Thailanda – ore de drum

La mintea cocoșului

Bangkok, 2017

Cu trâmbițe și tobe, la Bangkok tocmai începea Anul Nou al Cocoșului de foc și în cinstea lui am făcut un pelerinaj în Chinatown.

Nu poți să nu-l iubești pe aducătorul de voie bună, pentru mine cea mai simpatică vietate din zodiacul chinezesc, care mă înviorează ori de câte ori îl aud pe coclauri.

Demn, temerar, semeț, lăudăros doar cât e decent, onest, fermecător, iată-l înveselind locațiile private și publice, pentru că toată lumea dorea să nu rateze prilejul de a se pune bine cu el. Mă grăbesc să-i aduc și eu un modest omagiu.

Primii negustori chinezi au debarcat în Thailanda în secolul 16 și s-au instalat la Bangkok. Prin anii 1750, comunitatea lor a fost izgonită din centrul orașului de suveranul Rama I care și-a construit palatul regal pe fostul lor teren.

Ei s-au aciuat în mahala, dincolo de zidurile cetății unde, ca urmare, n-au întârziat să apară fumoare de opium, bordeluri și tripouri. Acum, această varietate de agrement și comerțuri a dispărut, dar spiritul dinamic al întreprinzătorilor chinezi a rămas.

Toate clădirile sunt organizate în stil chinezesc, cu magazinul la parter și locuința proprietarilor la etaj. Străzile sunt aglomerate, iar trotuarele ocupate de standurile de mărfuri, așa că nu prea ai unde să te odihnești și să te uiți la lume, numai dacă nu intrați în hoteluri și, pe fotolii confortabile, faceți pe clienții.

De peste tot, răzbește zarvă, miros de mirodenii, de mâncăruri, animație, colorit. Fiecare prăvălie și-a încropit altarul său familial pentru divinitățile protectoare.

Coloane roșii și înlănțuiri de dragoni auriți prevestesc intrarea în templul Kamalawat, dedicat confesiunilor taoistă, confucianistă și buddhistă, socotit cel mai important al chinezilor din Bangkok.

Curticica interioară, teatrul unui du-te vino de călugări și credincioși, e plină de flori dăruite. În interior, toți Buddha sunt rotofei, cu pântecul cât mai revarsat, semn al bunăstării și tronează în fața altarelor încărcate de bețigașe parfumate, unde vin să se roage fideli de toate națiile.

Cu mirosul durianului nu e de glumit când trec pe lângă aprozare, iar la intrarea în hoteluri și magazine sunt lipite afișe care înștiințează călătorul că e interzis să le treci pragul cu suc de durian.

Exagerează ei un pic, pentru că am băut și suc, am mâncat și prajitură cu cremă de durian și ciocolată albă, la asiaticii de la Paris, și e delicios.

Pe bulevardul principal, toate locantele au instalate lampioane de un roșu strălucitor.

Vechile depozite de lemn și case coloniale cu mici prăvălii tradiționale mi se par cunoscute din vreunul din filmele care s-au turnat aici, câteva zeci.

Printre felinare și ofrande tradiționale de hârtie creponată, vitrinele dau pe dinafară de mici și dolofani Buddha de porțelan, interzis de scos din Thailanda în bagaj, și alte obiecte de cult pentru a fi depuse la templele din vecinătate.

Nelipsit, zeul elefant este considerat apărătorul vieții prin puterea sa de a trece peste orice obstacol și de a atrage succesul. Cu el și cu vrednicul cocoș alături, chiar că nu mi-e frică de nimic !

La soare te poți uita

Bangkok, 2017

În capitala Thailandei, Palatul Regal este un obiectiv ușor de reperat și de accesat.

Am ales vaporașul, cursa pentru localnici, cale de vreo cincisprezece stații.

Fiindcă în templul din incinta palatului se află inestimabilul Buddha de smarald, tot complexul constituie un spațiu sacru,

destinația supremă de pelerinaj a lumii buddhiste.

Palatul se vizitează doar parțial, deși nu mai servește funcțiilor regale încă din 1925.

Regele s-a instalat aici de îndată ce s-a isprăvit construcția, în 1782, pe locul unde se aflase înainte vechiul cartier chinezesc, care a fost mutat în sectorul unde se afla și astăzi.

În perioada monarhiei absolute, între 1782 și 1932, palatul a fost centru administrativ și religios, fapt care explică prezența templului în incintă.

