Lumini și umbre

Bangkok, 2017

Despre spioni, se spune că preferă fie compania unei femei de calitate, fie a altor spioni de același nivel. Dar cea mai mare parte a timpului cât nu sunt în acțiune și-o petrec în singurătatea cărților.

20170214_153011

Cu surprindere am dibuit, în plin cartier de afaceri, o locuință thai care a scăpat neatinsă de acțiunile imobiliare globalizante din Bangkok. Nu întâmplător.

20170214_143052

Casa lui Jim Thompson, o construcție tradițională integral construită în teck, te transpune în Indochina din legende și filme. Se poate vizita doar cu ghid și cele mai frecvente sunt grupurile de limbă franceză și engleză, așa că am avut de așteptat maximum jumătate de oră până la unul dintre ele.

20170214_155949.jpg

Proprietarul a fost un cetățean american venit în Thailanda în 1945 cu ambiția de la relansa industria mătăsii, aflată în declin în fața concurenței mătăsii chinezești și a invaziei materialelor sintetice. În 1967, a plecat singur într-o vacanță în Malaezia, unde a dispărut brusc și misterios. Se spune că, în realitate, ar fi fost implicat în activități de spionaj, însă nimeni nu s-a hazardat să aprofundeze cercetările. A preferat ca reședința sa principală să fie o desăvârșită oază de liniște. Toată ambianța a fost gândită și proiectată ca un fel de refugiu de meditație.

20170214_152954

 

Farmecul trecutului contrastează radical cu amploarea clădirilor din beton impersonale aflate de jur-împrejur, dar contrastul dintre ele are farmec și dinamică. În vecinatate se mai află câteva mici hoteluri, cafenele și pravălii modeste.

20170214_155917

Luxurianta grădină tropicală mi-au oferit umbră și răcoarea apei după ore întregi de mers pe jos. Zeci de plante opulente și tot atâtea nuanțe de verde îți relaxează ochii.

20170214_153325

Jim Thompson a construit casa prin fuziunea a șase locuințe mai mici de pe aceeași stradă, pentru că avea nevoie de un spațiu generos pentru colecția sa de obiecte de artă din Asia de sud-est.

20170214_155503

Exact ca într-un muzeu amenajat intim, aici vezi capodopere: sculpturi birmane, porțelane chinezești din dinastia Ming, prețioase hărți ale Siamului din secolul 18. În sufragerie, o masă de mah-jong cu sigiliul lui Rama IX, iar în bucătărie o serie de ceramică Bencharong.

20170214_153116

Americanul trăia după obiceiuri thai. La ușă erau amplasate panouri de jataka menite să împiedice spiritele rele, care se deplasează doar în linie dreaptă, să pătrundă în casă. Invitații, în trecut, soseau cu ambarcațiunuile pe canalul care mărginea grădina și erau primiți de pe ponton direct în salonul mobilat elegant cu mobilă chinezească din secolul19. Mai mult ca oriunde, porțile visului ți se deschid aici spre fast și eleganță.

20170214_153151

Din păcate, nu toate încăperile sunt vizitabile și prin unele dintre ele se trece mult prea repede, ca să poată fi accesate de cât mai multe grupuri, dar merită să faci acest tur.

20170214_155744.jpg

În grădină se mai află o cafenea și un magazin cu obiecte de artă și comerciale variate.

Lectură de drum:

John le Carré, The Honourable Schoolboy

Wat Pho

Bangkok, 2017

Mergând mult pe jos prin Bangkok, am intrat în zeci de temple budiste.

20170215_093552.jpg

Unele sunt gratuite, la altele se plătește bilet de intrare, al cărui preț variază în raport cu importanța lor istorică. În unele intram doar ca să mă așez la umbră, să mănânc, să mă răcoresc. Toate dispun de toalete curate, fapt deloc de neglijat într-o țară cu riscuri alimentare.

20170215_104739

Fiecare templu are câte un element distinctiv special, care îi conferă un plus de sacralitate.

20170215_101828.jpg

Oamenii merg acolo să se roage, să aștepte un miracol, să găsească putere, să reflecteze. Ritualul este identic, te descalți, intri discret, te așezi pe jos. Ce se întâmplă după aceea veți vedea, e păcat să vă spun chiar totul.

