Pe calea cea bună

Veria, 2016, 2018

La Veria, Sfântul Apostol Pavel a poposit după ce a părăsit Tesalonicul, înainte de a merge la Atena.

Pe acest drum care intersectează Egnatia odos am trecut de multe ori, de fiecare dată spre câte un port.

Multe localități din Grecia se leagă între ele prin calea străbătută de Pavel, iar monumentul impunător, cel mai mare din lumea elenă, care i s-a închinat aici dovedește importanța pe care a avut-o așezarea vreme îndelungată.

Atunci când Pavel s-a oprit aici, a găsit în această localitate evreiască oameni dornici să-l asculte.

Mulți credeau cu adevărat în spusele sale, dovadă consemnarea unor evrei și greci care s-au convertit pe loc la creștinism.

Se spune că podiumul de unde le-a adresat învățăturile creștine are la bază treptele sinagogii de unde a propovăduit.

Pe întreg perimetrul unde a predicat, s-a edificat o estradă amplă în semicerc decorată cu mozaic și mărginită de coloane.

Lângă acest altar, mai târziu, otomanii au cosntruit o moschee.

Oprirea Sfântului Pavel aici a consolidat prestigiul de care se bucura deja cetatea atestată încă din anii 1000 î.Hr., care, treptat, atinsese prosperitatea.

Până pe la sfârșitul secolului 19 a fost un oraș înfloritor, în care comunitățile greacă, bulgară, otomană, evreiască, aromână, armeană, sârbească au compus împreună esența Orientului.

În istoria sa, am găsit menționați doisprezece intelectuali aromâni care au dobândit o înaltă recunoaștere profesională.

Multi au militat pentru păstrarea identității aromâne (vlahe) în pofida elenizării.

De fiecare dată când ajung în nordul Greciei, am intuiția că acest ținut nu aparține doar Eladei, ci întregului Orient,

al cărui prag familiar îl trec de îndată ce fac primul pas în sincretismul acestor identități diferite, reîntorcându-mă acasă.

În centru, ajung repede de la sinagogă la moschee, printre cele câteva zeci de biserici ortodoxe, ale căror icoane prețioase au fost duse la muzeul bizantin, alături de ceramică, mozaice, icoane, hrisoave, letopisețe, fresce.

Ce a mai rămas din vechiul cartier evreiesc se grupează strâns pe malul râului.

Dincolo de el, se întinde o amenajare urbană ca un crâng, cum mai văzusem la Edessa și la Drama, cu mici cascade și alei pietruite printre smochini gigantici, tei și duzi.

De fiecare dată, mai intens ca în alte așezări grecești, am ramas cu impresia unor taine nedeslușite, poate prin simplul fapt că, la fiecare pas, intersectez vibrația unor cuvinte care au dăinuit.

Muzică de drum:

Cel mai iubit dintre pământeni

Tesalonic, 2016

Când intru într-un local ori spațiu de cumpărături din Turcia, îl observ mai întâi pe el, elegant, seducător, îmbrăcat cu un dezinvolt rafinament aristocratic, cu privirea care vede dincolo de aparențe scrutând depărtările.

Uneori ocupă un mic ungher amenajat ca un altar, obiect al unei venerații pline de afecțiune.

La Tesalonic, orașul lui natal, pașii m-au purtat spre casa unde a locuit până la 18 ani, proprietate familială din 1878,

imobil impecabil renovat și întreținut, împărțit între odăile muzeului și Consulatul general al Turciei.

Încă de la Istanbul unde am vizitat, cu mulți ani în urmă, palatul Dolmabahçe, îmi dorisem să aflu cum arată locul de unde a plecat eroul carismatic știind că, de foarte aproape, un alt personaj cutezător a pornit să cucerească lumea.

Primul indiciu de istorie emoțională este rodiul plantat de tatăl său în grădina cu vegetație mediteraneană, arbore tradițional, simbolic în Imperiului Otoman.

Cele câteva încăperi sunt amenajate ca în copilăria sa,

iar mobilierul de epocă și vitrinele încărcate cu lucruri personale sunt completate de fotografii din momente importante ale vieții

și de exponate originale aduse de la muzee din Ankara și Istanbul.

Fără alți vizitatori, simt că întreaga vibrație a obiectelor adunate laolaltă se revarsă numai asupra mea.

