Plimbări prin Bangkok (1)

2017

Deși am la dispoziție vaporașe, autobuze, metrou, tren urban și taxiuri, mă încumet să pornesc pe jos pe străzile din Bangkok.

20170215_121152

Distanțele sunt mari dar, dacă vrei să cunoști un oraș, trebuie să-l parcurgi pe jos. Ceea ce vezi la Bangkok îți dă de gândit pentru multe plimbări.

20170215_111329.jpg

Fiindcă nu e sezonul ploilor, iau cu mine pălăria și ochelarii de soare, încălțăminte comodă și harta pe care am marcat dinainte obiectivele.

Traseul 1– Monumente și mâncare

De la Palatul Regal până la Muzeul Național, traversezi cartiere de case tradiționale, cu podețe și canale în miniatură.

20170215_110856

O zonă aparent liniștită. Câteva temple buddhiste istorice sunt răspândite prin apropiere. Întreg sectorul monumental se parcurge pe jos, cu tot ce e de vizitat, într-o singură zi.

20170215_111134

Vânzătorii de street food amplasați pe la colț de stradă sunt dotați cu mici cărucioare de transport prevăzute cu reșouri și se află în competiție acerbă cu restaurantele noi, decorate minimal.

20170215_121400.jpg

Chiar și într-o capitală zen, lupta comercială nu e deloc zen. Recent, pe un bulevard din această zonă foarte bine cotată se deschisese un restaurant modern.

20170215_111557.jpg

Principala concurentă era, la colțul străzii, o femeie în vârstă care aducea zilnic, de-o viață, un cărucior cu mâncare proaspată preparată în casă pentru o clientelă stabilă de funcționari și jurnaliști. Ce și-a zis patronul nostru?

20170215_121458.jpg

Cât timp o va avea pe ea concurentă, slabe șanse de a-și umple restaurantul. Grăbit să-și poată recupera banii investiți în decorațiunile interioare, a început să facă presiuni ca femeia să părăsească zona, mergând până la distrugerea căruciorului cu mâncare.

20170215_121108.jpg

După această acțiune izbutită, în câteva zile restaurantul lui se umpluse. Era mulțumit.

20170215_121213

După ceva vreme, la un prânz când toate mesele fuseseră rezervate, se anunța o zi prosperă.

20170215_112358.jpg

Treptat, au început să apară clienții.

20170215_111625.jpg

Toti clienții rezervaseră câte o masă întreagă, dar fiecare era singur și, culmea, toți au comandat doar câte un ceai.

20170215_111041

Erau rudele și prietenii bietei femei care s-au înțeles între ei ca la momentul cel mai de vârf al zilei să țină ocupat două ore întreg restaurantul, comandând cel mai ieftin produs, ca să-i dea o lecție proprietarului.

Lectură de drum:

John Burdett, Ch.G.Moore, Colin Cotterill, Bangkok noir

Mănăstirea Santa Creus

2016

Foarte aproape de Tarragona, în regiunea Catalonia, străbat drumeaguri lăturalnice. Petrecusem mult timp într-un oraș mare și poluat iar acum căutam clipe de liniște și curățenie spirituală.

ian.2016 712

 

Auzisem de mult de această veche mănăstire cisterciană.

ian.2016 722

Aici, în acest spațiu călugăresc depărtat de zgomotele lumii, gândirea benedictină e concentrată într-o grandioasă operă de artă religioasă impecabil conservată. În tăcere, celebrează ideile de rigoare sufleatescă și integritate.

ian.2016 711

Decorul natural este umbra binefăcătoare oferită de o mare varietate de arbori. Maslini, plopi, fagi.

ian.2016 719

Mănăstirea a fost înființată în 1150 și ocupată câțiva ani mai tîrziu de comunitatea călugărilor cistercieni.

