Dantelărie

Angles sur l’Anglin, 2016

Un ținut ascuns, departe de turismul comercial, mă invită în sufletul Franței medievale autentice.

20160818_130911.jpg

Ruinele fantasmatice ale castelului edificat în secolul 12 de conții de Lusignan, o mare familie aristocratică din regiunea Poitou-Charantes (vestul Franței), se oglindesc în râul Angles ca și cum ar înfrunta un cotropitor imaginar.

20160818_131542

În partea de jos a satului, găsiți locuri suficiente de parcare chiar și în luna august, cea mai aglomerată în vacanțele franceze.

20160818_130344.jpg

Aveți de parcurs cam două sute de metri pe jos până în centrul medieval, îngrijit și înflorat, mică aglomerație arhitecturală formată din biserică, fortăreață, o piațetă dichisită ca un decor de film medieval.

20160818_132007

Construcțiile de stil renaștere, conservate impecabil, au un acoperiș cu pantă înclinată specific zonei. Din piață, o potecă pietruită te coboară vertiginos spre râu și spre moara tradițională.

20160818_131909

Remarcabilă biserica din secolul 13 care și-a păstrat poarta de intrare intactă, la fel ca locuințele din secolul 15, cu scări de piatră construite direct pe fațadă, așa cum se obișnuia.

20160818_131957

Mai spre vremurile noastre, la începutul secolului 20, satul era vestit pentru atelierele de broderie manuală artizanală, care-și vindeau produsele în magazine de lux de la Paris.

20160818_131329-e1568823313526.jpg

 

Marile hoteluri și pacheboturi, cum ar fi faimosul Normandy, avea lenjeria de pat confecționată cu broderii fine realizate aici în sat. La oficiul de turism există informații despre perpetuarea activității acestor manufacturi.

20160818_131752

Satul este izolat de marile rute naționale și pare rupt de lume. Doar pentru doritorii de liniște, aer curat, degustări gastronomice.

Lectură de drum:

Pascal Quignard, Viața ascunsă

Naturalețe

Paris, 2019

În scurta mea vacanță pariziană (pentru că o vacanță la Paris nu e niciodată destul de lungă), am avut norocul să dau peste o expoziție care m-a încărcat de energie datorită subiectului.

IMG_0931

NOI, COPACII este o temă inepuizabilă pentru citadinul în căutare de intimitate și complicitate cu natura, în contextul în care circulația rutieră urbană devine tot mai sufocantă.

IMG_0928

Totul se petrece până în 10 noiembrie 2019 la Fondation Cartier pentru artă contemporană, care a organizat cu subtilitate și eleganță o expoziție de arhitectură peisageră, pictură, fotografie, antropologie, filosofie și desen despre arborii de pretutindeni și frumusețea lor.

IMG_0924

Sala cea mai mare, cu vedere directă la grădina impresionant amenajată a muzeului, le este dedicată unor artiști sud-americani, al caror continent are cel mai mult de suferit.

IMG_0893

Din opulența naturii de acolo, sunt înfățișați tot felul de arbori observați, admirați sau imaginați.

IMG_0901

Este genul de pictură care te invită să intri în spiritul ei și să participi la exuberanța pe care o răspândește în jur.

IMG_0890 (1)

Din tot ce văd, înțeleg din ce în ce mai clar că raportul oamenilor cu arborii este mai mult estetic decât științific. Atunci când vedem un copac, mai întâi îi admirăm frumusețea și măreția, abia după aceea ne întrebăm ce este și de unde vine.

img_0907.jpg

Exact acest demers filosofic și artistic și-l propun majoritatea operelor, multe dintre ele cu un mesaj jucăuș înainte de a ne chestiona despre inteligența vegetală.

IMG_0899

Capacitatea lor senzorială, adaptarea la influența altor specii, la sisteme climaterice declanșează o comunicare artistică foarte sofisticată.

IMG_0906

Este ca și cum artistul intră în pielea (pardon, scoarța) copacului și ne informează despre fragilitatea supraviețuirii și a compromisurilor. De aici avem de învățat multe, mi-am zis.

img_0917-e1568299094454.jpg

În tot soiul de variante coloristice, ni se sugerează trecerea de la cunoaștere la  contemplație și la transpunerea mesajului în formă artistică.

