Geometrie

Pirgi, Chios, 2017

Semiluna care desenează forma insulei Chios a predestinat-o destinului capricios care a legat-o de otomani.

20170617_105908

Ne aflăm pe frontiera de est a arhipelagului grecesc.

20170617_152050

În Orientul Greciei.

20170617_144538

Giganticul ferry ne-a debarcat în partea de sud, în câmpie, astfel că am văzut cât de generos se întind plantațiile de mastic, un arbust rezistent, a cărui rășină aromată folosește la fabricarea multor produse alimentare, cosmetice și de îngrijire.

20170617_144739

Locuitorii se ocupă în principal cu exploatarea masticului.

20170617_143753

Am străbătut această zonă după ce, în prealabil, am vizitat o mănăstire înscrisă în patrimoniul UNESCO. (vezi https://wp.me/pamsq2-vt )

20170617_144133

Aflasem despre acest cătun cu decorațiuni geometrice cocoțat în vârful unei coline, pe ruta care leagă cele două porturi principale de ferry.

20170617_143820

Drumul șerpuieste pe o pantă nu foarte abruptă.

20170617_144658

În vârf, te așteaptă surpriza.

20170617_144102

Toate casele din sat, unele adevărate conace, sunt pictate cu motive geometrice în alb și negru.

20170617_143915

Majoritatea sunt de închiriat.

20170617_144259

Meștesugul implică o tehnică știută doar de ei, numită xista.

20170617_144635

Mărturisesc că aici se simt mai puțin decât în restul insulei cele patru secole de dominație otomană.

20170617_145703

Străduțele înguste sunt segmentate de bolte și balcoane cu ciorchini de roșii îmbibate de soare.

20170617_152018

 

Cafenelele te îmbie cu aburii ieșiți din ibric pe sub bolțile de viță.

20170617_144433

Măslinii domină regește peisajul, desenând un rotocol de umbră în jurul trunchiului brăzdat de vârstă.

20170617_145754

Bătrânii stau pe bancă la poartă, unii au scos de vânzare produse preparate în casă, pe bază de mastic sau ce au avut și ei. În centru, ca o scenă, se întinde o vastă piață cu arcade și copaci cu ramuri bogate.

20170617_144927

 

Într-un intrând misterios, pășesc pe o alee spre biserica Adormirii Maicii Domnului, în desăvârșita liniște a amiezii.

20170617_145126

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

20 de planuri pentru 2020

Călătoriile m-au ajutat întotdeauna, simplu și firesc, să trec peste eșecuri, să uit de neliniști, dezamăgiri, amărăciune și mi-au oferit cele mai complexe bogății spirituale. Orice ieșire din cotidianul securizat, previzibil și monoton înseamnă călătorie. Am ales pentru voi 20 de locuri pe care deja le-am vizitat, dar unde îmi doresc să revin și vi le propun ca să coloreze cu voioșie anul nou 2020.

DSCN3220

1.Abu Simbel, cel mai sudic oraș din Egipt, la 70 de kilometri de granița cu Sudanul. Aici se află două dintre templele egiptene salvate din apele Nilului. Ramses II și Nefertari sunt stăpânii domeniului. Înăuntru poți admira picturi și desene care datează din 1264 î.Hr. Vezi Căutătorii arcei pierdute

20180305_120336

2.Arucha, al doilea oraș ca mărime din Tanzania, centru de negoț prosper, punctul de pornire în expedițiile de explorare a parcurilor naturale Ngorongoro și Serengeti. Spațiu de convergență al energiilor descoperitoare, inconturnabil dacă porniți în safari. Nu pot uita mireasma plantațiilor de cafea. Vezi La poalele muntelui Kilimanjaro

20181017_090212

3.Bozkaada, o insulă turcească, fostă grecească, din apropierea strâmtorii Dardanele. Ideal de vizitat după 1 octombrie, pentru că vara e prea aglomerată. Pensiunea Amaranda Ada Evi a fost un popas de neuitat. Vezi Insula misterioasă

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

4.Cadiz, cel mai zâmbitor port la Atlantic, unde chiar și în miezul iernii te plimbi la cel putin 18 grade. Catedrală, muzee, taverne, bună dispoziție. Oamenii sunt cei mai primitori și binevoitori din întreaga Spanie.