Întemeietorul Turciei moderne se trage dintr-o familie modestă de funcționari onești și credincioși, a crescut și s-a format în Tesalonicul cosmopolit,

centru conflictual în care naționaliștii greci și bulgari puneau paie pe focul politicii iar musulmanii se zbăteau necăjiți să scape de marginalizarea pe plan economic.

Tensiunile mocneau între comunitățile Imperiului.

Adolescentul retras din fire petrecea multă vreme adâncit în studiu.

Francofon și francofil ca mulți tineri studioși de la începutul anilor 1900, îi citea în original pe Montesquieu, Voltaire, Diderot.

Deși a locuit în multe reședințe aflate pe cele mai frumoase meleaguri turcești, a purtat pretutindeni în suflet casa părintească,

iar toate aceste obiecte prețioase care i-au aparținut s-au reintegrat firesc în decorul care le-a zămislit odată cu aspirațiile sale.

La Palatul Dolmabahçe, unde și-a petrecut ultimele zile înainte de a se stinge prematur la 10 noiembrie 1938,

cele 156  de pendule vor rămâne blocate la ora fatidică, 9.05. Fără el, timpul nu mai avea putere să meargă mai departe.

Lectură de drum:

Andrew Mango, Ataturk

La vest de graniță, la sud de soare

Filippi, 2016, 2017

Granițele, atât interioare cât și exterioare, le trasez după bunul plac.

Fără nicio aproximație, antica cetate filippică se află, în geografia mea personală, pe frontiera dintre Tracia și restul lumii.

Vechea șosea care leagă Drama de Kavala traversează aria arheologică, îndeajuns de întinsă ca să te pierzi în gânduri.

Filip II al Macedoniei, tatăl marelui Alexandru, i-a dat numele său în 356 î.Hr.

În 42 î.Hr., cetatea devine teatrul unei bătălii între legiunile romane, în urma căreia devine colonie romană,

cel mai înalt rang pe care-l putea atinge un oraș din afara imperiului, privilegiindu-și cetățenii cu același statut ca al romanilor din Italia, așa cum a fost și Avignon, în Franța.

Cetatea va prospera în scurt timp, datorită amplasamentului pe Egnatia Odos și a îmbelșugatei câmpii trace cultivată cu tutun, bumbac, grâu.

În anul 49, Sf.Apostol Pavel a descins aici venind dinspre Kavala, abia debarcat din Asia Mică,

a întreprins aici prima sa predică și a botezat primii creștini europeni.

Ca urmare a unui denunț, a fost aruncat într-o temniță încă vizibilă,

în josul unei basilici, la nivelul străzii, fostă cisternă după tipicul celor construite de romani.

A scăpat ca să revină după șase ani, constatând cu satisfacție progresul creștinismului în zonă.

Azi putem vedea, clasate în patrimoniul UNESCO, vestigiile orașului roman marcate de zorii creștinismului.

Din vechea cetate macedoneană a rezistat doar teatrul și zidul împrejmuitor. Urbanizarea romană a modificat planul original și a impus schema ortogonală tipică orașelor din colonii.

Treptat, pe masură ce creștinismul prinde contur, centrul monumental al coloniei cu forum, temple, piață, palestre

a fost acoperit în secolele 6-7 de biserici creștine protobizantine, construite în plan octogonal ca San Vitale din Ravenna.

Se mai pot vedea încă urmele vestigiilor construite pe locul bisericii primitive a Sf.Apostol Pavel, ca și rămășițele unui baptisteriu și ale unui palat episcopal. Se ghicește ușor amplasamentul Forumului sub forma unui spațiu dreptunghiular cu trepte și portice.

Tot de-a lungul viei Egnatia mai intuiesc dispunerea unor fântâni, dar lăsăm închipuirea să reconstruiască tribune și monumente. Mai departe de drum, se aglomerau temple și clădiri administrative.

Identific în iarbă o masă ciudată de marmură cu scobituri de cavități de dimensiuni diferite care serveau drept măsurători în loc de cântar.

În apropierea unui alt templu, încă dăinuie coloanele și porticul bibliotecii publice.

În piață se înșiruie buticuri și spații comerciale segmentate de coloane.

În preajmă, terenul a fost, pare-se, nivelat în vederea edificării unei basilici respectabile, din care au fost ridicați doar stâlpii de susținere, pentru că nu s-a găsit soluția tehnică de a construi o cupolă de asemenea amploare.

