Cel mai iubit dintre pământeni

Tesalonic, 2016

Când intru într-un local ori spațiu de cumpărături din Turcia, îl observ mai întâi pe el, elegant, seducător, îmbrăcat cu un dezinvolt rafinament aristocratic, cu privirea care vede dincolo de aparențe scrutând depărtările.

Uneori ocupă un mic ungher amenajat ca un altar, obiect al unei venerații pline de afecțiune.

La Tesalonic, orașul lui natal, pașii m-au purtat spre casa unde a locuit până la 18 ani, proprietate familială din 1878,

imobil impecabil renovat și întreținut, împărțit între odăile muzeului și Consulatul general al Turciei.

Încă de la Istanbul unde am vizitat, cu mulți ani în urmă, palatul Dolmabahçe, îmi dorisem să aflu cum arată locul de unde a plecat eroul carismatic știind că, de foarte aproape, un alt personaj cutezător a pornit să cucerească lumea.

Primul indiciu de istorie emoțională este rodiul plantat de tatăl său în grădina cu vegetație mediteraneană, arbore tradițional, simbolic în Imperiului Otoman.

Cele câteva încăperi sunt amenajate ca în copilăria sa,

iar mobilierul de epocă și vitrinele încărcate cu lucruri personale sunt completate de fotografii din momente importante ale vieții

și de exponate originale aduse de la muzee din Ankara și Istanbul.

Fără alți vizitatori, simt că întreaga vibrație a obiectelor adunate laolaltă se revarsă numai asupra mea.

Întemeietorul Turciei moderne se trage dintr-o familie modestă de funcționari onești și credincioși, a crescut și s-a format în Tesalonicul cosmopolit,

centru conflictual în care naționaliștii greci și bulgari puneau paie pe focul politicii iar musulmanii se zbăteau necăjiți să scape de marginalizarea pe plan economic.

Tensiunile mocneau între comunitățile Imperiului.

Adolescentul retras din fire petrecea multă vreme adâncit în studiu.

Francofon și francofil ca mulți tineri studioși de la începutul anilor 1900, îi citea în original pe Montesquieu, Voltaire, Diderot.

Deși a locuit în multe reședințe aflate pe cele mai frumoase meleaguri turcești, a purtat pretutindeni în suflet casa părintească,

iar toate aceste obiecte prețioase care i-au aparținut s-au reintegrat firesc în decorul care le-a zămislit odată cu aspirațiile sale.

La Palatul Dolmabahçe, unde și-a petrecut ultimele zile înainte de a se stinge prematur la 10 noiembrie 1938,

cele 156  de pendule vor rămâne blocate la ora fatidică, 9.05. Fără el, timpul nu mai avea putere să meargă mai departe.

Lectură de drum:

Andrew Mango, Ataturk

Război și pace

Micene, 2015

Am fost prevenită că acel cuib de vulturi, răscolit de vânturi și bântuit de șerpi, va însemna o confruntare cu demoni și tenebre.

Pe culmi aride, stâncoase, pustii, dramatice, zeii nu-l întâmpină pe călător cu brațele deschise.

Cetatea fondată de Perseu a atins apogeul în mileniul 2 î.Hr., iar între secolele 16-12 î.Hr. devenise cel mai puternic stat din spațiul mediteranean, omologul Cretei și al Egiptului.

De la Homer, Eschil, Sofocle, Euripide, ale căror scrieri au conturat începutul politicii si al psihanalizei, aflăm cum oracolul a decis ca dinastia Atrizilor să preia puterea după moartea regelui fără urmași.

Ura și răzbunările se perpetuează de la o generație la alta. Adulter, incest, crime au dezvoltat o amploare cosmică în scrierile grecești.

Secrete bulversante, apăsătoare pândesc să-mi devoreze gândurile. Doar arșița se revarsă necruțătoare peste fantomele sufletelor covârșite de ură.

Întotdeauna m-am așteptat ca în locuri asemenea acestui faimos sit UNESCO, să detectez indicii inconfundabile, unice, care nu mai există în altă parte, dincolo de istoria rostită în fraze convenționale.

O acropole nu foarte întinsă, cocoțată pe coama unui deal cu povârniș abrupt, promite să-mi contureze răspunsuri.

