20 de planuri pentru 2020

Călătoriile m-au ajutat întotdeauna, simplu și firesc, să trec peste eșecuri, să uit de neliniști, dezamăgiri, amărăciune și mi-au oferit cele mai complexe bogății spirituale. Orice ieșire din cotidianul securizat, previzibil și monoton înseamnă călătorie. Am ales pentru voi 20 de locuri pe care deja le-am vizitat, dar unde îmi doresc să revin și vi le propun ca să coloreze cu voioșie anul nou 2020.

DSCN3220

1.Abu Simbel, cel mai sudic oraș din Egipt, la 70 de kilometri de granița cu Sudanul. Aici se află două dintre templele egiptene salvate din apele Nilului. Ramses II și Nefertari sunt stăpânii domeniului. Înăuntru poți admira picturi și desene care datează din 1264 î.Hr. Vezi Căutătorii arcei pierdute

20180305_120336

2.Arucha, al doilea oraș ca mărime din Tanzania, centru de negoț prosper, punctul de pornire în expedițiile de explorare a parcurilor naturale Ngorongoro și Serengeti. Spațiu de convergență al energiilor descoperitoare, inconturnabil dacă porniți în safari. Nu pot uita mireasma plantațiilor de cafea. Vezi La poalele muntelui Kilimanjaro

20181017_090212

3.Bozkaada, o insulă turcească, fostă grecească, din apropierea strâmtorii Dardanele. Ideal de vizitat după 1 octombrie, pentru că vara e prea aglomerată. Pensiunea Amaranda Ada Evi a fost un popas de neuitat. Vezi Insula misterioasă

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

4.Cadiz, cel mai zâmbitor port la Atlantic, unde chiar și în miezul iernii te plimbi la cel putin 18 grade. Catedrală, muzee, taverne, bună dispoziție. Oamenii sunt cei mai primitori și binevoitori din întreaga Spanie.

DSCN5637

5.Chetumal, primul oraș mexican pe granița cu statul Belize. Am ajuns aici pe Ruta Puuc, în căutare de piramide ale vechilor mayași. La mică distanță, de câteva zeci de kilometri prin junglă, ajungi să le vezi pe cele mai ascunse și mai îndepărtate de civilizație și de turismul de masă. Iar orașul, în simplitatea lui, misterios și cosmopolit ca orice localitate de frontieră, are un farmec ieșit din comun.

20170206_153139

6.Chiang Mai, capitala ținutului de nord al Thailandei, vestit pentru calitatea gastronomiei. Socotit, de multe secole, și o capitală religioasă, profiți de posibilitatea de a medita în zeci de temple budiste, într-un decor demn de incrediblile povești exotice. Vezi Portocaliu

DSCN0724

7.Cracovia, vizitată după 20 de ani, de acest Crăciun. Motivul a fost, în primul rând, un pelerinaj la sanctuarul Divinei Milostiviri. Tihna luminoasă a bisericilor poloneze împodobite de sărbătoare mi-a răstălmăcit gândurile. Pentru cracovieni, 2019 a fost anul consacrării lor culinare, prin numirea urbei drept capitală gastronomică. Pe bună dreptate !

DSCN8078

8.Eindhoven, despre care statisticile atestă că e orașul cu cel mai ridicat IQ din lume. Nu mă mir, aici fiind sediul Philips. Ca în toată Olanda, spiritul flexibil și neconvențional îmi trezește la tot pasul curiozitate și uimire. Ca și cum ei se străduiesc să demonstreze, în permanență, că totul e posibil. Sau că ceva imposibil e mai ușor de realizat decât ceva greu. Academia Regală de Design influențează mult spiritul orașului. Am văzut multe, printre care și o biserică transformată în sală de sport.