IMG_0919

Energia, mobilitatea și metamorfoza formelor ne influențează direct în raportul nostru personal cu timpul. Arborii sunt cei care ne anunță anotimpurile și ritmul nostru interior este dictat de culorile lor schimbătoare și de mireasma pe care o degajă.

img_0904.jpg

Uneori, mesajul lor ne îngrijorează, alteori ne echilibrează sau ne orientează nu atât ca semn exterior, ci interior. Ne ghidează în rătăcirile temporale.

IMG_0916

Fiecare specie are propriul model arhitectural.

img_0903-e1568299866634.jpg

Orientarea ramurilor, pe verticală, orizontală sau oblică ne transmite și ea mesaje secrete. La fel ca și poziționarea florilor.

img_0914.jpg

Aflăm de aici că arhitectura copacilor pe care botaniștii i-au repertoriat până acum (în jur de 100.000 de specii) nu se declină decât în douăzeci și patru de modele. Mai aflăm că bărbații și femeile nu percep arborii în același fel.

IMG_0911

Există anumite elemente care îi sensibilizează în mod diferit. Dialogul meu interior cu arborii din această expoziție a fost înviorator.

img_0920.jpg

E adevărat că arborii se bucură de o libertate și de o adaptabilitate molipsitoare. Am ieșit apoi în grădina muzeului și am respirat.

IMG_0927

Mi-a plăcut că majoritatea vizitatorilor adoptaseră dress-codul impus de specificul expoziției, adica imprimeuri cu frunze și flori.

IMG_0896

Tipic parizian!

Muzeul copt

Cairo, 2018

Ajung finalmente în acel Orient care se îngemănează cu Occidentul prin credo-ul creștin, rămășiță spirituală firavă pentru noi, azi.

DSCN2365

Cairo, cartierul creștin.

DSCN2340

Zonă de risc important, avem de trecut prin câteva filtre militare ca să pătrundem pe străzile care duc la muzeul de civilizație coptă.

DSCN2344

Strazile și împrejurimile sunt invadate de turiști, însă muzeul, renovat cu rafinament, este locul ideal pentru a te bucura de liniște.

DSCN2339

Decorul mă trimite spre vechea eleganță orientală.

DSCN2342

Copții, creștinii din Egipt, au în spate o istorie zbuciumată.

DSCN2368

Numele lor vine din greaca veche (guptios=egiptean).

DSCN2346

Biserica din Egipt, cu un destin capricios, nu recunoaște decât autoritatea patriarhului din Alexandria.

DSCN2406

Ca element distinctiv, liturghia coptă a rămas neschimbată, aceeași din primele clipe ale creștinismului, rostită și acum în limba coptă.

DSCN2348

Membrii acestei comunități sunt supuși zilnic discriminărilor, dar fac eforturi să-și consolideze locul în societate datorită intelectualilor care îi sprijină moral și al generozității oamenilor de afaceri.

DSCN2405

La intrarea în complexul muzeal, am zăbovit la vestigiile unui turn dintr-o veche fortăreață romană care străjuia intrarea în portul Cairo spre canalul lui Traian, pe atunci legând Nilul de Marea Roșie.

DSCN2336

Muzeul se află într-o clădire domnească renovată cu elemente recuperate din vechi locuințe copte. În toate sălile, vedem plafoane diferite de lemn meșteșugite cu modele geometrice, din bârne.

DSCN2397

Parterul muzeului este dedicat arhitecturii religioase.

DSCN2366

Aici te reculegi printre fragmente de frize, altare, stâlpi, coloane, basoreliefuri în calcar.

DSCN2345

Mi-au plăcut motivele inspirate din natură, cu reprezentări de struguri, viță de vie, gura-leului, fin sculpate.

DSCN2373

Fiind creștini, cultivatori și consumatori de vin, motivul viței de vie și al exuberanței dionisiace se regăsește în multe fragmente de basoreliefuri.

DSCN2361

Majoritatea au fost descoperite la mănăstirea Sf.Apolloniu, la sud de Cairo.

DSCN2379

Unele nișe au fost salvate din ruine la mănastirea Sf.Ieremia de la Saqqara, unde se află celebra piramidă, tot lângă Cairo.

DSCN2357

În spatele lor, istoria este covârșitoare, acumulând evenimente din secolele 3-7.

dscn2356-1.jpg

Intersectezi energiile orientului care n-a pierdut nimic din relația împlinitoare dintre om și cer.

DSCN2400

Elemente de cult, religie și civilizație ne transferă în registrul bizantin, cu inestimabile piese din aur. Predomină scenele biblice.

DSCN2347

O parte din muzeu este consacrată țesăturilor, cu piese uimitor de bine conservate.

