Terapie

Bergama, 2017

Înainte de a citi textul de mai jos, recomand să arunci o privire pe postarea Bergama, orașul dintre două cetăți.

***

Am preferat să încep vizita anticului Pergam cu Asklepionul, un sit mai mic și mai discret, situat pe un teren plat, la periferia noului Bergama Town.

20170501_100433

Menit să fie un centru de tratament, a fost construit in sec.4 (î.Hr.), dar cea mai mare notorietate a atins-o pe vremea romanilor.

20170501_100258

În acest templu a oficiat marele anatomist Galien, tratându-i pe toți bogătașii din Roma care se programau, între două orgii, la o cură de refacere bazată pe ceaiuri de plante și post negru.

20170501_101218

Între ședințele de tratament beneficiau, în condiții de lux, de bibliotecă, teatru, sală de sport.

20170501_100830

Situl se învecinează cu o unitate militară și fotografiatul este parțial interzis. Însă elementele mai bine conservate, cum ar fi teatrul, nu intră sub această interdicție.

20170501_100234.jpg

Ca să ajungi în inima cetății, ai plăcerea să străbați magnifica Via Tecta, o alee de marmură de 800 de metri, mărginită de coloane, care se bifurcă spre teatru și spre templul lui Asklepyos.

20170501_095225

Spre norocul nostru, am vizitat acest sit la mică distanță de un grup de turiști turci, printre care se afla și o solistă de operă, – o doamnă foarte frumoasă, o remarcasem chiar de la intrare, – și am avut ocazia de a ne delecta cu un mic spectacol, în solemnitatea colonadelor și a propileelor (avanporților), atâtea câte au supraviețuit până azi.

20170501_102805

Maiestuoasa sinestezie care se înfiripă între culori, formele arhitecturii antice, miresmele naturii și melopee creează un efect unic și rar.

20170501_102236

Peste tot, crescuseră spontan măslini, migdali și smochini. Asemenea lor, ariile de operă răzbătând pe neașteptate, – când credeam că vor încheia, începea un alt cânt, – erau o surpriză la fel de minunată ca și acei arbuști care se nimeriseră printre vestigii, la voia întâmplării, ca un cadou oferit călătorului.

20170501_105336

Smochinele erau deja mari, dar încă necoapte, cam cu trei luni mai avansate decât cel de la mine de acasă, din Oltenia. Cu atâția arbori cu virtuți energizante și peisajul care te învăluie înmiresmat, este neîndoielnic că tratamentele prescrise de doctorii din antichitate te puneau rapid pe picioare !

Departe de orice, aproape de sine

Meryemana, 2017

Din Izmir, poți face o excursie de o zi, combinând situl antic de la Efes și Casa Fecioarei Maria, în apropiere de orașul Selçuc, în direcția muntelui, la 5 kilometri de poarta sudică de ieșire din situl arheologic de la Efes.

Unele texte sfinte susțin că ea și-a trăit ultimii ani și s-ar fi stins din viață aici, la Efes, într-o umilă căsuță, pe locul căreia s-a ridicat o biserică minusculă, ascunsă printre măslini seculari. Se presupune că a ajuns la Efes cândva între anii 37-45, în același timp cu Apostolul Ioan, a cărui basilică am văzut-o la Selçuc. Este cunoscut faptul că, înainte de a fi răstignit, Iisus l-a rugat pe Apostolul Ioan să vegheze asupra mamei sale și astfel se explică prezența simultană a amândurora la Efes. Pentru detalii, vezi Șapte.

Ca să ajungi acolo, ai de-a face cu un control multiplu de poliție, foarte riguros, chiar de la intersecția unde drumul se bifurcă în direcția așezării.

IMG_0643

Acest loc sfânt a fost identificat în sec.19 de către o călugăriță germană, Catherine Emmerich, care a avut viziuni în mod repetat. La început, nimeni nu a luat-o în serios doar niște preoți din Izmir au pornit să verifice spusele măicuței. Ulterior, s-au făcut cercetări amănunțite și s-au găsit dovezi că avea dreptate. Mai târziu, casa a fost recunoscută oficial atât de către Vatican, cât și de către Biserica ortodoxă. Actualmente, biserica ține de Ordinul Franciscan.

IMG_0644

Capela bizantină așa cum o vedem azi, datează din secolul 6 și a fost ridicată pe temelia modestei case a Maicii Domnului din secolul 1. Este recunoscută ca fiind, din punct de vedere spiritual, un înalt loc de pelerinaj, chiar de când Sfânta Fecioară s-a stins, în secolul 1. Există dovezi că grecii din satul Șirince, aflat în apropiere, veneau aici de 15 august, de Sf.Maria. Primul Papă care a venit aici în pelerinaj a fost Leon XIII.