20170503_151938

9.Izmir. Destul de greu am detectat orientalismul în înțeles turcesc. Imediat după aterizare, văzând prin aeroport panouri care făceau reclamă unui salon internațional de ulei de masline (ei zic ,,foar’’, adică ,,foire’’ pe franțuzește), ne-am repezit în parcul expozițional. Într-adevăr, se călca lumea-n picioare. Mi-am zis: nu mai apucăm, că o să li se termine uleiul, n-o să poată oferi atâtor mii de oameni. Cozi de sute de metri la diverse standuri, nu te puteai apropia. Am întrebat la informații și am aflat. Era târg de carte. Gigantic. Dar dacă te interesează o destinație eno-gastronomică, tot aici e locul. În poză, biserica Sf.Policarp. Vezi Izmir, un port la Mediterana

vara2015 450

10.Key Gardens, Londra. Deși m-am desfătat cu multe grădini botanice, mai cu seamă în Asia, cea londoneză m-a impresionat cel mai mult, la toate capitolele. Are chiar și un mic palat regal. De multă vreme visam să mă urc într-un copac, așa că amenajarea de pasarele prin care se oferă posibilitatea de a te cățăra în vârful arborilor mi-a mers la suflet. Nu-mi venea să mai cobor. Poți sta de dimineața și până la ora închiderii (și tot nu-i de-ajuns).

ian.2016 040

11.Lugano. Pastelat, dar impecabil de aseptic. Muzeul de artă, cuprinzător și variat, nouă arhitectură provocatoare pentru stilul conservator elvețian, străjuie malul lacului. Parcul orașului este un refugiu de aer curat, natură, liniște, eleganță.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

12.Modica, urbe de șarm din sudul Siciliei, cu imobile baroce și o primăvară neîntreruptă. Motivul pentru care m-am dus acolo e ciocolata locală, faimoasă, artizanală, savuroasă. Și exuberanța arhitecturală.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

13.Piazza Armerina, unde m-am minunat la situl cu bikini. Acest cătun silician e vestit în toată lumea pentru mozaicele sale romane păstrate intacte, care datează din antichitatea târzie. Originalitatea constă în caracterul lor atemporal. Crezi că sunt asamblate ieri. Cele mai admirate segmente înfățișează sportive îmbrăcate în bikini.

vara2015 179

14.Plymouth, în sudul Angliei, se bucură de o urbanizare arhitecturală de excepție. Fiecare pas îți dezvăluie o perspectivă nouă, o imagine cuceritoare, o surpriză. Fuziunea dintre nou și vechi, conservatorism și inovație a fost exersată magistral. Teribil de inspiratoare ca destinație design contemporan.

IMG_0344

15.Podgoria Marcillac, în regiunea franceză Aveyron, foarte aproape de abația de la Conques, celebră datorită vitraliilor realizate de Pierre Soulages. În drum, am descoperit un producător de vinuri bio, care s-au dovedit delicioase și sănătoase. Mi s-a explicat amănunțit procesul de producție, bazat doar pe operațiuni manuale și naturale. Buchetul vinului este profund și marcant, puternic și onctuos. O mare surpriză.

DSCN4065 (1)

16.San Cristobal de las Casas este un orășel pitoresc în regiunea Chiapas, Mexic. Aici se află cel mai mare și mai autentic târg de produse artizanale confecționate conform tradiției. Plantații de cafea și cacao se întind pe coastele montane din jur. La o distanță de câțiva kilometri, poți vizita sate tradiționale cu obiceiuri pre-hispanice. Ambianță șamanică, vindecătoare, euforizantă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

17.Santiago de Compostella. Nu știu cât de mult contează să parcurgi camino spaniol cu mașina, dar l-am făcut de două ori, iarna și vara. Aici nu vei vedea turiști, doar pelerini.

20180125_163721

18.Tanger, în marginea Marocului. Fiindcă am văzut de trei sau patru ori The sheltering sky al lui Bertolucci, a trebuit să debarc, tot cu vaporul, ca și ei, la Tanger. A meritat.

20160614_121808

19.Tesalonic mă împrospătează de fiecare dată ca și cum ar fi prima dată. E rar. Mă întremează această înaltă concentrație de energie spirituală. Fremătătoare. Aici e Grecia mea.

ian.2016 164

20.Treviso. Cu atâtea obiective faimoase în jur, acest mic oraș din nord-estul Italiei poate trece neobservat. Un centru miniatural străbatut de canale, un muzeu uimitor renovat, biserici pictate în culori suave și protectoare. Aici am văzut, lăsate pe bănci publice, cărți frumos ambalate în celofan, spre a fi preluate de la un cititor la altul, ca un mesaj încurajator de comunicare. Uneori, dintr-un oraș nu reții decât o privire sau un zâmbet.