ian.2016-714.jpg

Benedictin la bază, acest ordin monastic funcționează cu reguli stricte. Nu întâmplătoare, importanța politică și militară dobândită de mănăstire începând cu anii 1200, în vremurile cruciadelor. Regii, oamenii politici și marii conducători de oști veneau să-i consulte pe stareții de aici de câte ori ajungeau la strâmtoare, pentru că severitatea lor era o garanție morală.

ian.2016 729

Aici, aveau certitudinea că li se va spune adevărul și că vor fi îndrumați spre soluții juste.

ian.2016-724.jpg

Treptat, consultanța s-a transformat într-un curent de influență foarte serios și multe acțiuni și inițiative ajunseseră să fie supervizate din interiorul mănăstirii.

ian.2016 710

Din secolul 16, importanța acestui complex monastic s-a limitat a fi doar intelectuală, în virtutea imensei biblioteci care se acumulase, cu timpul, între zidurile ei.

ian.2016-728.jpg

În jurul mănastirii se construiseră chilii și dependințe, dar atunci când puținii călugări au plecat, în sec.19, soarta a pus la încercare locașul care a fost jefuit și distrus.

ian.2016-731.jpg

Din tot ansamblul montastic n-a mai rămas decât un banal catun. Acum e un centru cultural activ care organizează seminarii și cursuri, printre altele și unul de cânturi gregoriene, ale căror acorduri răzbăteau tainic în toate spațiile vizitabile.

ian.2016 717

 

Incintele de odinioară au devenit, azi, piațete. O mare poartă barocă le separă la intrarea în clădire. Fostele dependințe s-au transformat în mici prăvălii și localuri.

ian.2016 716

În piața mare se află impozantul palat abațial.

ian.2016 732

 

Pătrunzi apoi în misteriosul lăcaș monastic, în galeria prin care ai acces la cele cinci încăperi deschise turiștilor, la biserică și la două clausterii.

ian.2016 721

Spațiile au o geometrie variată, treci dintr-unul într-altul ca în lumi diferite. Când grandoare, când umilință și smerenie.

ian.2016 723

Pentru călugări, era un întreg univers. Noi îl vizităm pe-ndelete în două ore.  Suprafața este impresionantă și reflectă măreția din trecut și tot ce a însemnat pe plan spiritual așezământul cistercian.

ian.2016 718

Cele două grădinițe și colonada dantelată a clausteriilor descriu simplitatea vieții redusă la esență.

ian.2016 727

La băi

Sirmione, 2016

Romanilor le plăcea să petreacă mult timp scufundați într-o baie caldă. Și, în măsura posibilităților, să beneficieze, în tot acest timp, și de o priveliște magnifică.

20161108_124029-e1569619008955.jpg

Într-un noiembrie friguros am descins într-una dintre stațiunile termale vestite de la cel mai mare lac italian, Lacul Garda, în regiunea Lombardia.

20161108_121511

Accesul e dificil încă din Evul Mediu, pentru că orașul a fost cetate cu funcțiunea strategică de a controla eventualii asediatori veniți pe lac.

20161108_123111

Centrul vechi se află într-o limbă de pământ prelungită mult în azurul lacului.

20161108_115456.jpg

Am făcut o lungă plimbare în circuit ocolind zidul istoric și clădirile pe o alee construită pe țărm, unde ai multe ieșiri la apă.

20161108_132701

Pe pietriș, clipoceau vălurele ca în golful unei mici mări.

20161108_132415

Identific, pe o stradă liniștită care duce spre livezile de măslini, casa unde a locuit Maria Callas în anii 1950, când petrecea mult timp aici la băi.

20161108_121552

Vorbind despre romani, avem de văzut o vastă zonă arheologică.

Aleea trece pe lângă palate care acum sunt hoteluri de lux, unde nu poți intra decât în calitate de oaspete.

20161108_121422

Grota lui Catullo e un frumos parc arheologic cu ruinele unei vile din perioada imperială.

20161108_123531.jpg

Proprietatea, de fapt un mic centru urban, se întindea pe o suprafață imensă, acum cultivată cu măslini.