IMG_0651

Între acest loc de pelerinaj și cele din Europa creștină nu e nicio diferență. Nu ți-ai da seama unde ești dacă nu ai vedea vizitatoare în ținută musulmană. Pentru musulmani, această locație are o semnificație la fel de importantă, pentru că ei consideră că Fecioara Maria este mama unuia dintre marii profeți ai Islamului, Isa Peygamber. Atmosfera este senină, liniștită, departe de orice tulburare.

vezi și: Casa din povești

Oameni și șoareci

Smintheion, 2018

De îndată ce am coborât de pe vapor în portul Geyikli, am luat-o spre sud, pe țărmul mării, în direcția Assos.

20181017_155130

Așa ne-am oprit în mica așezare Gulpinar din regiunea Troad, printre livezi de măslini, ca să vizităm unul dintre cele mai bine conservate sanctuare de pe țărmul turcesc al Egeei, nu departe de Troia.

IMG_0359

Templul lui Apollo îmi apare brusc în fața ochilor, imediat cum trec de poartă.

IMG_0353

Poate prea repede, nu sunt pregatită să intru atât de brusc în contact cu sacralitatea.

DSCN1879

Impunător, foarte bine conservat, ireal. Sanctuarul datează din secolul 2 î.Hr., a fost redescoperit în 1785, iar săpăturile din perimetrul său au început în 1980. Încă se lucrează.

DSCN1877

Faima i-a fost asigurată de menționarea sa în Iliada lui Homer, el însuși născut nu departe, în fosta Smirnă (azi Izmir).

DSCN1878

Cu o zi înainte văzusem Troia, iar templul de aici mă ajută să-mi imaginez și mai bine războiul troian. În antichitate, Apollo Smintheus era stăpânul șoriceilor și, de aceea, luptătorii caută sa-i atragă bunavointa ca să influențeze soarta conflictului, știind că șoarecii sunt înzestrați cu darul profeției.

DSCN1882

Construirea templului pe acest loc se datorează izvoarelor de apa termală. Astfel, atunci când oamenii consultau oracolul din sanctuar asupra unor operațiuni în desfășurare, aburul era raspunsul prin care vietățile de sub pamânt își manifestau puterea profetică.

IMG_0355

Episoade epopeice din Iliada se pot citi în decorațiunile murale din templu. Muzeul în care se pastreaza basoreliefurile este deschis doar ocazional, din cauza lucrărilor de reamenajare.

DSCN1884

Tot în perimetrul sanctuarului, pe spații vaste, vedem răsfirate și alte vestigii. Turul sitului este mai amplu decit credeam.

IMG_0361

Potecile sunt năpădite de ierburi care nu ne împiedică să facem o lungă plimbare până la încăperile băilor romane. Prima secțiune a băilor principale este alcătuită din patru încăperi.

DSCN1887

În partea de sus a zonei sacre se aflau rezervoare prevăzute să adune apa de izvor pentru rezerve.

DSCN1885

În schimb, arhitectura zonei de băi publice este unică. Specialiștii nu au identificat până acum un design similar nicăieri în altă parte. Toate încăperile prevăzute cu apă fierbinte, călduță, rece, piscina și salonul au fost executate după un proiect adaptat la spațiul natural care întrunește toate exigențele din zilele noastre.

IMG_0362

Baile secundare se află și mai departe, nu mai puțin fidele topografiei. Ceremonialul intrării în încăperile de băi (rece, călduț, fierbinte) urmează tradiția clasică. În schimb, lipsesc spațiile dedicate exercițiilor fizice, ca în alte băi romane.

20181017_154836

Exercițiul fiind plimbarea prin natură și cetate.

DSCN1880

20 de planuri pentru 2020

Călătoriile m-au ajutat întotdeauna, simplu și firesc, să trec peste eșecuri, să uit de neliniști, dezamăgiri, amărăciune și mi-au oferit cele mai complexe bogății spirituale. Orice ieșire din cotidianul securizat, previzibil și monoton înseamnă călătorie. Am ales pentru voi 20 de locuri pe care deja le-am vizitat, dar unde îmi doresc să revin și vi le propun ca să coloreze cu voioșie anul nou 2020.