(nu doar) Miracole

Pisa, 2017

În toată Italia, fiecare oraș are câte un turn înclinat. Celebritatea celui din Pisa este datorată dantelăriei de marmură și gradului spectaculos de echilibru. Știi care e distracția preferată a pisanilor ? să facă ,,Hy Five’’ turiștilor care pozează cu mâna întinsă, ca și când ar susține turnul să nu cadă. Mă întreb cum reacționează când se pomenesc plesniți peste mână de un italian în timp ce amicii lui se prăpădesc de râs în jur.

img_3125.jpg

Am fost la Pisa în momente diferite, în anotimpuri diferite. De fiecare dată am descoperit ceva nou. Îmi place că totul se petrece pe stradă: artă, mâncare, filosofie, politică, antropologie, câte și mai câte.

img_3140.jpg

Citesc pe străzi, pe pereții clădirilor, poeme din ciclul de poezie urbană. Mă amuză elogiul vinului roșu. Îl voi aprofunda la cină.

IMG_3141

În piața dei Miracoli zăbovesc îndelung între cele patru celebrissime edificii, pe covorul verde al peluzei. Turnul de 58 de metri înălțime mi s-a părut întotdeauna mai înalt. Odiseea lui e palpitantă. Înclinarea i-a fost cauzată de instabilitatea terenului alunecos, care nu i-a putut menține greutatea. În 1173, când s-a început construcția, după ce a fost ridicat primul etaj, alunecarea a început să se manifeste vag, dar arhitectul a ignorat micile semnale de alarmă și a continuat neabătut construcția, conform planurilor. După un timp, aproape de finalizare, a fost obligat să întrerupă complet lucrările din cauza unor noi alunecări de teren. Abia după o sută de ani, un alt arhitect a refăcut planurile și a încercat să corecteze înclinarea. Specialiștii au calculat că turnul se înclina cu doi milimetri pe an și că, în aceste condiții, va putea să reziste doar până în 2040. De-a lungul timpului, au fost elaborate opt mii de proiecte de remediere.

20170104_153550

Așa a rezistat până la noi acest turn de șase etaje cu galerii de inspirație bizantină. Studenții pisani (orașul are o veche universitate) nu urcă niciodată până în vârful turnului din superstiție, ca să nu pice la examen. În schimb, își petrec mult timp în librării. Cărțile sunt la mare căutare, expuse în spații improvizate artistic.

img_3151.jpg

Domul a fost construit în secolele 11-12 grație unei finanțări provenite în urma înfrângerii sarazinilor în Sicilia, prin capturarea avuțiilor ca pradă de război. Interiorul, lung de o sută de metri, adăpostește picturi și sculpturi de valoare.

20170104_152338

Piesa principală e amvonul sculptat de Giovanni Pisano, lucrare realizată în zece ani. Statuile sunt inspirate de motive religioase și laice. Chiar lângă amvon e agățată lampa din a cărei oscilație s-a inspirat Galileo Galilei în teoria sa. Avea doar nouăsprezece ani când a văzut, în același amplasament ca azi, lampa care a revoluționat astrofizica. Puțin mai târziu, urma să descopere inelul lui Saturn și sateliții lui Jupiter, fapt care i-a atras mari necazuri cu Inchiziția.

20170105_102700

Baptisteriul este o construcție la fel de impozantă, rotundă, cu o circumferință de 110 metri, ridicată în 250 de ani. Mulți meștesugari sau artizani, ca frații Pisani, au lucrat aici pe toată vieții, în cazul lor la decorațiunile de sculptură. Pentru că privirea îmi e atrasă întotdeauna de elementele de stil bizantin, am admirat porticul dinspre catedrală cu episoade biblice. În centru, vasul de botez octogonal este reflectarea formei cerului, în imaginarul medieval.

20170104_152611.jpg

Camposanto, un clausteriu imens, a fost la origine cimitir. Arcadele sale gotice amplifică și mai mult grația imponderabilă a construcției.

20170104_152806

Terenul din interiorul său are o valoare inestimabilă, deoarece conține pământ adus de cruciați în secolul 13 chiar de pe muntele Golgota. Într-adevăr, aici resimți intens emoția unui adevărat loc de pelerinaj. Interiorul adăpostește sarcofage și fresce prețioase, printre care Triumful morții de Buffalmacco, din secolul 14.