Deși are o altitudine de abia opt sute de metri, relieful pare mult mai înalt. Aici, pe înălțimi, s-au așezat primii invadatori greci ai Eladei și au domnit într-o atmosferă de violență și grandoare care a dat un avânt decisiv epopeei și tragediei.

Deja de pe vremea lui Pausanias (secolul 2), din Micene rămăseseră doar ruine acoperite de buruieni.

În secolul 19, doi ani mai târziu după descoperirea Troiei, ambițiosul Schlimann a început săpături la Micene, năzuind să descopere mormântul lui Agamemnon, al Cassandrei și al anturajului lor, masacrați de zbirii lui Egist în cursul unui banchet.

Grație unei fraze din Pausanias care spune că rămășițele lui Agamemnon au rămas îngropate în interior, Schliemann a trecut de poarta Leilor și a găsit primul cerc al mormintelor regale, unde zăceau nouăsprezece corpuri.

Bărbații purtau măști de aur pe față și platoșe de aur pe piept, iar femeile diademe, coliere și inele, totul din aur. Săpăturile au mai scos la iveală podoabe, vase și mobilier prețios.

Poarta Leilor a supraviețuit, și nu întâmplător, pentru că e punctul semnificativ pentru întâlnirea și recunoașterea celor doi frați, Electra și Oreste. Multe momente din tragedia greacă au în centru dialogul acestora, petrecut aici.

Urcușul cetății Micene e o încercare inițiatică în care mi se cere să sfidez canicula împovărătoare.

De sus, din vârf, înghit cu privire lacomă lumina ardentă a Eladei.

Marea e la doar cincisprezece kilometri. Îl străbat în toate direcțiile, mă opresc, privesc acel spațiu care îmi înfruntă curiozitatea cu indiferență.

Îmi spune că tot ce vreau să știu pot afla din cărți.

Exodos

Grecia, 2016, 2017, 2018, 2019

Zeii protectori ai străinilor, Atena Xenia și Zeus Xenios, cântați de Homer, îmi arată indicatoarele spre cele mai frumoase clipe ale verii, petrecute în răsfăț, lene și toropeală pe o plajă grecească, unde m-am oprit adeseori să privesc, să mă răcoresc, să citesc, să fantazez. În Elada, cel mai mult mă reconfortează decorul țărmurilor. De pe orice plajă, vezi undeva în zare un alt mal ademenitor și nu nesfârșitul vid al oceanului. Să pornim spre ele.

Chios

Prefer continentul, deși îl înșel adesea cu insule, spunea o prietenă scriitoare.

20170617_152050

Cu insule din Egeea răsăriteană, în ce mă privește, unde dominanta nuanțelor de alb-azuriu a naturii maritime elene este cea mai intensă și unde prind la radio posturi turcești care-mi permit să mă scald în sincretismul orientului.

Corfu

Capitala, al cărui centru vechi este listat în patrimoniul UNESCO pentru conservarea istorică impecabilă, oferă din loc în loc mici breșe spre apă.

20180615_123728

Fiindcă a fost mult timp o citadelă de cucerit, ieșirile spre larg le intuiesc timide.

Dion

Mă opresc pe o plajă sălbatică din apropierea templului unde Alexandru Macedon a mers să aducă ofrande înainte de a porni să cucerească lumea.

20160617_151352 (1)

Templul îi este dedicat lui Zeus, se-nțelege, pentru că megaeroul nostru nu se închina oricărui zeu. Pentru mine, arheologia este punctul de pornire al unei aventuri intelectuale. Am fost răsplătită.

Egina

Nu în zadar Elada e privită ca un spațiu polimorf al credințelor și superstițiilor. Duhuri, farmece, divinație, credință viețuiesc în propriul meu lăuntru când mă aflu sub influența spațiului grecesc.

DSCN0560

Și în iunie și în octombrie apa mării e primitoare.

DSC01959

Am poposit aici de două ori.

Eleusis

Dacă deconstruiești Grecia, vei vedea că rămân în final un măslin, o viță de vie și o barcă, spune Odysseus Elytis.