DSCN2386

Culorile care au răzbătut prin vremi sunt, de fapt, nuanțe.

dscn2351-1.jpg

În trecut, erau fabricate într-un sat copt care nu mai există.

DSCN2352

Adevăratul tezaur este ansamblul de treisprezece codexuri de papirus legate în piele, realizate la mijlocul secolului 4 și regăsite abia în 1945 la nord de Luxor, în orașul Nag Hammandi.

DSCN2396

Sunt cele mai vechi cărți cunoscute de omenire, traducerea unor texte scrise inițial în greaca veche, majoritatea fiind scrieri gnostice și câteva în linia tradiției hermetice.

DSCN2394

Printre ele s-a identificat cea mai veche evanghelie după Toma.

DSCN2392

În mod excepțional, biblioteca de la Nag Hammadi posedă singurul exemplar complet. Era ultimul mare text înainte de înlocuirea papirusului cu hârtia. Din cauza problemelor politice din Egipt, aceste opere au fost editate cu greu în zilele noastre în limbi de circulație. Tot ansamblul de aici corespunde cu o lucrare de o mie de pagini scrise.

DSCN2377

 

Kellia este o vastă zonă de peste o mie cinci sute de sihăstrii creștine din secolele 4-8.

DSCN2383

De aici, s-au păstrat picturi murale care provin din adăposturi și mănăstiri, fragmente de altar, obiecte din ceremonialul liturgic. Multe par misterioase, încerc să le deslușesc ca pe un cod de comunicare și să actualizez sensul.

DSCN2401

În sala icoanelor, am recunoscut-o imediat pe atât de venerata Sf.Ecaterina din Alexandria, care a perpetuat atâtea miracole, dintotdeauna.

DSCN2404

Văd și alte chipuri, priviri magnetizante, bizantine, care transmit o energie nebănuită. În vremurile acelea, intimitatea de care oamenii puteau să beneficieze, dacă voiau, era mult mai accesibil de obținut decât azi. Lumea se putea însingura mult mai ușor.

DSCN2403

Cu toate acestea, au fost atât de mulți anahoreți care s-au retras cât au putut de departe, în pustiurile Sinaiului sau în îngemănarea de nisip și cer, la sud de Aswan. În privirea lor citesc vulnerabilitate și putere.

DSCN2376

Tot în acest muzeu, am văzut altarul original din biserica construită pe urmele locului unde s-a adăpostit/odihnit Sfânta Familie în timpul fugii în Egipt, loc care se află în vecinătatea muzeului, tot în această zonă creștină a orașului, pietonală și ferită.

În curte, s-au mai amenajat câteva săli ca să se valorifice inteligent toată aria de expunere.

DSCN2412

Biserica oficială coptă se află chiar lângă muzeu, foarte bine pazită, dar înăuntru nu este permisă fotografierea. Aici, în interior, închinarea la icoane are un alt sens decât cel pe care-l știm.

Spre sud

Jerez de la Frontera, 2015, 2016

Serile andaluze au o strălucire care iese din interiorul culorilor. Întunericul este luminos, cerul bleumarin e luminos, verdele închis al vegetației la fel.

20160407_232529 (1)

Jerez nu este în prima linie a litoralului.

20160408_130442 (1)

Se află în apropiere de Cadiz care, fiind port, are un element de atracție în plus, dar Jerez întoarce spatele oceanului cu indiferență. Greu de crezut, nu?

20160408_123244

Prima dată am ajuns cu avionul, cu un zbor de la Madrid (o oră), și am aterizat pe aeroportul care se află doar la câțiva kilometri de oraș.

20160408_134521 (1)

Un aeroport nou, cochet, cu personal de ispravă. Biroul de închiriere de mașini e chiar în holul de livrare a bagajelor, astfel că poți face ambele operațiuni simultan. Prima impresie, când pornești spre centru, este de oraș exotic, aerisit, prietenos, elegant.

20160408_130659 (1)

A doua oară am fost primăvara. Era o seară luminoasă de aprilie, cu apus prelung. Deși în sudul Spaniei se cinează târziu, după miezul nopții nu mai era nimeni pe strazi. Poți să contempli nestingherit luminile clădirilor istorice amenajate într-o scenografie feerică.

20160408_133459 (1)

 

Ca monumente, sunt multe de văzut pentru că urbea și-a pastrat intact patrimoniul arhitectural gotic, cu multe biserici ridicate după reconquista spaniolă și alungarea maurilor.