DSCN5637

5.Chetumal, primul oraș mexican pe granița cu statul Belize. Am ajuns aici pe Ruta Puuc, în căutare de piramide ale vechilor mayași. La mică distanță, de câteva zeci de kilometri prin junglă, ajungi să le vezi pe cele mai ascunse și mai îndepărtate de civilizație și de turismul de masă. Iar orașul, în simplitatea lui, misterios și cosmopolit ca orice localitate de frontieră, are un farmec ieșit din comun.

20170206_153139

6.Chiang Mai, capitala ținutului de nord al Thailandei, vestit pentru calitatea gastronomiei. Socotit, de multe secole, și o capitală religioasă, profiți de posibilitatea de a medita în zeci de temple budiste, într-un decor demn de incrediblile povești exotice. Vezi Portocaliu

DSCN0724

7.Cracovia, vizitată după 20 de ani, de acest Crăciun. Motivul a fost, în primul rând, un pelerinaj la sanctuarul Divinei Milostiviri. Tihna luminoasă a bisericilor poloneze împodobite de sărbătoare mi-a răstălmăcit gândurile. Pentru cracovieni, 2019 a fost anul consacrării lor culinare, prin numirea urbei drept capitală gastronomică. Pe bună dreptate !

DSCN8078

8.Eindhoven, despre care statisticile atestă că e orașul cu cel mai ridicat IQ din lume. Nu mă mir, aici fiind sediul Philips. Ca în toată Olanda, spiritul flexibil și neconvențional îmi trezește la tot pasul curiozitate și uimire. Ca și cum ei se străduiesc să demonstreze, în permanență, că totul e posibil. Sau că ceva imposibil e mai ușor de realizat decât ceva greu. Academia Regală de Design influențează mult spiritul orașului. Am văzut multe, printre care și o biserică transformată în sală de sport.

20170503_151938

9.Izmir. Destul de greu am detectat orientalismul în înțeles turcesc. Imediat după aterizare, văzând prin aeroport panouri care făceau reclamă unui salon internațional de ulei de masline (ei zic ,,foar’’, adică ,,foire’’ pe franțuzește), ne-am repezit în parcul expozițional. Într-adevăr, se călca lumea-n picioare. Mi-am zis: nu mai apucăm, că o să li se termine uleiul, n-o să poată oferi atâtor mii de oameni. Cozi de sute de metri la diverse standuri, nu te puteai apropia. Am întrebat la informații și am aflat. Era târg de carte. Gigantic. Dar dacă te interesează o destinație eno-gastronomică, tot aici e locul. În poză, biserica Sf.Policarp. Vezi Izmir, un port la Mediterana

vara2015 450

10.Key Gardens, Londra. Deși m-am desfătat cu multe grădini botanice, mai cu seamă în Asia, cea londoneză m-a impresionat cel mai mult, la toate capitolele. Are chiar și un mic palat regal. De multă vreme visam să mă urc într-un copac, așa că amenajarea de pasarele prin care se oferă posibilitatea de a te cățăra în vârful arborilor mi-a mers la suflet. Nu-mi venea să mai cobor. Poți sta de dimineața și până la ora închiderii (și tot nu-i de-ajuns).

ian.2016 040

11.Lugano. Pastelat, dar impecabil de aseptic. Muzeul de artă, cuprinzător și variat, nouă arhitectură provocatoare pentru stilul conservator elvețian, străjuie malul lacului. Parcul orașului este un refugiu de aer curat, natură, liniște, eleganță.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

