Spre sud

Jerez de la Frontera, 2015, 2016

Serile andaluze au o strălucire care iese din interiorul culorilor. Întunericul este luminos, cerul bleumarin e luminos, verdele închis al vegetației la fel.

20160407_232529 (1)

Jerez nu este în prima linie a litoralului.

20160408_130442 (1)

Se află în apropiere de Cadiz care, fiind port, are un element de atracție în plus, dar Jerez întoarce spatele oceanului cu indiferență. Greu de crezut, nu?

20160408_123244

Prima dată am ajuns cu avionul, cu un zbor de la Madrid (o oră), și am aterizat pe aeroportul care se află doar la câțiva kilometri de oraș.

20160408_134521 (1)

Un aeroport nou, cochet, cu personal de ispravă. Biroul de închiriere de mașini e chiar în holul de livrare a bagajelor, astfel că poți face ambele operațiuni simultan. Prima impresie, când pornești spre centru, este de oraș exotic, aerisit, prietenos, elegant.

20160408_130659 (1)

A doua oară am fost primăvara. Era o seară luminoasă de aprilie, cu apus prelung. Deși în sudul Spaniei se cinează târziu, după miezul nopții nu mai era nimeni pe strazi. Poți să contempli nestingherit luminile clădirilor istorice amenajate într-o scenografie feerică.

20160408_133459 (1)

 

Ca monumente, sunt multe de văzut pentru că urbea și-a pastrat intact patrimoniul arhitectural gotic, cu multe biserici ridicate după reconquista spaniolă și alungarea maurilor.

20160408_131343

Pentru că negoțul merge bine, străduțele medievale sunt pline de viață, de dimineața până noaptea grupuri de petrecăreți zăbovesc în fața localurilor.

20160408_114122 (1)

Ce am văzut:

Mănăstirea Santo Domingo, fondată la 1264, anul reconquistei. Printre cele mai vechi și mai frumos renovate din Spania. Clausteriul, în stil gotic andaluz, este solemn, minimal, spațiul perfect în care îți adăpostești gândurile.

20160408_112423 (1)

Biserica San Miguel, cu statuia sfântului Iosif pe fațadă, plasată sub o arcadă flancată de două turnuri solide. Turnul este compus din trei corpuri suprapuse, decorate cu azulejos albastre, tipice pentru Jerez.

20160408_124015 (1)

Palatul renascentist Cabildo, fosta primarie, cu două statui pe fațadă, reprezentând doi eroi, Hercule și Iulius Cesar. Galeria cu trei arcade susținute de coloane delicate contrastează cu soliditatea pe care o inspiră stilul palatului.

20160407_232630

 

Catedrala, în al cărei turn putem recunoaște fostul minaret al moscheii. Decorația e barocă, opulentă, cu tonalități de culoare.

20160408_135416

Alcazarul este cel mai vechi și mai fascinant complex monumental din Jerez.

20160408_112834 (1)

Ansamblul de edificii și grădini facea parte din imensa incintă fortificată ridicată de arabi în secolul 12.

20160408_131614 (1)

 

Moscheea cu sala de rugaciune octogonală reflectă forma cerului în viziunea islamică.

20160408_133901 (1)

În grădini se află băile arabe, cu bolta decupată în forma stelelor. Cerul le era un spațiu familiar.

20160408_133353 (1)

Mai departe, rătăcești printre minuscule fântâni și aranjamente de apă cu arhitectură arăbească.

20160408_131500 (1)

Datorită apei, plimbarea prin grădini e purificatoare și energizantă.

20160408_132441

Designul acvatic e cel mai armonios pe care l-am văzut în Spania, la scara sa de mărime, pentru că Alcazarul din Sevilla sau Alhambra au o altă dimensiune.

20160408_133708

În aprilie, florile erau în plenitudinea formei și a parfumului.

20160408_132543 (1)

Spaniolii se mândresc mult cu vinul de jerez (xeres), pe care englezii l-au adoptat sub denumirea de sherry, asigurând pentru totdeauna prosperitatea orașului. Încă din perioada Renașterii, Shakespeare îl lăuda pe motiv că ,,dezleagă limba și spiritul”. Tot o emblemă a orașului sunt caii de rasă andaluză care garantează spectacol pe timp de fiesta.

