Stridii

Oléron, 2019

Insulele îmi plac iarna.

20190117_173131

Amatorilor de ,,art de vivre’’ franțuzesc le recomand un mic hotel-restaurant într-o insulă din vestul Franței, la Atlantic.

20190117_164547

Accesul se face printr-un pod foarte spectaculos de trei kilometri, gratuit (încă). Insula Oléron este faimoasă pentru crescătoriile sale de stridii în apa naturală a oceanului, care le furnizează alimentația în mod natural.

20190117_173023

În stânga și-n dreapta șoselei se înșiruie mici ferme de stridii cu chioșc de vânzare și chiar degustare la botul calului.

20190118_102004

În localitatea Le Château d’Oléron, chiar la ieșirea după marele pod, se află un loc minunat de popas, ,,Jardins Aliénor”.

20190117_171303

Hotelul este localizat în centru, într-o zonă liniștită cu parcare gratuită în față. Ești întâmpinat călduros.

20190118_100523

Camera era dotată cu echipament nou-nouț, mobilată simplu, dar cu gust, și avea facilități de ceai și espresso, cu o varietate apetisantă de ceaiuri bio și infuzii de plante, plus toate tipurile de capsule de cafea.

20190118_093515-e1560971880237.jpg

Ți se pun la dispoziție prosoape de plajă, coș de răchită în care să le transporți, pălărie de soare, chiar și ochelari de vedere de toate dioptriile. Ești acasă.

20190118_100612.jpg

Vorbăreață și prietenoasă, proprietara îți dă lămuriri despre tot ce-ar fi de văzut în jur. N-ai nevoie de ghiduri sau internet, pentru că informațiile primite la fața locului sunt foarte de încredere.

20190117_174137

Insula, fiind printre cele mai gastronomice destinații din Franta, este locul ideal să experimentezi arta culinară franceză înscrisă integral în patrimoniul mondial UNESCO.

20190117_211329.jpg

Cina la restaurantul hotelului, chiar și fără stele Michelin, a fost surprinzător de inventivă culinar.

20190117_211311

Meniul variază de la un anotimp la altul, pentru că bucătarul pune în valoare produsele de sezon locale, însă elementul principal sunt stridiile și peștele pescuit la fața locului, în ocean.

20190118_101958

În marile orașe franceze nu ajung toate tipurile de stridii produse aici, pentru că unele se produc în cantități foarte limitate și, evident, le preiau restaurantele din insulă pentru clienții lor.

20190117_173006

Am cerut informații despre crescătoriile de stridii și varietățile care se găsesc doar în Oléron.

20190117_172904

Sezonul perfect pentru degustarea stridiilor este iarna, iar momentul tradițional este masa de revelion.

20190117_173813

Cu această ocazie, francezii consumă doar bufet rece (spre deosebire de masa de Crăciun cu mâncare caldă). În înțelepciunea populară franceză se spune că doar în lunile care conțin litera r (din septembrie în aprilie), se recomandă consumul de stridii, pentru că atunci sunt cel mai gustoase.

20190117_173854

Hrana -plancton- și-o iau direct din ocean. Vara, ele se află în perioada de reproducere, iar gustul este mai sărat (deoarece plouă mai puțin, iar ploaia diminuează sarea din crescătorii), dar se pot consuma în deplină siguranță alimentară, dacă sunt deschise în fața ta și consumate imediat.

20190117_173214

 

Pe țărm, se află fermele sub forma unor bazine cu apă sărată în care producătorii de stridii le afinează, fiecare după o metodă proprie care le influențează savoarea. Prin afinaj, se mai atenuează cantitatea de sare și de iod pe care o conțin, iar carnea lor se frăgezește. Durata afinajului este de trei ani. Dacă le lasă mai mult de trei ani și dacă sunt repartizate mai puține în bazin, sigur că nu e foarte profitabil pentru crescător, însă gustul lor e mai bun. Dacă beneficiază de mai mult spațiu și de mai multă mâncare, stridiile se îngrașă, devin mai cărnoase.

20190117_172208

În general, condițiile standard presupun coexistența a treizeci de stridii pe metru pătrat. Ei bine, acestea sunt numai piele și os, nu au cărniță mai deloc, fiind crescute economic, la regim. Cele care sunt ținute în condiții de lux se bucură de un confort sporit și au privilegiul de a conviețui doar între una și trei stridii pe metru pătrat. Acestea beneficiază de alimentație completă, – mănâncă pe săturate !, își iau toți nutrienții posibili, însă prețul este mult mai ridicat.