12.Modica, urbe de șarm din sudul Siciliei, cu imobile baroce și o primăvară neîntreruptă. Motivul pentru care m-am dus acolo e ciocolata locală, faimoasă, artizanală, savuroasă. Și exuberanța arhitecturală.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

13.Piazza Armerina, unde m-am minunat la situl cu bikini. Acest cătun silician e vestit în toată lumea pentru mozaicele sale romane păstrate intacte, care datează din antichitatea târzie. Originalitatea constă în caracterul lor atemporal. Crezi că sunt asamblate ieri. Cele mai admirate segmente înfățișează sportive îmbrăcate în bikini.

vara2015 179

14.Plymouth, în sudul Angliei, se bucură de o urbanizare arhitecturală de excepție. Fiecare pas îți dezvăluie o perspectivă nouă, o imagine cuceritoare, o surpriză. Fuziunea dintre nou și vechi, conservatorism și inovație a fost exersată magistral. Teribil de inspiratoare ca destinație design contemporan.

IMG_0344

15.Podgoria Marcillac, în regiunea franceză Aveyron, foarte aproape de abația de la Conques, celebră datorită vitraliilor realizate de Pierre Soulages. În drum, am descoperit un producător de vinuri bio, care s-au dovedit delicioase și sănătoase. Mi s-a explicat amănunțit procesul de producție, bazat doar pe operațiuni manuale și naturale. Buchetul vinului este profund și marcant, puternic și onctuos. O mare surpriză.

DSCN4065 (1)

16.San Cristobal de las Casas este un orășel pitoresc în regiunea Chiapas, Mexic. Aici se află cel mai mare și mai autentic târg de produse artizanale confecționate conform tradiției. Plantații de cafea și cacao se întind pe coastele montane din jur. La o distanță de câțiva kilometri, poți vizita sate tradiționale cu obiceiuri pre-hispanice. Ambianță șamanică, vindecătoare, euforizantă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

17.Santiago de Compostella. Nu știu cât de mult contează să parcurgi camino spaniol cu mașina, dar l-am făcut de două ori, iarna și vara. Aici nu vei vedea turiști, doar pelerini.

20180125_163721

18.Tanger, în marginea Marocului. Fiindcă am văzut de trei sau patru ori The sheltering sky al lui Bertolucci, a trebuit să debarc, tot cu vaporul, ca și ei, la Tanger. A meritat.

20160614_121808

19.Tesalonic mă împrospătează de fiecare dată ca și cum ar fi prima dată. E rar. Mă întremează această înaltă concentrație de energie spirituală. Fremătătoare. Aici e Grecia mea.

ian.2016 164

20.Treviso. Cu atâtea obiective faimoase în jur, acest mic oraș din nord-estul Italiei poate trece neobservat. Un centru miniatural străbatut de canale, un muzeu uimitor renovat, biserici pictate în culori suave și protectoare. Aici am văzut, lăsate pe bănci publice, cărți frumos ambalate în celofan, spre a fi preluate de la un cititor la altul, ca un mesaj încurajator de comunicare. Uneori, dintr-un oraș nu reții decât o privire sau un zâmbet.

Drama(-tisme)

Drama, 2017

Dacă e să vorbim despre vinuri, cei mai mulți greci te trimit la Drama.

20170614_175023

Această urbe provincială din nord-estul Greciei, acolo unde Macedonia tinde spre Tracia, și-a câștigat reputația de capitală viticolă.

20170615_113121

Parcelele fiind mici, vinurile de calitate sunt produse în ediție limitată, așa că nu-i ușor să le găsești.

20170614_185252

Multe au în compoziție soiul de struguri local asyrtiko, cel mai răspândit în zonă. Odată ajunși aici, vă propun ca seara să o consacrați Dramei, iar dimineața următoare antichității.

20170615_123741.jpg

1.-Turul orașului presupune o plimbare lejeră în jurul parcului cu amenajările sale acvatice favorizate de cascadele Agia Varvara. Parcul cu vegetație bogată se învecinează cu hotelul de seamă al orașului, preschimbat dintr-o veche fabrică de tutun.