20160408_123129 (1)

Pentru amatorii de xeres, există posibilitatea de a vizita una din nenumăratele bodegas, cu tur explicativ și degustare. Producătorii au creat pe plan local adevărate imperii, vinul de xeres este o industrie, iar importatorii englezi s-au instalat aici încă din secolul 18, ca să aibă prioritate absolută asupra celor mai bune produse.

Peste tot, serviciile au fost excelente. În cele trei sejururi scurte pe care le-am avut, am stat la hoteluri diferite, toate impecabile. Iar gastronomia, oriunde ai alege, excelentă!

Zanzibar sunset

Stone Town, 2018

Vorbești swahili ?

20180224_130615

 

 

E cea mai frecventă întrebare pe care o auzi de cum descinzi în Stone Town, orașul istoric, vechea cetate zanzibarită.

dscn0134.jpg

Localnicii se țin scai de tine, te opresc pe stradă și, dacă tu nu vorbești swahili, nu-i nici o problemă, că ei vorbesc o engleză fluentă.

20180224_130902

Însă, în cele din urmă, vei constata că, pole pole (încet), chiar ajungi să o rupi pe swahili, tot învățând câte un cuvânt-două de la fiecare cetățean care te abordează la tot pasul prin cartierul istoric, în caz că nu ești însoțit de un ghid local.

 

dscn0130-e1565382961628.jpg

Ca să vedem nestingheriți colțișoarele ascunse, am rezervat un tur de jumătate de zi prin centrul vechi cu ghidul pe care-l apreciasem deja la vizita unei ferme de mirodenii, cu două zile înainte.

dscn0077.jpg

Ray era profesor și presta aceste servicii pentru agenția de turism tanzaniană Easy Travel, pe care o recomand pentru seriozitatea și profesionalismul său pe toată Tanzania.

dscn0138.jpg

 

Ray a fost ghidul perfect: competent, educat, discret, instruit, cultivat, onest. Am apreciat că, în cele două tururi, n-a făcut nici cea mai vagă aluzie comercială.

20180224_130314.jpg

 

Zanzibarul a fost dintotdeauna unul din cele mai însemnate porturi pe căile comerciale dintre Oceanul Indian și Marea Arabiei, spațiu maritim socotit, încă din antichitate, unul dintre cele mai aglomerate din lume.

dscn0115.jpg

Pirați, comercianți, exploratori, gură-cască, aventurieri își făceau drum pe apele îmbietoare spre Zanzibar.

20180224_180801

Am stat de pe-o zi pe alta în centrul istoric al insulei mirodeniilor, locuit de secole întregi de o populație amestecată, venită din toate zonele mărginite de Oceanul Indian.

dscn0079.jpg

În centru, te rătăcești ușor prin medina (cartier medieval) în care proprietarii prăvăliilor stau pe prag și se uită plictisiți la turiști.

DSCN0111

 

Acum două secole, aici era multă bogăție, îți dai seama privind vechile case de negustori cu balcon, adevarate conace. Tot centrul vechi este înscris în Patrimoniul UNESCO.

dscn0094.jpg

Arhitectura edificiilor îmbină elemente arabe, indiene, europene și africane, toate diverse și atrăgătoare. Majoritatea au un magazin la parter, dotat cu o bancuță din piatră, ca mușteriii să stea la taclale după pofta inimii.

20180224_130826

Porțile din lemn sculptat sunt elementul cel mai charismatic al design-ului urban zanzibarit.

dscn0084.jpg

Poți număra în jur de cinci sute doar în Stone Town. Unele porți sunt mai vechi decât casele înseși.

DSCN0093

Poarta era simbolul situației materiale și a poziției sociale a proprietarului. Cu cât mai opulente, cu atât mai respectabile. Cele mai vechi sunt cele arabe, ornate cu versete din Coran. Porțile indiene sunt mai exuberante, decorate floral.

dscn0085.jpg

Unele au aplicate pe suprafața lemnului niște protuberanțe metalice ca să-i împiedice pe elefanți să împingă în poartă să o strice, pe timpul când elefanții umblau nestingheriți pe ulițe.

DSCN0092

Zidurile falnice ale vechiului fort de pe țărmul mării erau menite să apere cetatea de pirați. Este prima structură defensivă construită de armata din Oman, în 1698, dată când au smuls cu greu insula din mâna portughezilor. Azi, fortul servește ca spațiu cinematografic pentru festivalul de film din Zanzibar.