După 1932, când monarhia absolutistă s-a transformat în monarhie constituțională, birourile administrative s-au dispersat în cele patru zări urbane.

Credincioșii au acces tot timpul la valoroasa figurină de jad. Palatul, considerat cel mai vizitat obiectiv al Thailandei, este deschis în fiecare zi, de dimineața până seara.

Primul segment al vizitei, inclusiv minutele de contemplare a prețiosului Buddha înalt de numai șaizeci și șase de centimetri, a fost tumultuos și agitat pentru că mulțimea părea cuprinsă de un delir mistic.

Privesc cu nesaț statueta de la distanța permisă de cordonul de protecție, sub presiunea maselor de credincioși veniți din toata Asia.

În îmbulzeala frenetică din fața idolului, noțiunea de zen care stă la baza filosofiei lor devine vorbă goală.

Turiști occidentali eram foarte puțini și a trebuit să ne lăsăm duși de val până la ieșirea din capela regală, după care lumea se dispersează care încotro. Dintr-una într-alta, parcurg o succesiune de curți interioare diferite,

segmentate de pereți de vegetație și statui, terase, galerii cu picturi murale, figurine cu aurituri, acoperișuri irizate, sidefate, coloane cu mozaicuri prețioase,

însă nu m-am putut concentra să le cercetez în detaliu pe toate. Furată de atâtea ornamente ireal de strălucitoare, privirea nu se poate fixa pe un obiect anume. Decorațiunea a fost realizată cu tot ce era mai valoros în secolul 18.

Altarele sunt păzite de creaturi mitologice, un fel de balauri, zmei sau cocoși fantasmagorici.

Afară e la fel de spectaculos ca și înăuntru.

Ca regulă generală, în Thailanda noțiunile de afară și înauntru sunt destul de incerte.

Terasele acoperite și spațiile sacre sunt amenajate cu opulență neconvențională. Tot ce vezi e prețios și fiecare element conține o întreagă filosofie.

În labirintul complexului, ca un fel de nucleu, biblioteca e înconjurată de mici pavilioane dedicate elefanților albi divini, simbol al regalității.

Aici sunt păstrate cărțile sacre ale Buddhismului și statui ale lui Buddha din secolul 14. Sala tronului, deschisă rareori pentru ceremonii, are uși străjuite de statui chinezești, socotite protectoare.

Unele elemente arhitecturale sunt în stil european, considerat de o eleganță supremă.

Sectorul cel mai impresionant este galeria Ramakien,

cu picturi murale istorisind versiunea thai a epopeii indiene Ramayana,

o succesiune de benzi desenate compusă din 178 de panouri.

Gigantica frescă a fost executată în 1830 ca o fidelă cronică balzaciană de moravuri thai din secolul 19.

Pe alei, te plimbi de la un pavilion la altul, iar plantele tropicale oferă o completare plină de farmec, pe alocuri aranjate à la française.

În vâltoarea acestei băi de mulțime, mi-a plăcut să observ cât de diferit se bucură asiaticii de ceea ce văd, cât de molipsitor și dezinvolt este entuziasmul lor, de o inocență pe care lumea de prin părțile noastre a pierdut-o de mult.

Luxe, calme et volupté

Bangkok, 2017

Pe vremea când hotelul Oriental s-a dat în folosință, în 1887, oamenii de litere obișnuiau să tragă în cele mai rafinate locații.

Gazdele erau onorate și datoare să le pună la dispoziție suite luxoase unde să-și scrie cărțile.

Scriitorii, clienți îndeobște pretențioși, treceau drept liderii de opinie cei mai credibili.

Cărțile lor erau dezbătute de aristocrați în saloanele literare la modă, iar oamenii politici se înghesuiau să-i citeze ca să-și exhibe cultura.

Prin vorbele de duh ale unui scriitor erau hrănite aspirații și influențate gusturi.

Astăzi, capriciile lor relatate anecdotic servesc reputației diverselor hoteluri pe unde au descins.

Unul dintre pelerinajele literare obligatorii pentru un degustător de lectură este socotit acest hotel mitic,

unde au poposit toți marii autori care călătoreau în Indochina,

pesemne singurul hotel din lume care se bucură de o amprentă literară atât de puternică.

Faima i s-a consolidat prin publicitatea pe care i-au făcut-o cărturari din toate generațiile: W.Somerset Maugham (care a zăcut aici zile-n șir de malarie),

Joseph Conrad, Noel Conrad, Graham Greene, James Michener care au locuit în hotel pe termen lung.