Prin iarbă, zac sporadice rămășite sub forma unor capitele bizantine împodobite cu lucrături iscusite. În zona mai înaltă a sitului se află un templu elenistic. Grecii n-au renunțat așa ușor la zeii lor.

Mai sus, unde începe urcușul pe colina acropolei, se ajunge la teatrul vechi din secolul 4 î.Hr., reamenajat de romani în secolul 2 d.Hr.

Au mai rămas basoreliefuri pe stâlpii de la intrare, unul arătându-l pe zeul Marte și o Victorie, divinitate a jocurilor de circ,

indicând luptele gladiatorilor care aveau loc aici.

Pe terasa din fața muzeului, mă bucur de priveliștea câmpiei și a munților conturați în zare. Și mai sus, pe culme, aflu că timpul e doar metaforă.

Urmărește-mă !

Tesalonic, 2016, 2017, 2018

Pe drumul care a legat dintotdeauna Orientul de Occident, legendarul Egnatia odos, am reperul meu

inconturnabil, fuzional, în liziera civilizațiilor, la cheremul influențelor.

Călătorul, de oriunde ar veni, se simte acasă.

M-a surprins, de fiecare dată, acea indiferență cosmopolită, cumva simulată, poleită cu ospitalitate, din atitudinea studiată a gazdelor. Aici, indiferența transmite un alt mesaj decât în Apus.

Fie că descind în Tesalonic la începutul sau la sfârșitul unui periplu insular, întotdeauna vara, vraja e intactă. Imposibil să o deslușesc.

În zori, înainte de șapte dimineața, pe răcoare (în jur de 26 de grade în iunie),

precupeții din centru mătură și stropesc trotuarul înainte de a-și deschide prăvăliile.

Îi privesc și mă revigorează gestul lor, ca o reîmprospătare a gândurilor.

În unele zile, mă îndepărtez cât mai mult de străzile comerciale și din freamătul lor molipsitor.

Tesalonicul secretos, al istoriei și al credinței,

îl caut pe strazi înguste care urcă spre culmea dealului.

Aici a fost, pâna în 1912, cartierul funcționarilor otomani.

Pe înălțimi, întotdeauna, găsesc tihna unui locaș.

Azi intru să văd mozaicul original la Hosios David,

biserica unei vechi mănăstiri din secolul 5.

Vizita este doar la ore fixe, cu prezentarea custodelui. Interiorul e micuț, intim.

Un rar vestigiu al picturii din secolul 12, înfățișând scene din Noul Testament. Chipul lui Alexandru Macedon este și el aici, pictat de artistul anonim.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Metafore

Tesalonic, 2016, 2017, 2018

Una dintre destinațiile inconturnabile ale verilor mele e Tesalonic.

20160615_140250

Printre altele, are muzee îndeajuns de complexe de care mi-e dor tot timpul, cum ar fi cel de arheologie.

20160615_155852

Mă opresc mult la exponatele pe care le știu din copilărie, din albume.

20160615_145436

Timpul aici se scurge altfel.

20160615_142905

Mă redescopar în imagini și obiecte pe care le credeam uitate.

20160615_143113

Este unul dintre cele mai bogate muzee din Grecia, chiar și așa, deposedat de tezaurul de la Vergina, aflat acum la situl clasat UNESCO din Veria.

20160615_145324

Au rămas îndeajuns de multe obiecte de aici, din nordul Greciei,

20160615_144222

descoperite în siturile din Macedonia și Tracia,

20160615_140323

mărturii ale calității stilului de viață de pe vremea lui Filip II și a fiului său Alexandru Macedon.

20160615_142119

Văd obiecte de pe versantul vestic al muntelui Olimp, din Chalkidiki, unde se află o necropolă din sec.9 (î.Hr.).

20160615_135946

Situl Agia Paraskevi de lângă Tesalonic numără 450 de monumente funerare încărcate de obiecte de valoare.

20160615_144709

Este expusă ușa care deschidea situl, cu toate ornamentele de bronz rămase intacte.

20160615_140703

Bijuteriile nu serveau doar la împodobirea persoanelor decedate sau ca ofrande aduse zeilor pe altarul templelor,

20160615_141502

ci erau oferite în dar în împrejurări deosebite, sub semnul Afroditei și al lui Eros.

