Metropola de marmură albă

Efes, 2017

La sud de Izmir, Efesul a fost un port de seamă al antichității, chiar dacă marea este acum departe. Efesul este încă grandios și se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

IMG_0628

Am ajuns dimineața la 9 și, deja, grupuri numeroase de turiști blocau aleile, de-abia te puteai strecura printre ei. La cât de bine conservat este Efesul, nu mă mir să văd așa afluență.

IMG_0727

Situl are două intrări, una pe deal, alta în josul complexului. Pe noi ne-a lăsat taxiul la intrarea de sus, iar peste trei ore l-am regăsit la intrarea din vale. Am constatat ca sfatul șoferului a fost eficient, deoarece e mai ușor să parcurgi situl coborând. La sfârsit, când ai ajuns la liman (în turcește, liman=port), la vechiul port din antichitate, pornești agale pe aleea care duce spre mare, chiar dacă nu o poți zări, fiind la trei kilometri, relaxându-te după o așa încărcătură de informație istorică.

IMG_0620

Vedem un oraș în întregul său, cu clădiri administrative, agora, vile de oameni înstăriți, mahalaua cu bordelele, – mai jos, spre port -, locuințe amărâte, strada mare cu prăvălii, toalete publice. Totul din marmură albă, care îți ia ochii în lumina puternică a soarelui. Aici observi, cu amănunte chiar pitorești, viața citadină din timpul grecilor și romanilor. Dar, tot în cadrul acestui mare complex al antichității, poți vedea și ruinele primei biserici.

IMG_0611

La jumătatea parcursului, întâlnim un perimetru acoperit de o copertină, unde trebuie să plătim un alt bilet de intrare ca să putem pătrunde. Dar merită ! Avem un excepțional ansamblu de vile rezidențiale de pe vremea romanilor, cu un circuit organizat pe niște pasarele de sticlă, ca să beneficiem de perspective ample asupra interioarelor, unele cu mozaice somptuoase. În acest sector, încă se lucra la dezveliri și recondiționări.

IMG_0632

La finalul plimbării, aproape de ieșire, se află ruinele rămase din basilica creștină, imensă, prima din Orient dedicată Sfintei Fecioare, deoarece se atestă că ea ar și-ar fi încheiat viața aici, la Efes. Este zona cea mai pustie din întreg complexul. Ar fi greu de relatat și descris întregul parcurs, pentru că fiecare obiectiv te absoarbe și deconectează.

IMG_0629

Efes este și cetatea Amazoanelor, iar Cresus, cel mai bogat om din antichitate, a locuit și el acolo o perioadă de timp, atras de oportunitățile de afaceri. Însă apogeul s-a atins în epoca romanilor, atunci când toată Asia Mică a devenit integral provincie romană. Octavian Augustus a decis să instaleze aici capitala regională, în detrimentul Pergamului. Acest nou statut a propulsat Efesul, în anul 27 î.C., în poziția de prima metropolă a Asiei. Prosperitatea sa era uluitoare, beneficiind de canalizare, băi publice, gimnaziu, biblioteci, iluminare publică. Era un oraș cosmopolit, port (al treilea ca mărime din lumea antică, după Roma și Alexandria), dar și punct de dezbatere religioasă, întrucât aici veniseră să traiască oameni de peste tot, practicând religii sau culturi idolatrice diferite. Apostolul Pavel a debarcat la Efes, într-o bună zi a anului 53, și a înființat una dintre cele șapte biserici ale Apocalipsei.

IMG_0613

Declinul marelui oraș a fost determinat de retragerea mării, zonă în care a rămas doar un teren infertil, mlăștinos.

În arșița verii, la Corint

2015

Cunoșteam deja bine Peloponezul, dar mai puțin Corintul, decât din cărțile cu Medeea și Iason. Și pentru că Sf.Apostol Pavel a trecut pe aici.

IMG_0709

Intrând în oraș, m-am așteptat să descopăr indicii ale mitologiilor sale, dar am nimerit într-o urbanizare vraiște, cu imobile noi, construite de-a valma. O dezamăgire totală. Dragi călători, nu vă opriți în oraș, ci îndreptați-vă spre cele două mari obiective antice.

Vechiul Corint are două situri de vizitat, aflate la distanță de câțiva kilometri unul de altul.

***Archaia Corint

Vestigiile care mai pot fi admirate astazi datează din epoca romană.

IMG_0723

Descoperirile se datorează scolii americane de arheologie, precum și pasiunii unui arhitect francez. Templul lui Apollo este printre cele mai frumoase din Grecia.

IMG_0698

Fântâna lui Peirene este remarcabil conservată.

IMG_0722

Agora se păstrează bine, dar priviți cu luare-aminte de jur-împrejur. Vă aflați pe urmele Sfântului Apostol Pavel, care a pășit pe aceste pietre.

IMG_0702

Caut locul de unde s-a adresat locuitorilor Corintului, în Scrisoarea sa către Corinteni.

IMG_0707

Este cel mai potrivit moment să vă așezați la umbră ca să o (re)citiți !

***Akro Corint

Serpentinele vertiginoase spre vârful piscului îi vor oferi călătorului care cutează să le înfrunte o recompensă binemeritată: Peloponezul în toată splendoarea lui.

IMG_0879

E drept că, la 35 de grade, te concentrezi mai mult să cauți cu privirea un loc la umbră decât la peisaj. Dar să nu uităm că această citedelă este printre cele mai mari din Grecia, ca suprafață, pe măsura destinului său zbuciumat. Istoria o consemnează, mai întâi, ca Acropole grecească, apoi citadelă romană și bizantină, până în 1210, când a fost cucerită de franci. În următoarele trei secole, și-a tot schimbat proprietarii, până când a trecut în mâna turcilor, în secolul 15.

IMG_0730

Toate aceste transformări îi creează o identitate cosmopolită, nu mai știi, de fapt, cine a marcat-o cel mai mult.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)