DSCN3220

1.Abu Simbel, cel mai sudic oraș din Egipt, la 70 de kilometri de granița cu Sudanul. Aici se află două dintre templele egiptene salvate din apele Nilului. Ramses II și Nefertari sunt stăpânii domeniului. Înăuntru poți admira picturi și desene care datează din 1264 î.Hr. Vezi Căutătorii arcei pierdute

20180305_120336

2.Arucha, al doilea oraș ca mărime din Tanzania, centru de negoț prosper, punctul de pornire în expedițiile de explorare a parcurilor naturale Ngorongoro și Serengeti. Spațiu de convergență al energiilor descoperitoare, inconturnabil dacă porniți în safari. Nu pot uita mireasma plantațiilor de cafea. Vezi La poalele muntelui Kilimanjaro

20181017_090212

3.Bozkaada, o insulă turcească, fostă grecească, din apropierea strâmtorii Dardanele. Ideal de vizitat după 1 octombrie, pentru că vara e prea aglomerată. Pensiunea Amaranda Ada Evi a fost un popas de neuitat. Vezi Insula misterioasă

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

4.Cadiz, cel mai zâmbitor port la Atlantic, unde chiar și în miezul iernii te plimbi la cel putin 18 grade. Catedrală, muzee, taverne, bună dispoziție. Oamenii sunt cei mai primitori și binevoitori din întreaga Spanie.

DSCN5637

5.Chetumal, primul oraș mexican pe granița cu statul Belize. Am ajuns aici pe Ruta Puuc, în căutare de piramide ale vechilor mayași. La mică distanță, de câteva zeci de kilometri prin junglă, ajungi să le vezi pe cele mai ascunse și mai îndepărtate de civilizație și de turismul de masă. Iar orașul, în simplitatea lui, misterios și cosmopolit ca orice localitate de frontieră, are un farmec ieșit din comun.

20170206_153139

6.Chiang Mai, capitala ținutului de nord al Thailandei, vestit pentru calitatea gastronomiei. Socotit, de multe secole, și o capitală religioasă, profiți de posibilitatea de a medita în zeci de temple budiste, într-un decor demn de incrediblile povești exotice. Vezi Portocaliu

DSCN0724

7.Cracovia, vizitată după 20 de ani, de acest Crăciun. Motivul a fost, în primul rând, un pelerinaj la sanctuarul Divinei Milostiviri. Tihna luminoasă a bisericilor poloneze împodobite de sărbătoare mi-a răstălmăcit gândurile. Pentru cracovieni, 2019 a fost anul consacrării lor culinare, prin numirea urbei drept capitală gastronomică. Pe bună dreptate !

DSCN8078

8.Eindhoven, despre care statisticile atestă că e orașul cu cel mai ridicat IQ din lume. Nu mă mir, aici fiind sediul Philips. Ca în toată Olanda, spiritul flexibil și neconvențional îmi trezește la tot pasul curiozitate și uimire. Ca și cum ei se străduiesc să demonstreze, în permanență, că totul e posibil. Sau că ceva imposibil e mai ușor de realizat decât ceva greu. Academia Regală de Design influențează mult spiritul orașului. Am văzut multe, printre care și o biserică transformată în sală de sport.

20170503_151938

9.Izmir. Destul de greu am detectat orientalismul în înțeles turcesc. Imediat după aterizare, văzând prin aeroport panouri care făceau reclamă unui salon internațional de ulei de masline (ei zic ,,foar’’, adică ,,foire’’ pe franțuzește), ne-am repezit în parcul expozițional. Într-adevăr, se călca lumea-n picioare. Mi-am zis: nu mai apucăm, că o să li se termine uleiul, n-o să poată oferi atâtor mii de oameni. Cozi de sute de metri la diverse standuri, nu te puteai apropia. Am întrebat la informații și am aflat. Era târg de carte. Gigantic. Dar dacă te interesează o destinație eno-gastronomică, tot aici e locul. În poză, biserica Sf.Policarp. Vezi Izmir, un port la Mediterana

vara2015 450

10.Key Gardens, Londra. Deși m-am desfătat cu multe grădini botanice, mai cu seamă în Asia, cea londoneză m-a impresionat cel mai mult, la toate capitolele. Are chiar și un mic palat regal. De multă vreme visam să mă urc într-un copac, așa că amenajarea de pasarele prin care se oferă posibilitatea de a te cățăra în vârful arborilor mi-a mers la suflet. Nu-mi venea să mai cobor. Poți sta de dimineața și până la ora închiderii (și tot nu-i de-ajuns).

ian.2016 040

11.Lugano. Pastelat, dar impecabil de aseptic. Muzeul de artă, cuprinzător și variat, nouă arhitectură provocatoare pentru stilul conservator elvețian, străjuie malul lacului. Parcul orașului este un refugiu de aer curat, natură, liniște, eleganță.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

12.Modica, urbe de șarm din sudul Siciliei, cu imobile baroce și o primăvară neîntreruptă. Motivul pentru care m-am dus acolo e ciocolata locală, faimoasă, artizanală, savuroasă. Și exuberanța arhitecturală.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

13.Piazza Armerina, unde m-am minunat la situl cu bikini. Acest cătun silician e vestit în toată lumea pentru mozaicele sale romane păstrate intacte, care datează din antichitatea târzie. Originalitatea constă în caracterul lor atemporal. Crezi că sunt asamblate ieri. Cele mai admirate segmente înfățișează sportive îmbrăcate în bikini.

vara2015 179

14.Plymouth, în sudul Angliei, se bucură de o urbanizare arhitecturală de excepție. Fiecare pas îți dezvăluie o perspectivă nouă, o imagine cuceritoare, o surpriză. Fuziunea dintre nou și vechi, conservatorism și inovație a fost exersată magistral. Teribil de inspiratoare ca destinație design contemporan.