20160615_144118

Artizanii greci foloseau foițe de aur pe care le decupau cu foarfeca, după care le presau într-un suport cu motive diverse, în relief.

20160615_144237

Ca să obțină un efect dantelat, realizau un decor filigranat cu fir de aur.

20160615_143455

Între aceste fire, aranjau mici picături de aur.

20160615_140353

Așa au prelucrat cercei, coliere, coronițe de aur, pretutindeni în regiunea de nord.

20160615_144811

Tezaurul de la Derveni are ca piesă principală un vas (krater) din bronz de patruzeci de kilograme, descoperit când s-a construit șoseaua care leagă Tesalonic de Kavala.

20160615_145042

Imaginile sculptate în basorelief ilustrează viața lui Dionysos, cu personaje sugestive din veselul său alai. La origine, în 330 (î.Hr.) era un vas banal în care se amesteca vin cu apă la petreceri.

20160615_144853

Am profitat ca să degust și un strop de exuberanță dionisiacă.

Visul unei nopți de vară

Edessa, 2016

Pe Egnatia Odos, străbați Grecia de nord (Macedonia) de la granița cu Turcia până la Marea Ionică. O vacanță întreagă aș petrece pe acest drum. Sau chiar mai multe.

20160616_155827

Una dintre surprizele călătoriei a fost orășelul Edessa.

20160616_173816

Așezat pe marginea unui platou deschis spre câmpia macedoneană, este cunoscut încă din antichitate, pentru amplasamentul privilegiat și pentru apele sale curative. Și nu doar atât.

20160616_173749.jpg

Avem șirul de cascade spre care mergi pe o alee șerpuitoare, apoi râul care traversează centrul. Toate aceste ape energizează orașul, îl curăță, îl purifică.

20160616_170730

O plimbare de câteva ore în centrul Edessei și în parcul cascadelor este eliberatoare de griji și gânduri, entuziasmantă, poetică.

20160616_155853.jpg

Am stat la un fermecător hotel amenajat într-o casă tradițională în vechiul cartier otoman. Cascadele se aflau la o distanță de 10 minute de mers pe jos, traversând un parc cu platani seculari.

20160616_164345

Prezența dominantă a apei favorizează o vegetație luxuriantă peste tot în jur.

20160616_164742

Natura este foarte inteligent pusă în valoare de urbanizarea elegantă a orașului. Sălciile de pe marginea canalului se apleacă peste trotuar, conspirativ, parapetul (nou-nouț) este fals înclinat, păstrându-și vechea (probabil) poziție împovărată de trecerea timpului.

20160616_173658

Gara, mică, intimă este ca o imagine de film.

20160616_182245

Ajungi la peron și ieși din timp.

20160616_182353

La doi pași de gară, se află o tavernă cu grădină sub un tei înflorit, – era iunie -, și un arțar impunător.

20160616_182304

Pe măsuțe cădeau, din când în când, flori mici galbene, din ce în ce mai înmiresmate, pe măsură ce se cobora înserarea.

20160616_213430

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

vezi și: Orașul teilor

20 de planuri pentru 2020

Călătoriile m-au ajutat întotdeauna, simplu și firesc, să trec peste eșecuri, să uit de neliniști, dezamăgiri, amărăciune și mi-au oferit cele mai complexe bogății spirituale. Orice ieșire din cotidianul securizat, previzibil și monoton înseamnă călătorie. Am ales pentru voi 20 de locuri pe care deja le-am vizitat, dar unde îmi doresc să revin și vi le propun ca să coloreze cu voioșie anul nou 2020.

DSCN3220

1.Abu Simbel, cel mai sudic oraș din Egipt, la 70 de kilometri de granița cu Sudanul. Aici se află două dintre templele egiptene salvate din apele Nilului. Ramses II și Nefertari sunt stăpânii domeniului. Înăuntru poți admira picturi și desene care datează din 1264 î.Hr. Vezi Căutătorii arcei pierdute

20180305_120336

2.Arucha, al doilea oraș ca mărime din Tanzania, centru de negoț prosper, punctul de pornire în expedițiile de explorare a parcurilor naturale Ngorongoro și Serengeti. Spațiu de convergență al energiilor descoperitoare, inconturnabil dacă porniți în safari. Nu pot uita mireasma plantațiilor de cafea. Vezi La poalele muntelui Kilimanjaro

20181017_090212

3.Bozkaada, o insulă turcească, fostă grecească, din apropierea strâmtorii Dardanele. Ideal de vizitat după 1 octombrie, pentru că vara e prea aglomerată. Pensiunea Amaranda Ada Evi a fost un popas de neuitat. Vezi Insula misterioasă

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

4.Cadiz, cel mai zâmbitor port la Atlantic, unde chiar și în miezul iernii te plimbi la cel putin 18 grade. Catedrală, muzee, taverne, bună dispoziție. Oamenii sunt cei mai primitori și binevoitori din întreaga Spanie.