20160408_131343

Pentru că negoțul merge bine, străduțele medievale sunt pline de viață, de dimineața până noaptea grupuri de petrecăreți zăbovesc în fața localurilor.

20160408_114122 (1)

Ce am văzut:

Mănăstirea Santo Domingo, fondată la 1264, anul reconquistei. Printre cele mai vechi și mai frumos renovate din Spania. Clausteriul, în stil gotic andaluz, este solemn, minimal, spațiul perfect în care îți adăpostești gândurile.

20160408_112423 (1)

Biserica San Miguel, cu statuia sfântului Iosif pe fațadă, plasată sub o arcadă flancată de două turnuri solide. Turnul este compus din trei corpuri suprapuse, decorate cu azulejos albastre, tipice pentru Jerez.

20160408_124015 (1)

Palatul renascentist Cabildo, fosta primarie, cu două statui pe fațadă, reprezentând doi eroi, Hercule și Iulius Cesar. Galeria cu trei arcade susținute de coloane delicate contrastează cu soliditatea pe care o inspiră stilul palatului.

20160407_232630

 

Catedrala, în al cărei turn putem recunoaște fostul minaret al moscheii. Decorația e barocă, opulentă, cu tonalități de culoare.

20160408_135416

Alcazarul este cel mai vechi și mai fascinant complex monumental din Jerez.

20160408_112834 (1)

Ansamblul de edificii și grădini facea parte din imensa incintă fortificată ridicată de arabi în secolul 12.

20160408_131614 (1)

 

Moscheea cu sala de rugaciune octogonală reflectă forma cerului în viziunea islamică.

20160408_133901 (1)

În grădini se află băile arabe, cu bolta decupată în forma stelelor. Cerul le era un spațiu familiar.

20160408_133353 (1)

Mai departe, rătăcești printre minuscule fântâni și aranjamente de apă cu arhitectură arăbească.

20160408_131500 (1)

Datorită apei, plimbarea prin grădini e purificatoare și energizantă.

20160408_132441

Designul acvatic e cel mai armonios pe care l-am văzut în Spania, la scara sa de mărime, pentru că Alcazarul din Sevilla sau Alhambra au o altă dimensiune.

20160408_133708

În aprilie, florile erau în plenitudinea formei și a parfumului.

20160408_132543 (1)

Spaniolii se mândresc mult cu vinul de jerez (xeres), pe care englezii l-au adoptat sub denumirea de sherry, asigurând pentru totdeauna prosperitatea orașului. Încă din perioada Renașterii, Shakespeare îl lăuda pe motiv că ,,dezleagă limba și spiritul”. Tot o emblemă a orașului sunt caii de rasă andaluză care garantează spectacol pe timp de fiesta.

20160408_123129 (1)

Pentru amatorii de xeres, există posibilitatea de a vizita una din nenumăratele bodegas, cu tur explicativ și degustare. Producătorii au creat pe plan local adevărate imperii, vinul de xeres este o industrie, iar importatorii englezi s-au instalat aici încă din secolul 18, ca să aibă prioritate absolută asupra celor mai bune produse.

Peste tot, serviciile au fost excelente. În cele trei sejururi scurte pe care le-am avut, am stat la hoteluri diferite, toate impecabile. Iar gastronomia, oriunde ai alege, excelentă!

Zanzibar sunset

Stone Town, 2018

Vorbești swahili ?

20180224_130615

 

 

E cea mai frecventă întrebare pe care o auzi de cum descinzi în Stone Town, orașul istoric, vechea cetate zanzibarită.

dscn0134.jpg

Localnicii se țin scai de tine, te opresc pe stradă și, dacă tu nu vorbești swahili, nu-i nici o problemă, că ei vorbesc o engleză fluentă.

20180224_130902

Însă, în cele din urmă, vei constata că, pole pole (încet), chiar ajungi să o rupi pe swahili, tot învățând câte un cuvânt-două de la fiecare cetățean care te abordează la tot pasul prin cartierul istoric, în caz că nu ești însoțit de un ghid local.

 

dscn0130-e1565382961628.jpg

Ca să vedem nestingheriți colțișoarele ascunse, am rezervat un tur de jumătate de zi prin centrul vechi cu ghidul pe care-l apreciasem deja la vizita unei ferme de mirodenii, cu două zile înainte.

dscn0077.jpg

Ray era profesor și presta aceste servicii pentru agenția de turism tanzaniană Easy Travel, pe care o recomand pentru seriozitatea și profesionalismul său pe toată Tanzania.

dscn0138.jpg

 

Ray a fost ghidul perfect: competent, educat, discret, instruit, cultivat, onest. Am apreciat că, în cele două tururi, n-a făcut nici cea mai vagă aluzie comercială.