Alte nume glorioase, precum Victor Hugo, Henrik Ibsen, Lev Tolstoi, Thomas Hardy, Henry James, Oscar Wilde,

Arthur Conan Doyle, Ernest Hemingway,

Barbara Cartland, George Orwell, Feodor Dostoievski,

Rudyard Kipling, George Bernard Shaw, Maxim Gorki s-au instalat aici, vremelnic, doar ca să scrie.

Am pășit înăuntru cu speranța tainică de a intersecta fluxul acela energetic activator de inspirație, râvnit de toată lumea, care te anesteziază aidoma îndrăgostirii.

John Le Carré, autorul preferat pe care l-am citit aproape integral,

a fost unul dintre cei mai fideli oaspeți, deși profesia nu-i îngăduia să zăbovească prea mult într-un singur loc.

În saloanele somptuoase, și-a aflat clipe de inspirație ca să termine romanul The Honourable Schoolboy (Comme un collégien),

singura carte pe care am purtat-o cu mine în cele două săptămâni de peregrinare la vechile cetăți siameze, o poveste (de dragoste, spionaj, contrabandă) care se petrece la mijlocul anilor cincizeci în spațiul Asiei de sud-est, atât de învăluitor, amețitor și darnic în fantasme.

In the mood for thai

Bangkok, 2017

Camuflată de vegetația planturoasă a grădinii brăzdată de canale firave, încă ferită de urbanizare, vechea reședință princiară Suan Pakkat s-a păstrat neatinsă între clădirile din oțel și sticlă din Global City.

Cele cinci pavilioane care alcătuiesc palatul, construite din lemn prețios de o nuanță întunecată, sunt separate prin opulența plantelor tropicale și unite printr-o lungă pasarelă, astfel încât ai avantajul că te descalți doar o singură dată, la intrarea principală.

Lemnul de mare finețe, încălzit blând, mă reconfortează și mă hrănește cu energia naturii debordante.

Una dintre cele mai intense plăceri thailandeze a fost privilegiul de a merge desculță prin muzee, temple și tot felul de alte interioare.

Complexul, transformat în muzeu în 1952, a fost edificat de prințul și prințesa Chumbot în 1850, cu un rafinament care-l cucerește pe occidentalul obișnuit cu alte coduri ale frumuseții.

Primul pavilion, monumental, cu statui khmere din secolul 7 și un Buddha din secolul 13, avea rolul salonului de onoare.

Traversând pasarela, se ajunge într-un salon familial, cu mobile vechi încrustate cu sidef și obiecte domestice din secolul 19.

Trec dintr-o căsuță într-alta cu senzația deschiderii unor daruri neașteptate.

Cea de-a treia oferă o amplă vedere asupra grădinii și are o colecție de obiecte de artă din ambianța zilnică, banală, a proprietarilor: palanchine, instrumente de muzică, grafică de autori francezi reprezentând Siamul secolului 17.

În spațiul intim unde se lua masa, o suită de statui ocrotitoare ale lui Buddha. Un cabinet pesemne dedicat artelor se deghizează sub o colecție de măști de teatru.

Intelectuali cu preocupări de nișă, prințul și soția au colecționat obiecte găsite în urma săpăturilor arheologice, în special vase din ceramică, unele chiar din preistoria siameză.

Traversând una dintre pasarele, am observat cum peluza dintre pavilioane devenise, pentru scurt timp, gazda unei ceremonii oficiale desfășurate cu discreție.

Ultimul pavilion, al bibliotecii provenite din fosta capitală Ayutthaya, din secolul 17, unică în Thailanda, avea la intrare o ambarcațiune pregătită de plutire. Metaforă a evaziunii prin lectură, poate, m-am gândit. Fragilă doar în aparență, pentru că știm cât de mare e puterea cărților.

Bâlciul deșertăciunilor

Bangkok, 2017

Străbat zona comercială și de afaceri urbanizată contemporan, cu bulevarde mari, spații verzi, clădiri noi de locuințe de lux, trotuare largi. Mă aflu în plin cartier de business, cu turnuri de sticlă și zgârie-nori, cu sedii bancare și firme internaționale de consultanță. Este un oraș emergent unde se construiește încontinuu, din păcate în defavoarea clădirilor istorice.

20170214_105609

Trecătorii se agită cu o frenezie molipsitoare și mă așez pe unde găsesc doar ca să mă uit la lume.