IMG_4097

Țărmul din această mică localitate unde s-au celebrat în antichitate mistere greu de pătruns are o componentă sacră care nu există în alte parți pe conturul Mediteranei. Pe plaja din capătul străzii cu situl arheologic, m-am ambiționat să încerc marea cu degetul.

IMG_1839

Glacială în octombrie.

Eubeea

Recitind fragmente de Lawrence Durrell dintr-o antologie dedicată Eladei, mă reîndrăgostesc pe negândite de Grecia,

IMG_1907

lungă poveste cu neînțelegeri, împăcări, despărțiri și regăsiri, cu tot ce ține de iubire.

IMG_4519

Mi-am reproșat că nu am explorat îndeajuns Eubeea. M-am limitat la cele două orașe principale,

IMG_4680

Chalkis și Eretria

IMG_4532

cu situl răscolitor de frumos despre care voi scrie cândva. The best is yet to come.

Kalymnos

Dificil de nimerit, după ce am traversat munții pe șerpuite drumeaguri prăfose, plaja are ca punct de atracție un restaurant de familie care ne aștepta cu un prânz bun.

20170624_125346

Am petrecut acolo o jumătate de zi cu familia și prietenii din SUA și Germania, reuniți în golfulețul unde ancoraseră iahturi și veliere turcești.

Kefalonia

Una dintre insulele în care se presupune că Ulise ar fi făcut escală în periplul spre Ithaca natală aflata în vecinatate.

20180613_210110

Mai mult ca pe orice alt mal mediteranean, mă simt parte integrantă din posesivul sintagmei mare nostrum.

20180613_205909

O vagă boare apuseană se bănuiește în umblet.

Kos

Mă întâmpină la tot pasul biserici și temple care își dispută sacralitatea.

20170623_102115

Pe plaja Agios Stafanos, închinătorul pricepe de ce soarele era zeificat.

20170623_113953

Soarele elenistic e cel mai stralucitor, iar în Kos Town am găsit țărmul cel mai azuriu și apa cea mai turcoaz.

20170619_114153

Nu întâmplător, în apropiere a fost înălțat un templu dedicat lui Apollo.

Keramoti

A fost plaja unde am trăit un eveniment epifanic.

20160619_151520

De obicei, mă uit cu nostalgie spre corăbii, visând să mă îmbarc spre noi și necunoscute limanuri. Nu si aici.

20160619_153602

Am celebrat unicul moment când, privindu-l, un vapor nu-mi stârnește dorul de ducă.

Rafina

A fost un țărm tomnatic de tranzit, intersecție universală unde, la răsăritul lunii, am stat îndelung ca să privesc luminile vapoarelor care intră sau ies din radă și avioanele care decolează sau aterizează.

DSCN9885

Tot acest trafic intens îmi confirmă că apele Eladei sunt matriciale, aparțin omenirii în esența ei.

Samos

Cu întinderi vaste de plajă pe care le-am explorat în trei zile pline.

20170620_110740

Având ca punct de pornire Kokkari, unde natura se confundă cu asprimea și gravitatea finisterului, am regăsit șarmul întremător al arhipelagului în Agios Constantinos și la maginea cartezianului Pythagoreio.

20170623_103453

Mi-am amintit de experiența de catharsis când soarele cade vertical și topește totul fără cruțare, din povestirea Insula la amiază de Julio Cortazar.

20170619_151554

În apropiere de Heraion mi-a tihnit cel mai mult pentru că am intuit aici un loc de întâlnire cu zeii, oricare ar fi ei.

Tesalonic

Prima carte din copilărie pe care am citit-o integral a fost Legendele Olimpului, iar zeii au devenit prietenii mei imaginari.

20180618_191849

Promenada tesaloniceană o percep ca pe o plajă citadină improvizată, unde cel mai mult îmi place să stau să privesc trecătorii și să le citesc privirile. Ceea ce aflu mă conectează la energia zeilor.

Film de drum:

Gabriele Salvatores, Mediterraneo, 1991

La vest de graniță, la sud de soare

Filippi, 2016, 2017

Granițele, atât interioare cât și exterioare, le trasez după bunul plac.

Fără nicio aproximație, antica cetate filippică se află, în geografia mea personală, pe frontiera dintre Tracia și restul lumii.