20170614_193259

Decorul interior minimalist respectă rigoarea întreprinderii clasice.

20170614_205437

Însă, dacă te îndepărtezi de acest mic nucleu central, decorul se schimbă dramatic.

20170614_184940-e1572535790393.jpg

Pe străzile istorice dai peste clădiri neoclasice de mare calitate arhitecturală lăsate în voia sorții, degradate, neîntreținute sau părăsite pur și simplu.

20170614_191611

2.-Amfipolis, sit arheologic+muzeu, la 50 de kilometri sud de Drama, în estuarul râului Strymonas, l-am văzut a doua zi, toată dimineața.

20170615_113047.jpg

Dată fiindu-i vechimea, îl străbat privind cu nesaț la toate aceste vestigii care-mi oferă din plin intensitatea energiilor elene. Coloniile grecești au fost semnalate în estuar de prin secolul 7(î.Hr.).

20170615_125449

Peste alte două secole, atenienii au fondat cetatea propriu-zisă, iar mai târziu, după un alt secol, macedonenii conduși de Philippos și Alexandru pun stăpânire pe metropolă și o înscriu pe un trend vertiginos de prosperitate.

20170615_112946.jpg

Grandoarea vestigiilor depun mărturie. Amfipolis rămâne pe val și sub romani, ca etapă strategica pe Egnatia odos. Chiar în acest port, Marc Antoniu și-a adunat flota care urma să-l înfrunte pe Octavian Augustus la Actium.

20170615_114155.jpg

După cum vedeți, nu avem de-a face cu o destinație banală. Iar la scurt timp după aceea, în drumul său spre Phillippi, în anul 50, Sf.Apostol Pavel a făcut un scurt popas aici, contribuind astfel, și el, la faima acestei cetăți, care-și va păstra renumele și în perioada bizantină.

20170615_114612

Mai întâi am vizitat muzeul compus doar din câteva săli. Am văzut câteva strălucitoare bijuterii din perioada elenistică.

20170615_115121.jpg

M-a hipnotizat diadema somptuoasă cu fine lucrături aurite.

20170615_115130

Statuetele nelipsite din orice muzeu grecesc aduc omagiu zeităților.

20170615_120222.jpg

Situl este mai departe, însă la ghișeul muzeului ți se explică exact cum ajungi acolo. Pentru că se lucra încă la săpături, multe spații erau împrejmuite și am privit doar peste gard.

20170615_124803

Am fost atenționați că există șerpi (ca în toate siturile grecești, de altfel). Am văzut, protejate sub copertine, câteva mozaice cu reprezentări animaliere.

20170615_121530

Cum bine știu pasionații de arheologie greacă, nu starea vestigiilor contează. În iunie, la mijlocul torid al zilei, ierburile și mărăcinii uscați de soare răspândeau un miros vanilat. Pașii îți sunt încetiniți de intensitatea materială parfumurilor. Culorile florilor de câmp printre pietrele antice se înscriu în sinergiile verii în antichitatea elenă cu proporții cosmice.

20170615_124150

3.-statuia gigantică a leului supranumit din Amfipolis, pentru că aici au fost găsite fragmentele reconstituite, e pe șoseaua principală spre Tesalonic.

20170615_131712.jpg

Îl zărești printre bogatele ramuri ale copacilor, pentru că e la înălțime. Leul a fost reconstruit din marmură excepțională, pe baza unor elemente datând din epoca elenistică.

20170615_131747

După un parcurs așa bogat, merităm o baie in mare. Golful Amfipoli are apa cea mai caldă în care te poți scălda în luna iunie în Grecia continentală. Șoseaua spre Kavala (pe care v-o propun ca următoare destinație) este chiar pe țărmul mării și te poți opri la întâmplare pe firul apei oriunde vezi o suprafață de nisip ademenitoare.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

 

Agios Markos și Nea Moni

Chios, 2017

Din Kavala, după un periplu de douăsprezece ore pe puntea exterioară a unui vapor, în zori de zi, pe întuneric, am descins în insula Chios.