20170215_104356

Printre acestea, Wat Pho, cel mai vechi și mai mare templu din Thailanda, în care funcționează o universitate religioasă, o școală medicală și un institut de masaje tradiționale, este azi cea mai amplă instituție de învățământ din Bangkok. Înconjurat de ziduri albe, are șaisprezece porți, dar numai două sunt deschise.

20170215_094903.jpg

Complexul actual adăpostește și trei sute de calugări buddhiști. Sanctuarul original datează din sec.16, dar a fost extins pe măsură ce i-a mers vestea.

20170215_094801

Pe pereții clădirilor sunt pictate inscripții cu rol pedagogic din domenii variate: arta războiului, arheologie, arhitectură, literatură, astrologie, farmacie. Pe margine vedem înșirate statuete de ermiți în diverse atitudini și poziții de yoga.

20170215_101020

Într-un spațiu special, statuia lui Buddha întins, de patruzeci și șase de metri, acoperită cu foiță de aur, este nucleul sacru. Pe fața lui poți citi semnele ca a atins paranirvana. Surâsul și seninătatea sa au harul de a alunga demonii. O decorațiune rară deslușim pe talpa picioarelor, sub forma unor incrustații de sidef, reprezentând o sută opt caractere ce-l disting pe Buddha de muritorii de rând.

20170215_094215

Am intrat în toate grădinile interioare, fiecare cu o amenajare geometrică de vegetație care parcă îți ordonează chiar și gândurile. Zăbovesc în pavilionul chinezesc, cel mai bogat dintre toate, cu un copac sacru în centrul său.

20170215_100836.jpg

Sanctuarul decorat cu porțelanuri conține în interior biblioteci vechi cu manuscrise și documente rare.

20170215_100516.jpg

Exuberanța mausoleelor care adăpostesc relicve mă surprinde, m-aș fi așteptat să fie mai austere.

20170215_100458.jpg

Ornamentația multicoloră este un concept care-i definește pe thailandezi, iar pe noi, pe vizatorii de departe, ne înfrumusețează pe dinăuntru. Toată dantelăria aurită pe care o văd este confecționată din lemn.

20170215_100651

Basoreliefuri și picturi murale reproduc imagini din natură, frunziș, păsări, toate fiind reprezentări ale sufletului, în diversele forme în care ne place să ni-l imaginăm.

20170215_102002

Majoritatea statuilor provin din situri istorice care, în trecut, au fost capitale de regat (Ayutthaya, Sukhotai), aduse în acest templu pe măsură ce noua capitală s-a dezvoltat aici.

20170215_093934

Lectură de drum:

Michèle Jullian, Théâtre d’ombres

Khao San Road

2017

O călătorie în Indochina, sau măcar într-un sector al ei, presupune o escală pe Khao San Road.

20170219_152107

Un mister șamanic învăluie această stradă legendară din Bangkok considerată, la sfârșitul secolului 19, ca punct de convergență al călătorilor de cursă lungă veniți de la Kabul, Hong Kong, Singapore.

20170219_145205

Își dădeau întâlnire aici, pe această stradă care funcționa ca un off-shore, pentru schimb sau vânzare de mărfuri și informații.

20170219_150235

Reputația ei a fost construită de comerțul cu opium, spioni, falsificatori de pașapoarte, racolatori.

20170219_145349.jpg

Anonimatul e absolut, confidențialitatea e totală.

20170219_145222

Pe ambele laturi ale străzii se înșiruie cafenele, hoteluri și pensiuni, saloane de masaj, magazine de suveniruri, bordeluri, agenții de turism, restaurante în care se manâncă insecte și scorpioni.

20170219_150909

Totul este mult mai ieftin decât în alte zone din Bangkok. Nu-ți ia prea mult timp să te plimbi dus-întors de la un capăt la altul, pentru că strada are doar cinci sute de metri.

20170219_150442

Mi s-a părut că intuiesc o vagă asemănare cu străzile din Amsterdam, aceleași figuri indiferente, tolerante, răbdătoare. Animația boemă la care te-ai fi așteptat nu se extinde în tot cartierul, vei vedea că străzile din vecinătate sunt liniștite și burgheze.

20170219_150100

Eu am văzut-o într-o duminică după-masă cu aer laptos și îmbibat de plictiseală. Erau doar turiști occidentali sau călători plutind într-o amorțeală molipsitoare.

20170219_145127

În toiul zilei, atmosfera era letargică. Strada se trezește abia seara târziu.