Vechea șosea care leagă Drama de Kavala traversează aria arheologică, îndeajuns de întinsă ca să te pierzi în gânduri.

Filip II al Macedoniei, tatăl marelui Alexandru, i-a dat numele său în 356 î.Hr.

În 42 î.Hr., cetatea devine teatrul unei bătălii între legiunile romane, în urma căreia devine colonie romană,

cel mai înalt rang pe care-l putea atinge un oraș din afara imperiului, privilegiindu-și cetățenii cu același statut ca al romanilor din Italia, așa cum a fost și Avignon, în Franța.

Cetatea va prospera în scurt timp, datorită amplasamentului pe Egnatia Odos și a îmbelșugatei câmpii trace cultivată cu tutun, bumbac, grâu.

În anul 49, Sf.Apostol Pavel a descins aici venind dinspre Kavala, abia debarcat din Asia Mică,

a întreprins aici prima sa predică și a botezat primii creștini europeni.

Ca urmare a unui denunț, a fost aruncat într-o temniță încă vizibilă,

în josul unei basilici, la nivelul străzii, fostă cisternă după tipicul celor construite de romani.

A scăpat ca să revină după șase ani, constatând cu satisfacție progresul creștinismului în zonă.

Azi putem vedea, clasate în patrimoniul UNESCO, vestigiile orașului roman marcate de zorii creștinismului.

Din vechea cetate macedoneană a rezistat doar teatrul și zidul împrejmuitor. Urbanizarea romană a modificat planul original și a impus schema ortogonală tipică orașelor din colonii.

Treptat, pe masură ce creștinismul prinde contur, centrul monumental al coloniei cu forum, temple, piață, palestre

a fost acoperit în secolele 6-7 de biserici creștine protobizantine, construite în plan octogonal ca San Vitale din Ravenna.

Se mai pot vedea încă urmele vestigiilor construite pe locul bisericii primitive a Sf.Apostol Pavel, ca și rămășițele unui baptisteriu și ale unui palat episcopal. Se ghicește ușor amplasamentul Forumului sub forma unui spațiu dreptunghiular cu trepte și portice.

Tot de-a lungul viei Egnatia mai intuiesc dispunerea unor fântâni, dar lăsăm închipuirea să reconstruiască tribune și monumente. Mai departe de drum, se aglomerau temple și clădiri administrative.

Identific în iarbă o masă ciudată de marmură cu scobituri de cavități de dimensiuni diferite care serveau drept măsurători în loc de cântar.

În apropierea unui alt templu, încă dăinuie coloanele și porticul bibliotecii publice.

În piață se înșiruie buticuri și spații comerciale segmentate de coloane.

În preajmă, terenul a fost, pare-se, nivelat în vederea edificării unei basilici respectabile, din care au fost ridicați doar stâlpii de susținere, pentru că nu s-a găsit soluția tehnică de a construi o cupolă de asemenea amploare.

Prin iarbă, zac sporadice rămășite sub forma unor capitele bizantine împodobite cu lucrături iscusite. În zona mai înaltă a sitului se află un templu elenistic. Grecii n-au renunțat așa ușor la zeii lor.

Mai sus, unde începe urcușul pe colina acropolei, se ajunge la teatrul vechi din secolul 4 î.Hr., reamenajat de romani în secolul 2 d.Hr.

Au mai rămas basoreliefuri pe stâlpii de la intrare, unul arătându-l pe zeul Marte și o Victorie, divinitate a jocurilor de circ,

indicând luptele gladiatorilor care aveau loc aici.

Pe terasa din fața muzeului, mă bucur de priveliștea câmpiei și a munților conturați în zare. Și mai sus, pe culme, aflu că timpul e doar metaforă.

Urmărește-mă !

Tesalonic, 2016, 2017, 2018

Pe drumul care a legat dintotdeauna Orientul de Occident, legendarul Egnatia odos, am reperul meu

inconturnabil, fuzional, în liziera civilizațiilor, la cheremul influențelor.

Călătorul, de oriunde ar veni, se simte acasă.

M-a surprins, de fiecare dată, acea indiferență cosmopolită, cumva simulată, poleită cu ospitalitate, din atitudinea studiată a gazdelor. Aici, indiferența transmite un alt mesaj decât în Apus.