20170616_222357 (1)

Eram nerăbdătoare să văd mănăstirea Nea Moni, o comoară de artă bizantină din secolul 11, clasificată în patrimoniul mondial UNESCO. După un kataif și o cafea la ibric, la prima oră a dimineții, am pornit într-acolo. În zare, dincolo de ape, se zărește Turcia.

20170617_105849

Doar că mănăstirea nu este semnalată corespunzător, așa că în drum am făcut o confuzie și am intrat mai întâi la Agios Markos, alt locaș bizantin și ortodox, încă funcțional, cu un mic sector privat în care sunt găzduite chiliile câtorva călugări.

20170617_104054

Nea Moni este cuibărit pe o costă de munte, între pini venerabili care alternează cu lumânările verde închis ale chiparoșilor. În istoria locașului, este semnificativ faptul că Sfântul Nectarie, tămăduitorul din Egina, a fost primit aici pentru prima dată în calitate de călugăr, la 7 noiembrie 1876.

20170617_113504 (1)

Aici s-au retras în timpuri străvechi asceții Nikos, Ioan și Iosif care au văzut, printre siluetele copacilor, o icoană strălucitoare a Maicii Domnului și au purces de îndată la edificarea unei capele.

20170617_113515 (1)

La puțin timp după aceea, împăratul bizantin Monomachos a hotărât întemeierea unei mănăstiri impunătoare.

20170617_111849 (1)

Dar soarta a vrut ca, în 1822, patru mii de suflete să piară în masacrul din insula Chios.

20170617_112813 (1)

Turcii nu au iertat nici călugări, nici femei, nici copii, înainte de a incendia mănăstirea cu prețioasele sale mozaice cu tot.

20170617_112340

Reconstruit în 1900, situl cuprinde o biserică din cărămidă roșie, în forma de octogon, amplasată în mijlocul curții pavate.

20170617_113306 (1)

De o parte și de alta, se află clopotnița și căsuța cu mozaicele, o foarte mică parte din ele, ce s-a mai putut salva.

20170617_112314 (1)

Mai pot distinge câteva figuri conturate din pătrățele de aur și culori intense. Tot în curtea mănăstirii se mai află o fântână subterană, prin întunericul căreia se întrezăresc coloane bine conservate.

20170617_112430 (1)

Mai departe, putem intra în fosta sală de mese a călugărilor, alături de care vedem o casă a invitaților și un muzeu de două camere, la etaj. Icoanele și picturile religioase sunt focalizate pe o temă unică: masacrul comis de turci. Mi-a reținut privirea contrastul între costumația opulentă, cu turbane fastuoase a turcilor și, pe de altă parte, ascetismul victimelor cu priviri încărcate de spaimă.

20170617_104903

Poate că era doar o vagă impresie, dar grecii de aici, din Chios, au o atitudine destul de rezervată față de străini și în unele situații chiar neprimitoare. Cât am stat acolo, am observat că turcii luaseră din nou cu asalt insula. În special tavernele.

Lectură de drum:

Julio Cortazar, Insula la amiază, în vol. Toate focurile, focul

Ulisind

Chios, 2017

Am ajuns în Chios cu vaporul, cu unul adevărat.

20170616_204200-1-e1552674171469.jpg

Călătoria a fost lungă și m-am simțit ca un fel de Ulisă (apelativ inventat, într-un minunat text, de Ruxandra Cesereanu, pe care nu mă pot abține să nu-l preiau!), acolo pe punte, douăsprezece ore scrutând orizontul. Sau citind. Pe vapoare e singurul loc unde pot citi cu o delectare absolută.

20170616_204736.jpg

Am luat vaporul de la Kavala și am făcut doar trei escale până în Chios.