DSCN0131

Palace Museum este un ansamblu de clădiri, reconstrucția unui palat ca-n povești care prezintă viața ultimului sultan, din 1828 pâna în 1886, plină de episoade romantice.

dscn0118.jpg

Haremul, sala tronului, apartamentele private și numeroase tablouri de familie ne dau o idee asupra traiului în palat.

DSCN0126

Umbra unui capitol sumbru din istoria orașului nu poate fi trecută cu vederea, din cauza reputației sale de capitală a negoțului cu sclavi din estul Africii.

DSCN0120

Aici a funcționat unul dintre ultimele târguri de sclavi din lume.

dscn0102.jpg

Catedrala anglicană, prima construită în Africa de est, datează din 1870, fiind edificată exact pe locul fostului târg de sclavi.

DSCN0099

Altarul se află pe locul copacului de care erau legați scalvii, ca să fie biciuiți cu nuiele de urzici.

dscn0101.jpg

Celulele se află acum sub catedrală, iar două dintre ele pot fi vizitate. În câte o cămăruță minusculă, cu umiditate insuportabilă, pe întuneric, erau înghesuiți între 60-65 de oameni așteptând să fie scoși la licitație în târg.

DSCN0106

Sclavii aduși aici erau răpiți de la țară, din zone îndepărtate de mare, unde oamenii erau creduli și genuini, unde-și vedeau de treaba lor, muncind pamântul. Erau apoi vânduți prin Arabia, Persia, insulele Mauritius și Réunion unor bogați proprietari europeni de plantații. Conform estimărilor, se tranzacționau între zece mii si cincizeci de mii de sclavi pe an. Înăuntru se respiră cu greutate chiar și când celulele sunt goale.

DSCN0129

Piața comercială a orașului e un mare spectacol.

dscn0110.jpg

Munți întregi de marfă sub formă de condimente, fructe, legume, sticle, haine, șlapi, tenisi, recipiente din plastic, găini vii, telefoane mobile. Totul repartizat atât în hale acoperite, cât și pe aleile labirintice din jur.

dscn0108.jpg

În hale nu am putut rezista decât două minute, cu mare efort. Pe folii din plastic întinse pe jos, la 36 de grade, găseai toate soiurile de pești de pe litoralul Oceanului Indian. Nu exista vreun sistem de ținut produsele la rece.

DSCN0109

Cea mai populară distracție din oraș este contemplarea apusului pe ocean, la lăsarea serii.

20180224_182942

Numai că urbanizarea medievală n-a avut ca prioritate un astfel de divertisment și nu există promenadă cu vedere amplă, ci doar niște golfulețe minuscule, la care ai acces pe o alee cu buruienile bătătorite de pașii trecătorilor, unde ne înghesuim cu toții și socializăm, vrând-nevrând.

dscn0087.jpg

Turiștii cu dare de mână se pot instala pe terasa celor câteva hoteluri cu vedere ca să servească un cocteil la un preț piperat și să se bucure linistiți de peisaj, fără să fie inoportunați de băștinași.

20180224_180814

Fiindcă insula este majoritar musulmană, se recomandă o ținută vestimantară decentă, pe stradă și la obiectivele turistice, dar nu neapărat și la restaurante, unde sunt obiceiuri occidentale.

 

 

Zodiac

Viso del Marqués, 2017

Străbăteam provincia Castilla La Mancha și încercam să descifrez urmele pașilor lui don Quijote.

20170321_105933

Traseul visătorilor și al lunaticilor.

20170321_113728

Ruta lui don Quijote din inima Spaniei îți rezervă multe surprize. N-ai crede că Viso del Marqués, o localitate discretă de provincie, deține în patrimoniul său un fastuos palat.

20170321_112138.jpg

În prezent, se află în administrarea armatei și se poate vizita doar la ore fixe, cu ghid. În spatele fațadei austere se ascund nu mai puțin de opt mii de metri pătrați de fresce cu picturi impresionante.

