vă arăt orașul ?

1.Arcul lui Bezudo, din secolul 16, prin care pășești, inițiatic, în zona medievală

2.Casele suspendate

3.Muzeul Fundației Antonio Perez

4.Spațiul Torner

5.Urbanizarea din jurul bisericii Merced, reconfigurată în jurul vechilor băi arabe din Evul Mediu, vizibile printr-o suprafață de sticlă.

6.Paradorul, mănăstire dominicană din secolul 16, la care se ajunge, din centru, pe o punte metalică, ea însăși monument istoric din 1902.

Dincolo de parador, orașul își deschide ferestrele spre valea râului care a creat defileul, cu pădurea nuanțată de plopi, salcâmi și sălcii.

Vă las să vă acomodați și voi reveni cu detalii în curând !

Semne și zodii

Viso del Marqués, 2017

Străbăteam provincia Castilla La Mancha și încercam să descifrez urmele pașilor lui don Quijote.

20170321_105933

Traseul visătorilor și al lunaticilor.

20170321_113728

Ruta lui don Quijote din inima Spaniei îți rezervă multe surprize. N-ai crede că Viso del Marqués, o localitate discretă de provincie, deține în patrimoniul său un fastuos palat.

În prezent, se află în administrarea armatei și se poate vizita doar la ore fixe, cu ghid. În spatele fațadei austere se ascund nu mai puțin de opt mii de metri pătrați de fresce cu picturi impresionante.

20170321_112435

Este singurul obiectiv din oraș și localnicii sunt foarte mândri să primească vizitatori străini. Deși explicațiile sunt doar în spaniolă, ghidul s-a străduit să vorbească rar și să folosească cuvinte cât mai internaționale, pentru a fi ușor de înțeles, presărând prezentarea cu povestiri și anecdote amuzante. I-am remarcat impresionanta erudiție de istoric și am apreciat atitudinea față de de ne-hispanofoni, destul de rară în peninsulă.

Proprietarul a fost un marchiz din partea locului și impozant amiral de carieră. Palatul l-a construit în plină epocă renascentistă, în 1564, plictisindu-se între două expediții maritime. De aceea, majoritatea reprezintă peisaje cu vapoare și mări.

A convocat un celebru arhitect italian care i-a proiectat edificiul în stil genovez, un act urbanistic cutezător pentru integrarea în conservatorul peisaj citadin spaniol al Renașterii.

20170321_110140

La parter, un patio imens decorat cu peisaje din Spania, Vatican, Turcia, Franța. Proprietarul s-a bătut cu ultimele două țări, așa că imaginea sa e subiectivă. De-a lungul pereților, sunt înfățișate scene din bataliile amiralului, care se poate lauda că n-a suferit niciodată o înfrângere, inclusiv din bătălia de la Lepanto (1571), unde i-a bătut pe turci. Și, pentru că nimic nu-i întâmplător, aici a luptat și Cervantes, autorul lunaticului don Quijote.

20170321_110238

Scara care ne duce la primul etaj e monumentală. Apartamentele private ale amiralului sunt ornate cu alte imagini. Chiar aici, a avut neșansa de a se stinge din viață cu doar câteva săptămâni înainte să preia comanda Invincibilei Armada.

20170321_112637

Grădina este mică și cochetă, cu nelipsitele amenajări acvatice, dar surpriza a survenit abia la sfârșitul vizitei.

Scările construite în această parte ferită a proprietății, destinată doar intimilor, au ca material de bază, tipic spaniol, faianța pictată manual cu semnele zodiacale.

20170321_111937

Pesemne că, pasionat de astrologie, nu-i de mirare că n-a pierdut nici o bătălie, din moment ce putea citi în stele datele favorabile!

Palatul n-a rămas niciodată de izbeliște, ci a fost renovat cu grijă de câte ori a fost cazul. Doar niște părți neînsemnate de fresce s-au șters, de pe vremea când încăperile apartamentelor au fost transformate în spital.

În apropiere, la doar câtiva kilometri, se află fortăreața Calatrava, o citadelă religioasă locuită de călugări militari. Acolo se retrăgeau cavalerii Reconquistei să-și tragă sufletul pentru că, în secolul 12, aceste văi erau teatrul de luptă dintre catolici și musulmani.

Nimic de zis, construcția te impresioneză dar, mai ales, amplasarea ei într-o desăvârșită solitudine.

20170321_131710

Fortăreața a fost construită de arabi care, însă, au pierdut-o în crâncena luptă de pe crestele dealurilor din jur. În interior nu se mai află nimic, doar ruinele fostelor săli.

Lectură de drum:

Cervantes, Don Quijote de la Mancha