20170616_164753

Dacă te încumeți, să știi că nu-i prea comod să stai de la patru după-masa până la patru dimineața pe bănci tari, de o curățenie îndoielnică și cu servicii pe punte care corespund cu nivelul de bilet cel mai ieftin.  Pentru călătorii mai pretențioși există și cabine, cușete multiple de clasa a doua, cabine individuale de clasa întâi sau cabine deluxe, la preț dublu sau triplu comparativ cu biletul pe puntea exterioară.

20170616_222357-1.jpg

Majoritatea pasagerilor au coborât înainte de Chios, asa că pe punte am rămas după miezul nopții doar o mână de oameni, printre care mai mulți militari. Sosirea nocturnă pe o insulă necunoscută este un început complet nou, al unei zile și al unui spațiu. Uiți de viața reală.

20170618_100742-1.jpg

Am condus până în oraș și am dormit pe plaja din centru până când s-a făcut prea cald ca să mai pot sta în soare. Diminețile grecești încep cu o cafea la ibric și un cataif, dar în Chios Town nu le-am găsit pe ambele în același loc. Soluția este să le cumperi separat ,,to go” și să le savurezi la umbră.

20170617_105849.jpg

Ieșim din oraș spre vest, unde panorama este grandioasă. Pornisem inițial în căutarea mănăstirii Nea Moni, un obiectiv din patrimoniul UNESCO, dar semnalizările lipseau și am nimerit la o altă mănăstire, Agios Markos, chiar în vârful muntelui.

20170617_104054-1.jpg

Așezarea este miniaturală și conține mai multe curți interioare, care fac legătura între mica biserică și chiliile călugărilor.

20170617_104545-e1552674452474.jpg

Pătrunzi printr-o poartă înaltă, solidă, care îi separă cu strictețe pe cei aflați înăuntru de cei aflați pe dinafară.

20170617_104128.jpg

Treci mai întâi pe sub o boltă de viță-de-vie, apoi intri în prima încăpere a bisericuței.

20170617_104608.jpg

Icoanele cele mai frumoase și prețioase le găsesc mai spre interior. Aici, tavanul este decupat cu steluțe.

20170617_104304-1.jpg

După lungul periplu printre insule, incursiunea spre adâncurile locașului pare să fie ca o călătorie în sine însuși/însăși. 20170617_104735-1.jpgTot aici, Sf.Cristofor mă întâmpină cu mersul lui săltăreț. Îmi arată simplitatea unei dimineți însorite grecești.

Lectură de drum:

Insula la amiază, de Julio Cortazar, în volumul de povestiri Toate focurile, focul

Bertina Henrichs, Rocadă în stil grec

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

 

 

Smochinii

Dion, 2016

La Dion, mai mult ca oriunde, resimți sacralitatea intensă și adevărată a Greciei.

20160617_164524

La grecii antici, Dio=Zeus și este reprezentat, uneori, de tot felul de vietăți domestice, pentru că omul a simțit nevoia dialogului cu ce este dincolo de cunoaștere.

20160617_161310.jpg

Încep vizita cu muzeul local, foarte cochet, deși micuț. Privesc obiecte de valoare recuperate în urma săpăturilor care, încă și astăzi, se dovedesc dezvăluitoare de fragmente de civilizație.

20160617_161445.jpg

Situl se află la un kilometru mai departe. Înainte de orice, simt prezența smochinilor, ca și cum Zeus ar fi ales de această dată, să prindă trup vegetal. Cu încrengăturile lor bogate, demne, au străbătut sacralitatea. Mirosul răspândit de frunzișul abundent, dens și protector vine dintr-o sferă care nu e pământească.

20160617_170303

Așezarea datează din secolul 10 (î.C) și este amplasată, nu întâmplător, la poalele muntelui Olimp, – reședința zeilor, într-o câmpie fertilă.

20160617_171133

De aici, preoții porneau să escaladeze crestele muntelui, unde se aflau altarele, cât mai sus, mai aproape de zei, ca să le aducă ofrande.

20160617_171218

Așa cum putem vedea azi ruinele, sunt preponderent vestigii datând din perioada romană.