Fie că descind în Tesalonic la începutul sau la sfârșitul unui periplu insular, întotdeauna vara, vraja e intactă. Imposibil să o deslușesc.

În zori, înainte de șapte dimineața, pe răcoare (în jur de 26 de grade în iunie),

precupeții din centru mătură și stropesc trotuarul înainte de a-și deschide prăvăliile.

Îi privesc și mă revigorează gestul lor, ca o reîmprospătare a gândurilor.

În unele zile, mă îndepărtez cât mai mult de străzile comerciale și din freamătul lor molipsitor.

Tesalonicul secretos, al istoriei și al credinței,

îl caut pe strazi înguste care urcă spre culmea dealului.

Aici a fost, pâna în 1912, cartierul funcționarilor otomani.

Pe înălțimi, întotdeauna, găsesc tihna unui locaș.

Azi intru să văd mozaicul original la Hosios David,

biserica unei vechi mănăstiri din secolul 5.

Vizita este doar la ore fixe, cu prezentarea custodelui. Interiorul e micuț, intim.

Un rar vestigiu al picturii din secolul 12, înfățișând scene din Noul Testament. Chipul lui Alexandru Macedon este și el aici, pictat de artistul anonim.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

La răscruce de vânturi

Kokkari, 2017

Abia când am debarcat în Kokkari am aflat de la localnici că nimerisem în cea mai vântoasă zonă din insula Samos. Dar și cea mai romantică, după cum aveam să descopăr mai târziu.

Plaja Kokkari și cătunul ei ocupă un mic sector de țărm cu galeți pe latura de nord a insulei Samos. Muntele se ridică abrupt la doi pași mai încolo, iar vecinătatea sa impune solemnitate mării.

Un mic finister. Intuiești că aici se termină lumea. Cât despre caniculă, în acea parte umbrită de versantul muntelui, i-am simțit lipsa, deși în toiul verii. Poate și din acest motiv, Kokkari e preferată și locuită în exclusivitate de turiști nordici.

Dar neajunsurile naturii au fost cu prisosință compensate de serviciile mult mai de calitate decât experimentasem în tot arhipelagul Egeei. Vă recomand cele două adrese:

Kalidon hotel (2 stele) care nu seamănă cu alte locații de același nivel. Am remarcat calitatea umană a personalului, armonia, decorațiunea cu gust.

Camera avea o terasă imensă, unde stăteam seara să citesc, cu vedere la munte și la un crâmpei de mare, aflată dincolo de șosea.

Sophie’s Place, restaurant pe plajă, cu specialități creative, originale și elaborate care aveau, și ele, poezia lor.

Am luat cina la apusul soarelui, în bataia vântului destul de puternic.

Se auzea doar zbuciumul valurilor.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Mult, puțin, deloc

Arachova, 2019

Am traversat această pitorească așezare parnasiană în sus și-n jos cu mașina, în drumul spre/de la Delfi, iar seara am rămas la cină aici. Așa cum am zărit din depărtare orășelul, mi-a făcut poftă să intru și să scotocesc prin ascunzișurile sale.

DSCN0419Până la ora 17, străzile erau împânzite de turiștii coborâți din zecile de autocare staționate pe unde se nimerea.

DSCN0420

La sfârșitul după-amiezei, turiștii au dezertat, magazinele s-au închis, iar pe acest versant al Parnasului s-a așternut liniștea.

DSCN0421

Întrezăresc primele nuanțe roz ale asfințitului de octombrie. Soarele a apus brusc, așa cum se întâmplă în munți. Au rămas doar culorile cerului.

DSC02043

Mersul pe jos prin oraș s-a dovedit mai dificil decât credeam, escaladând străzile foarte abrupte. Am preferat să o iau pe un traseu cât mai lăturalnic, ca să văd ceea ce nu e neapărat destinat privirilor curioase ale turiștilor.

IMG_4370

Majoritatea magazinelor sunt specializate pe artizanat de țesături (covoare, traiste, cuverturi) și pielărie (în special căciuli de blană pentru ierni grele), cu prețuri la fel de grele.

IMG_4363

Înțeleg ca prosperitatea nedisimulată a orașului se datorează miilor de turiști din toată lumea debarcați zilnic pe străduțele miniaturale.

