Un port prea îndepărtat

Le Havre, 2016

Ajung la capătul Franței și al lumii. Portul este gigantic. Merg cu mașina pe o șosea nesfârșită, kilometri întregi de-a lungul instalațiilor portuare.

20160813_132843

Nu departe, în estuar, acolo unde Sena se împletește cu Atlanticul, se află un paradis cu o alchimie naturală foarte căutată de cunoscători. Mulți artiști s-au retras în această parte a Franței și au găsit inspirație în liniște, izolare și nemărginire.

20160813_122241

Chiar și vara, în toiul lunii august, când toate colțurile vacanței sunt aglomerate, aici te bucuri de spațiu și aer.

20160813_104617

Orașul a fost distrus în întregime de bombardamente în 1945, apoi reconstruit într-un stil auster destul de controvesat, caracteristic arhitecturii socialiste. Arhitectul Oscar Niemeyer, fervent membru al acestui curent, a creat actuala identitate urbană, în spiritul anilor 1950-1960, iar acum face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

20160813_132223

Ansamblul urban pare codificat, dar exercită o atracție ciudată, pentru că generează niște conexiuni la nivel subliminal cu amintirile construcțillor socialiste de la noi, prin mesajul arhitectural de o severitate care intimidează.

20160813_132312

Însă dincolo de aspectul exterior, adevarata vocație a orașului este cea de port transatlantic. Docuri, depozite, silozuri la o dimensiune planetară. Să nu uităm că de aici plecau marile pacheboturi cu destinația New York.

20160813_121202.jpg

Acum, evenimentele de artă încearcă să compenseze pierderile generate de transformările timpului. Privirea fuge de pe conturul citadin zgunțuros spre ocean. Plaja este imensă și oferă voluptatea plimbării pe orice vreme. Dacă nu, te retragi în muzee, cafenele, spații culturale. Pe mine m-a atras muzeul de artă Andre Malraux, deosebit de primitor și frumos organizat.

20160813_123500.jpg

Pentru câteva ore, m-am delectat cu priveliști maritime și pe teme de călătorie, dintr-o expoziție temporară unde fuseseră aduse tablouri rar vazute, din muzee îndepărtate de Europa. Se potriveau foarte bine cu ambianța cenușie a oceanului și-ți dădeau poftă de a porni în expediții.

20160813_120414.jpg

De fapt, cam asta ar fi în rezumat. Le Havre e orașul care te îmbie să pleci peste mări și țări.

20160813_114921.jpg

Lectură de drum:

Jules Verne, Ocolul Pământului în 80 de zile

vezi și: bovarysme

Dantelărie

Angles sur l’Anglin, 2016

Un ținut ascuns, departe de turismul comercial, mă invită în sufletul Franței medievale autentice.

20160818_130911.jpg

Ruinele fantasmatice ale castelului edificat în secolul 12 de conții de Lusignan, o mare familie aristocratică din regiunea Poitou-Charantes (vestul Franței), se oglindesc în râul Angles ca și cum ar înfrunta un cotropitor imaginar.

20160818_131542

În partea de jos a satului, găsiți locuri suficiente de parcare chiar și în luna august, cea mai aglomerată în vacanțele franceze.

20160818_130344.jpg

Aveți de parcurs cam două sute de metri pe jos până în centrul medieval, îngrijit și înflorat, mică aglomerație arhitecturală formată din biserică, fortăreață, o piațetă dichisită ca un decor de film medieval.

20160818_132007

Construcțiile de stil renaștere, conservate impecabil, au un acoperiș cu pantă înclinată specific zonei. Din piață, o potecă pietruită te coboară vertiginos spre râu și spre moara tradițională.

20160818_131909

Remarcabilă biserica din secolul 13 care și-a păstrat poarta de intrare intactă, la fel ca locuințele din secolul 15, cu scări de piatră construite direct pe fațadă, așa cum se obișnuia.

20160818_131957

Mai spre vremurile noastre, la începutul secolului 20, satul era vestit pentru atelierele de broderie manuală artizanală, care-și vindeau produsele în magazine de lux de la Paris.

20160818_131329-e1568823313526.jpg

Marile hoteluri și pacheboturi, cum ar fi faimosul Normandy, avea lenjeria de pat confecționată cu broderii fine realizate aici în sat. La oficiul de turism există informații despre perpetuarea activității acestor manufacturi.