20161108_123130

Pe o stradă întreagă vezi ruinele magazinelor, toate acareturile necesare funcționării unei asemenea proprietăți.

20161108_124542

Desigur că era dotată și cu o piscină naturală cu apă provenită direct din lac. Ocupanții vilei se puteau desfăta, din orice sală, cu o vedere fără egal.

20161108_124001.jpg

M-am mulțumit doar să încerc lacul cu degetul.

20161108_131956

Nu mi-a venit să cred cât de caldă era apa. Băile și tratamentele le amân pentru o vârsta mai liniștită.

20161108_122424

Cumpărături:

Produse de îngrijire a pielii de la institutul termal din oraș, pe care le vezi în vitrine chiar în holul recepției.

Cucerire

Campeche, 2019

Seară tropicală pe țărmul Golfului Mexic.

DSCN4423

Am ieșit la cină în piața mare a orașului, unde catedrala era luminată feeric.

DSCN4416 (1)

Din fericire, am găsit masă chiar lângă fereastră într-un restaurant tradițional de fructe de mare, a cărui specialitate erau creveții prăjiți în nucă de cocos.

img_2341-e1569095616605.jpg

Nu bănuiam că la sfârșitul dineului vom avea parte de spectacolul de sunet și lumină al cuceririi Mexicului.

IMG_2412

Imaginile erau proiectate pe fațada bibliotecii centrale a orașului, o clădire colonială istorică pe care o vizitasem și în interior în timpul zilei.

DSCN4421

La mexicani, tot ce e rău a venit de pe mare.

DSCN4579

În 1519, la Veracruz, nu departe de Campeche, marea i-a adus pe spanioli pe corăbiile lor fastuoase.

img_2354.jpg

Indigenii creduli, neștiutori, inocenți, i-au întâmpinat cu daruri.

img_2392.jpg

Spaniolii le-au acceptat ospeția dar, în scurt timp, într-o noapte, i-au măcelărit ca-și însușească bogățiile aztece și mayașe.

img_2376.jpg

Doar doi ani i-au trebuit unui mic comando de spanioli însetați de înavuțire să distrugă temple, orașe, civilizație multimilenară. De aceea, la mexicani, marea înseamnă pericol și spaime, iar pamântul, dintotdeauna, protecție și stabilitate. Zeul porumbului nu i-a dezamăgit niciodată.

img_2390.jpg

M-am tot întrebat, după o călătorie de trei săptămâni în Mexic, oare cum au reușit mexicanii, în ciuda acestor pagini sângeroase din istoria lor, să-și păstreze genuin simțul ospitalității, să-i dea călătorului confortul interior al certitudinii că este binevenit ?

IMG_2399

Istoria încă nu pare consumată și iese la iveală în tot felul de conversații. Ghidul ne-a atras atenția să evităm cuvântul ,,indian’’, pentru că așa îi numeau spaniolii pe localnici, de-a lungul timpurilor. Mai mult decât atât, chiar și indienii din India sunt numiți, în Mexic, ,,hinduși’’, din cauza conotației negative a cuvântului. Sensibilitatea a rămas la fel de acută și astăzi.

IMG_2369

Mexicanii de rând consideră că și miracolul apariției Maicii Domnului Guadalupane, cu poncho plin de trandafiri, este tot o plăsmuire a prelaților spanioli, ca să-i poată converti pe indigeni la catolicism.

img_2417.jpg

Serile mexicane sunt magice. Plecând spre hotel, la celălalt capăt al orașului, încă o surpriză. De data aceasta, cu actori costumați, avea loc o reprezentație teatrală publică pe aceeași temă, dar având ca decor natural poarta istorică a vechiului bastion. Am stat două zile la Campeche, dar s-a dovedit insuficient.

DSCN4414

Orașul m-a prins in mrejele lui.

 

Lectură de drum:

Octavian Paler, Caminante

Dantelărie

Angles sur l’Anglin, 2016

Un ținut ascuns, departe de turismul comercial, mă invită în sufletul Franței medievale autentice.