20190117_194935.jpg

Meniul este un poem. Primul pas în universul gastronomic sunt mici aperitive din partea casei și platoul cu trei varietăți de unt după rețete proprii: alge, caviar și fleur de sel).

20190117_194847.jpg

A urmat o jumătate de porție de stridii locale bine-crescute, complet diferite de stridiile obișnuite.

20190117_200541

Ca antreu, am ales un tartar de pește crud, iar ca fel principal un alt pește oceanic.

20190117_202251

Regula pe care am verificat-o aici (și nu numai) este că produsele dintr-o regiune se potrivesc cel mai bine cu vinul care se face în acea zonă.

20190117_204358

Fără ezitare, iarna, vinul roșu de Charente-Maritime este ideal.

20190117_201603.jpg

Vara, la un meniu de acest gen aș încerca și o sticlă de spumant de pe Valea Loarei sau din Alsacia, în loc de o foarte costisitoare șampanie.

20190117_172141

Satul e pustiu iarna. Casele de vacanță care aparțin parizienilor și bordelezilor cu dare de mână sunt cu obloanele trase.

Octombrie

Gelibolu, 2018

Punct de importanță strategică maximă între două continente și trei mări, strâmtoarea Dardanele a atras invidia multor nații care voiau să aibă control comercial asupra transportului maritim în Levant.

DSCN1754

 

Lupta pentru supremație i-a implicat pe greci, perși, bizantini, otomani, ruși, dar și pe vest-europeni.

DSCN1747

 

Traficul maritim care folosește astăzi această rută este impresionant.

DSCN1750

Am petrecut o zi la Gelibolu (Gallipoli), un mic port romantic la Dardanele, la porțile Europei, înainte de a traversa pe malul asiatic.

20181015_180732

 

Ca în orice port, comerțul este înfloritor.

20181015_174917

Prăvalii îmbietoare, standuri, vitrine prospere, belșug. Marfa dă pe dinafară, – pe o parte și pe alta a străduțelor istorice, – tot ce-ți poftește inima! Locul ideal de făcut cumpărături.

20181015_180557

Am constatat că oferta s-a dovedit foarte corectă la preț, comparând și cu alte orașe. Centrul, deși mic, este foarte pitoresc, o imagine balcanică fremătând de energii. Te ia pe sus, oricât de moleșit ai fi. Un oraș anti-depresie. Chiar și doar scriind despre el, după șapte luni, mi se reîncarcă bateriile.

20181015_175334

Gelibolu este și locul de baștină al marelui navigator, amiral, geograf, cartograf Piri Reis, care a realizat, în secolul 16, prima hartă otomană a lumii noi.

20181015_180920.jpg

Am rezervat pentru cină, prin recepția hotelului, o masă cu vedere marină la Ilhan Restaurant, chiar în port.

20181015_183928

Am apreciat calitatea și varietatea peștelui proaspăt, printre care tonul pescuit local.

20181015_180543

Se întunecase de mult când am pornit spre hotel, aflat la periferie, tot oprindu-ne pe drum să mai cumpărăm una-alta. Însă, oricât de târziu străbați bulevardele pe jos, te simți în absolută siguranță pentru că orașul, având importanță strategică, este bine supravegheat.

DSCN1753

Marea, în octombrie, e un pic rece pentru scăldat. Dar dimineața devreme, o plimbare pe plajă, în aerul iodat, sună a paradis.

20181015_155324

De la Gelibolu, pe partea europeană a Dardanelelor, am traversat cu un ferry în portul Lapseki, pe partea asiatică. Am admirat doar din exterior citadela Cimenlik, care a jucat un rol important la căderea Constantinopolului.

20181015_142324.jpg

Apoi, din portul Geyikli, am luat un alt ferry spre insula Bozcaada, aflată la doar jumătate de oră de continent.

DSCN1756

Ambianța pe vapoarele turcești de linie este confortabilă și prietenoasă. Vapoarele păreau nou-nouțe și de o curățenie ireproșabilă.

20181016_103137

Tarifele traversării pentru pasageri+mașină sunt accesibile, iar localnicii, foarte comunicativi, cu un adevărat simț al ospitalității, te îndrumă binevoitori dacă te simți dezorientat.