20160818_131752

Satul este izolat de marile rute naționale și pare rupt de lume. Doar pentru doritorii de liniște, aer curat, degustări gastronomice.

Lectură de drum:

Pascal Quignard, Viața ascunsă

Naturalețe

Paris, 2019

În scurta mea vacanță pariziană (pentru că o vacanță la Paris nu e niciodată destul de lungă), am avut norocul să dau peste o expoziție care m-a încărcat de energie datorită subiectului.

IMG_0931

NOI, COPACII este o temă inepuizabilă pentru citadinul în căutare de intimitate și complicitate cu natura, în contextul în care circulația rutieră urbană devine tot mai sufocantă.

IMG_0928

Totul se petrece până în 10 noiembrie 2019 la Fondation Cartier pentru artă contemporană, care a organizat cu subtilitate și eleganță o expoziție de arhitectură peisageră, pictură, fotografie, antropologie, filosofie și desen despre arborii de pretutindeni și frumusețea lor.

IMG_0924

Sala cea mai mare, cu vedere directă la grădina impresionant amenajată a muzeului, le este dedicată unor artiști sud-americani, al caror continent are cel mai mult de suferit.

IMG_0893

Din opulența naturii de acolo, sunt înfățișați tot felul de arbori observați, admirați sau imaginați.

IMG_0901

Este genul de pictură care te invită să intri în spiritul ei și să participi la exuberanța pe care o răspândește în jur.

IMG_0890 (1)

Din tot ce văd, înțeleg din ce în ce mai clar că raportul oamenilor cu arborii este mai mult estetic decât științific. Atunci când vedem un copac, mai întâi îi admirăm frumusețea și măreția, abia după aceea ne întrebăm ce este și de unde vine.

img_0907.jpg

Exact acest demers filosofic și artistic și-l propun majoritatea operelor, multe dintre ele cu un mesaj jucăuș înainte de a ne chestiona despre inteligența vegetală.

IMG_0899

Capacitatea lor senzorială, adaptarea la influența altor specii, la sisteme climaterice declanșează o comunicare artistică foarte sofisticată.

IMG_0906

Este ca și cum artistul intră în pielea (pardon, scoarța) copacului și ne informează despre fragilitatea supraviețuirii și a compromisurilor. De aici avem de învățat multe, mi-am zis.

img_0917-e1568299094454.jpg

În tot soiul de variante coloristice, ni se sugerează trecerea de la cunoaștere la  contemplație și la transpunerea mesajului în formă artistică.

IMG_0919

Energia, mobilitatea și metamorfoza formelor ne influențează direct în raportul nostru personal cu timpul. Arborii sunt cei care ne anunță anotimpurile și ritmul nostru interior este dictat de culorile lor schimbătoare și de mireasma pe care o degajă.

img_0904.jpg

Uneori, mesajul lor ne îngrijorează, alteori ne echilibrează sau ne orientează nu atât ca semn exterior, ci interior. Ne ghidează în rătăcirile temporale.

IMG_0916

Fiecare specie are propriul model arhitectural.

img_0903-e1568299866634.jpg

Orientarea ramurilor, pe verticală, orizontală sau oblică ne transmite și ea mesaje secrete. La fel ca și poziționarea florilor.

img_0914.jpg

Aflăm de aici că arhitectura copacilor pe care botaniștii i-au repertoriat până acum (în jur de 100.000 de specii) nu se declină decât în douăzeci și patru de modele. Mai aflăm că bărbații și femeile nu percep arborii în același fel.

IMG_0911

Există anumite elemente care îi sensibilizează în mod diferit. Dialogul meu interior cu arborii din această expoziție a fost înviorator.

img_0920.jpg

E adevărat că arborii se bucură de o libertate și de o adaptabilitate molipsitoare. Am ieșit apoi în grădina muzeului și am respirat.

IMG_0927

Mi-a plăcut că majoritatea vizitatorilor adoptaseră dress-codul impus de specificul expoziției, adica imprimeuri cu frunze și flori.

IMG_0896

Tipic parizian!

Portretul unei doamne

Paris, 2019

Dacă treci în vara aceasta prin Paris înainte de 25 august, prinzi o expoziție minunată la Musée d’art et d’histoire du Judaisme. Conceptul foarte inteligent, bogăția și varietatea exponatelor, amenajarea scenografică – totul m-a fascinat. Povestea ei este o lecție de viață.