20170214_115421

Thailandezele sunt foarte elegante, iar snobismul ținutelor de stradă presupune expunerea, cât mai la vedere, a brandurilor care le demonstrează reușita. Institutele de masaj tradițional și barurile se înșiruie la infinit. Îți dai seama ușor care sunt localuri de prostituție, neoanele colorate indicând ,,Bar de strip-tease’’. Turismul sexual beneficiază de o publicitate covârșitoare și, de aceea, Bangkokul atrage în special o clientelă turistică preponderent masculină.

20170214_105158

Majoritatea angajatelor din industria prostituției sunt fete sărace de la țară din provincia Isan, în nord-estul Thailandei, o regiune foarte puțin turistică. Din cauza lipsurilor, adolescentele sunt cumpărate pe mai nimic de la familiile lor de către proxeneții din capitală.

20170214_100307

Adeseori, li se pierde urma. Cele mai norocoase ajung, prin căsătorie, în Europa, SUA, Canada. Nu doar fetele. Un mecanism identic funcționează și cu băieții. Seara, vezi la toate localurile cupluri mixte apusean-răsăritene. Mai mult sau mai puțin avizați, oamenii vin să-și încerce norocul amoros la Bangkok.

Dar, în aceeași măsură, am văzut și foarte mulți occidentali singuri și deprimați, cam pe la toate restaurantele unde luam cine târzii.

20170216_183239

În Bangkok s-a înregistrat, în ultimii ani, un număr considerabil de sinucideri masculine pentru că, mai devreme sau mai târziu, candidații la însurătoare își dau seama că la mijloc există un coeficient major de interes material din partea aleselor pe care ei le credeau profund îndrăgostite.

20170214_105640

Ca să mă delectez pe săturate cu bâlciul deșertăciunilor, intram în centrele comerciale. Toate sunt luxoase, dar mici comparativ cu cele din Singapore. Dacă ați fost deja la Takashimaya, e mai bine să nu vă propuneți fapte mari la Bangkok, însă puteți arunca o privire curioasă prin Siam Square și MBK.

În cele două mall-uri sunt reprezentate multe mărci internaționale și locale, mai ales în domeniul înfrumusețării și al îngrijirii corporale.

20170214_103805

Peisajul uman din aceste centre este uimitor de pestriț, mai ales spre ora prânzului. Pe suprafețe mari, sunt amenajate sectoare întregi de standuri cu mâncaruri exotice. Nu mi-am dat seama dacă erau creații de artă culinară sau era mâncare de zi cu zi, banală. În tot cazul, după o degustare, m-am ales cu rețeta de clătite cu susan negru și miere.

20170214_105625

Am constatat că un alt motiv pentru care lumea petrece mult timp în mall-uri este poluarea cauzată de automobile și praful. De preferință, să vă alegeți un hotel care să aibă și grădină.

vezi și Cronica unor iubiri programate și Prânz la Bangkok

Regal

Si Satchanalai, 2017

20170210_124138

Un alt punct major pe harta Thailandei medievale. Am făcut o excursie de jumătate de zi în această localitate aflată la 45 kilometri de Sukhotai, pentru a vizita parcul istoric aflat în patrimoniul UNESCO și celebrele ateliere de olărit. Ca să ne deplasăm, am închiriat de la o agenție locală, prin recepția hotelului, o mașină cu șofer de dimineață până după-masă.

20170210_090621

Zona istorică ocupă un parc de întindere medie pe care îl poți parcurge pe jos, în două ore, fără grabă. În exteriorul parcului, la marginea orașului, mai este un alt templu important pe care îl recomand.

Orașul Si Satchanalai este destul de izolat, fără posibilități de cazare, de aceea și parcul este mult mai liniștit decât alte obiective de turism de masă.

20170210_094459

Dacă ești interesat de frumusețea pură a templelor de la începuturile istoriei thailandeze, vei vedea un loc magic. În lumina dimineții, construcțiile păreau din cleștar.

20170210_102812

El datează din secolul 13, când a atins vârful gloriei, ca puternic centru intelectual. De aceea, arhitectura este remarcabil de elaborată.

20170210_095621

Aici a fost conceput primul tratat de cosmologie budistă, la care au participat cei mai renumiți savanți ai timpului, invitați de către rege.

20170210_101006

Cele 137 de edificii răsfirate în toată zona mi s-au părut surprinzător de bine pastrate. Însă această mică așezare beneficiază de un plus de farmec, pentru că este înconjurată de apă.