20170104_135925

Muzeul catedralei e la fel de valoros ca restul ansamblului și ți-l recomand nu doar pentru tezaur. Toate operele sunt plăsmuite din îngemănarea premedievală orient-occident.

20170105_102620

Îți mai recomand piața dei Cavalieri, la doi pași mai spre centru. Aici a fost anunțat, în 1406, sfârșitul Republicii pisane.

20170105_100553.jpg

Cosimo I de Medicis transformă radical aspectul pieței, aducându-l pe celebrul arhitect Vasari să realizeze edificiul destinat cavalerilor ordinului San Stefano, cavaleri benedictini militari care aveau ca misiune supravegherea spațiului mediteranean, pe unde pătrundeau necredincioșii în Europa. Acum, în clădire se află prestigioasa Scuola Normale Superiore înființată de Napoleon I.

20170104_135919

Muzeul Național San Mateo se află într-o mănăstire din secolul 15, cu un clausteriu solemn din piatră roșie.

20170105_102422

Am văzut aici colecția de pictură, sculptură și ceramică a marilor artiști din regiune. Influența (din nou!) orientală a lucrărilor se datorează faptului că, între secolele 11-13, Pisa a fost un port prosper și, de pe țărmurile estice ale Mediteranei, veneau obiecte fascinante, dar și artizanii pricepuți care le creau.

img_3158.jpg

În secolul 12, abundența era la apogeu și atunci s-a întemeiat Universitatea din Pisa, printre cele mai vechi din lume.

img_3152.jpg

Dacă toate aceste monumente te-au transpus în străfundurile istoriei, hai să facem o plimbare pe semicercul descris de sinuosul râu Arno care străbate orașul, unde se înșiruie palatele vechii aristocrații pisane.

20170105_102339-e1576055866953.jpg

Unele sunt în paragină, dar nu contează. Farmecul plutește în aer.

20170105_100534.jpg

Pe strada care ieșea din oraș în direcția Florenței, odinioară se înșiruiau prăvăliile negustorilor arabi și turci.

IMG_3159

Văd că pe aici a trecut Keith. Și chiar a locuit în această casă.

img_3076.jpg

Ca specialitate locală, unul dintre cele mai bune feluri de mâncare este o combinație de macaroane cu fasole albă, asezonată cu salvie, maghiran, rozmarin și mentă.

20170104_214125

Profit și de plăcerea fructelor stradale.

img_3145.jpg

Cum vă place

Ascoli Piceno, 2016

Dumincă după-masă într-un decor ca de teatru. Oameni zâmbitori, miros de aluaturi proaspete, măsline, fursecuri, cafea, flori de salcâm, ploaie, primăvară.

Ca orice oraș italian de talie mică, fotogenic și pictural, AP mă primește direct într-o aglomerație șarmantă de edificii medievale și renascentiste bine conservate, construite de romani la începuturile istoriei. Sufletul orașului a rămas neatins de secole. Mondializarea n-a pătruns încă.

Am petrecut aici doar o seară și o dimineață, insuficient pentru câte ai de văzut, de gustat, de savurat.

20160508_221254.jpg

Am reușit să pătrund în câteva clădiri istorice, printre care un palat din secolul 15 transformat în hotel. 

Armonia s-a menținut în decorul citadin în virtutea faptului că istoria orașului nu a cunoscut conflicte majore. Doar în 1185 l-au avut de înfruntat pe Federico II, ca mulți alții.

20160509_094516.jpg

Dimpotrivă, în secolele trecute, principala activitate din urbe era creația artistică, spontană sau comandată de aristocrație.

20160508_220022.jpg

Astăzi, starea de liniște și bunăvoință se reflectă în tot.

După cină, am făcut o lungă plimbare seara târziu, când străzile erau goale, iar luminile singuratice sclipeau confidențial.

20160508_221114-e1575300539589.jpg

Ce am văzut:

***Piața del popolo (sec.12) și arcadele sale renascentiste. 

***Palazzo dei capitani del popolo care datează din sec.13. Între 1400-1564, aici a fost Primăria.

***Loggia dei mercanti, unde se petrecea comerțul orășenesc, datează de la 1513.

Aici se află două clausterii cu suprafețe diferite, de un farmec oriental.