IMG_2887

Plecată dintr-o mahala a Cracoviei, unde s-a nascut în 1872 într-o familie nevoiașă cu opt fete, a ajuns, la un moment dat, cea mai influentă femeie din lume. E vorba despre Helena Rubinstein, creatoare de produse cosmetice. Ca zodie, e Capricorn, ambițioasă și sigură de ea, în ciuda înălțimii de 1.50 care a complexat-o toată viața.

img_2885.jpg

În adolescență, își punea pe față crema mamei ei, preparată de farmacistul din cartier. Ajunsă la vârsta măritișului, pentru că făcea nazuri și nu voia în ruptul capului să se mărite, părinții au trimis-o la Viena la rudele care aveau o prăvalie, ca să ajute. Dar nici acolo n-a găsit de cuviință să se așeze la casa ei, așa că toată familia a cotizat ca să o trimită la alte rude, tocmai în Australia, să muncească într-o fermă. Fiindcă își luase cu ea câteva recipiente de cremă, a început să vândă mici eșantioane din rezerva ei bietelor fermiere care munceau din greu sub soarele dogoritor și aveau pielea afectată. Surpriză ! Femeile au constatat că pielea li se repară și au mai căutat-o ca să se aprovizioneze. Dar crema i se terminase și a trebuit să facă investigații amanunțite ca să reconstituie ingredientele, pe la farmaciștii din Melbourne ca să încerce să-și refacă stocul.

img_2886.jpg

Așa s-a născut un imperiu cosmetic. Mai întâi, a comercializat faimoasa cremă prin vecini, apoi și-a deschis magazin și salon de înfrumusețare la Melbourne. În 1905, după nouă ani, se întoarce acasă bogată și triumfătoare și face un tur în Europa, prin marile capitale, ca să-și promoveze produsele și să găsească soluții pentru dezvoltarea rețetelor.

IMG_2900

Deși pretindea că a studiat Medicina timp de doi ani, în realitate Helena era o autodidactă tenace. Avea o vorbă: ,,Nu există femei urâte, ci doar femei delăsătoare”, încercând să-și convingă clientele să facă sport și să mănânce sănătos, după propriul model, pentru că nici ea, la rându-i, nu fusese frumoasă dintotdeauna.

IMG_2911

Toată viața, a susținut ideea că o femeie se poate reinventa ca să ajungă acolo unde își dorește. Ei i-a reușit !

IMG_2895

În prima fază, succesul s-a datorat intuiției de a prepara trei tipuri diferite de cremă pentru trei tipuri de ten, prima dată în istoria cosmeticii. Nimeni nu avusese această idee, așa că restul a venit de la sine.

IMG_2903

Dezvoltarea firmei sale s-a desfășurat în plină perioadă antisemită și s-a confruntat din greu cu acest flagel. Una din marile ei dureri a fost pieirea surorii ei în lagăr de concentrare. Dar și în viața cotidiană s-a izbit de această discriminare. La New York, asociația de locatari dintr-un bloc i-a refuzat, în 1941, închirierea unui apartament (un triplex cu treizeci și șase de camere, cu vedere la Central Park). În acest caz, ea a decis să-i sfideze și a cumpărat tot blocul.

IMG_2924

După ce a devenit celebră, a întâlnit un jurnalist londonez, tot evreu din Cracovia. Îl angajează pentru campania publicitară și de presă, apoi se căsătoresc.

img_2888.jpg

După un mariaj de treizeci de ani, divorțează de el pentru un prinț georgian cu douăzeci și trei de ani mai tânar ca ea. Dar acesta moare după câțiva ani, urmat de fiul ei din prima căsătorie. Helena, ca sa lupte cu depresia, pornește într-o călătorie în jurul lumii cu asistentul ei.

IMG_2934

Deschide fabrici la Paris și New York și alege să locuiască în cele trei orașe unde și-a cumpărat locuințe somptuoase, la Paris, Londra, New York și Tel Aviv.

IMG_2899

David Ben Gurion i-a făcut o primire fastuoasă, în contextul în care Helena a finanțat construcția unui muzeu.