IMG_0344

15.Podgoria Marcillac, în regiunea franceză Aveyron, foarte aproape de abația de la Conques, celebră datorită vitraliilor realizate de Pierre Soulages. În drum, am descoperit un producător de vinuri bio, care s-au dovedit delicioase și sănătoase. Mi s-a explicat amănunțit procesul de producție, bazat doar pe operațiuni manuale și naturale. Buchetul vinului este profund și marcant, puternic și onctuos. O mare surpriză.

DSCN4065 (1)

16.San Cristobal de las Casas este un orășel pitoresc în regiunea Chiapas, Mexic. Aici se află cel mai mare și mai autentic târg de produse artizanale confecționate conform tradiției. Plantații de cafea și cacao se întind pe coastele montane din jur. La o distanță de câțiva kilometri, poți vizita sate tradiționale cu obiceiuri pre-hispanice. Ambianță șamanică, vindecătoare, euforizantă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

17.Santiago de Compostella. Nu știu cât de mult contează să parcurgi camino spaniol cu mașina, dar l-am făcut de două ori, iarna și vara. Aici nu vei vedea turiști, doar pelerini.

20180125_163721

18.Tanger, în marginea Marocului. Fiindcă am văzut de trei sau patru ori The sheltering sky al lui Bertolucci, a trebuit să debarc, tot cu vaporul, ca și ei, la Tanger. A meritat.

20160614_121808

19.Tesalonic mă împrospătează de fiecare dată ca și cum ar fi prima dată. E rar. Mă întremează această înaltă concentrație de energie spirituală. Fremătătoare. Aici e Grecia mea.

ian.2016 164

20.Treviso. Cu atâtea obiective faimoase în jur, acest mic oraș din nord-estul Italiei poate trece neobservat. Un centru miniatural străbatut de canale, un muzeu uimitor renovat, biserici pictate în culori suave și protectoare. Aici am văzut, lăsate pe bănci publice, cărți frumos ambalate în celofan, spre a fi preluate de la un cititor la altul, ca un mesaj încurajator de comunicare. Uneori, dintr-un oraș nu reții decât o privire sau un zâmbet.

Podgorii în Tracia (2)

Barbare, 2018

Traseul vinurilor trace m-a purtat spre sud de Tekirdag. Era octombrie, iar culoarea viilor se ruginea.

20181014_161741

Barbare este o podgorie reputată, cu producție integral ecologică, pe țărmul mării Marmara. Ai impresia ca via se termină chiar în mare. La intersecția unde era indicat că podgoria e la 1 kilometru, șoseaua nouă era încă în lucru și, evident, blocată. Stând opriți la intersecție și neștiind ce să facem, ne ajunge din urmă o altă mașină, care slalomează printre indicatoarele de blocaj, iar pasagerul ne face cu mâna să mergem după ei. Așa am făcut și, odată ajunși la podgorie, am constatat că nimerisem în toiul unei petreceri, o aniversare, după cum era decorat restaurantul.

20180926_111407

Optasem pentru o ofertă all-inclusiv, care cuprindea o degustare profesională de vinuri albe și roșii, o cină, mic-dejun și cazare. La sfârșitul după-amiezei am început degustarea care s-a lungit câteva ore. Am avut parte de o adevărată lecție de prezentare a producției de struguri și a vinurilor Barbare, cu istoria fiecărui vin, cu anecdote amuzante și comparații cu vinuri internaționale. Responsabilul cu această operațiune era din Istanbul, dar făcuse facultatea în Franța, unde locuise treizeci de ani și vorbea o franceză de Sorbona. În virtutea relațiilor de amiciție create cu viticultori francezi, soiurile cultivate în podgoria Barbare erau toate aduse de la Bordeaux și prelucrate după aceleași metode. Însă viticultorii turci au realizat combinații de soiuri Barbare într-un stil mai original decât francezii, amestecând nu doar soiuri diferite, dar și producții din ani diferiți, în proporții subtil calculate.