20160508_182156.jpg

***Palatele din secolele 13-14.

20160508_1740101.jpg

***Duomo din sec.12.

***San Cristoforo, o biserică mai izolată, la care am mers ocolind centrul, cu picturi în culori vioaie.

20160509_101252.jpg

Merită din plin să parcurgi lunga promenadă cu vedere la peisajul din regiunea Marche.

20160509_095912.jpg

Parcă ai intra într-un tablou renascentist.

***Sediul bisericesc al Patriarhiei ortodoxe române l-am descoperit la miezul nopții.

Pe lângă farmecul arhitecturii, nici gastronomia locală nu se lasă mai prejos. Specialitatea culinară a orașului sunt olive ascolane, adică măsline umplute cu diverse ingrediente, prăjite în pesmet. Le cumperi peste tot, mai ales pe stradă, în piața pietonală sunt comercianți cu tonete. 

Informație gourmet: în ultimele 14 zile din luna aprilie are loc un târg de produse culinare.

Recomand Ristorante Piccolo Teatro, cu meniu de produse locale de o calitate excelentă.

Lectură de drum:

Umberto Eco, Baudolino

La băi

Sirmione, 2016

Romanilor le plăcea să petreacă mult timp scufundați într-o baie caldă. Și, în măsura posibilităților, să beneficieze, în tot acest timp, și de o priveliște magnifică.

20161108_124029-e1569619008955.jpg

Într-un noiembrie friguros am descins într-una dintre stațiunile termale vestite de la cel mai mare lac italian, Lacul Garda, în regiunea Lombardia.

20161108_121511

Accesul e dificil încă din Evul Mediu, pentru că orașul a fost cetate cu funcțiunea strategică de a controla eventualii asediatori veniți pe lac.

20161108_123111

Centrul vechi se află într-o limbă de pământ prelungită mult în azurul lacului.

20161108_115456.jpg

Am făcut o lungă plimbare în circuit ocolind zidul istoric și clădirile pe o alee construită pe țărm, unde ai multe ieșiri la apă.

20161108_132701

Pe pietriș, clipoceau vălurele ca în golful unei mici mări.

20161108_132415

Identific, pe o stradă liniștită care duce spre livezile de măslini, casa unde a locuit Maria Callas în anii 1950, când petrecea mult timp aici la băi.

20161108_121552

Vorbind despre romani, avem de văzut o vastă zonă arheologică.

Aleea trece pe lângă palate care acum sunt hoteluri de lux, unde nu poți intra decât în calitate de oaspete.

20161108_121422

Grota lui Catullo e un frumos parc arheologic cu ruinele unei vile din perioada imperială.

20161108_123531.jpg

Proprietatea, de fapt un mic centru urban, se întindea pe o suprafață imensă, acum cultivată cu măslini.

20161108_123130

Pe o stradă întreagă vezi ruinele magazinelor, toate acareturile necesare funcționării unei asemenea proprietăți.

20161108_124542

Desigur că era dotată și cu o piscină naturală cu apă provenită direct din lac. Ocupanții vilei se puteau desfăta, din orice sală, cu o vedere fără egal.

20161108_124001.jpg

M-am mulțumit doar să încerc lacul cu degetul.

20161108_131956

Nu mi-a venit să cred cât de caldă era apa. Băile și tratamentele le amân pentru o vârsta mai liniștită.

20161108_122424

Cumpărături:

Produse de îngrijire a pielii de la institutul termal din oraș, pe care le vezi în vitrine chiar în holul recepției.

Aosta și valea ei

2017

Înainte și după o ascensiune pe vârfurile din parcul național Grand Paradiso, am ales ca sediul expediției să fie Aosta, oraș aflat la mică distanță de Franța și Elveția.

20170726_150719 (1)

Aflat la poalele munților, orașul în sine e banal, dar serviciile sunt excelente peste tot, în ciuda faptului că turismul este de masă.

20170728_211440

Toată regiunea este perfect bilingvă, indicatoarele informative sunt pretutindeni în franceză și italiană, la fel și actele publice, iar localnicii conversează perfect în ambele limbi.

20170729_103136

Din 1948, Val d’Aosta are statut de regiune autonomă pe plan administrativ, nu-ți dai seama dacă ești mai mult în Franța sau mai mult în Italia. Sau într-o ,,mică Elveție”.

20170729_102010

Centrul este predominant comercial, cu buticuri de profil montan, fie cu produse alimentare regionale, fie cu echipament de alpinism pentru toți.