IMG_2937

Pe atunci, Parisul era capitala modei și a lumii artistice, așa că a ales Parisul ca rezidență principală, tot schimbând casele, prin mai multe cartiere.

IMG_2915

Chiar după ce am văzut expoziția, m-am dus pe Boulevard Raspail ca să văd unul dintre imobilele unde a locuit, la utimul etaj, cu o terasă mare.

IMG_2987

Avea o colecție de haine impresionantă create de Chanel, Dior, Yves Saint-Laurent, Balenciaga, și bijuterii tot de mari creatori.

IMG_2910

Și colecția de artă era impresionantă, avea tablouri pictate de toți maeștrii epocii sale.

IMG_2890

La timpul ei, ajunsese la un moment dat cea mai bogată femeie din lume.

IMG_2931

Una dintre operațiunile care au adus-o în această poziție a fost o manevră inspirată. În 1928 și-a vândut firma, cu un preț astronomic, fraților Lehmann.

IMG_2929

Un an mai târziu, la căderea bursei din 1929, și-a recumpărat firma pe bani de buzunar și a dezvoltat-o din nou.

IMG_2940

În 1965, la sfârșitul vieții, lucrau pentru ea 32.000 de persoane și produsele Helena Rubinstein erau distribuite în peste 30 de țări.

IMG_2905

Amețit de frumusețe, cu gândurile împrospătate ca după un film bun, așa pleci din muzeu.

img_2894.jpg

Stridii

Oléron, 2019

Insulele îmi plac iarna.

20190117_173131

Amatorilor de ,,art de vivre’’ franțuzesc le recomand un mic hotel-restaurant într-o insulă din vestul Franței, la Atlantic.

20190117_164547

Accesul se face printr-un pod foarte spectaculos de trei kilometri, gratuit (încă). Insula Oléron este faimoasă pentru crescătoriile sale de stridii în apa naturală a oceanului, care le furnizează alimentația în mod natural.

20190117_173023

În stânga și-n dreapta șoselei se înșiruie mici ferme de stridii cu chioșc de vânzare și chiar degustare la botul calului.

20190118_102004

În localitatea Le Château d’Oléron, chiar la ieșirea după marele pod, se află un loc minunat de popas, ,,Jardins Aliénor”.

20190117_171303

Hotelul este localizat în centru, într-o zonă liniștită cu parcare gratuită în față. Ești întâmpinat călduros.

20190118_100523

Camera era dotată cu echipament nou-nouț, mobilată simplu, dar cu gust, și avea facilități de ceai și espresso, cu o varietate apetisantă de ceaiuri bio și infuzii de plante, plus toate tipurile de capsule de cafea.

20190118_093515-e1560971880237.jpg

Ți se pun la dispoziție prosoape de plajă, coș de răchită în care să le transporți, pălărie de soare, chiar și ochelari de vedere de toate dioptriile. Ești acasă.

20190118_100612.jpg

Vorbăreață și prietenoasă, proprietara îți dă lămuriri despre tot ce-ar fi de văzut în jur. N-ai nevoie de ghiduri sau internet, pentru că informațiile primite la fața locului sunt foarte de încredere.

20190117_174137

Insula, fiind printre cele mai gastronomice destinații din Franta, este locul ideal să experimentezi arta culinară franceză înscrisă integral în patrimoniul mondial UNESCO.

 

Cina la restaurantul hotelului, chiar și fără stele Michelin, a fost surprinzător de inventivă culinar.

20190117_211311

Meniul variază de la un anotimp la altul, pentru că bucătarul pune în valoare produsele de sezon locale, însă elementul principal sunt stridiile și peștele pescuit la fața locului, în ocean.

20190118_101958

În marile orașe franceze nu ajung toate tipurile de stridii produse aici, pentru că unele se produc în cantități foarte limitate și, evident, le preiau restaurantele din insulă pentru clienții lor.

20190117_173006

Am cerut informații despre crescătoriile de stridii și varietățile care se găsesc doar în Oléron.

20190117_172904.jpg

Sezonul perfect pentru degustarea stridiilor este iarna, iar momentul tradițional este masa de revelion.

20190117_173813

Cu această ocazie, francezii consumă doar bufet rece (spre deosebire de masa de Crăciun cu mâncare caldă). În înțelepciunea populară franceză se spune că doar în lunile care conțin litera r (din septembrie în aprilie), se recomandă consumul de stridii, pentru că atunci sunt cel mai gustoase.