DSCN5637

5.Chetumal, primul oraș mexican pe granița cu statul Belize. Am ajuns aici pe Ruta Puuc, în căutare de piramide ale vechilor mayași. La mică distanță, de câteva zeci de kilometri prin junglă, ajungi să le vezi pe cele mai ascunse și mai îndepărtate de civilizație și de turismul de masă. Iar orașul, în simplitatea lui, misterios și cosmopolit ca orice localitate de frontieră, are un farmec ieșit din comun.

20170206_153139

6.Chiang Mai, capitala ținutului de nord al Thailandei, vestit pentru calitatea gastronomiei. Socotit, de multe secole, și o capitală religioasă, profiți de posibilitatea de a medita în zeci de temple budiste, într-un decor demn de incrediblile povești exotice. Vezi Portocaliu

DSCN0724

7.Cracovia, vizitată după 20 de ani, de acest Crăciun. Motivul a fost, în primul rând, un pelerinaj la sanctuarul Divinei Milostiviri. Tihna luminoasă a bisericilor poloneze împodobite de sărbătoare mi-a răstălmăcit gândurile. Pentru cracovieni, 2019 a fost anul consacrării lor culinare, prin numirea urbei drept capitală gastronomică. Pe bună dreptate !

DSCN8078

8.Eindhoven, despre care statisticile atestă că e orașul cu cel mai ridicat IQ din lume. Nu mă mir, aici fiind sediul Philips. Ca în toată Olanda, spiritul flexibil și neconvențional îmi trezește la tot pasul curiozitate și uimire. Ca și cum ei se străduiesc să demonstreze, în permanență, că totul e posibil. Sau că ceva imposibil e mai ușor de realizat decât ceva greu. Academia Regală de Design influențează mult spiritul orașului. Am văzut multe, printre care și o biserică transformată în sală de sport.

20170503_151938

9.Izmir. Destul de greu am detectat orientalismul în înțeles turcesc. Imediat după aterizare, văzând prin aeroport panouri care făceau reclamă unui salon internațional de ulei de masline (ei zic ,,foar’’, adică ,,foire’’ pe franțuzește), ne-am repezit în parcul expozițional. Într-adevăr, se călca lumea-n picioare. Mi-am zis: nu mai apucăm, că o să li se termine uleiul, n-o să poată oferi atâtor mii de oameni. Cozi de sute de metri la diverse standuri, nu te puteai apropia. Am întrebat la informații și am aflat. Era târg de carte. Gigantic. Dar dacă te interesează o destinație eno-gastronomică, tot aici e locul. În poză, biserica Sf.Policarp. Vezi Izmir, un port la Mediterana

vara2015 450

10.Key Gardens, Londra. Deși m-am desfătat cu multe grădini botanice, mai cu seamă în Asia, cea londoneză m-a impresionat cel mai mult, la toate capitolele. Are chiar și un mic palat regal. De multă vreme visam să mă urc într-un copac, așa că amenajarea de pasarele prin care se oferă posibilitatea de a te cățăra în vârful arborilor mi-a mers la suflet. Nu-mi venea să mai cobor. Poți sta de dimineața și până la ora închiderii (și tot nu-i de-ajuns).

ian.2016 040

11.Lugano. Pastelat, dar impecabil de aseptic. Muzeul de artă, cuprinzător și variat, nouă arhitectură provocatoare pentru stilul conservator elvețian, străjuie malul lacului. Parcul orașului este un refugiu de aer curat, natură, liniște, eleganță.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

12.Modica, urbe de șarm din sudul Siciliei, cu imobile baroce și o primăvară neîntreruptă. Motivul pentru care m-am dus acolo e ciocolata locală, faimoasă, artizanală, savuroasă. Și exuberanța arhitecturală.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