20170321_112435

Este singurul obiectiv din oraș și localnicii sunt foarte mândri să primească vizitatori străini. Deși explicațiile sunt doar în spaniolă, ghidul s-a străduit să vorbească rar și să folosească cuvinte cât mai internaționale, pentru a fi ușor de înțeles, presărând prezentarea cu povestiri și anecdote amuzante. I-am remarcat  impresionanta erudiție de istoric și am apreciat atitudinea față de de ne-hispanofoni, destul de rară în peninsulă.

20170321_110023.jpg

Proprietarul a fost un marchiz din partea locului și impozant amiral de carieră. Palatul l-a construit în plină epocă renascentistă, în 1564, plictisindu-se între două expediții maritime. De aceea, majoritatea reprezintă peisaje cu vapoare și mări.

20170321_110057.jpg

A convocat un celebru arhitect italian care i-a proiectat edificiul în stil genovez, un act urbanistic cutezător pentru integrarea în conservatorul peisaj citadin spaniol al Renașterii.

20170321_110140

La parter, un patio imens decorat cu peisaje din Spania, Vatican, Turcia, Franța. Proprietarul s-a bătut cu ultimele două țări, așa că imaginea sa e subiectivă. De-a lungul pereților, sunt înfățișate scene din bataliile amiralului, care se poate lauda că n-a suferit niciodată o înfrângere, inclusiv din bătălia de la Lepanto (1571), unde i-a bătut pe turci. Și, pentru că nimic nu-i întâmplător, aici a luptat și Cervantes, autorul lunaticului don Quijote.

20170321_110238

Scara care ne duce la primul etaj e monumentală. Apartamentele private ale amiralului sunt ornate cu alte imagini. Chiar aici, a avut neșansa de  a se stinge din viață cu doar câteva săptămâni înainte să preia comanda Invincibilei Armada.

20170321_112637

Grădina este mică și cochetă, cu nelipsitele amenajări acvatice, dar surpriza a survenit abia la sfârșitul vizitei.

20170321_111411.jpg

Scările construite în această parte ferită a proprietății, destinată doar intimilor, au ca material de bază, tipic spaniol, faianța pictată manual cu semnele zodiacale.

20170321_111937

Pesemne că, pasionat de astrologie, nu-i de mirare că n-a pierdut nici o bătălie, din moment ce putea citi în stele datele favorabile!

20170321_113142-e1564868395887.jpg

Palatul n-a rămas niciodată de izbeliște, ci a fost renovat cu grijă de câte ori a fost cazul. Doar niște părți neînsemnate de fresce s-au șters, de pe vremea când încăperile apartamentelor au fost transformate în spital.

20170321_115658.jpg

În apropiere, la doar câtiva kilometri, se află fortăreața Calatrava, o citadelă religioasă locuită de călugări militari. Acolo se retrăgeau cavalerii Reconquistei să-și tragă sufletul pentru că, în secolul 12, aceste văi erau teatrul de luptă dintre catolici și musulmani.

20170320_163516.jpg

Nimic de zis, construcția te impresioneză dar, mai ales, amplasarea ei într-o desăvârșită solitudine.

20170321_131710

Fortăreața a fost construită de arabi care, însă, au pierdut-o în crâncena luptă de pe crestele dealurilor din jur. În interior nu se mai află nimic, doar ruinele fostelor săli.

Lectură de drum:

Cervantes, Don Quijote de la Mancha

Podgorii în Tracia (2)

Barbare, 2018

Traseul vinurilor trace m-a purtat spre sud de Tekirdag. Era octombrie, iar culoarea viilor se ruginea.

20181014_161741

Barbare este o podgorie reputată, cu producție integral ecologică, pe țărmul mării Marmara. Ai impresia ca via se termină chiar în mare. La intersecția unde era indicat că podgoria e la 1 kilometru, șoseaua nouă era încă în lucru și, evident, blocată. Stând opriți la intersecție și neștiind ce să facem, ne ajunge din urmă o altă mașină, care slalomează printre indicatoarele de blocaj, iar pasagerul ne face cu mâna să mergem după ei. Așa am făcut și, odată ajunși la podgorie, am constatat că nimerisem în toiul unei petreceri, o aniversare, după cum era decorat restaurantul.