 

Habibi ?

2018

,,În Egipt, doar umbra e pe gratis.’’ (din înțelepciunea populară cairotă)

20181201_105038

Călătorilor interesați de civilizație egipteană le recomand Museo Egizio din Torino, foarte complex, bogat, variat.

20181205_120051

Celor cu adevărat pasionați, seduși de chemarea Egiptului, le aduc la cunoștință câteva informații rezultate în urma unui tur de două săptămâni în Egipt, pe care l-am făcut în decembrie 2018 pe traseul următor: Cairo (Saqqara-Memphis-Dahshur-Gizeh) / Luxor / Asswan (Kom Ombo-Philae-Kalabchah-Sf.Simeon-Barajul Nasser) / Abu-Simbel / Sharm-el-Sheik / Sf.Ecaterina din Sinai.

20181207_151849

Mulți amici m-au întrebat despre capcane, pericole, înșelătorii pe care le ai de înfruntat, ca să fiu sinceră, la tot pasul.

20181205_123910

Cu unele m-am confruntat personal, despre altele m-au avertizat cu bunăvoință ghizii pe care i-am avut la Sharm-el-Sheik și Cairo.

20181205_142126

Pe tot traseul, e cumplit de stânjenitor să constați cum, din cauza sărăciei, oamenii își pierd demnitatea, fapt care contrastează cu farmecul și valoarea siturilor. Ca și cum indivizii ar fi incompatibili cu spațiul ce le-a fost hărăzit.

20181207_151047

 

Iată câteva împrejurări în care să fii vigilent, ca să nu dai de belea sau sa cheltui mai mult decât e cazul.

20181206_080500

-în aeroportul din Cairo, la intrarea în holul de sosiri, de îndată ce ai debarcat, trebuie să achiți la un ghișeu de bancă viza de douăzeci și cinci de dolari US, înainte de a trece de controlul de pașapoarte. Doar posesorii de pașaporte din țările musulmane sunt scutiți. Vei fi abordat de agenți de turism insistând să te ajute cu această formalitate, fără să menționeze că serviciul lor e contra cost. E inutil să accepți, pentru că, în două minute, ai rezolvat singur. Prima lecție: în Egipt, nimeni nu-ți face un serviciu dezinteresat.

20181207_145732

-la celebrele piramide de la Gizeh, la intrare, ești rugat să prezinți biletul la control. Este un fals control. Dacă faci greșeala să-l dai din mână, trebuie să plătești ca să-l recuperezi. Adevăratul control, (și singurul !) se face de către angajații ce poartă uniforma sitului, doar când ajungi la Barca Soarelui. Până acolo, nu-i nevoie să arăți nimănui biletul de intrare.

20181201_131112

-supraveghetorii din siturile turistice te hărțuiesc ca să-ți facă poze. Trebuie să știi că e contra cost. La fel, dacă te abordează copii dornici să se fotografieze cu tine, îți vor cere bani.

20181201_104811

-localitățile cele mai ostile turiștilor: Luxor și Asswan, unde nu te sfătuiesc să angajezi ghizi egipteni care să te însoțească la monumente sau prin oraș. Cel mai bine e să vii cu grupul și ghidul tău din țară sau cu o persoană care a mai fost și e la curent cu evoluția tertipurilor de a extorca bani de la turiști.

20181206_163910

-la unele obiective turistice, ghidul îți solicită cinci euro de persoană pentru supraveghetorul unor tombe, pretextând că la ghișeul de bilete nu au avut bilete imprimate cu prețul real, ci doar cu valoare scăzuta, restul fiind obligat să-l plătești cash la intrarea în tombe (Luxor)

20181205_122542.jpg

-ghidul îți schimbă traseul, pretextând că drumul e în lucru, obligându-te să traversezi Nilul cu barca, pentru un preț suplimentar față de costurile deja achitate agenției (Luxor)

20181204_112237

-ghidul îți modifică programul stabilit, pe motiv că-ți oferă, ca bonus, o vizită în ,,muzee” de parfumuri, papirusuri, artizanat (în realitate, magazine care comercializează marfă chinezească). Chiar dacă nu cumperi nimic, se pierde foarte mult timp cu vizita în aceste locuri, iar ghizii sunt plătiți de comercianți doar pentru că te aduc acolo (Luxor).