Lectură de drum:

John le Carré, The Honourable Schoolboy

Capitală în Siam

Ayutthaya, 2017

Pentru călătorul aflat câteva zile la Bangkok, o scurtă ieșire din oraș este binevenită. În primul rând, te deconectezi de ritmul trepidant al metropolei, scapi de poluarea circulației și ai ocazia să cunoști fosta capitală din vechiul regat al Siamului. Din nou, trebuie să ținem cont că se impune un dress code. Monumentele de importanță națională se vizitează într-o ținută vestimentară respectuoasă.

20170216_114647

Ayutthaya este in patrimoniul UNESCO și beneficiază de o amplasare geografică remarcabilă, pe o insulă artificială, înconjurată de trei râuri care se reunesc.

20170216_114039

Templele și pagodele pe care le putem contempla azi s-au edificat în secolele 13-14 și specialiștii în istoria Siamului pot descifra clar evoluția stilurilor.

20170216_120306

Capitala a atins apogeul în secolul 17, secolul Luminilor europene, când aici existau deja cinci sute de temple cu acoperiș de aur. Chiar și Regele-Soare, Louis XIV, a trimis un ambasador aici și, în contrapartidă, siamezii au trimis și ei unul la Versailles.

20170216_114346

Templele sunt răsfirate prin tot orașul, dar cele mai faimoase și bine conservate se află în parcul în care se pot vedea copaci venerabili de banian. Thailandezii au un concept foarte generos asupra confortului și pun la dispoziția turiștilor o varietate impresionantă de mijloace. Pe toată întinderea acestui parc istoric, se circulă cu bicicleta, cu tuk-tuk, cu vaporașul și cu mașina.

20170216_115552

Unele dintre templele de aici au fost mănăstiri care au adăpostit comori, lăzi întregi de aur, pietre prețioase și bijuterii. Acesta e motivul pentru care orașul a fost atât de râvnit.

20170216_120157

Obiectivul cel mai fotografiat era un banian uriaș, având la radăcină capul lui Buddha, strâns în încrengătura ramificațiilor vegetale.

20170216_114310

Am regretat că excursia a fost planificată doar pentru un interval de timp atât de scurt, -câteva ore. Cred că merită să petreci și noaptea acolo, mai ales că, în Thailanda, templele sunt luminate ca-n povești și se pot vizita by night.

20170216_112136

Muzeul național este celebru în toată lumea datorită exponatelor rarissime și merită să arunci o privire. Clădirea are o arhitectură interioară foarte zen.

20170216_123510.jpg

Obiectele sunt aranjate cu multă pricepere, ca să permită vederi din mai multe perspective, unele chiar surprinzătoare.

20170216_123545-e1550642126831.jpg

În apropiere, se află un foarte pitoresc templu chinezesc, unde chiar am asistat la un mic eveniment.

20170216_110244

O credincioasă venise să mulțumească pentru îndeplinirea dorințelor, într-un spectacol solo de cântec și dans. Curioși, am stat câteva minute și mi s-a părut foarte decent, chiar dacă era o chestiune pur personală și intimă.

20170216_112437

Interpreta executa mișcări lente, ample, nu se agita prea mult, era un adevărat ceremonial. Mi-a plăcut ideea.

20170216_110958.jpg

În acele zile, chinezii sărbătoreau intrarea în anul Cocoșului.

 

Lumina verde a junglei

Khao Yai, 2017

20170211_180535

După o pană de motor cu masina în mijlocul unui cătun thailandez, ajungem seara târziu la Khao Yai, un fel de stațiune in liziera parcului national unde turistii vin ca sa vadă elefanți sau chiar tigri, iar thailandezii rezidenți în Bangkok vin să ia aer.

20170212_064121

Vorba vine, pentru că parcul, aflat în patromoniul mondial UNESCO, este traversat parțial, în sus și în jos, de autoturisme. Localnicii îl folosesc ca scurtătură pe drumul de Bangkok, taxa de intrare fiind foarte mică. Însă rezervația protejată se întinde peste dealuri, munți, platouri, stânci pe o suprafață de 2.172 de kilometri pătrați.

20170212_064152.jpg

Ideal ar fi să străbați acest parc în timpul sezonului uscat din Thailanda, între noiembrie-mai.

20170212_113017.jpg

Deși ti se impune să iei măsuri de precauție ca să cooperezi cu vietățile junglei, e simplu să-ți dai seama că avem de-a face cu o junglă de tip urban, în care, pe un traseu de o zi, vizitatorii nu erau echipați cu nimic special.