20170726_161035

 

În centru, am vizitat monumente din epoca romanilor, Porta Pretoria, Arcul lui Augustus, ambele din secolul 1 (î.Hr). În piața principală, am admirat clădirea impozantă a primăriei și palatele din vecinătatea ei.

 

La capătul străzii pietonale se află vechiul teatru și podul roman.

M-am oprit mai mult la colegiala Sant’Orso, ridicată pe rămășitele unei basilici paleocreștine.

20170729_102455

Stalurile din interior sunt impresionante, iar capitelul coloanelor de marmură din clausteriul din secolul 12 sunt sculptate cu multă imaginație.

20170729_102857 (1)

Poți recunoaște cu ușurință scene biblice sau profane.

20170729_103152

Prioratul e în stil renascentist, iar ferestrele au o arhitectură fină.

20170729_102333 (1)

Din oraș, ai posibilități nelimitate de excursii peste tot în jur, iei autobuzul (e foarte ieftin) în orice direcție și în jumătate de oră ai ajuns în inima naturii.

20170726_161040

Sau, la fel de simplu, faci plimbări de o zi în Franța și Elveția, pentru că ambele frontiere sunt la doi pași. Dacă ești în căutare de senzații tari, celebra trecătoare St.Bernard te așteptă. Val d’Aosta e înconjurată de falnicii Alpi din toate părțile, Mont Blanc, Monte Rosa, Cervino, Grand Combin și multe alte vârfuri provocatoare.

20170729_103019

Înainte să te decizi pe care-l escaladezi, îți recomand o sesiune de cumpărături la Meinardi, în centrul orașului, unde găsești tot ce ai nevoie pentru munte. Vara, multe articole sunt la jumătate de preț.

20170729_103001

Atât la plecarea în munte, cât și la întoarcerea din expediție, am tras la pensiunea Le rêve charmant, aflată în centru, ușor de accesat în zona pietonală. Serviciile sunt perfecte, camerele și micul dejun de calitate, cu produse de gastronomie locală, iar cele două primitoare gazde, Eleonora și Serena, ne-au ajutat cu rezervări și informații de tot felul.

Aripi

Tarquinia, 2018

Motivul concret pentru care am vizitat Tarquinia (regiunea Lazio), sunt tombele etrusce înscrise în patrimoniul mondial UNESCO și  Muzeul arheologic național cu delicatul său exponat, căluții cu aripi.

20180904_103744-e1557937339744.jpg

Orașul are originile în secolul 9 î.Hr., și toate aceste secole de istorie ne deschid tezaure uimitoare.

20180904_111301.jpg

Palate, biserici, muzeu – sunt toate ușor de găsit. O surpriză a fost vederea mării, aflată la doar cinci kilometri.

20180904_091902

Cautând cu privirea spre depărtări, îi vei zări panglica albastră la capătul străzilor, dincolo de îmbelșugata câmpie din Maremma. Deși septembrie, ziua se făceau spre treizeci de grade.

20180904_103535

Cele optsprezece turnuri semețe îmi servesc ca puncte de orientare, deși perimetrul centrului e mic, se poate parcurge într-o jumătate de oră de la un capăt la altul.

20180904_111729.jpg

Am stat la un B&B amenajat într-un apartament împărțit în camere individuale. Pe fereastră vedeam clădirea muzeului, un fost palat.

20180904_072522.jpg

Gazda noastra se numea Francesca, iar apartamentul îi aparținuse bunicii ei. Întrucât zona centrală este parțial interzisă circulației, am lăsat mașina în parcarea gratuită aflată la doar trei minute pe jos, dincolo de poarta istorica a orașului, într-un pâlc de copaci umbroși. Locurile de parcare delimitate în alb sunt gratuite în acest gen de parcări gigantice, iar cele albastre sunt cu plată.

20180904_092211

Tot Francesca ne-a recomandat mai multe pizzerii pentru cină, sfătuindu-ne să evităm localurile aflate în centru, cu vedere superbă la monumente, care servesc, de fapt, pizze congelate. Așa că i-am urmat sfatul și n-am regretat. Am ales Il Falchetto și fost cea mai bună pizza pe care am savurat-o vreodată în Italia.