13.Piazza Armerina, unde m-am minunat la situl cu bikini. Acest cătun silician e vestit în toată lumea pentru mozaicele sale romane păstrate intacte, care datează din antichitatea târzie. Originalitatea constă în caracterul lor atemporal. Crezi că sunt asamblate ieri. Cele mai admirate segmente înfățișează sportive îmbrăcate în bikini.

vara2015 179

14.Plymouth, în sudul Angliei, se bucură de o urbanizare arhitecturală de excepție. Fiecare pas îți dezvăluie o perspectivă nouă, o imagine cuceritoare, o surpriză. Fuziunea dintre nou și vechi, conservatorism și inovație a fost exersată magistral. Teribil de inspiratoare ca destinație design contemporan.

IMG_0344

15.Podgoria Marcillac, în regiunea franceză Aveyron, foarte aproape de abația de la Conques, celebră datorită vitraliilor realizate de Pierre Soulages. În drum, am descoperit un producător de vinuri bio, care s-au dovedit delicioase și sănătoase. Mi s-a explicat amănunțit procesul de producție, bazat doar pe operațiuni manuale și naturale. Buchetul vinului este profund și marcant, puternic și onctuos. O mare surpriză.

DSCN4065 (1)

16.San Cristobal de las Casas este un orășel pitoresc în regiunea Chiapas, Mexic. Aici se află cel mai mare și mai autentic târg de produse artizanale confecționate conform tradiției. Plantații de cafea și cacao se întind pe coastele montane din jur. La o distanță de câțiva kilometri, poți vizita sate tradiționale cu obiceiuri pre-hispanice. Ambianță șamanică, vindecătoare, euforizantă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

17.Santiago de Compostella. Nu știu cât de mult contează să parcurgi camino spaniol cu mașina, dar l-am făcut de două ori, iarna și vara. Aici nu vei vedea turiști, doar pelerini.

20180125_163721

18.Tanger, în marginea Marocului. Fiindcă am văzut de trei sau patru ori The sheltering sky al lui Bertolucci, a trebuit să debarc, tot cu vaporul, ca și ei, la Tanger. A meritat.

20160614_121808

19.Tesalonic mă împrospătează de fiecare dată ca și cum ar fi prima dată. E rar. Mă întremează această înaltă concentrație de energie spirituală. Fremătătoare. Aici e Grecia mea.

ian.2016 164

20.Treviso. Cu atâtea obiective faimoase în jur, acest mic oraș din nord-estul Italiei poate trece neobservat. Un centru miniatural străbatut de canale, un muzeu uimitor renovat, biserici pictate în culori suave și protectoare. Aici am văzut, lăsate pe bănci publice, cărți frumos ambalate în celofan, spre a fi preluate de la un cititor la altul, ca un mesaj încurajator de comunicare. Uneori, dintr-un oraș nu reții decât o privire sau un zâmbet.

Drama(-tisme)

Drama, 2017

Dacă e să vorbim despre vinuri, cei mai mulți greci te trimit la Drama.

20170614_175023

Această urbe provincială din nord-estul Greciei, acolo unde Macedonia tinde spre Tracia, și-a câștigat reputația de capitală viticolă.

20170615_113121

Parcelele fiind mici, vinurile de calitate sunt produse în ediție limitată, așa că nu-i ușor să le găsești.

20170614_185252

Multe au în compoziție soiul de struguri local asyrtiko, cel mai răspândit în zonă. Odată ajunși aici, vă propun ca seara să o consacrați Dramei, iar dimineața următoare antichității.

20170615_123741.jpg

1.-Turul orașului presupune o plimbare lejeră în jurul parcului cu amenajările sale acvatice favorizate de cascadele Agia Varvara. Parcul cu vegetație bogată se învecinează cu hotelul de seamă al orașului, preschimbat dintr-o veche fabrică de tutun.

20170614_193259

Decorul interior minimalist respectă rigoarea întreprinderii clasice.

20170614_205437

Însă, dacă te îndepărtezi de acest mic nucleu central, decorul se schimbă dramatic.

20170614_184940-e1572535790393.jpg

Pe străzile istorice dai peste clădiri neoclasice de mare calitate arhitecturală lăsate în voia sorții, degradate, neîntreținute sau părăsite pur și simplu.

20170614_191611

2.-Amfipolis, sit arheologic+muzeu, la 50 de kilometri sud de Drama, în estuarul râului Strymonas, l-am văzut a doua zi, toată dimineața.