20170210_113433

În vecinătea orașului, la douăzeci de kilometri, la țară, se află vechi ateliere de olărit, funcționale încă din sec.16. Ceramica produsă aici se exportă și în occident, la curțile regale și nobiliare. La fața locului este un muzeu micuț si multe magazine cu produse din ceramică locală, cu un stil inimitabil, tipic pentru Asia de sud-est.

20170210_120005

Declinul orașului medieval a început în secolul 18, din cauza războaielor cu Birmania.

vezi și:

Capitală în Siam,

Parcul istoric Sukhotai

Cronica unor iubiri programate

Bangkok, 2017

Zona hotelieră s-a dezvoltat de jur-împrejurul vechiului cartier oriental, din fericire încă păstrat cu tot farmecul său autentic. Clădirile decrepite fac notă discordantă cu zgârie-norii. Așa cum e și firesc, viitorul ajunge din urmă trecutul.

20170218_182404

Cu o arhitectură elegantă, aici sunt concentrate hoteluri de cinci stele, printre cele mai bune din Asia. Un job hotelier reprezintă ținta supremă a tinerilor din regiunile sărace ale Thailandei și oportunitatea de a nu ajunge la cheremul proxeneților.

20170218_175600

Angajate pe posturi modeste în orice hotel de lux, tinerele pot avea șansa de a fi remarcate de un occidental. Deși Thailanda ni se pare o destinație de vis, femeile de acolo au un singur scop, să fugă spre vest cât văd cu ochii.

20170218_140234

În acest fel, își pot scăpa familiile de sărăcie și își asigură un statut demn, fiind cunoscute umilințele la care sunt supuse după căsătoria cu bărbații thailandezi. Însă, dacă nu pot pleca în vest, o altă modalitate de a avea succes este prin intermediul unui copil, garantul unui viitor sigur.

20170218_182017

În hotelurile de lux din capitală, bărbații străini singuri sunt vânați de tinerele thailandeze prin orice mijloc, doar în scopul de a avea un copil de la ei, aducător de pensie alimentară și poziție socială.

20170218_182348

Copiii născuți din cupluri mixte, având pielea mai albă decât localnicii și chipuri mai interesante prin metisaj, au mari șanse de a pătrunde în lumea show-business-ului, ca top modele și actori. Iar dacă vorbesc o limbă străină în plus, succesul vine de la sine.

20170218_175928

În acest cartier, tot din motivul numărului ridicat de străini, vezi la tot pasul ateliere de croitorie de lux, unde îți poți comanda orice fel de haine care ți se livrează într-o oră-două.

20170218_140331

Modele sofisticate sunt expuse în vitrine, iar în interior au o ofertă de țesături impresionantă. Singurul risc este ca, la livrare, să constați că materialul nu este cel ales de tine. Doar imprimeul/ modelul rămâne identic, dar tipul de țesatură poate fi înlocuit cu unul mult mai ieftin.

20170218_175649

Tot acolo se afla și bijuterii atractive sau, mai precis, magazine de lanțuri de aur cu tot soiul de modele și dimensiuni, pe care clientul își prinde amuleta protectoare. În calitate de privitor, te delectezi nestingherit, pentru că nimeni nu iese din prăvălii să te ademenească. O plimbare zen.

Lectură de drum:

Michèle Jullian, Théâtre d’ombres

Wat Suthat

Bangkok, 2017

Multe elemente specifice religiei și filosofiei buddhiste mi-au rămas încă nedeslușite, astfel că, în templele vizitate la Bangkok, am căutat să descopăr ceva nou mai degrabă în mine însămi, declanșat de avalanșa de imagini din jur. Templele buddhiste sunt un loc propice scotocitorilor de sine în căutare de surprize.

Din cele câteva sute de locașe din perimetrul centrului, le-am selectat pe cele care m-au interesat după caracterul lor de sacralitate, ținând cont și de criterii arhitecturale și decorative. În general, toate templele sunt niște refugii unde te furișezi de zgomotul și poluarea metropolei. M-am oprit la un templu vast, din secolul 19, din preajma marelui balansoar, așa cum se numește marele portic din lemn de teck roșu, înalt de douăzeci și șapte de metri.