20170212_131708

Nu riști nimic atâta vreme cât nu te îndepărtezi de potecă. În special turiștii occidentali erau însoțiti de un ghid, în schimb localnicii erau mai mult ieșiți la un picnic, ca să evadeze din poluatul Bangkok.

20170212_113547.jpg

Se spune că aici trăiesc peste trei sute de specii de păsări și animale sălbatice, dar fluxul turiștilor e incredibil de mare, – imaginează-ți o sâmbătă seara pe Champs-Elysées! – astfel că viețuitoarele junglei se îndepărtează cât pot de mult spre interiorul oceanului de vegetație.

20170212_115204

De la hotel, am mers cu un mic jeep, cu șofer și o domnișoară ghid thailandeză foarte competentă, care ne-a însoțit de la 8 dimineața până la ora 18.

20170212_122138.jpg

Surpriza a fost că masa de prânz am luat-o chiar în inima junglei, lângă un mic pârâu, toate felurile fiind gătite în casă, de către sora șoferului.

20170212_133921

Totul impecabil de curat și delicios.

20170212_133850

Am avut un singur incident, în momentul când șoferul a instalat cortul de picnic, vreo 6-7 maimuțe ne-au înconjurat ca la un semnal.

20170212_133606

Înțelegeau ce se petrece și voiau să ia parte la ospăț. Însă, după ce am intrat sub pânza care acoperea masa și scăunelele pliante, toată lumea și-a văzut de treabă. Totuși, soferul a rămas în apropiere de cort cu un băț în mână, pentru orice eventualitate.

20170212_124803

Am parcurs două trasee, înainte de masă și după, interval în care am coborât la stânca unde Leonardo di Caprio a filmat The Beach, punctul de maximă atracție din parc.

20170212_142439

Partea a doua a excursiei a fost parțial cu mașina, până pe înălțimile munților, la o altitudine de peste o mie de metri. Acolo era costruită o promenadă pe scânduri, care traversează râuri, vegetație înaltă, tot felul de plante care ar putea constitui obstacole serioase dacă ai fi pe jos.

20170212_153144

Abia în acel loc izolat, privind de pe înălțimi, îți dai seama cu adevărat ce înseamnă jungla.

Fuziuni

Bang Pa-In, 2017

În sejurul bangkokian de cinci zile, am făcut o excursie în afara capitalei, să vizitez obiectivele din apropiere.

20170216_094040

Situat la o distanță de 50 de kilometri de Bangkok, palatul regal de vară de la Bang Pa-In a fost construit în secolul 17 după rețeța momentului (vezi Versailles). Erau la modă construcțiile cât mai impunătoare și mai impresionante, dar nu prin originalitate, pentru că liderii acelor vremuri nu ezitau să se copieze unii pe alții. După aglomerația din Bangkok, lasă-te surprins de liniștea și curățenia de aici.

20170216_102450

Așadar, acest palat de vară este o concentrație internațională de stiluri arhitecturale. Palatul este funcțional și azi, pentru ceremonii oficiale. Ca turist, codul vestimentar este foarte strict. Deși eram în pantaloni lungi, la intrare mi s-a impus să îmbrac și o fustă lungă. Și, evident, trebuie să te descalți peste tot.

20170216_102720Regele a ales un teren amplasat pe malul fluviului Chao Phraya, unde se află o mică insulă pe care a construit templul palatului, în mod paradoxal de inspirație gotică. Dar ciudățeniile nu se opresc aici. Tot pe malul apei se află un vast hol de recepții, cu niște arcade frumos proporționate, construcție de inspirație rusească din epoca imperială.

20170216_102803De jur-împrejur, numeroși arbori de mango, fructul local cel mai raspândit, din care am consumat, în cele două săptămâni cât am circulat prin Thailanda, șapte-opt varietăți.

 

20170216_094059Prin această pădure de arbori mango, printr-o galerie ferită de privirile curioșilor, femeile din haremul regelui beneficiau de un pasaj privat ca să poată avea acces la grădină.

20170216_094103

În zare văd cum se profilează un minaret. Este observatorul astronomic.

20170216_100032

Am vizitat în interior și pavilionul chinezesc, reprezentând copia unui monument pe care bogații negustori chinezi l-au oferit familiei regale thailandeze. La parter, tavanul sălii tronului este împodobit cu ornamente în relief, iar la etaj se află apartamentele regale.