20181203_093832

-când primești rest de la cumpărături, muzee etc., ți se dau bancnote scoase din circulație sau bancnote de valoare inferioară (cum ar fi cincizeci de bani în loc de cincizeci de lei).

20181207_151815

-atunci când plătești și înmânezi comerciantului suma convenită, ți se înlocuiește chiar sub nasul tău, cu o îndemânare uluitoare, o bancnotă de 50 (sau 20), cu alta inferioară, explicându-ți că ai confundat bancnotele deși, evident, le-ai dat bancnota corectă.

20181206_074742

-la Luxor, dacă închiriezi o trăsură, nu poți controla traseul și esti condus acolo unde vrea vizitiul. În majoritatea cazurilor, turiștii sunt duși direct la bazare sau târguri. El percepe comision chiar dacă nu cumperi nimic. Pretextul ca să te convingă să arunci o privire ? îți spune că doar în acea zi are loc târgul (bazarul), ești norocos, ce mai !

20181204_112457

-dacă te arăți interesat să faci un tur cu trasura la Luxor, prețul pe care ți-l anunță la pornire e pentru o trăsură (5-10 euro). În realitate, la sfârșitul plimbării, ți se spune că prețul anunțat era, de fapt, pe persoană și se înmulțește cu numărul de pasageri care au făcut plimbarea, indiferent cât de explicită și clară a fost discuția inițială.

20181205_111719

-ca femeie occidentală, ar fi de preferat să nu călătorești singură. Dacă te îndepărtezi de grup și faci câțiva pași de capul tău, localnicii te împresoară, te hărțuiesc, te ironizează, în ciuda faptului că porți îmbrăcăminte adecvată unei țări islamice. Devii ținta batjocurii lor până când reușești să te sustragi, cel mai simplu luând-o la sănătoasa.

20181205_142022

Din păcate, atitudinea pe care o au egiptenii față de turiști nu-ți permite să te bucuri relaxat de patrimoniul istoric/cultural imens și să profiți din plin de vacanță.

20181205_080908

Unul dintre ghizi ne mărturisea, jenat, despre dezintersul și ignoranța concetățenilor săi față de propria lor istorie. Nu întâmplător, Egiptul ocupă ultimul loc în lume la evaluările privind nivelul de educație, fapt care se reflectă în viața de zi cu zi.

20181207_094019

Cât despre comportamentul cu turiștii, fie că se manifestă cu ostilitate nedisimulată sau cu un servilism ipocrit și exagerat, nu ai confort sufletesc. Însă, în ciuda acestor inconveniente, Egiptul merită vizitat !

 

habibi=formulă de adresare afectuoasă (drăguțule, scumpule), pe care ghizii egipteni o folosesc să se adreseze clienților străini.

Lectură de drum:

Alaa al-Aswani, Blocul Iakubian

Insula misterioasă

Bozcaada, 2018

Periplul în apele Turciei mă poartă pe o insulă cu o amplă reputație gastronomică, de care am luat cunoștință din filmul The Turkish Way. Cu lux de amanunte, aici e relatată vizita celebrilor bucătari spanioli, frații Roca, în Turcia, ca să se inspire din bogata tradiție culinară de origine otomană.

20181016_183820.jpg

Am mai aflat, ulterior, că insula găzduiește anual un festival de film documentar ecologic.

20181017_121027Am debarcat în insula Bozcaada (se pronunță Bojada) după o foarte scurtă traversare, de o jumătate de oră, cu un vapor pe care ne-am urcat, cu mașină cu tot, în micul port Geyikli. 20181017_122927.jpg

 

 

La sosire, ești un pic dezorientat, pentru că nimerești direct într-un orașel istoric unde, în centru, circulația cu mașina e interzisă, străzile fiind pietonale și foarte înguste.

20181016_184100.jpg

Ne-am putut strecura, totuși, până aproape de hotel. Proprietarul ne aștepta la colțul străzii, știa că sosim cu acel vapor, așa cum orice gazdă își asteaptă musafirii, ca la noi, în Oltenia. Am descărcat bagajele, apoi am parcat mașina în afara spațiului istoric, la cinci minute pe jos de hotel, pe o străduță laterală.