20180904_103143

Muzeul Arheologic Național l-am vizitat dimineața la prima oră, când salile erau goale.

dscn1466.jpg

O aură de energie parcă învăluia vasele antice grecești de ceramică pictată din Corint. Rarități erau și cele etrusce locale.

DSCN1465

La etajul doi, într-o dispunere scenografică spectaculoasă, vedem faimoșii cai înaripați, care provin de pe frontispiciul unui templu din vechea cetate. Erau mai mici decât îmi închipuisem.

20180904_101908

Cea mai frumoasă biserică din oraș nu e Domul din centru, ci Santa Maria di Castello, datând din 1120, aflată spre mahala.

 

20180904_111650.jpg

Ajungem la ea pe niște străduțe înguste, printre case medievale modeste și solitare.

20180904_110514.jpg

La marginea centrului istoric, este și San Francesco, o discretă mănăstire cu siluetă singuratică.

 

Primăria (Palazzo comunale) este în piața centrală frumos urbanizată. Ca pieton, ești răsfățat, ți se pune la dispoziție toată scenografia Evului Mediu.

 

20180904_112518

De aici, poți parcurge pe jos, în 15 minute, drumul la faimoasele tombe etrusce. Descrierea lor, în curând.

Adrese utile:

Pizzeria IL FALCHETTO

20180903_200004.jpg

Pasticeria artigianale ROYAL (vizavi de pizzeria menționată), unde selecția de fursecuri este delicioasă.

Lectură de drum:

Marguerite Duras, Les petits chevaux de Tarquinia

Nord

Glorenza, 2016

Sinceră să fiu, nu-mi dădeam prea bine seama unde mă aflu.

20160719_182549

Austria, Italia sau Elveția? Dacă ești îndrăgostit(ă) de una dintre aceste țări, fă un popas într-un sat ca din povești, Glorenza.

20160719_183353

Din orice parte ai veni, drumul printre munți, vara, îți încarcă sufletul cu lumină și frumusețe, întocmai ca peisajele pe care le vezi. În lungile văi însorite se întind livezi de meri și, oriunde te-ai opri, poti servi un suc de mere natural cu un parfum delicios, specific montan. Odată ajuns la poarta sătucului, te întrebi ce se află dincolo de ea.

20160719_183304.jpg

Ca să se prezerve monumentele și să se împiedice poluarea, mașina trebuie lăsată în parcările amenajate în afara porților medievale.

20160719_185035.jpg

Cetatea este pietonală, are străduțe înguste, pietruite ca în Evul Mediu.

20160719_183008

Doar dacă ai rezervat un hotel, poți intra cu mașina să o parchezi în spațiul respectiv, în curte. Hotelul la care am stat era fosta poștă a satului, iar seara se lua cina afară pe terasă, cu vedere la fațada bisericii și la grădina impecabil amenajată.

20160719_193034.jpg

În această parte a Italiei, se cinează foarte devreme, între 18-20, așa că trebuie să menționezi clar dacă ajungi mai târziu la masă.

20160719_184946-e1553947732866.jpg

Bastida s-a păstrat neschimbată de când există, din 1178, și are o mie de locuitori. Este singura conservată atât de bine din regiunea Alto Adige.

20160719_184556

Culoarul de arcade văruit în alb este de o înălțime nefiresc de mică, pentru că acum aproape o mie de ani oamenii erau mai scunzi, este un element arhitectural unic în nordul Italiei. Iar în labirintul de străduțe nu știi când ai pătruns, fără să-ți dai seama, într-un spațiu privat.

20160719_184500

Dacă ai de făcut cumpărături, aici găsești obiecte de artizanat originale, de bun-gust, ideale pentru cadouri.

20160719_181717.jpg

Deși oficial satul este în Italia, localnicii vorbesc doar germana.

20160719_182747.jpg

Cu greu vei nimeri pe cineva să știe câteva cuvinte în italiană. M-am întrebat cum călătoresc ei în țară, cum se înțeleg cu cei din sud ? Majoritatea turiștilor erau tot germanofoni, frontiera elvețiană fiind chiar la ieșirea din sat.

20160719_182213-e1553947946605.jpg

Pentru plimbări, drumeții, liniște și aer curat, un sejur de câteva zile este ideal, mai ales că te poți duce să vizitezi așezări învecinate din Elveția, toate istorice și excelent renovate.