20170216_100509Promenada se încheie cu un pod venețian, care duce spre memorialul ridicat în omagiul primei soții a regelui. Ea a dispărut într-o situație tragică. S-a înecat în fluviu alături de fiicele sale. Din cauza faptului că protocolul interzicea să atingi o persoană din familia regală, nici unul dintre servitori nu a îndrăznit să întindă mâna și să le salveze.

20170216_093706.jpg

 

 

Bangkok pe apă

Chao Phraya, 2017

O parte din farmecul unui oraș este datorat apei care îl traversează.

20170216_183239

M-au convins de acest lucru Sena la Paris, Tamisa la Londra, la Budapesta, regină este Dunarea, iar la New Orleans, misteriosul Mississippi.

Cu nimic mai prejos decât cele enumerate, fluviul Chao Phraya străbate Thailanda pe 352 de kilometri, irigând terenuri cultivate cu orezării, pentru a se varsa în golful Siam în apropiere de Bangkok.

20170213_160927

Pe malurile lui, în toate ținuturile pe care le traversează, sunt construite case de lemn tradiționale cu fundație pe piloți. În Bangkok, fluviul șerpuiește elegant, conturând granița între zgârie-norii megalopolei și farmecul liniștit al cartierului vechi, cu o ambianță mult mai tradițională, cu straduțe si canale discrete. Bangkok, care în trecut a fost o așezare lacustră, a prins viață pe malurile fluviului.

20170215_154723

În fiecare dimineață, săream în vaporașul local, care deservește fiecare stație și coboram acolo unde era localizată destinația principală. Este cel mai practic, mai rapid și mai ieftin mijloc de transport, chiar cel mai pitoresc, pentru că de pe apă ai și o vedere de ansamblu asupra peisajului citadin, dar și în detaliu.

20170213_134104

Ai acces la partea nevăzută (din stradă) a locuințelor, vezi culoarea orașului, localnicii. Deși, la drept vorbind, toți turiștii aplică aceeasi strategie, așa că auzi în jurul tău cel mai mult vorbindu-se engleza americană, franceza, spaniola, italiana. Turiștii privesc cu o îngăduință amuzată cum se agită thailandezii, iar ei ne ignoră complet.

20170213_160356

Biletul se cumpăra direct de pe vaporaș. Casierița își anunță sosirea într-un mod foarte original, patrulând între stații de la un capăt la altul al ambarcațiunii cu o cutie metalică în care zornăie monedele. Prețul biletului este același indeiferent câte stații mergi. În general, porturile nu sunt aglomerate, cu excepția celui de la Palatul Regal.

20170213_155234

Unul dintre cele mai frumoase portulețe este Oriental, care deservește fostul cartier colonial, o oază de eleganță.

20170219_164445

Aici se află două biserici catolice, compania maritimă a Asiei de est, ambasade, hoteluri faimoase.

20170213_161827

Pe lângă plăcerea panoramei, circulația pe apă are avantajul că te scutește de poluarea mașinilor și de praful de pe străzi.

20170213_160711

Circulând cu vaporașul, poți organiza cel mai eficient vizita în centrul istoric, cu palatul regal, muzeul național, monumentele religioase, toate pe același mal. Malul opus l-am explorat foarte puțin și am dat de o încrengătură de canale, mici așezari ieșite din timp, care n-au ținut pasul cu dezvoltarea frenetică a orașului. Dar își păstrează neatins exotismul.

20170219_164343.jpg

Traficul fluvial este permanent și diversificat: vaporașe pentru circuite turistice, yahturi de petreceri, nave discotecă, șalupe-taxi, ambarcațiuni municipale cu tarif de autobuz (cele mai ieftine), navetele hotelurilor. Seara, multe dintre ele sunt luminate ca-n povești.

20170213_224516

Până în 1861, când s-a inaugurat prima stradă pavată, la Bangkok se circula mai mult pe fluviu și pe canalele auxiliare. În 1950, fața orașului s-a schimbat din nou, când majoritatea canalelor au fost evacuate, iar casele tradiționale au fost distruse în favoarea imobilelor moderne. Pompajul excesiv al pânzei freatice a determinat o coborâre a solului pe toată suprafața urbană. Construit practic pe sol mlăstinos, Bangkok se scufundă cu trei centrimetri în fiecare an. Unele zone au ajuns deja sub nivelul mării.