20181016_184430

Mi se părea că am pătruns direct în romanul scriitorului turc Yachar Kemal, despre o mică insulă de unde grecii au fost expulzați în 1923.

20181016_183842.jpg

Aveam indicii la tot pasul.

20181017_102730.jpg

Micul hotel pe care îl rezervasem se numea Amaranda Ada Evi și era amenajat într-o casă tradițională.

20181017_090216-e1554324570845.jpg

Mobilierul era vechi, elegant, camerele decorate predominant în alb, spațioase, minimaliste și foarte curate.

20181017_090255-e1554324611415.jpg

Toate se aflau la etaj, unele cu terasă și vedere la castel, biserica ortodoxă sau moschei.

20181017_094612.jpg

La sosire, ni s-a oferit o cafeluță la ibric, apă rece și rahat de trandafiri.

20181017_090212.jpg

Dar nu gestul standard de curtoazie contează, ci plăcerea pe care o resimți când primești ceva din suflet.

20181016_185438

Cât timp ne-am sorbit cafeaua care era binevenită la acea oră a după-amiezei, gazda noastră ne-a dat informații despre obiective istorice (pe insulă și pe continent, în zona portului unde urma să ne întoarcem), localuri, plimbări, traseul de jogging, podgorii, specialități culinare, ca să știm cum să ne facem programul.

20181017_090157.jpg

Am aflat, printre altele, că scăldatul e doar pentru cei curajosi: vara, apa abia că atinge 21 de grade și iarna doar 16 grade.

20181016_184212.jpg

Eram la jumătatea lui octombrie și acum apa era deja rece dar, la mijlocul zilei, se făceau spre 22 de grade.

20181016_185119

Am prins sezonul de kaki, pomii erau încărcați.

20181017_102525.jpg

Seara, am cinat afară, pe o terasă pe trotuar, la restaurantul Sandal (înseamnă scaun).

20181016_190607

Oferta lor de gustări reci cuprindea câteva zeci de varietăți, din care am degustat vreo 20 de meze-uri tipic insulare și evident, pește proaspăt de mai multe soiuri, la gratar, alături de un vin produs în podgoriile insulei.

20181016_184951

A doua zi, soția proprietarului ne-a pregatit micul dejun în bucătărie ca acasă, chiar în fața noastră. Plăcinte prăjite la tigaie cu brânză sărată și o omletă pufoasă. Nu era nimic făcut dinainte, in afară de dulcețuri și brânzeturi, câte trei-patru feluri diferite. Toate erau produse locale, naturale. Printre acestea, am degustat și specialitatea insulei, dulceața de flori de mac, subtilă și fin parfumată. După ce am înfulecat micul dejun, stapâna casei ne-a preparat, conform tradiției, o delicioasă cafea turcească pe terasa plină de vegetație și miresmuri de plante în pragul toamnei. Un mic paradis.

20181017_090127.jpg

Sunteți obișnuiți să vă faceti cumpăraturi la Milano și Paris ? Înseamnă că n-ați văzut târgul țărănesc din Bozcaada. Localnicii aduc tricotaje hand made din lână de foarte bună calitate și confecții de modă turcească. Batice, șalvari, de forme și culori unice. La alte standuri, produse agricole de sezon, măsline și ulei de măsline de fermă, nefiltrat.

20181017_103204

Savuros. Mă opresc aici, nu vă dezvălui chiar tot. După un lung tur de cumpărături, am huzurit la o cafea turcească sub platanul imens din mijlocul satului.

20181017_103233

De la magazinul podgoriei Corvus, chiar în centru, am achiziționat o altă specialitate locală, vinul prelucrat dintr-un soi unic de struguri care, de sute de ani, se cultivă pe mici suprafețe aproape de țărmul mării.

20181017_123918

Acum știu, Bozcaada e insula mea secretă.

Degustare de sezon: boabe de proumb fiert, servite într-un pahărel, cu lingurița, asezonate cu miere și smântână sau unt.

Lectură de drum:

Yachar Kemal, Regarde donc l’Euphrate charrier le sang

Khao San Road

2017

O călătorie în Indochina, sau măcar într-un sector al ei, presupune o escală pe Khao San Road.

20170219_152107

Un mister șamanic învăluie această stradă legendară din Bangkok considerată, la sfârșitul secolului 19, ca punct de convergență al călătorilor de cursă lungă veniți de la Kabul, Hong Kong, Singapore.