20170215_120219

În trecutul istoric, o dată pe an, se derula aici o ceremonie în onoarea lui Shiva. Calugării brahmani se balansau pe acest portic, caligrafiind traiectoria astrelor cerești. Scopul lor era cum nu se poate mai lucrativ: voiau să prindă în dinți o pungă cu aur agățată în vârf. Jocul a fost abolit, fiind periculos, dar faptul rămâne revelator pentru studiul moravurilor religioase.

20170215_113337

Pe vremea aceea, buricul târgului se afla chiar la balansoar. Prin construcția templului, s-a materializat ideea de punct central al universului buddhist și hindus, simbol al sincretismului religios între cele două doctrine. În centrul templului, se înalță mai multe pavilioane chinezești din marmură albă, protejate la fiecare colț de cai albi.

20170215_113303

Imensul altar (wihan) se închide cu niște uși legendare despre care se afirmă că ar fi fost sculptate de însuși împăratul Rama II. În interior, se află o comoară și mai prețioasă, o statuie a lui Buddha în bronz aurit, Sakyamuni, obiect de închinare si venerație, adus de la Sukhotai.

20170215_114759

La marginea incintei, vedem niște statui ciudate de o parte și de alta a porților. Sunt străini (occidentali) care au fost reproduși cu rol de gărzi caricaturale care păzesc templul.

20170215_113829

Ca să ai acces în majoritatea templelor, la intrare se cumpără bilet, dar prețul este mic. Ținuta vestimentară exclude pantaloni scurți, rochie scurtă sau bluze fără mâneci. La intrare te descalți, iar încălțămintea se lasă pe etajere special amenajate. La Bangkok, te sfătuiesc să prevezi o pungă de plastic ca să o duci cu tine. La unele muzee, regula este aceeași.

20170215_112701

Lectură de drum:

John Burdett, Ch.G.Moore, Colin Cotterill, Bangkok Noir

20 de planuri pentru 2020

Călătoriile m-au ajutat întotdeauna, simplu și firesc, să trec peste eșecuri, să uit de neliniști, dezamăgiri, amărăciune și mi-au oferit cele mai complexe bogății spirituale. Orice ieșire din cotidianul securizat, previzibil și monoton înseamnă călătorie. Am ales pentru voi 20 de locuri pe care deja le-am vizitat, dar unde îmi doresc să revin și vi le propun ca să coloreze cu voioșie anul nou 2020.

DSCN3220

1.Abu Simbel, cel mai sudic oraș din Egipt, la 70 de kilometri de granița cu Sudanul. Aici se află două dintre templele egiptene salvate din apele Nilului. Ramses II și Nefertari sunt stăpânii domeniului. Înăuntru poți admira picturi și desene care datează din 1264 î.Hr. Vezi Căutătorii arcei pierdute

20180305_120336

2.Arucha, al doilea oraș ca mărime din Tanzania, centru de negoț prosper, punctul de pornire în expedițiile de explorare a parcurilor naturale Ngorongoro și Serengeti. Spațiu de convergență al energiilor descoperitoare, inconturnabil dacă porniți în safari. Nu pot uita mireasma plantațiilor de cafea. Vezi La poalele muntelui Kilimanjaro

20181017_090212

3.Bozkaada, o insulă turcească, fostă grecească, din apropierea strâmtorii Dardanele. Ideal de vizitat după 1 octombrie, pentru că vara e prea aglomerată. Pensiunea Amaranda Ada Evi a fost un popas de neuitat. Vezi Insula misterioasă

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

4.Cadiz, cel mai zâmbitor port la Atlantic, unde chiar și în miezul iernii te plimbi la cel putin 18 grade. Catedrală, muzee, taverne, bună dispoziție. Oamenii sunt cei mai primitori și binevoitori din întreaga Spanie.

DSCN5637

5.Chetumal, primul oraș mexican pe granița cu statul Belize. Am ajuns aici pe Ruta Puuc, în căutare de piramide ale vechilor mayași. La mică distanță, de câteva zeci de kilometri prin junglă, ajungi să le vezi pe cele mai ascunse și mai îndepărtate de civilizație și de turismul de masă. Iar orașul, în simplitatea lui, misterios și cosmopolit ca orice localitate de frontieră, are un farmec ieșit din comun.