20190117_173854

Hrana -plancton- și-o iau direct din ocean. Vara, ele se află în perioada de reproducere, iar gustul este mai sărat (deoarece plouă mai puțin, iar ploaia diminuează sarea din crescătorii), dar se pot consuma în deplină siguranță alimentară, dacă sunt deschise în fața ta și consumate imediat.

20190117_173214

Pe țărm, se află fermele sub forma unor bazine cu apă sărată în care producătorii de stridii le afinează, fiecare după o metodă proprie care le influențează savoarea. Prin afinaj, se mai atenuează cantitatea de sare și de iod pe care o conțin, iar carnea lor se frăgezește. Durata afinajului este de trei ani. Dacă le lasă mai mult de trei ani și dacă sunt repartizate mai puține în bazin, sigur că nu e foarte profitabil pentru crescător, însă gustul lor e mai bun. Dacă beneficiază de mai mult spațiu și de mai multă mâncare, stridiile se îngrașă, devin mai cărnoase.

20190117_172208

În general, condițiile standard presupun coexistența a treizeci de stridii pe metru pătrat. Ei bine, acestea sunt numai piele și os, nu au cărniță mai deloc, fiind crescute economic, la regim. Cele care sunt ținute în condiții de lux se bucură de un confort sporit și au privilegiul de a conviețui doar între una și trei stridii pe metru pătrat. Acestea beneficiază de alimentație completă, – mănâncă pe săturate !, își iau toți nutrienții posibili, însă prețul este mult mai ridicat.

20190117_194935.jpg

Meniul este redactat ca un poem. Primul pas în universul gastronomic sunt mici aperitive din partea casei și platoul cu trei varietăți de unt după rețete proprii: alge, caviar și fleur de sel).

20190117_194847.jpg

A urmat o jumătate de porție de stridii locale bine-crescute, complet diferite de stridiile obișnuite.

20190117_200541

Ca antreu, am ales un tartar de pește crud, iar ca fel principal un alt pește oceanic.

20190117_202251

Regula pe care am verificat-o aici (și nu numai) este că produsele dintr-o regiune se potrivesc cel mai bine cu vinul care se face în acea zonă.

20190117_204358

Fără ezitare, iarna, vinul roșu de Charente-Maritime este ideal.

20190117_201603.jpg

Vara, la un meniu de acest gen aș încerca și o sticlă de spumant de pe Valea Loarei sau din Alsacia, în loc de o foarte costisitoare șampanie.

20190117_172141

Satul e pustiu iarna. Casele de vacanță care aparțin parizienilor și bordelezilor cu dare de mână sunt cu obloanele trase.

Castelul din pădurea adormită

Ussé, 2016

Un loc de basm ! Și nu orice basm, ci unul pe care-l știm cu toții din copilărie, Frumoasa din pădurea adormită. Autorul, Charles Perrault, a petrecut câteva zile aici la castel, invitat de proprietari. Vrăjit de ambianță, a folosit în povestea sa această locație, asigurându-i faima pentru totdeauna.

20160804_143751.jpg

Castelul se numără printre puținele din Franța care au mai rămas în proprietate privată, majoritatea aparținând statului. Le Duc de Blacas face eforturi greu de imaginat ca să-l poată întreține, pentru că, după atâtea generații, ar fi păcat să-l lase pradă intemperiilor ori se despartă de el.

20160804_141941

Ducele și familia sa, descendenții unui conte din vechea aristocrație franceză, încă locuiesc într-o aripă a clădirii. Mă simțeam tentată să aflu cum trăiesc niște castelani și, de îndată ce zăream o ușă întredeschisă spre spațiul lor privat, încercam să-mi strecor privirea.

20160804_141707

În sălile deschise turiștilor, peste tot se află fotografii ale familiei proprietarilor, ca un tandru dialog între generații.

20160804_142248

Râul Indre trece prin apropierea terenurilor unde castelanul a amenajat grădina în terase. De la marginea proprietății sale, se întinde pădurea (adormită). Sezonul ideal ca să te bucuri de toată plenitudinea naturii este din mai până în septembrie.

20160804_142927.jpg

Castelul, ca o bijuterie, se află în centrul unei vegetații debordante. De cum îl zărești, îți înhață privirea și nu mai scapi de provocarea de a-l fotografia din toate direcțiile.