20170219_145205

Își dădeau întâlnire aici, pe această stradă care funcționa ca un off-shore, pentru schimb sau vânzare de mărfuri și informații.

20170219_150235

Reputația ei a fost construită de comerțul cu opium, spioni, falsificatori de pașapoarte, racolatori.

20170219_145349.jpg

Anonimatul e absolut, confidențialitatea e totală.

20170219_145222

Pe ambele laturi ale străzii se înșiruie cafenele, hoteluri și pensiuni, saloane de masaj, magazine de suveniruri, bordeluri, agenții de turism, restaurante în care se manâncă insecte și scorpioni.

20170219_150909

Totul este mult mai ieftin decât în alte zone din Bangkok. Nu-ți ia prea mult timp să te plimbi dus-întors de la un capăt la altul, pentru că strada are doar cinci sute de metri.

20170219_150442

Mi s-a părut că intuiesc o vagă asemănare cu străzile din Amsterdam, aceleași figuri indiferente, tolerante, răbdătoare. Animația boemă la care te-ai fi așteptat nu se extinde în tot cartierul, vei vedea că străzile din vecinătate sunt liniștite și burgheze.

20170219_150100

Eu am văzut-o într-o duminică după-masă cu aer laptos și îmbibat de plictiseală. Erau doar turiști occidentali sau călători plutind într-o amorțeală molipsitoare.

20170219_145127

În toiul zilei, atmosfera era letargică. Strada se trezește abia seara târziu.

Lectură de drum:

John le Carré, The Honourable Schoolboy

Lumina verde a junglei

Khao Yai, 2017

20170211_180535

După o pană de motor cu masina în mijlocul unui cătun thailandez, ajungem seara târziu la Khao Yai, un fel de stațiune in liziera parcului national unde turistii vin ca sa vadă elefanți sau chiar tigri, iar thailandezii rezidenți în Bangkok vin să ia aer.

20170212_064121

Vorba vine, pentru că parcul, aflat în patromoniul mondial UNESCO, este traversat parțial, în sus și în jos, de autoturisme. Localnicii îl folosesc ca scurtătură pe drumul de Bangkok, taxa de intrare fiind foarte mică. Însă rezervația protejată se întinde peste dealuri, munți, platouri, stânci pe o suprafață de 2.172 de kilometri pătrați.

20170212_064152.jpg

Ideal ar fi să străbați acest parc în timpul sezonului uscat din Thailanda, între noiembrie-mai.

20170212_113017.jpg

Deși ti se impune să iei măsuri de precauție ca să cooperezi cu vietățile junglei, e simplu să-ți dai seama că avem de-a face cu o junglă de tip urban, în care, pe un traseu de o zi, vizitatorii nu erau echipați cu nimic special.

20170212_131708

Nu riști nimic atâta vreme cât nu te îndepărtezi de potecă. În special turiștii occidentali erau însoțiti de un ghid, în schimb localnicii erau mai mult ieșiți la un picnic, ca să evadeze din poluatul Bangkok.

20170212_113547.jpg

Se spune că aici trăiesc peste trei sute de specii de păsări și animale sălbatice, dar fluxul turiștilor e incredibil de mare, – imaginează-ți o sâmbătă seara pe Champs-Elysées! – astfel că viețuitoarele junglei se îndepărtează cât pot de mult spre interiorul oceanului de vegetație.

20170212_115204

De la hotel, am mers cu un mic jeep, cu șofer și o domnișoară ghid thailandeză foarte competentă, care ne-a însoțit de la 8 dimineața până la ora 18.

20170212_122138.jpg

Surpriza a fost că masa de prânz am luat-o chiar în inima junglei, lângă un mic pârâu, toate felurile fiind gătite în casă, de către sora șoferului.

20170212_133921

Totul impecabil de curat și delicios.

20170212_133850

Am avut un singur incident, în momentul când șoferul a instalat cortul de picnic, vreo 6-7 maimuțe ne-au înconjurat ca la un semnal.

20170212_133606

Înțelegeau ce se petrece și voiau să ia parte la ospăț. Însă, după ce am intrat sub pânza care acoperea masa și scăunelele pliante, toată lumea și-a văzut de treabă. Totuși, soferul a rămas în apropiere de cort cu un băț în mână, pentru orice eventualitate.