20180224_130314.jpg

 

Zanzibarul a fost dintotdeauna unul din cele mai însemnate porturi pe căile comerciale dintre Oceanul Indian și Marea Arabiei, spațiu maritim socotit, încă din antichitate, unul dintre cele mai aglomerate din lume.

dscn0115.jpg

Pirați, comercianți, exploratori, gură-cască, aventurieri își făceau drum pe apele îmbietoare spre Zanzibar.

20180224_180801

Am stat de pe-o zi pe alta în centrul istoric al insulei mirodeniilor, locuit de secole întregi de o populație amestecată, venită din toate zonele mărginite de Oceanul Indian.

dscn0079.jpg

În centru, te rătăcești ușor prin medina (cartier medieval) în care proprietarii prăvăliilor stau pe prag și se uită plictisiți la turiști.

DSCN0111

 

Acum două secole, aici era multă bogăție, îți dai seama privind vechile case de negustori cu balcon, adevarate conace. Tot centrul vechi este înscris în Patrimoniul UNESCO.

dscn0094.jpg

Arhitectura edificiilor îmbină elemente arabe, indiene, europene și africane, toate diverse și atrăgătoare. Majoritatea au un magazin la parter, dotat cu o bancuță din piatră, ca mușteriii să stea la taclale după pofta inimii.

20180224_130826

Porțile din lemn sculptat sunt elementul cel mai charismatic al design-ului urban zanzibarit.

dscn0084.jpg

Poți număra în jur de cinci sute doar în Stone Town. Unele porți sunt mai vechi decât casele înseși.

DSCN0093

Poarta era simbolul situației materiale și a poziției sociale a proprietarului. Cu cât mai opulente, cu atât mai respectabile. Cele mai vechi sunt cele arabe, ornate cu versete din Coran. Porțile indiene sunt mai exuberante, decorate floral.

dscn0085.jpg

Unele au aplicate pe suprafața lemnului niște protuberanțe metalice ca să-i împiedice pe elefanți să împingă în poartă să o strice, pe timpul când elefanții umblau nestingheriți pe ulițe.

DSCN0092

Zidurile falnice ale vechiului fort de pe țărmul mării erau menite să apere cetatea de pirați. Este prima structură defensivă construită de armata din Oman, în 1698, dată când au smuls cu greu insula din mâna portughezilor. Azi, fortul servește ca spațiu cinematografic pentru festivalul de film din Zanzibar.

DSCN0131

Palace Museum este un ansamblu de clădiri, reconstrucția unui palat ca-n povești care prezintă viața ultimului sultan, din 1828 pâna în 1886, plină de episoade romantice.

dscn0118.jpg

Haremul, sala tronului, apartamentele private și numeroase tablouri de familie ne dau o idee asupra traiului în palat.

DSCN0126

Umbra unui capitol sumbru din istoria orașului nu poate fi trecută cu vederea, din cauza reputației sale de capitală a negoțului cu sclavi din estul Africii.

DSCN0120

Aici a funcționat unul dintre ultimele târguri de sclavi din lume.

dscn0102.jpg

Catedrala anglicană, prima construită în Africa de est, datează din 1870, fiind edificată exact pe locul fostului târg de sclavi.

DSCN0099

Altarul se află pe locul copacului de care erau legați scalvii, ca să fie biciuiți cu nuiele de urzici.

dscn0101.jpg

Celulele se află acum sub catedrală, iar două dintre ele pot fi vizitate. În câte o cămăruță minusculă, cu umiditate insuportabilă, pe întuneric, erau înghesuiți între 60-65 de oameni așteptând să fie scoși la licitație în târg.

DSCN0106

Sclavii aduși aici erau răpiți de la țară, din zone îndepărtate de mare, unde oamenii erau creduli și genuini, unde-și vedeau de treaba lor, muncind pamântul. Erau apoi vânduți prin Arabia, Persia, insulele Mauritius și Réunion unor bogați proprietari europeni de plantații. Conform estimărilor, se tranzacționau între zece mii si cincizeci de mii de sclavi pe an. Înăuntru se respiră cu greutate chiar și când celulele sunt goale.