20170206_153139

6.Chiang Mai, capitala ținutului de nord al Thailandei, vestit pentru calitatea gastronomiei. Socotit, de multe secole, și o capitală religioasă, profiți de posibilitatea de a medita în zeci de temple budiste, într-un decor demn de incrediblile povești exotice. Vezi Portocaliu

DSCN0724

7.Cracovia, vizitată după 20 de ani, de acest Crăciun. Motivul a fost, în primul rând, un pelerinaj la sanctuarul Divinei Milostiviri. Tihna luminoasă a bisericilor poloneze împodobite de sărbătoare mi-a răstălmăcit gândurile. Pentru cracovieni, 2019 a fost anul consacrării lor culinare, prin numirea urbei drept capitală gastronomică. Pe bună dreptate !

DSCN8078

8.Eindhoven, despre care statisticile atestă că e orașul cu cel mai ridicat IQ din lume. Nu mă mir, aici fiind sediul Philips. Ca în toată Olanda, spiritul flexibil și neconvențional îmi trezește la tot pasul curiozitate și uimire. Ca și cum ei se străduiesc să demonstreze, în permanență, că totul e posibil. Sau că ceva imposibil e mai ușor de realizat decât ceva greu. Academia Regală de Design influențează mult spiritul orașului. Am văzut multe, printre care și o biserică transformată în sală de sport.

20170503_151938

9.Izmir. Destul de greu am detectat orientalismul în înțeles turcesc. Imediat după aterizare, văzând prin aeroport panouri care făceau reclamă unui salon internațional de ulei de masline (ei zic ,,foar’’, adică ,,foire’’ pe franțuzește), ne-am repezit în parcul expozițional. Într-adevăr, se călca lumea-n picioare. Mi-am zis: nu mai apucăm, că o să li se termine uleiul, n-o să poată oferi atâtor mii de oameni. Cozi de sute de metri la diverse standuri, nu te puteai apropia. Am întrebat la informații și am aflat. Era târg de carte. Gigantic. Dar dacă te interesează o destinație eno-gastronomică, tot aici e locul. În poză, biserica Sf.Policarp. Vezi Izmir, un port la Mediterana

vara2015 450

10.Key Gardens, Londra. Deși m-am desfătat cu multe grădini botanice, mai cu seamă în Asia, cea londoneză m-a impresionat cel mai mult, la toate capitolele. Are chiar și un mic palat regal. De multă vreme visam să mă urc într-un copac, așa că amenajarea de pasarele prin care se oferă posibilitatea de a te cățăra în vârful arborilor mi-a mers la suflet. Nu-mi venea să mai cobor. Poți sta de dimineața și până la ora închiderii (și tot nu-i de-ajuns).

ian.2016 040

11.Lugano. Pastelat, dar impecabil de aseptic. Muzeul de artă, cuprinzător și variat, nouă arhitectură provocatoare pentru stilul conservator elvețian, străjuie malul lacului. Parcul orașului este un refugiu de aer curat, natură, liniște, eleganță.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

12.Modica, urbe de șarm din sudul Siciliei, cu imobile baroce și o primăvară neîntreruptă. Motivul pentru care m-am dus acolo e ciocolata locală, faimoasă, artizanală, savuroasă. Și exuberanța arhitecturală.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

13.Piazza Armerina, unde m-am minunat la situl cu bikini. Acest cătun silician e vestit în toată lumea pentru mozaicele sale romane păstrate intacte, care datează din antichitatea târzie. Originalitatea constă în caracterul lor atemporal. Crezi că sunt asamblate ieri. Cele mai admirate segmente înfățișează sportive îmbrăcate în bikini.

vara2015 179

14.Plymouth, în sudul Angliei, se bucură de o urbanizare arhitecturală de excepție. Fiecare pas îți dezvăluie o perspectivă nouă, o imagine cuceritoare, o surpriză. Fuziunea dintre nou și vechi, conservatorism și inovație a fost exersată magistral. Teribil de inspiratoare ca destinație design contemporan.

15.Podgoria Marcillac, în regiunea franceză Aveyron, foarte aproape de abația de la Conques, celebră datorită vitraliilor realizate de Pierre Soulages. În drum, am descoperit un producător de vinuri bio, care s-au dovedit delicioase și sănătoase. Mi s-a explicat amănunțit procesul de producție, bazat doar pe operațiuni manuale și naturale. Buchetul vinului este profund și marcant, puternic și onctuos. O mare surpriză.