20170615_113047.jpg

Dată fiindu-i vechimea, îl străbat privind cu nesaț la toate aceste vestigii care-mi oferă din plin intensitatea energiilor elene. Coloniile grecești au fost semnalate în estuar de prin secolul 7(î.Hr.).

20170615_125449

Peste alte două secole, atenienii au fondat cetatea propriu-zisă, iar mai târziu, după un alt secol, macedonenii conduși de Philippos și Alexandru pun stăpânire pe metropolă și o înscriu pe un trend vertiginos de prosperitate.

20170615_112946.jpg

Grandoarea vestigiilor depun mărturie. Amfipolis rămâne pe val și sub romani, ca etapă strategica pe Egnatia odos. Chiar în acest port, Marc Antoniu și-a adunat flota care urma să-l înfrunte pe Octavian Augustus la Actium.

20170615_114155.jpg

După cum vedeți, nu avem de-a face cu o destinație banală. Iar la scurt timp după aceea, în drumul său spre Phillippi, în anul 50, Sf.Apostol Pavel a făcut un scurt popas aici, contribuind astfel, și el, la faima acestei cetăți, care-și va păstra renumele și în perioada bizantină.

20170615_114612

Mai întâi am vizitat muzeul compus doar din câteva săli. Am văzut câteva strălucitoare bijuterii din perioada elenistică.

20170615_115121.jpg

M-a hipnotizat diadema somptuoasă cu fine lucrături aurite.

20170615_115130

Statuetele nelipsite din orice muzeu grecesc aduc omagiu zeităților.

20170615_120222.jpg

Situl este mai departe, însă la ghișeul muzeului ți se explică exact cum ajungi acolo. Pentru că se lucra încă la săpături, multe spații erau împrejmuite și am privit doar peste gard.

20170615_124803

Am fost atenționați că există șerpi (ca în toate siturile grecești, de altfel). Am văzut, protejate sub copertine, câteva mozaice cu reprezentări animaliere.

20170615_121530

Cum bine știu pasionații de arheologie greacă, nu starea vestigiilor contează. În iunie, la mijlocul torid al zilei, ierburile și mărăcinii uscați de soare răspândeau un miros vanilat. Pașii îți sunt încetiniți de intensitatea materială parfumurilor. Culorile florilor de câmp printre pietrele antice se înscriu în sinergiile verii în antichitatea elenă cu proporții cosmice.

20170615_124150

3.-statuia gigantică a leului supranumit din Amfipolis, pentru că aici au fost găsite fragmentele reconstituite, e pe șoseaua principală spre Tesalonic.

20170615_131712.jpg

Îl zărești printre bogatele ramuri ale copacilor, pentru că e la înălțime. Leul a fost reconstruit din marmură excepțională, pe baza unor elemente datând din epoca elenistică.

20170615_131747

După un parcurs așa bogat, merităm o baie in mare. Golful Amfipoli are apa cea mai caldă în care te poți scălda în luna iunie în Grecia continentală. Șoseaua spre Kavala (pe care v-o propun ca următoare destinație) este chiar pe țărmul mării și te poți opri la întâmplare pe firul apei oriunde vezi o suprafață de nisip ademenitoare.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Smochinii

Dion, 2016

La Dion, mai mult ca oriunde, resimt sacralitatea intensă și adevărată a Greciei.

20160617_164524

La grecii antici, Dio=Zeus și este reprezentat, uneori, de tot felul de vietăți domestice, pentru că omul a simțit nevoia dialogului cu ce este dincolo de cunoaștere.

20160617_161310.jpg

Încep vizita cu muzeul local, foarte cochet, deși micuț. Privesc obiecte de valoare recuperate în urma săpăturilor care, încă și astăzi, se dovedesc dezvăluitoare de fragmente de civilizație.

20160617_161445.jpg

Situl se află la un kilometru mai departe. Înainte de orice, simt prezența smochinilor, ca și cum Zeus ar fi ales de această dată, să prindă trup vegetal. Cu încrengăturile lor bogate, demne, au străbătut sacralitatea. Mirosul răspândit de frunzișul abundent, dens și protector vine dintr-o sferă care nu e pământească.

20160617_170303

Așezarea datează din secolul 10 (î.C) și este amplasată, nu întâmplător, la poalele muntelui Olimp, – reședința zeilor, într-o câmpie fertilă.