20160804_144102

Arhitectura sofisticată și complexă este diferită de a celorlalte castele pe care le văzusem pe Valea Loarei, regiune aflată în patrimoniul mondial UNESCO.

20160804_140959.jpg

 

Acoperișul este, într-un fel, partea de suprafață a bijuteriei: prezintă unghiuri de înclinație diferită, lucarne, coșuri de șeminee. Construcția datează din secolul 15 și a aparținut unei familii nobile care s-a remarcat în războiul de o sută de ani împotriva englezilor, după care a tot schimbat proprietarii. Fiecare nou-venit a adăugat un mic corp de clădire, fapt care explică diversitatea de turnulețe și donjoane. Părțile locuite de actualii proprietari dau în curtea de onoare și prezintă un amestec de stiluri: renascentist, gotic și classic.

20160804_142045

Sectorul cel mai vechi a fost reamenajat ca pe timpuri. Admirăm colecția de arme, de porțelanuri și tapiserii flamande inestimabile. Galeria oficială expune tablouri vechi de familie. Conform tradiției, în fiecare castel a fost amenajată o cameră a regelui, în caz că acesta ar fi dorit să facă un popas. Somptuos decorată și mobilată, cu tot ce avea castelanul mai prețios, tapet de mătase roșie, oglindă venețiană, pat cu baldachin.

20160804_142512.jpg

Dar regele nu s-a oprit niciodată aici. În parc, un pic izolată de castel, se află o capelă micuță, din secolul 16, cu decorațiuni renascentiste italiene.

20160804_135751

La sfârșit, plimbarea prin grădină te va surprinde. M-a inspirat varietatea plantelor și amenajarea lor. Ierburi aromatice, zarzavaturi, flori.

20160804_144114

Lectură de drum:

Charles Perrault, Frumoasa din pădurea adormită

Normand

Harcourt, 2016

Aliénor d’Aquitaine a trecut pe aici. Și fiul ei, Richard Inimă de Leu.  Ținutul te vrăjeste. La fel ca toată regiunea Normadia, calmă, liniștită, cu mici cătune care au povestea lor adâncită în istorie.

20160811_184533

Drumuri de țară neumblate desenate pe văile râurilor pline de verdeață, păduri, vegetație bogată și îngrijită ambiental.

DSCN7336

Natura este generoasă. Aceste pământuri, disputate de secole întregi, au fost împărțite în vechime de vikingi, între ei și aliații lor.

20160818_162450

Cel mai bine ar fi să ieși de pe autostrăzi și să o iei la întâmplare pe drumuri înguste, dar excelent întreținute.

20160811_184514

Mergi unde te duce drumul și vei avea surprize dintre cele minunate. Așa am ajuns la Harcourt.

20160818_163142.jpg

Centrul minuscul are o biserică din secolul 13, cu un turn clopotniță pătrat, cu zidurile înnegrite de timp.  Interiorul contrastează prin strălucire.

20160818_163556.jpg

Castelul familiei Harcourt și parcul său de o sută de hectare reprezintă punctul major de agrement pentru întreg ținutul, iar în sezonul vacanței de vară, pentru turiștii de prin Germania, Olanda și Anglia.

20160818_162851.jpg

Întemeiat în secolul 12 de Robert II de Harcourt, camaradul de arme al lui Richard Inimă de Leu, construcția intimidează prin apectul său milităros și auster. Abia în secolul 17, prințesa de Lorraine l-a transformat în locuință, cu toate utilitățile necesare.

20160818_162931

Și azi, castelul are alura unei cetăți impozante, fiindcă își păstrează incinta fortificată de la origini, cu o alee de promenadă care-l înconjoară. Poți pătrunde pe o intrare de lângă donjon prevăzută cu un podeț, pe deasupra șanțului de apărare.

DSCN7335

Curtea de onoare a fost amenajată ca o adevărată gradină botanică formată din peste patru sute de specii de arbori aduși din lumea largă, printre care cedri de Liban de peste o sută de ani, cu potecile corespunzător semnalizate și indicații despre tot ce vezi.

20160818_162542

O plimbare istorică prin sat îți dezvăluie și alte atracții, cum ar fi cele gastronomice. Vă recomand produse regionale care au la bază merele: jeleuri, cidru, calvados.