20181014_155158

Care e secretul reușitei lor într-un termen atât de scurt ? Spun scurt, pentru că cea mai veche butelie datează de numai unsprezece ani. Poziția strategică a parcelelor. Amplasarea viilor într-o zonă vântoasă, avantaj imens pentru că, după ploaie, via se usucă rapid, iar apa nu are timp să-i strice.

20181014_165335

Astfel, strugurii beneficiază din plin de ploaie, dar nu suferă prejudicii din cauza ei. Acolo, în acea regiune, ne-a spus viticultorul, s-a regretat mai mult ca oriunde expulzarea grecilor, pentru că ei dețineau secretele întreținerii viței-de-vie. Fiind creștini, consumau vin, în vreme ce musulmanii, cărora Islamul le interzice consumul de alcool, n-au știut ce să facă și au lăsat viile în paragină, provocând pierderi irecuperabile.

20181014_165217

Poveștile legate de acest subiect m-au impresionat mult. Evenimentul s-a întâmplat în 1923, când a avut loc marele schimb de populații între Grecia și Turcia, în virtutea unui acord semnat de cele două țări ca să asigure omogenizarea etnică. Un milion două sute cincizeci de mii de greci au trebuit să părăsească Turcia ca să se instaleze în Grecia, o țară necunoscută lor, de numai cinci milioane de locuitori, care nu-i voia. Ca revers al schimbului, șase sute de mii de turci au fost strămutați într-o țară de douăsprezece milioane de locuitori, cât număra Turcia pe vremea aceea. Într-o carte pe acest subiect, Yașar Kemal povestește cum reacționează oamenii simpli confruntați cu această situație de destin.

20181014_160923

Podgoria este autorizată să poarte denumirea ,,Château”. Interlocutorul nostru ne-a explicat și de ce. Ei produc vinul cu strugurii culeși de pe propria vie și, imediat ce culegătorii își termină treaba, strugurii sunt transportați, în doar câteva minute, de la vie la utilajele de stors, iar prelucrarea are loc rapid. Orice podgorie care își prelucrează vinul cu propriii struguri, în locul unde crește via, are dreptul la denumirea de Château. Când strugurii vin mai de departe, savoarea li se alterează pe drum, iar calitatea vinului scade.

20181014_165313

Am apreciat că, în vânzoleala și aglomerația care era în saloanele din întreg complexul (de mare întindere), personalul s-a ocupat de noi cu adevărat profesionist. Toată experiența a fost la superlativ.

20181014_174303

Bucătăria de la podgorie este de nota zece, cu produse naturale și savuroase, atât la cină cât și la micul dejun pantagruelic, – o risipă un pic decadentă, tipic turcească.

Octombrie

Gelibolu, 2018

Punct de importanță strategică maximă între două continente și trei mări, strâmtoarea Dardanele a atras invidia multor nații care voiau să aibă control comercial asupra transportului maritim în Levant.

DSCN1754

Lupta pentru supremație i-a implicat pe greci, perși, bizantini, otomani, ruși, dar și pe vest-europeni. Traficul maritim care folosește astăzi această rută este impresionant.

DSCN1750

Am petrecut o zi la Gelibolu, un mic port romantic la Dardanele, la porțile Europei, înainte de a traversa pe malul asiatic.

20181015_180421

 

Grecii au întemeiat această așezare în secolul 5 (î.Hr.), dându-i numele Kallipoli (oraș frumos).

20181015_174158.jpg

Împăratul bizantin Iustinian I l-a fortificat, iar în 1204, după cea de-a patra cruciadă, orașul a trecut sub control venețian și a primit numele Gallipoli. După căderea Constantinopolului (1453), otomanii i-au schimbat pentru a treia oară numele și destinul.

20181015_180732

Ca în orice port, comerțul este înfloritor.

20181015_174917

Prăvalii îmbietoare, standuri, vitrine prospere, belșug. Marfa dă pe dinafară, – pe o parte și pe alta a străduțelor istorice, – tot ce-ți poftește inima!

20181015_174946

Locul ideal de făcut cumpărături. Am apreciat că vânzătorii nu sunt insistenți, nu încearcă să te ademenească.

20181015_180557

Am constatat că oferta s-a dovedit foarte corectă la preț, comparând și cu alte orașe.

20181015_184000

 

Centrul, deși mic, este foarte pitoresc, o imagine balcanică fremătând de energii. Te ia pe sus, oricât de moleșit ai fi. Un oraș anti-depresie.

20181015_174840-e1572687598235.jpg

Chiar și doar scriind despre el, după șapte luni, mi se reîncarcă bateriile, cu gândul că voi reveni ca să petrec mai mult timp aici.

20181015_175334

Gelibolu este și locul de baștină al marelui navigator, amiral, geograf, cartograf Piri Reis, care a realizat, în secolul 16, prima hartă otomană a lumii noi.