20160818_130911.jpg

Ruinele fantasmatice ale castelului edificat în secolul 12 de conții de Lusignan, o mare familie aristocratică din regiunea Poitou-Charantes (vestul Franței), se oglindesc în râul Angles ca și cum ar înfrunta un cotropitor imaginar.

20160818_131542

În partea de jos a satului, găsiți locuri suficiente de parcare chiar și în luna august, cea mai aglomerată în vacanțele franceze.

20160818_130344.jpg

Aveți de parcurs cam două sute de metri pe jos până în centrul medieval, îngrijit și înflorat, mică aglomerație arhitecturală formată din biserică, fortăreață, o piațetă dichisită ca un decor de film medieval.

20160818_132007

Construcțiile de stil renaștere, conservate impecabil, au un acoperiș cu pantă înclinată specific zonei. Din piață, o potecă pietruită te coboară vertiginos spre râu și spre moara tradițională.

20160818_131909

Remarcabilă biserica din secolul 13 care și-a păstrat poarta de intrare intactă, la fel ca locuințele din secolul 15, cu scări de piatră construite direct pe fațadă, așa cum se obișnuia.

20160818_131957

Mai spre vremurile noastre, la începutul secolului 20, satul era vestit pentru atelierele de broderie manuală artizanală, care-și vindeau produsele în magazine de lux de la Paris.

20160818_131329-e1568823313526.jpg

Marile hoteluri și pacheboturi, cum ar fi faimosul Normandy, avea lenjeria de pat confecționată cu broderii fine realizate aici în sat. La oficiul de turism există informații despre perpetuarea activității acestor manufacturi.

20160818_131752

Satul este izolat de marile rute naționale și pare rupt de lume. Doar pentru doritorii de liniște, aer curat, degustări gastronomice.

Lectură de drum:

Pascal Quignard, Viața ascunsă

Naturalețe

Paris, 2019

În scurta mea vacanță pariziană (pentru că o vacanță la Paris nu e niciodată destul de lungă), am avut norocul să dau peste o expoziție care m-a încărcat de energie datorită subiectului.

IMG_0931

NOI, COPACII este o temă inepuizabilă pentru citadinul în căutare de intimitate și complicitate cu natura, în contextul în care circulația rutieră urbană devine tot mai sufocantă.

IMG_0928

Totul se petrece până în 10 noiembrie 2019 la Fondation Cartier pentru artă contemporană, care a organizat cu subtilitate și eleganță o expoziție de arhitectură peisageră, pictură, fotografie, antropologie, filosofie și desen despre arborii de pretutindeni și frumusețea lor.

IMG_0924

Sala cea mai mare, cu vedere directă la grădina impresionant amenajată a muzeului, le este dedicată unor artiști sud-americani, al caror continent are cel mai mult de suferit.

IMG_0893

Din opulența naturii de acolo, sunt înfățișați tot felul de arbori observați, admirați sau imaginați.

IMG_0901

Este genul de pictură care te invită să intri în spiritul ei și să participi la exuberanța pe care o răspândește în jur.

IMG_0890 (1)

Din tot ce văd, înțeleg din ce în ce mai clar că raportul oamenilor cu arborii este mai mult estetic decât științific. Atunci când vedem un copac, mai întâi îi admirăm frumusețea și măreția, abia după aceea ne întrebăm ce este și de unde vine.

img_0907.jpg

Exact acest demers filosofic și artistic și-l propun majoritatea operelor, multe dintre ele cu un mesaj jucăuș înainte de a ne chestiona despre inteligența vegetală.

IMG_0899

Capacitatea lor senzorială, adaptarea la influența altor specii, la sisteme climaterice declanșează o comunicare artistică foarte sofisticată.

IMG_0906

Este ca și cum artistul intră în pielea (pardon, scoarța) copacului și ne informează despre fragilitatea supraviețuirii și a compromisurilor. De aici avem de învățat multe, mi-am zis.

img_0917-e1568299094454.jpg

În tot soiul de variante coloristice, ni se sugerează trecerea de la cunoaștere la  contemplație și la transpunerea mesajului în formă artistică.