20160617_171133

De aici, preoții porneau să escaladeze crestele muntelui, unde se aflau altarele, cât mai sus, mai aproape de zei, ca să le aducă ofrande.

20160617_171218

Așa cum putem vedea azi ruinele, sunt preponderent vestigii datând din perioada romană.

20160617_170852

Pe atunci, orașul era înconjurat de un zid gros de apărare și avea propriul său port la un râu care se vărsa în mare la o distanță de 16 kilometri.

20160617_170836

S-au degajat, în urma săpăturilor, peste douăzeci de străzi, cu băi publice, clădiri administrative, locuințe, teatru, temple. Printre acestea, faimoasa vilă a lui Dionisos cu un mozaic multicolor.

20160617_161606

Tot aici s-a descoperit templul zeiței Demeter, cel mai vechi sanctuar din Macedonia. Pentru Alexandru Macedon, orașul avea o semnificație specială, mistică.

20160617_165312

Înainte de a porni să cucerească Asia, a venit să se roage aici, la templul lui Zeus.

20160617_173226

S-a dovedit o strategie bună, fiindcă era templul cel mai aproape de Olimp. Zeus l-a auzit!

Lectură de drum:

Alexandru Mitru, Legendele Olimpului

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Acasă la Alexandru Macedon

Egnatia Odos, 2016

Nordul Greciei, în iunie. Pornesc spre locul de baștină al lui Alexandru Macedon.

20160615_193923

De la Tesalonic, urmez Egnatia Odos, în direcția Veroia, într-un ținut care aparține omenirii în esența ei, nu doar Greciei.

20160616_134908

În aparență un loc atât de modest, de aici a pornit un grec curajos în aspirația sa de cunoaștere. Simt energiile inspiratoare ale acestui ținut, de aceea mă întorc aici mereu și mereu. Călătorind în lung și-n lat prin nordul Greciei, demnitatea grecilor de aici o intuiesc ca fiind zămislită din admirația pentru eroul lor.

20160616_133028

Cele două foste capitale pe care urmează să le vizitez sunt înscrise pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

20160616_131126-1.jpg

În ordine cronologică:

***Vergina (Aigai), prima capitală a Macedoniei, unde se află necropola regală. Filip al II-lea și soția sa Olimpia, părinții marelui Alexandru, odihnesc acolo. Fiul acestuia, Alexandru IV, care a murit în împrejurări dubioase, încă adolescent, tot aici se presupune că este îngropat. Muzeul, nou, minimal, amenajat cu un design contemporan impecabil, este construit pe câmpia unde a fost descoperită necropola, în niște mici tumuli, care acum se află în centrul sălilor. Circuitul recomandă să privim mai întâi vitrinele cu obiecte prețioase, comorile regilor, apoi interiorul încăperilor unde se află necropolele regale. Ți se atrage atenția la intrare că fotografierea este strict interzisă. De fapt, nici n-ar fi posibil, strălucirea aurului este o experiență pe viu.

***Pella, orașul natal al lui Filip al II-lea. Aici s-a născut și fiul său, Alexandru Macedon. Cetatea a atins apogeul în anii 400 (î.C), când avea ca oaspeți cei mai faimoși oameni ai momentului.

20160616_132354.jpg

Euripide a compus, în palatul regal, piesa Bacantele, iar Aristotel a fost invitat să devină profesorul privat al lui Alexandru Macedon.

20160616_132744.jpg

Situl arheologic se întinde pe o arie vastă, iar săpăturile continuă.

20160616_135045

În muzeul din incintă, admirăm o parte din obiectele descoperite, printre care un mozaic bine conservat.

20160616_135351

***Naoussa, la școală cu Aristotel !

Naoussa este capitala viticolă din regiunea Macedonia.

20160617_103524.jpg

La periferie, bine semnalizat, vedem situl care a mai ramas din școala în care a învățat Alexandru Macedon. Aristotel a fost invitat de către Filip al II-lea ca să fie maestrul fiului său, Alexandru.

20160617_104203

Prietenii acestuia au beneficiat, și ei, de prelegerile maestrului, unii chiar i-au devenit generali în campaniile de cucerire. Cu așa profesor, nu-i de mirare că a cucerit lumea !

Lectură de drum:

Andrei Cornea, O Istorie a Neființei în Filozofia greacă