IMG_1901

Locuri de parcare cu greu găsești și e mai bine să lași mașina cât mai la marginea urbei.

IMG_4369

Strada mare e atracția principală pentru târguieli, pentru că aici găsești de toate. Cafenele, buticuri și prăvălii.

IMG_4361

Ca specialitate locală, recomand să degustați un sortiment de brânză la grătar care se numește formaela și seamănă perfect cu mozzarella, servită cu o miere locală, cu parfum intens, tipic pentru mierea de munte.

DSCN0417

Am luat cina la restaurantul Kaplanis, un pic mai departe de centru, cu o vedere minunată asupra crestelor împădurite, dar exagerat de scump pentru calitatea mediocră a meniului. Înțeleg că avem de-a face cu efectul Delfi.

IMG_4367

Însă hotelul Skamnos, aflat la câțiva kilometri mai sus pe munte, a fost o surpriză plăcută, cu un peisaj, un confort și o liniște desăvârșite.

DSCN0413

Grecia piscurilor inaccesibile are o solemnitate care intimidează. La plecare, m-am lăsat furată de gânduri, admirând priveliștea inegalabilă de pe versantul de vizavi. Arachova îți dezvăluie un alt chip de la distanță.

DSCN0415

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Metafore

Tesalonic, 2016, 2017, 2018

Una dintre destinațiile inconturnabile ale verilor mele e Tesalonic.

20160615_140250

Printre altele, are muzee îndeajuns de complexe de care mi-e dor tot timpul, cum ar fi cel de arheologie.

20160615_155852

Mă opresc mult la exponatele pe care le știu din copilărie, din albume.

20160615_145436

Timpul aici se scurge altfel.

20160615_142905

Mă redescopar în imagini și obiecte pe care le credeam uitate.

20160615_143113

Este unul dintre cele mai bogate muzee din Grecia, chiar și așa, deposedat de tezaurul de la Vergina, aflat acum la situl clasat UNESCO din Veria.

20160615_145324

Au rămas îndeajuns de multe obiecte de aici, din nordul Greciei,

20160615_144222

descoperite în siturile din Macedonia și Tracia,

20160615_140323

mărturii ale calității stilului de viață de pe vremea lui Filip II și a fiului său Alexandru Macedon.

20160615_142119

Văd obiecte de pe versantul vestic al muntelui Olimp, din Chalkidiki, unde se află o necropolă din sec.9 (î.Hr.).

20160615_135946

Situl Agia Paraskevi de lângă Tesalonic numără 450 de monumente funerare încărcate de obiecte de valoare.

20160615_144709

Este expusă ușa care deschidea situl, cu toate ornamentele de bronz rămase intacte.

20160615_140703

Bijuteriile nu serveau doar la împodobirea persoanelor decedate sau ca ofrande aduse zeilor pe altarul templelor,

20160615_141502

ci erau oferite în dar în împrejurări deosebite, sub semnul Afroditei și al lui Eros.

20160615_144118

Artizanii greci foloseau foițe de aur pe care le decupau cu foarfeca, după care le presau într-un suport cu motive diverse, în relief.

20160615_144237

Ca să obțină un efect dantelat, realizau un decor filigranat cu fir de aur.

20160615_143455

Între aceste fire, aranjau mici picături de aur.

20160615_140353

Așa au prelucrat cercei, coliere, coronițe de aur, pretutindeni în regiunea de nord.

20160615_144811

Tezaurul de la Derveni are ca piesă principală un vas (krater) din bronz de patruzeci de kilograme, descoperit când s-a construit șoseaua care leagă Tesalonic de Kavala.

20160615_145042

Imaginile sculptate în basorelief ilustrează viața lui Dionysos, cu personaje sugestive din veselul său alai. La origine, în 330 (î.Hr.) era un vas banal în care se amesteca vin cu apă la petreceri.

20160615_144853

Am profitat ca să degust și un strop de exuberanță dionisiacă.

Visul unei nopți de vară

Edessa, 2016

Pe Egnatia Odos, străbați Grecia de nord (Macedonia) de la granița cu Turcia până la Marea Ionică. O vacanță întreagă aș petrece pe acest drum. Sau chiar mai multe.