20181015_180920.jpg

Am rezervat pentru cină, prin recepția hotelului, o masă cu vedere marină la Ilhan Restaurant, chiar în port.

20181015_183928

Am apreciat calitatea și varietatea peștelui proaspăt, printre care tonul pescuit local.

20181015_180543

Se întunecase de mult când am pornit spre hotel, aflat la periferie, tot oprindu-ne pe drum să mai cumpărăm una-alta. Însă, oricât de târziu străbați bulevardele pe jos, te simți în absolută siguranță pentru că orașul, având importanță strategică, este bine supravegheat. De-a lungul soselei care mărginește țărmul se înșiruie instituții diverse, unele dintre ele cazărmi și depozite militare înființate de pe vremea împăratului Iustinian I, ca să stocheze grâne și vin din atât de îmbelșugata regiune.

20181015_175855.jpg

 

Marea, în octombrie, e un pic rece pentru scăldat. Dar dimineața devreme, o plimbare pe plajă, în aerul iodat, sună a paradis.

20181015_155324

De la Gelibolu, pe partea europeană a Dardanelelor, am traversat cu un ferry în portul Lapseki, pe partea asiatică. Am admirat doar din exterior citadela Cimenlik, care a jucat un rol important la căderea Constantinopolului.

20181015_142324.jpg

Apoi, din portul Geyikli, am luat un alt ferry spre insula Bozcaada, aflată la doar jumătate de oră de continent.

DSCN1756

Ambianța pe vapoarele turcești de linie este confortabilă și prietenoasă. Vapoarele păreau nou-nouțe și de o curățenie ireproșabilă.

20181016_103137

Tarifele traversării pentru pasageri+mașină sunt accesibile, iar localnicii, foarte comunicativi, cu un adevărat simț al ospitalității, te îndrumă binevoitori dacă te simți dezorientat.

DSCN1753

Locul în care te îndrăgostești irevocabil, pentru totdeauna, de Turcia.

 

Insula misterioasă

Bozcaada, 2018

Periplul în apele Turciei mă poartă pe o insulă cu o amplă reputație gastronomică, de care am luat cunoștință din filmul The Turkish Way. Cu lux de amanunte, aici e relatată vizita celebrilor bucătari spanioli, frații Roca, în Turcia, ca să se inspire din bogata tradiție culinară de origine otomană.

20181016_183820.jpg

Am mai aflat, ulterior, că insula găzduiește anual un festival de film documentar ecologic.

20181017_121027Am debarcat în insula Bozcaada (se pronunță Bojada) după o foarte scurtă traversare, de o jumătate de oră, cu un vapor pe care ne-am urcat, cu mașină cu tot, în micul port Geyikli. 20181017_122927.jpg

La sosire, ești un pic dezorientat, pentru că nimerești direct într-un orașel istoric unde, în centru, circulația cu mașina e interzisă, străzile fiind pietonale și foarte înguste.

20181016_184100.jpg

Ne-am putut strecura, totuși, până aproape de hotel. Proprietarul ne aștepta la colțul străzii, știa că sosim cu acel vapor, așa cum orice gazdă își asteaptă musafirii, ca la noi, în Oltenia. Am descărcat bagajele, apoi am parcat mașina în afara spațiului istoric, la cinci minute pe jos de hotel, pe o străduță laterală.

20181016_184430

Mi se părea că am pătruns direct în romanul scriitorului turc Yachar Kemal, despre o mică insulă de unde grecii au fost expulzați în 1923.

20181016_183842.jpg

Aveam indicii la tot pasul.

20181017_102730.jpg

Micul hotel pe care îl rezervasem se numea Amaranda Ada Evi și era amenajat într-o casă tradițională.

20181017_090216-e1554324570845.jpg

Mobilierul era vechi, elegant, camerele decorate predominant în alb, spațioase, minimaliste și foarte curate.

20181017_090255-e1554324611415.jpg

Toate se aflau la etaj, unele cu terasă și vedere la castel, biserica ortodoxă sau moschei.

20181017_094612.jpg

La sosire, ni s-a oferit o cafeluță la ibric, apă rece și rahat de trandafiri.

20181017_090212.jpg

Dar nu gestul standard de curtoazie contează, ci plăcerea pe care o resimți când primești ceva din suflet.

20181016_185438

Cât timp ne-am sorbit cafeaua care era binevenită la acea oră a după-amiezei, gazda noastră ne-a dat informații despre obiective istorice (pe insulă și pe continent, în zona portului unde urma să ne întoarcem), localuri, plimbări, traseul de jogging, podgorii, specialități culinare, ca să știm cum să ne facem programul.