20160617_170852

Pe atunci, orașul era înconjurat de un zid gros de apărare și avea propriul său port la un râu care se vărsa în mare la o distanță de 16 kilometri.

20160617_170836

S-au degajat, în urma săpăturilor, peste douăzeci de străzi, cu băi publice, clădiri administrative, locuințe, teatru, temple. Printre acestea, faimoasa vilă a lui Dionisos cu un mozaic multicolor.

20160617_161606

Tot aici s-a descoperit templul zeiței Demeter, cel mai vechi sanctuar din Macedonia. Pentru Alexandru Macedon, orașul avea o semnificație specială, mistică.

20160617_165312

Înainte de a porni să cucerească Asia, a venit să se roage aici, la templul lui Zeus.

20160617_173226

S-a dovedit o strategie bună, fiindcă era templul cel mai aproape de Olimp. Zeus l-a auzit!

Lectură de drum:

Alexandru Mitru, Legendele Olimpului

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Acasă la Alexandru Macedon

Egnatia Odos, 2016

Nordul Greciei, în iunie. Pornesc spre locul de baștină al lui Alexandru Macedon.

20160615_193923

De la Tesalonic, urmez Egnatia Odos, în direcția Veroia, într-un ținut care aparține omenirii în esența ei, nu doar Greciei.

20160616_134908

În aparență un loc atât de modest, de aici a pornit un grec curajos în aspirația sa de cunoaștere. Simt energiile inspiratoare ale acestui ținut, de aceea mă întorc aici mereu și mereu. Călătorind în lung și-n lat prin nordul Greciei, demnitatea grecilor de aici o intuiesc ca fiind zămislită din admirația pentru eroul lor.

20160616_133028

Cele două foste capitale pe care urmează să le vizitez sunt înscrise pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

20160616_131126-1.jpg

În ordine cronologică:

***Vergina (Aigai), prima capitală a Macedoniei, unde se află necropola regală. Filip al II-lea și soția sa Olimpia au fost părinții marelui Alexandru. Fiul acestuia, Alexandru IV, care a murit în împrejurări dubioase, încă adolescent, tot aici se presupune că este îngropat. Muzeul, nou, amenajat cu un design contemporan impecabil, este construit pe câmpia unde a fost descoperită necropola, în niște mici tumuli, care acum se află în centrul sălilor. Circuitul recomandă să privim mai întâi vitrinele cu obiecte prețioase, comorile regilor, apoi interiorul încăperilor unde se află necropolele regale. Ți se atrage atenția la intrare că fotografierea este strict interzisă. De fapt, nici n-ar fi posibil, strălucirea aurului este o experiență pe viu.

***Pella, orașul natal al lui Filip al II-lea. Aici s-a născut și fiul său, Alexandru Macedon. Cetatea a atins apogeul în anii 400 (î.C), când avea ca oaspeți cei mai faimoși oameni ai momentului.

20160616_132354.jpg

Euripide a compus, în palatul regal, piesa Bacantele, iar Aristotel a fost invitat să devină profesorul privat al lui Alexandru Macedon.

20160616_132744.jpg

Situl arheologic se întinde pe o arie vastă, dar săpăturile continuă.

20160616_135045

În muzeul din incintă, admirăm o parte din obiectele descoperite, printre care un mozaic bine conservat.

20160616_135351

***Naoussa, la școală cu Aristotel !

Naoussa este capitala viticolă din regiunea Macedonia.

20160617_103524.jpg

La periferie, bine semnalizat, vedem situl care a mai ramas din școala în care a învățat Alexandru Macedon. Aristotel a fost invitat de către Filip al II-lea ca să fie maestrul fiului său, Alexandru.

20160617_104203

Prietenii acestuia au beneficiat, și ei, de prelegerile maestrului, unii chiar i-au devenit generali în campaniile de cucerire. Cu un așa profesor, nu este de mirare că a cucerit lumea !