20170212_124803

Am parcurs două trasee, înainte de masă și după, interval în care am coborât la stânca unde Leonardo di Caprio a filmat The Beach, punctul de maximă atracție din parc.

20170212_142439

Partea a doua a excursiei a fost parțial cu mașina, până pe înălțimile munților, la o altitudine de peste o mie de metri. Acolo era costruită o promenadă pe scânduri, care traversează râuri, vegetație înaltă, tot felul de plante care ar putea constitui obstacole serioase dacă ai fi pe jos.

20170212_153144

Abia în acel loc izolat, privind de pe înălțimi, îți dai seama cu adevărat ce înseamnă jungla.

Ngorongoro

Tanzania, 2018

O lungă coloană de jeep-uri de safari se prelinge pe șoseaua care iese din Arucha, orașul aflat la poalele muntelui Kilimanjaro.

20180226_095503Cu toții ne îndreptăm spre parcurile naturale din inima Tanzaniei. Începem expediția spre Ngorongoro, craterul de vulcan aflat în patrimoniul mondial UNESCO.

DSCN0318Este cel mai mare crater vulcanic din lume care a rămas neacoperit de apă. Jackson, ghidul și soferul nostru, de la agentia tanzaniană EasyTravel, ne explică toate regulile de safari. Vorbește o engleză de Oxford, este sigur de el, cu mult bun-simț, respectuos. Un excelent profesionist. După opt zile împreună, eram deja ca în familie.

DSCN0241Traseul Arucha-Karatu (satul de la marginea parcului) durează patru ore, cu oprire la un magazin de obiecte etnice, bijuterii, cafenea, restaurant, cu toate facilitățile de lux.

DSCN0226La începutul după-amiezei ajungem la hotel, în periferia orășelului Karatu, la patruzeci de minute cu mașina de intrarea în zona de conservare Ngorongoro. Ne descărcăm bagajele și pornim spre marele crater vulcanic.

20180226_122744

Hotelul era amenajat cu mici bungalow-uri răspândite prin vegetația luxuriantă,

20180227_161516cu vedere la grădina de legume și zarzavaturi, unde se lucra în permanență.

20180227_145807Terasa camerei era sublim de confortabilă, un loc ideal pentru cei care vor să scrie impresii după o zi de safari.

20180227_162258Din fericire, chiar îmi adusesem de lucru de acasă, astfel că am profitat de ambianța ideală!

20180227_145739Hotelul are propria sa fermă care îi furnizează ingredientele culinare, toate proaspete. Și micul dejun și cina se serveau afară, cu vedere la plantația de cafea.

20180227_162313Aici am descoperit ce este adevărata cafea, chiar după-amiaza când am ajuns. Gazdele ne-au pus cu noi un termos cu cafea caldă și ceșcuțe din ceramică (ca gustul cafelei să nu fie afectat), alături de pachetul de prânz.

DSCN0187.jpgCafeaua era catifelată și fină, fără a fi prea tare, cu o aromă de ierburi proaspete. Gustul cafelei se potrivea extraordinar de mult cu ambianța și cu mirosul vegetației din jur.

20180301_124859

Șoseaua este asfaltată pe tot traseul până în parc. Ajungem la poarta rezervației, unde ne întâmpină babuinii, care nu au nici cea mai mică ezitare să sară în jeep-urile călătorilor care au lăsat geamul dat jos.

DSCN0182

În birourile administrative, Jackson plătește taxa de intrare și ne dezmorțim distrându-ne de babuini. Drumul se continuă apoi prin pădure, pe coasta muntelui, pe un fel de pietriș de culoare cărămizie.

20180226_141412

 

Coborâm spre crater pe un drumeag de un singur sens, pentru o singură mașină, plin de serpentine vertiginoase. De urcat înapoi, este un alt drumeag, tot cu sens unic. Ajunși jos, uităm complet de înălțimi. După o pauză de toaletă și de poze, ne îndreptăm spre fundul craterului.

DSCN0237

 

Leopardul ne aștepta, cu aroganță studiată.

DSCN0218

Leul se gândea la ale lui.

DSCN0255

 

Este indicat să profiți de toaletă de câte ori se ivește ocazia, pentru că în rezervație este interzis să cobori din mașină. Aici este concentrată cea mai mare comunitate de prădători din toată Africa. Din fericire, punctele organizate de toaletă sunt deosebit de curate, cu absolut tot ce trebuie.