20181017_090157.jpg

Am aflat, printre altele, că scăldatul e doar pentru cei curajoși: vara, apa abia că atinge 21 de grade și iarna doar 16 grade.

20181016_184212.jpg

Eram la jumătatea lui octombrie și acum apa era deja rece dar, la mijlocul zilei, se făceau spre 22 de grade.

20181016_185119

Am prins sezonul de kaki, pomii erau încărcați.

20181017_102525.jpg

Seara, am cinat afară, pe o terasă pe trotuar, la restaurantul Sandal (înseamnă scaun).

20181016_190607

Oferta lor de gustări reci cuprindea câteva zeci de varietăți, din care am degustat vreo 20 de meze-uri tipic insulare și evident, pește proaspăt de mai multe soiuri, la gratar, alături de un vin produs în podgoriile insulei.

20181016_184951

A doua zi, soția proprietarului ne-a pregatit micul dejun în bucătărie ca acasă, chiar în fața noastră. Plăcinte prăjite la tigaie cu brânză sărată și o omletă pufoasă. Nu era nimic făcut dinainte, in afară de dulcețuri și brânzeturi, câte trei-patru feluri diferite. Toate erau produse locale, naturale. Printre acestea, am degustat și specialitatea insulei, dulceața de flori de mac, subtilă și fin parfumată. După ce am înfulecat micul dejun, stapâna casei ne-a preparat, conform tradiției, o delicioasă cafea turcească pe terasa plină de vegetație și miresmuri de plante în pragul toamnei. Un mic paradis.

20181017_090127.jpg

Sunteți obișnuiți să vă faceti cumpăraturi la Milano și Paris ? Înseamnă că n-ați văzut târgul țărănesc din Bozcaada. Localnicii aduc tricotaje hand made din lână de foarte bună calitate și confecții de modă turcească. Batice, șalvari, de forme și culori unice. La alte standuri, produse agricole de sezon, măsline și ulei de măsline de fermă, nefiltrat. Tocmai începuse sezonul mandarinelor.

20181017_103204

Ierburi înmiresmate de munte din care se prepară un ceai răcoritor și energizant.

DSCN9880

Savuros. Mă opresc aici, nu vă dezvălui chiar tot. După un lung tur de cumpărături, am huzurit la o cafea turcească sub platanul imens din mijlocul satului.

20181017_103233

De la magazinul podgoriei Corvus, chiar în centru, am achiziționat o altă specialitate locală, vinul prelucrat dintr-un soi unic de struguri care, de sute de ani, se cultivă pe mici suprafețe aproape de țărmul mării.

20181017_123918

Acum știu, Bozcaada e insula mea secretă.

Degustare de sezon: boabe de proumb fiert, servite într-un pahărel, cu lingurița, asezonate cu miere și smântână sau unt.

Lectură de drum:

Yachar Kemal, Regarde donc l’Euphrate charrier le sang

Zeus în exil

Bergama, 2017

Înainte de a citi textul de mai jos, recomand să arunci o privire pe postarea Bergama, orașul dintre două cetăți.

***

Din Bergama, orășelul dintre Asclepion și Pergamul antic, pornești într-o urcare șerpuită cu mașina spre unul dintre cele mai cunoscute situri din lume, aflat în patrimoniul mondial UNESCO.

20170501_115005

Odată ajuns la intrarea în perimetrul săpăturilor arheologice, urmează un lung traseu pe jos, în interiorul sitului întins pe o suprafață generoasă.

20170501_125811

Construit la înălțime, e mult mai răcoare decât la Asclepion, fapt destul de frecvent în cazul siturilor amplasate la altitudine, chiar și vara. Zona vizitabilă e foarte bine amenajată, ușor de parcurs, pe o alee de lemn construită de jur-împrejur, cu vizibilitate maximă la toate elementele de arhitectură și la peisaj.

20170501_120602

Recomand să parcurgi calea sacră și să te oprești să admiri templul Atenei, templul lui Traian construit de către fiul său Hadrian, precum și teatrul imens cu ale sale 78 de gradene vertiginos de abrupte, dispuse aproape pe verticală.

20170501_120335

Din păcate, marele altar al lui Zeus nu se mai află aici, pentru că a fost demontat piatră cu piatră de către arheologii germani și reconstruit la Berlin, în Muzeul Pergamonului.

20170501_123404

Însă vraja și măreția spațiului larg, panoramic, nu le-au putut strămuta. Ele sunt intacte, aici, pe culmi.

20170501_123934

Pergamul a fost un oraș prosper, pentru că aici s-a inventat pergamentul, în contextul în care, la un moment dat, faraonul a interzis exportul de papirus din Egipt, pentru că biblioteca din Pergam rivaliza cu biblioteca din Alexandria, ca număr de volume, – patru sute de mii ! – și îi era teamă să nu-i depășească faima.