IMG_0919

Energia, mobilitatea și metamorfoza formelor ne influențează direct în raportul nostru personal cu timpul. Arborii sunt cei care ne anunță anotimpurile și ritmul nostru interior este dictat de culorile lor schimbătoare și de mireasma pe care o degajă.

img_0904.jpg

Uneori, mesajul lor ne îngrijorează, alteori ne echilibrează sau ne orientează nu atât ca semn exterior, ci interior. Ne ghidează în rătăcirile temporale.

IMG_0916

Fiecare specie are propriul model arhitectural.

img_0903-e1568299866634.jpg

Orientarea ramurilor, pe verticală, orizontală sau oblică ne transmite și ea mesaje secrete. La fel ca și poziționarea florilor.

img_0914.jpg

Aflăm de aici că arhitectura copacilor pe care botaniștii i-au repertoriat până acum (în jur de 100.000 de specii) nu se declină decât în douăzeci și patru de modele. Mai aflăm că bărbații și femeile nu percep arborii în același fel.

IMG_0911

Există anumite elemente care îi sensibilizează în mod diferit. Dialogul meu interior cu arborii din această expoziție a fost înviorator.

img_0920.jpg

E adevărat că arborii se bucură de o libertate și de o adaptabilitate molipsitoare. Am ieșit apoi în grădina muzeului și am respirat.

IMG_0927

Mi-a plăcut că majoritatea vizitatorilor adoptaseră dress-codul impus de specificul expoziției, adica imprimeuri cu frunze și flori.

IMG_0896

Tipic parizian!

Muzeul copt

Cairo, 2018

Ajung finalmente în acel Orient care se îngemănează cu Occidentul prin credo-ul creștin, rămășiță spirituală firavă pentru noi, azi.

DSCN2365

Cairo, cartierul creștin.

DSCN2340

Zonă de risc important, avem de trecut prin câteva filtre militare ca să pătrundem pe străzile care duc la muzeul de civilizație coptă.

DSCN2344

Strazile și împrejurimile sunt invadate de turiști, însă muzeul, renovat cu rafinament, este locul ideal pentru a te bucura de liniște.

DSCN2339

Decorul mă trimite spre vechea eleganță orientală.

DSCN2342

Copții, creștinii din Egipt, au în spate o istorie zbuciumată.

DSCN2368

Numele lor vine din greaca veche (guptios=egiptean).

DSCN2346

Biserica din Egipt, cu un destin capricios, nu recunoaște decât autoritatea patriarhului din Alexandria.

dscn2406-1.jpg

Ca element distinctiv, liturghia coptă a rămas neschimbată, aceeași din primele clipe ale creștinismului, rostită și acum în limba coptă.

DSCN2348

Membrii acestei comunități sunt supuși zilnic discriminărilor, dar fac eforturi să-și consolideze locul în societate datorită intelectualilor care îi sprijină moral și al generozității oamenilor de afaceri.

dscn2405-1.jpg

La intrarea în complexul muzeal, am zăbovit la vestigiile unui turn dintr-o veche fortăreață romană care străjuia intrarea în portul Cairo spre canalul lui Traian, pe atunci legând Nilul de Marea Roșie.

DSCN2336

Muzeul se află într-o clădire domnească renovată cu elemente recuperate din vechi locuințe copte. În toate sălile, vedem plafoane diferite de lemn meșteșugite cu modele geometrice, din bârne.

DSCN2397

Parterul muzeului este dedicat arhitecturii religioase.

dscn2366.jpg

Aici te reculegi printre fragmente de frize, altare, stâlpi, coloane, basoreliefuri în calcar.

DSCN2345

Mi-au plăcut motivele inspirate din natură, cu reprezentări de struguri, viță de vie, gura-leului, fin sculpate.