20180926_111407

Optasem pentru o ofertă all-inclusiv, care cuprindea o degustare profesională de vinuri albe și roșii, o cină, mic-dejun și cazare. La sfârșitul după-amiezei am început degustarea care s-a lungit câteva ore. Am avut parte de o adevărată lecție de prezentare a producției de struguri și a vinurilor Barbare, cu istoria fiecărui vin, cu anecdote amuzante și comparații cu vinuri internaționale. Responsabilul cu această operațiune era din Istanbul, dar făcuse facultatea în Franța, unde locuise treizeci de ani și vorbea o franceză de Sorbona. În virtutea relațiilor de amiciție create cu viticultori francezi, soiurile cultivate în podgoria Barbare erau toate aduse de la Bordeaux și prelucrate după aceleași metode. Însă viticultorii turci au realizat combinații de soiuri Barbare într-un stil mai original decât francezii, amestecând nu doar soiuri diferite, dar și producții din ani diferiți, în proporții subtil calculate.

20181014_155158

Care e secretul reușitei lor într-un termen atât de scurt ? Spun scurt, pentru că cea mai veche butelie datează de numai unsprezece ani. Poziția strategică a parcelelor. Amplasarea viilor într-o zonă vântoasă, avantaj imens pentru că, după ploaie, via se usucă rapid, iar apa nu are timp să-i strice.

20181014_165335

Astfel, strugurii beneficiază din plin de ploaie, dar nu suferă prejudicii din cauza ei. Acolo, în acea regiune, ne-a spus viticultorul, s-a regretat mai mult ca oriunde expulzarea grecilor, pentru că ei dețineau secretele întreținerii viței-de-vie. Fiind creștini, consumau vin, în vreme ce musulmanii, cărora Islamul le interzice consumul de alcool, n-au știut ce să facă și au lăsat viile în paragină, provocând pierderi irecuperabile.

20181014_165217

Poveștile legate de acest subiect m-au impresionat mult. Evenimentul s-a întâmplat în 1923, când a avut loc marele schimb de populații între Grecia și Turcia, în virtutea unui acord semnat de cele două țări ca să asigure omogenizarea etnică. Un milion două sute cincizeci de mii de greci au trebuit să părăsească Turcia ca să se instaleze în Grecia, o țară necunoscută lor, de numai cinci milioane de locuitori, care nu-i voia. Ca revers al schimbului, șase sute de mii de turci au fost strămutați într-o țară de douăsprezece milioane de locuitori, cât număra Turcia pe vremea aceea. Într-o carte pe acest subiect, Yașar Kemal povestește cum reacționează oamenii simpli confruntați cu această situație de destin.

20181014_160923

Podgoria este autorizată să poarte denumirea ,,Château”. Interlocutorul nostru ne-a explicat și de ce. Ei produc vinul cu strugurii culeși de pe propria vie și, imediat ce culegătorii își termină treaba, strugurii sunt transportați, în doar câteva minute, de la vie la utilajele de stors, iar prelucrarea are loc rapid. Orice podgorie care își prelucrează vinul cu propriii struguri, în locul unde crește via, are dreptul la denumirea de Château. Când strugurii vin mai de departe, savoarea li se alterează pe drum, iar calitatea vinului scade.

20181014_165313

Am apreciat că, în vânzoleala și aglomerația care era în saloanele din întreg complexul (de mare întindere), personalul s-a ocupat de noi cu adevărat profesionist. Toată experiența a fost la superlativ.

20181014_174303

Bucătăria de la podgorie este de nota zece, cu produse naturale și savuroase, atât la cină cât și la micul dejun pantagruelic, – o risipă un pic decadentă, tipic turcească.

Aosta și valea ei

2017

Înainte și după o ascensiune pe vârfurile din parcul național Grand Paradiso, am ales ca sediul expediției să fie Aosta, oraș aflat la mică distanță de Franța și Elveția.

20170726_150719 (1)

Aflat la poalele munților, orașul în sine e banal, dar serviciile sunt excelente peste tot, în ciuda faptului că turismul este de masă.

20170728_211440

Toată regiunea este perfect bilingvă, indicatoarele informative sunt pretutindeni în franceză și italiană, la fel și actele publice, iar localnicii conversează perfect în ambele limbi.

20170729_103136

Din 1948, Val d’Aosta are statut de regiune autonomă pe plan administrativ, nu-ți dai seama dacă ești mai mult în Franța sau mai mult în Italia. Sau într-o ,,mică Elveție”.

20170729_102010

Centrul este predominant comercial, cu buticuri de profil montan, fie cu produse alimentare regionale, fie cu echipament de alpinism pentru toți.