20170501_120306

Însă, după incendiul care a devastat biblioteca din Alexandria, Iulius Cezar a dat dispoziție ca o parte din cărțile din Pergam să fie trimise în Egipt, încercând să reconstituie fondul de carte al bibliotecii înghițite de flăcări.

20170501_123849

Zeii așa au hotărât, se pare, ca Pergamului să i se confiște, pe rând, cărțile și altarul.

20170501_124406

Farmecul discret al unui burg

Manisa, 2017

Eram curioasă să văd cum arată orașe turcești banale, fără atracții turistice acaparatoare, care le falsifică și le cosmetizează adevăratul chip.

20170503_090715.jpg

Fiind în drum spre anticul Sardes, am hotărât să facem o scurtă escală de o oră-două și să aruncăm o privire în Manisa, un oraș de talie medie (raportat la Turcia). N-a fost greu să găsim loc de parcare, ținând cont că încă nu era sezon de vârf.

20170503_085736

Ne-am oprit în centrul istoric și am vizitat moscheea (arhitectul ei a fost celebrul Sinan) și muzeul de istorie local, amplasat chiar în complexul moscheii.

20170503_085638

În Turcia, în moschei, se pot vizita pretutindeni medresa (școala religioasă) și imaretul (adăpostul săracilor), cele două componente de bază ale lăcașelor de cult musulmane.

20170503_090142

Ca și arhitectură interioară, intimă și primitoare, muzeul îți dă o stare de liniște. Era acea solemnitate a așezămintelor religioase.

20170503_090205

Și cred că este foarte nimerit să combini cele două componente spirituale, pentru că ele se reunesc oricum atunci când contemplăm o imagine religioasă ori una de civilizație străveche.

20170503_085526.jpg

Tot acolo, în îndepărtare, ajungem cu gândul.

20170503_090237

Nu erau alți vizitatori, deși aveai multe de văzut, în special obiecte și reconstituiri de tradiție otomană.

20170503_090851

Din mașină am văzut și piața principală a orașului, cu statuia sultanului Murah III în centru.

20170503_092711

Am aflat de un localnic că pe bulevardul principal al orașului se organizează săptămânal un mare târg popular de încălțăminte regional, în care poți achiziționa producții locale turcești.

Podgorii în Tracia (1)

Arcadia, 2017

Intrarea în Turcia dinspre Bulgaria, pe un drum secundar. La micul punct de trecere a frontierei de la Lesovo, ne aflam doar o singură mașină și am trecut destul de repede prin toate etapele controlului. Deși traversăm o frontieră între două țări de pe două continente diferite, cu religii distincte, sentimentul nu se schimbă. Rămânem în Tracia, regiunea care se întinde pe zone cuprinse în trei țări: sud-estul Bulgariei, nord-vestul Turciei și nord-estul Greciei. Tracia nu este o regiune banală. Ai multe de văzut/privit aici, iar toamna oferă un farmec somptuos culorilor naturii.

20180926_111407.jpg

Tracia este cunoscută mai cu seamă datorită vinurilor sale, dar să nu trecem cu vederea celelalte produse, cum ar fi varietatea de brânzeturi care se produc aici.

20171010_153612

Pe autostrada care leagă Edirne de Istanbul, se află una dintre cele mai apreciate podgorii, Arcadia, cu zeci de premii la activ câștigate în concursuri internaționale pentru calitatea vinului. Este prima pe care o vizitez în această regiune. Are un nume cu rezonanță îndepartată, ce evocă natura la vârsta ei de aur. Nu e de mirare că turcii se laudă că Dionysos se trage din partea locului.

20180927_132757

Podgoria, cu hotel și restaurant, este foarte greu accesibilă, soseaua fiind doar parțial asfaltată. Nu existau nici indicatoare. Îți dai seama ușor că este foarte puțin turistică. Vinurile de acolo se produc în serie limitată, sunt artizanale, prelucrate prin procedee mecanice, manuale, ecologice. Vinul produs acolo nu se gasește în mod normal în comerț. La momentul vizitei noastre, nu aveau în ofertă posibilitatea de a face o degustare cu prezentare profesională. Am luat doar cina, cu produse un pic improvizate și micul dejun, copios.

20171011_083000

Hotelul și restaurantul din incinta podgoriei sunt decorate în stil minimal, dar nu există posibilitatea de a merge pe jos prin preajmă, să vezi via, de exemplu. Proprietatea este înconjurată de livezi fructifere, iar viile se află mult mai departe.

20171010_190847

M-am mulțumit să admir un minunat apus de octombrie deasupra viilor trace.