20180226_151112Craterul are o lărgime de nouăsprezece kilometri de la un capat la altul, dar pare infinit. Este brăzdat în toate direcțiile de poteci pe care circulă jeep-uri. Ne întâmpină, voioase și zglobii, păsările africane.

DSCN0355Praful pătrunde peste tot. Primele animale pe care le vedem sunt zebrele, foarte prietenoase, care stau nemișcate pe marginea drumului și se uită.

DSCN0339Ca niște măgăruși, zice Jackson. Au la ce se uita, pentru că suntem sute de mașini de safari aici în crater, răsfirate pe o arie de 264 de kilometri pătrți.

DSCN0340Jeep-ul este mare, comod, tavanul se deschide ca să putem sta în picioare să ne uităm prin acoperiș la animale, de la o înalțime sigură.

DSCN0202La doar o oră după ce am ajuns în rezervație are loc prima întâlnire cu lumea bună.

20180226_161317Două leoaice stau tolănite în mijlocul drumului. Oprim lângă ele, dar nici nu se clintesc. Am stat așa câteva minute, timp în care ne-au ajuns cei care erau în urma noastră, iar ele s-au tras la umbra mașinii lor.

20180226_161612Ajungem la una dintre băltoace, unde lenevesc hipopotamii.

DSCN0259Mai încolo, descopăr că și hienelor le place să se scalde.

DSCN0236În zilele următoare, ne-au pus de la hotel prânzul la pachet și am stat la safari de dimineața de la 8 până seara la închiderea parcului (ora 18). Cel mai des ne întâlneam cu păsările de miriște, mai ales cu cea albastră, al cărei nume se termina cu ,,stalin”.

DSCN0206Șoferii comunicau între ei prin stație și se anunțau unde apar animale. Atunci toate mașinile porneau ca din pușcă în direcția respectivă. Ne opream, șoferul se strecura printre alte mașini cautând un loc cât mai bun ca să facem poze. Privești înmărmurit mișcările genuine ale vietăților, minute în șir.

20180227_103934Succesul unei expediții depinde în cea mai mare parte de șofer, de îndemânarea lui de a ajunge cât mai aproape de obiectiv. Contează, desigur, în ce măsură își dă el interesul să te apropie de obiectiv. Aici intervine elementul ,,tip”, la standardul impus în prealabil de agenție, deci știi exact ce sumă să pregătești. În acest safari, tariful a fost 25$ pe zi.

 

20180226_152113

Ne aflam acolo, în sălbăticie, zeci de mașini, sute de oameni într-o liniște desăvârșită, absolută. Animalele au ritmul lor de a ieși din toropeală, trebuie să fii pe fază. Struții au apărut spre sfârșitul după-amiezei să-și caute cina.

DSCN0276Însă marea întâlnire a acelei zile a fost cu rinocerul, unul dintre starurile rezervației. Era departe de drum și nu s-a arătat prea sociabil !

DSCN0338Moțatele, în schimb, sunt peste tot, scotocitoare și curioase.

DSCN0335Cooperarea plină de subînțelesuri dintre lei și bivoli mi-a stârnit curiozitatea.

DSCN0350Mi-a placut mult lumina din crater. Era o lumina familiară, asa cum mi-o imaginasem fără să o cunosc. Razele soarelui străluceau galbui estompat, vegetația și crestele din jur ofereau un decor discret, pamântul era acoperit cu un fel de ierburi de o culoare incertă, galben-verzui.

20180226_161540

În zona de conservare din parcul natural (dar nu în craterul propriu-zis), guvernul tanzanian tolerează așezări de masai, cu condiția să nu intervină în mediul ambiant, însă nu le oferă protecție.

DSCN0418Ei se ocupă în principal cu creșterea animalelor, dar se implică și în servicii turistice, oferind tururi, prezentări, demonstrații etnice. Îi poți vedea pe marginea drumului, propunând spre vânzare mici obiecte și podoabe tipice.

DSCN0287Scenografia, actorii, decorul, gustul, mirosul. Totul în jur e neobișnuit și te extrage complet din realitate.

Însă întâlnirile cele mai spectaculoase, cu lei și elefanți, au avut loc abia în Serengeti, despre care voi scrie în curând !

Lectură de drum:

Karen Blixen, Din inima Africii