20160616_155827

Una dintre surprizele călătoriei a fost orășelul Edessa.

20160616_173816

Așezat pe marginea unui platou deschis spre câmpia macedoneană, este cunoscut încă din antichitate, pentru amplasamentul privilegiat și pentru apele sale curative. Și nu doar atât.

20160616_173749.jpg

Avem șirul de cascade spre care mergi pe o alee șerpuitoare, apoi râul care traversează centrul. Toate aceste ape energizează orașul, îl curăță, îl purifică.

20160616_170730

O plimbare de câteva ore în centrul Edessei și în parcul cascadelor este eliberatoare de griji și gânduri, entuziasmantă, poetică.

20160616_155853.jpg

Am stat la un fermecător hotel amenajat într-o casă tradițională în vechiul cartier otoman. Cascadele se aflau la o distanță de 10 minute de mers pe jos, traversând un parc cu platani seculari.

20160616_164345

Prezența dominantă a apei favorizează o vegetație luxuriantă peste tot în jur.

20160616_164742

Natura este foarte inteligent pusă în valoare de urbanizarea elegantă a orașului. Sălciile de pe marginea canalului se apleacă peste trotuar, conspirativ, parapetul (nou-nouț) este fals înclinat, păstrându-și vechea (probabil) poziție împovărată de trecerea timpului.

20160616_173658

Gara, mică, intimă este ca o imagine de film.

20160616_182245

Ajungi la peron și ieși din timp.

20160616_182353

La doi pași de gară, se află o tavernă cu grădină sub un tei înflorit, – era iunie -, și un arțar impunător.

20160616_182304

Pe măsuțe cădeau, din când în când, flori mici galbene, din ce în ce mai înmiresmate, pe măsură ce se cobora înserarea.

20160616_213430

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

vezi și: Orașul teilor

Geometrie

Pirgi, Chios, 2017

Semiluna care desenează forma insulei Chios a predestinat-o destinului capricios care a legat-o de otomani.

20170617_105908

Ne aflăm pe frontiera de est a arhipelagului grecesc.

20170617_152050

În Orientul Greciei.

20170617_144538

Giganticul ferry ne-a debarcat în partea de sud, în câmpie, astfel că am văzut cât de generos se întind plantațiile de mastic, un arbust rezistent, a cărui rășină aromată folosește la fabricarea multor produse alimentare, cosmetice și de îngrijire.

20170617_144739

Locuitorii se ocupă în principal cu exploatarea masticului.

20170617_143753

Am străbătut această zonă după ce, în prealabil, am vizitat o mănăstire înscrisă în patrimoniul UNESCO. (vezi https://wp.me/pamsq2-vt )

20170617_144133

Aflasem despre acest cătun cu decorațiuni geometrice cocoțat în vârful unei coline, pe ruta care leagă cele două porturi principale de ferry.

20170617_143820

Drumul șerpuieste pe o pantă nu foarte abruptă.

20170617_144658

În vârf, te așteaptă surpriza.

20170617_144102

Toate casele din sat, unele adevărate conace, sunt pictate cu motive geometrice în alb și negru.

20170617_143915

Majoritatea sunt de închiriat.

20170617_144259

Meștesugul implică o tehnică știută doar de ei, numită xista.

20170617_144635

Mărturisesc că aici se simt mai puțin decât în restul insulei cele patru secole de dominație otomană.

20170617_145703

Străduțele înguste sunt segmentate de bolte și balcoane cu ciorchini de roșii îmbibate de soare.

20170617_152018

Cafenelele te îmbie cu aburii ieșiți din ibric pe sub bolțile de viță.

20170617_144433

Măslinii domină regește peisajul, desenând un rotocol de umbră în jurul trunchiului brăzdat de vârstă.

20170617_145754

Bătrânii stau pe bancă la poartă, unii au scos de vânzare produse preparate în casă, pe bază de mastic sau ce au avut și ei. În centru, ca o scenă, se întinde o vastă piață cu arcade și copaci cu ramuri bogate.

20170617_144927

Într-un intrând misterios, pășesc pe o alee spre biserica Adormirii Maicii Domnului, în desăvârșita liniște a amiezii.

20170617_145126

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)