20170726_161035

 

În centru, am vizitat monumente din epoca romanilor, Porta Pretoria, Arcul lui Augustus, ambele din secolul 1 (î.Hr). În piața principală, am admirat clădirea impozantă a primăriei și palatele din vecinătatea ei.

 

La capătul străzii pietonale se află vechiul teatru și podul roman.

M-am oprit mai mult la colegiala Sant’Orso, ridicată pe rămășitele unei basilici paleocreștine.

20170729_102455

Stalurile din interior sunt impresionante, iar capitelul coloanelor de marmură din clausteriul din secolul 12 sunt sculptate cu multă imaginație.

20170729_102857 (1)

Poți recunoaște cu ușurință scene biblice sau profane.

20170729_103152

Prioratul e în stil renascentist, iar ferestrele au o arhitectură fină.

20170729_102333 (1)

Din oraș, ai posibilități nelimitate de excursii peste tot în jur, iei autobuzul (e foarte ieftin) în orice direcție și în jumătate de oră ai ajuns în inima naturii.

20170726_161040

Sau, la fel de simplu, faci plimbări de o zi în Franța și Elveția, pentru că ambele frontiere sunt la doi pași. Dacă ești în căutare de senzații tari, celebra trecătoare St.Bernard te așteptă. Val d’Aosta e înconjurată de falnicii Alpi din toate părțile, Mont Blanc, Monte Rosa, Cervino, Grand Combin și multe alte vârfuri provocatoare.

20170729_103019

Înainte să te decizi pe care-l escaladezi, îți recomand o sesiune de cumpărături la Meinardi, în centrul orașului, unde găsești tot ce ai nevoie pentru munte. Vara, multe articole sunt la jumătate de preț.

20170729_103001

Atât la plecarea în munte, cât și la întoarcerea din expediție, am tras la pensiunea Le rêve charmant, aflată în centru, ușor de accesat în zona pietonală. Serviciile sunt perfecte, camerele și micul dejun de calitate, cu produse de gastronomie locală, iar cele două primitoare gazde, Eleonora și Serena, ne-au ajutat cu rezervări și informații de tot felul.

Agios Markos și Nea Moni

Chios, 2017

Din Kavala, după un periplu de douăsprezece ore pe puntea exterioară a unui vapor, în zori de zi, pe întuneric, am descins în insula Chios.

20170617_035452

Eram nerăbdătoare să văd mănăstirea Nea Moni, o comoară de artă bizantină din secolul 11, clasificată în patrimoniul mondial UNESCO. Dupa un kataif și o cafea la ibric, la prima oră a dimineții, am pornit într-acolo.

20170617_105849

Doar că mănăstirea nu este semnalată corespunzător, așa că în drum am făcut o confuzie și am intrat mai întâi la Agios Markos, alt locaș bizantin și ortodox, încă funcțional, cu un mic sector privat în care sunt găzduite chiliile câtorva călugări.

20170617_104054

Nea Moni este cuibărit pe o costă de munte, între pini venerabili care alternează cu lumânările verde închis ale chiparoșilor.

20170617_113504 (1)

Aici s-au retras în timpuri străvechi asceții Nikos, Ioan și Iosif care au văzut, printre siluetele copacilor, o icoană strălucitoare a Maicii Domnului și au purces de îndată la edificarea unei capele.

20170617_113515 (1)

La puțin timp după aceea, împăratul bizantin Monomachos a hotărât întemeierea unei mănăstiri impunătoare.

20170617_111849 (1)

Dar soarta a vrut ca, în 1822, patru mii de suflete să piară în masacrul din insula Chios.

20170617_112813 (1)

Turcii nu au iertat nici călugări, nici femei, nici copii, înainte de a incendia mănăstirea cu prețioasele sale mozaice cu tot.

20170617_112340

Reconstruit în 1900, situl cuprinde o biserică din cărămidă roșie, în forma de octogon, amplasată în mijlocul curții pavate.

20170617_113306 (1)

De o parte și de alta, se află clopotnița și căsuța cu mozaicele, o foarte mică parte din ele, ce s-a mai putut salva.

20170617_112314 (1)

Mai pot distinge câteva figuri conturate din pătrățele de aur și culori intense. Tot în curtea mănăstirii se mai află o fântână subterană, prin întunericul căreia se întrezăresc coloane bine conservate.