DSCN2373

Fiind creștini, cultivatori și consumatori de vin, motivul viței de vie și al exuberanței dionisiace se regăsește în multe fragmente de basoreliefuri.

DSCN2361

Majoritatea au fost descoperite la mănăstirea Sf.Apolloniu, la sud de Cairo.

DSCN2379

Unele nișe au fost salvate din ruine la mănastirea Sf.Ieremia de la Saqqara, unde se află celebra piramidă, tot lângă Cairo.

DSCN2357

În spatele lor, istoria este covârșitoare, acumulând evenimente din secolele 3-7.

dscn2356-1-e1567807278697.jpg

Intersectezi energiile orientului care n-a pierdut nimic din relația împlinitoare dintre om și cer.

DSCN2400

Elemente de cult, religie și civilizație ne transferă în registrul bizantin, cu inestimabile piese din aur. Predomină scenele biblice.

DSCN2347

O parte din muzeu este consacrată țesăturilor, cu piese uimitor de bine conservate.

DSCN2386

Culorile care au răzbătut prin vremi sunt, de fapt, nuanțe.

dscn2351-1-e1567807326550.jpg

În trecut, erau fabricate într-un sat copt care nu mai există.

dscn2352-1-e1570000764151.jpg

Adevăratul tezaur este ansamblul de treisprezece codexuri de papirus legate în piele, realizate la mijlocul secolului 4 și regăsite abia în 1945 la nord de Luxor, în orașul Nag Hammandi.

DSCN2396

Sunt cele mai vechi cărți cunoscute de omenire, traducerea unor texte scrise inițial în greaca veche, majoritatea fiind scrieri gnostice și câteva în linia tradiției hermetice.

DSCN2394

Printre ele s-a identificat cea mai veche evanghelie după Toma.

DSCN2392

În mod excepțional, biblioteca de la Nag Hammadi posedă singurul exemplar complet. Era ultimul mare text înainte de înlocuirea papirusului cu hârtia. Din cauza problemelor politice din Egipt, aceste opere au fost editate cu greu în zilele noastre în limbi de circulație. Tot ansamblul de aici corespunde cu o lucrare de o mie de pagini scrise.

DSCN2377

 

Kellia este o vastă zonă de peste o mie cinci sute de sihăstrii creștine din secolele 4-8.

DSCN2383

De aici, s-au păstrat picturi murale care provin din adăposturi și mănăstiri, fragmente de altar, obiecte din ceremonialul liturgic. Multe par misterioase, încerc să le deslușesc ca pe un cod de comunicare și să actualizez sensul.

DSCN2401

În sala icoanelor, am recunoscut-o imediat pe atât de venerata Sf.Ecaterina din Alexandria, care a perpetuat atâtea miracole, dintotdeauna.

DSCN2404

Văd și alte chipuri cu priviri pătrunzătoare, intense, bizantine, care transmit o energie nebănuită. Sunt hrănite de singurătate și de contemplație. În vremurile acelea, intimitatea de care oamenii puteau să beneficieze, dacă voiau, era mult mai accesibil de obținut decât azi. Lumea se putea însingura mult mai ușor.

DSCN2403

Cu toate acestea, au fost atât de mulți anahoreți care s-au retras cât au putut de departe, în pustiurile Sinaiului sau în îngemănarea de nisip și cer, la sud de Aswan. În privirea lor citesc vulnerabilitate și putere.

DSCN2376

Tot în acest muzeu, am văzut altarul original din biserica construită pe urmele locului unde s-a adăpostit/odihnit Sfânta Familie în timpul fugii în Egipt, loc care se află în vecinătatea muzeului, tot în această zonă creștină a orașului, pietonală și ferită.

În curte, s-au mai amenajat câteva săli ca să se valorifice inteligent toată aria de expunere.

DSCN2412

Biserica oficială coptă se află chiar lângă muzeu, foarte bine pazită, dar înăuntru nu este permisă fotografierea. Aici, în interior, închinarea la icoane are un alt sens decât cel pe care-l știm.