DSCN4065 (1)

16.San Cristobal de las Casas este un orășel pitoresc în regiunea Chiapas, Mexic. Aici se află cel mai mare și mai autentic târg de produse artizanale confecționate conform tradiției. Plantații de cafea și cacao se întind pe coastele montane din jur. La o distanță de câțiva kilometri, poți vizita sate tradiționale cu obiceiuri pre-hispanice. Ambianță șamanică, vindecătoare, euforizantă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

17.Santiago de Compostella. Nu știu cât de mult contează să parcurgi camino spaniol cu mașina, dar l-am făcut de două ori, iarna și vara. Aici nu vei vedea turiști, doar pelerini.

20180125_163721

18.Tanger, în marginea Marocului. Fiindcă am văzut de trei sau patru ori The sheltering sky al lui Bertolucci, a trebuit să debarc, tot cu vaporul, ca și ei, la Tanger. A meritat.

20160614_121808

19.Tesalonic mă împrospătează de fiecare dată ca și cum ar fi prima dată. E rar. Mă întremează această înaltă concentrație de energie spirituală. Fremătătoare. Aici e Grecia mea.

ian.2016 164

20.Treviso. Cu atâtea obiective faimoase în jur, acest mic oraș din nord-estul Italiei poate trece neobservat. Un centru miniatural străbatut de canale, un muzeu uimitor renovat, biserici pictate în culori suave și protectoare. Aici am văzut, lăsate pe bănci publice, cărți frumos ambalate în celofan, spre a fi preluate de la un cititor la altul, ca un mesaj încurajator de comunicare. Uneori, dintr-un oraș nu reții decât o privire sau un zâmbet.

Ziua în care

Phimai, 2017

Am urmat, în Thailanda, ruta parcurilor istorice, dintre care am văzut patru, toate cuibărite în interiorul țării.

20170211_165910

Parcurile istorice sunt niște amenajări pe zone întinse, cu vegetație bogată, în care s-au descoperit vechi construcții monumentale relevante pentru istoria lor națională.

Cel de aici, din Phimai, se deosebește de celelalte prin edificiile din secolele 11-12, în stil Angkor, ceea ce presupune o exuberantă decorațiune în basorelief cu figuri mitologice.

Orasul este mic, iar parcul istoric se afla chiar în centru.

20170211_165154

Deja văzusem două alte parcuri, impresionante, iar acesta a fost ultimul din călătoria thailandeză. Mi s-a părut cel mai frumos, ca intimitate și armonie.

20170211_165210

Deși în plin centru, spiritul său rămăsese în secolul 11, când energiile umane erau diferite.

20170211_165435

Este liniște, turiștii sunt amuțiți de uimire în fața unei clipe despre care îți dai seama că e de neuitat.

20170211_164634

Fără nici o urmă de conotație religioasă, ai certitudinea că aici ai captat o șoaptă a lui Buddha.

20170211_164421

La patru-cinci ore de mașină de Bangkok, nu e prea ușor de ajuns la Phimai, pentru că autostrada este foarte aglomerată, iar în preajmă nu mai este vreun alt obiectiv, ca să le poți combina pentru o etapă de o noapte.

20170211_171308

Vizitat la apusul soarelui, construcția medievală parcă ar fi lumintă de zei.

20170211_165029

Faci primul pas spre sublim. La intrare vei fi surprins, pentru că nu ai vedere de ansamblu asupra spațiului care urmează să se dezvăluie în fața ta. Nucleul sacru e în centru, ca Muntele Meru. Descoperi pe măsură ce pășești.

Pătrunzi, treptat, în curți interioare succesive, cu monumente de inspirație kmeră și hindusă. Figurile care povestesc scene din legende dansează pe pereți.

20170211_164124

Stilul arhitectural este diferit de cele pe care le văzusem la Sukhotai și Si Satchanalai. Se distinge amprenta dinastiei care a domnit aici și influența vecinătății cu Birmania.

Orășelul este oarecum izolat de marile axe turistice. Nefiind prea mulți vizitatori, am avut șansa de a percepe mai explicit noima acelui spațiu, de a sesiza fără opreliști mesajul locului.

20170211_163704

Explicațiile istorice cu date și cronologii nu prea sunt de folos. Zeitățile hinduse se caracterizează prin cele trei noțiuni principale: creația înseamna Brahma, prezervarea este asigurată de Vishnu, iar distrugerea are loc prin Shiva.

Încerc să deslușesc desenul monumentelor cu figuri întortocheate. Trag de clipa aceasta a înserării când chipurile lor parcă vor să-mi transmită un semn al liniștii, ca să dureze cât mai mult, să o duc cu mine acasă.

Vezi și:

Capitală în Siam

Regal

Parcul istoric Sukhotai