20170617_112430 (1)

Mai departe, putem intra în fosta sală de mese a călugărilor, alături de care vedem o casă a invitaților și un muzeu de două camere, la etaj. Icoanele și picturile religioase sunt focalizate pe o temă unică: masacrul comis de turci. Mi-a reținut privirea contrastul între costumația opulentă, cu turbane fastuoase a turcilor și, pe de altă parte, ascetismul victimelor cu priviri încărcate de spaimă.

20170617_104903

Poate că era doar o vagă impresie, dar grecii de aici, din Chios, au o atitudine destul de rezervată față de străini și în unele situații chiar neprimitoare. Cât am stat acolo, am observat că turcii luaseră din nou cu asalt insula. În special tavernele.

Lectură de drum:

Julio Cortazar, Insula la amiază, în vol. Toate focurile, focul

Lumini și umbre

Bangkok, 2017

Despre spioni, se spune că preferă fie compania unei femei de calitate, fie a altor spioni de același nivel. Dar cea mai mare parte a timpului cât nu sunt în acțiune și-o petrec în singurătatea cărților.

20170214_153011

Cu surprindere am dibuit, în plin cartier de afaceri, o locuință thai care a scăpat neatinsă de acțiunile imobiliare globalizante din Bangkok. Nu întâmplător.

20170214_143052

Casa lui Jim Thompson, o construcție tradițională integral construită în teck, te transpune în Indochina din legende și filme. Se poate vizita doar cu ghid și cele mai frecvente sunt grupurile de limbă franceză și engleză, așa că am avut de așteptat maximum jumătate de oră până la unul dintre ele.

20170214_155949.jpg

Proprietarul a fost un cetățean american venit în Thailanda în 1945 cu ambiția de la relansa industria mătăsii, aflată în declin în fața concurenței mătăsii chinezești și a invaziei materialelor sintetice. În 1967, a plecat singur într-o vacanță în Malaezia, unde a dispărut brusc și misterios. Se spune că, în realitate, ar fi fost implicat în activități de spionaj, însă nimeni nu s-a hazardat să aprofundeze cercetările. A preferat ca reședința sa principală să fie o desăvârșită oază de liniște. Toată ambianța a fost gândită și proiectată ca un fel de refugiu de meditație.

20170214_152954

 

Farmecul trecutului contrastează radical cu amploarea clădirilor din beton impersonale aflate de jur-împrejur, dar contrastul dintre ele are farmec și dinamică. În vecinatate se mai află câteva mici hoteluri, cafenele și pravălii modeste.

20170214_155917

Luxurianta grădină tropicală mi-au oferit umbră și răcoarea apei după ore întregi de mers pe jos. Zeci de plante opulente și tot atâtea nuanțe de verde îți relaxează ochii.

20170214_153325

Jim Thompson a construit casa prin fuziunea a șase locuințe mai mici de pe aceeași stradă, pentru că avea nevoie de un spațiu generos pentru colecția sa de obiecte de artă din Asia de sud-est.

20170214_155503

Exact ca într-un muzeu amenajat intim, aici vezi capodopere: sculpturi birmane, porțelane chinezești din dinastia Ming, prețioase hărți ale Siamului din secolul 18. În sufragerie, o masă de mah-jong cu sigiliul lui Rama IX, iar în bucătărie o serie de ceramică Bencharong.

20170214_153116

Americanul trăia după obiceiuri thai. La ușă erau amplasate panouri de jataka menite să împiedice spiritele rele, care se deplasează doar în linie dreaptă, să pătrundă în casă. Invitații, în trecut, soseau cu ambarcațiunuile pe canalul care mărginea grădina și erau primiți de pe ponton direct în salonul mobilat elegant cu mobilă chinezească din secolul19. Mai mult ca oriunde, porțile visului ți se deschid aici spre fast și eleganță.

20170214_153151

Din păcate, nu toate încăperile sunt vizitabile și prin unele dintre ele se trece mult prea repede, ca să poată fi accesate de cât mai multe grupuri, dar merită să faci acest tur.

20170214_155744.jpg

În grădină se mai află o cafenea și un magazin cu obiecte de artă și comerciale variate.

Lectură de drum:

John le Carré, The Honourable Schoolboy