DSCN0129

Piața comercială a orașului e un mare spectacol.

dscn0110.jpg

Munți întregi de marfă sub formă de condimente, fructe, legume, sticle, haine, șlapi, tenisi, recipiente din plastic, găini vii, telefoane mobile. Totul repartizat atât în hale acoperite, cât și pe aleile labirintice din jur.

dscn0108.jpg

În hale nu am putut rezista decât două minute, cu mare efort. Pe folii din plastic întinse pe jos, la 36 de grade, găseai toate soiurile de pești de pe litoralul Oceanului Indian. Nu exista vreun sistem de ținut produsele la rece.

DSCN0109

Cea mai populară distracție din oraș este contemplarea apusului pe ocean, la lăsarea serii.

20180224_182942

Numai că urbanizarea medievală n-a avut ca prioritate un astfel de divertisment și nu există promenadă cu vedere amplă, ci doar niște golfulețe minuscule, la care ai acces pe o alee cu buruienile bătătorite de pașii trecătorilor, unde ne înghesuim cu toții și socializăm, vrând-nevrând.

dscn0087.jpg

Turiștii cu dare de mână se pot instala pe terasa celor câteva hoteluri cu vedere ca să servească un cocteil la un preț piperat și să se bucure linistiți de peisaj, fără să fie inoportunați de băștinași.

20180224_180814

Fiindcă insula este majoritar musulmană, se recomandă o ținută vestimantară decentă, pe stradă și la obiectivele turistice, dar nu neapărat și la restaurante, unde sunt obiceiuri occidentale.

 

 

Zodiac

Viso del Marqués, 2017

Străbăteam provincia Castilla La Mancha și încercam să descifrez urmele pașilor lui don Quijote.

20170321_105933

Traseul visătorilor și al lunaticilor.

20170321_113728

Ruta lui don Quijote din inima Spaniei îți rezervă multe surprize. N-ai crede că Viso del Marqués, o localitate discretă de provincie, deține în patrimoniul său un fastuos palat.

20170321_112138.jpg

În prezent, se află în administrarea armatei și se poate vizita doar la ore fixe, cu ghid. În spatele fațadei austere se ascund nu mai puțin de opt mii de metri pătrați de fresce cu picturi impresionante.

20170321_112435

Este singurul obiectiv din oraș și localnicii sunt foarte mândri să primească vizitatori străini. Deși explicațiile sunt doar în spaniolă, ghidul s-a străduit să vorbească rar și să folosească cuvinte cât mai internaționale, pentru a fi ușor de înțeles, presărând prezentarea cu povestiri și anecdote amuzante. I-am remarcat  impresionanta erudiție de istoric și am apreciat atitudinea față de de ne-hispanofoni, destul de rară în peninsulă.

20170321_110023.jpg

Proprietarul a fost un marchiz din partea locului și impozant amiral de carieră. Palatul l-a construit în plină epocă renascentistă, în 1564, plictisindu-se între două expediții maritime. De aceea, majoritatea reprezintă peisaje cu vapoare și mări.

20170321_110057.jpg

A convocat un celebru arhitect italian care i-a proiectat edificiul în stil genovez, un act urbanistic cutezător pentru integrarea în conservatorul peisaj citadin spaniol al Renașterii.

20170321_110140

La parter, un patio imens decorat cu peisaje din Spania, Vatican, Turcia, Franța. Proprietarul s-a bătut cu ultimele două țări, așa că imaginea sa e subiectivă. De-a lungul pereților, sunt înfățișate scene din bataliile amiralului, care se poate lauda că n-a suferit niciodată o înfrângere, inclusiv din bătălia de la Lepanto (1571), unde i-a bătut pe turci. Și, pentru că nimic nu-i întâmplător, aici a luptat și Cervantes, autorul lunaticului don Quijote.

20170321_110238

Scara care ne duce la primul etaj e monumentală. Apartamentele private ale amiralului sunt ornate cu alte imagini. Chiar aici, a avut neșansa de  a se stinge din viață cu doar câteva săptămâni înainte să preia comanda Invincibilei Armada.

20170321_112637

Grădina este mică și cochetă, cu nelipsitele amenajări acvatice, dar surpriza a survenit abia la sfârșitul vizitei.

20170321_111411.jpg

Scările construite în această parte ferită a proprietății, destinată doar intimilor, au ca material de bază, tipic spaniol, faianța pictată manual cu semnele zodiacale.

20170321_111937

Pesemne că, pasionat de astrologie, nu-i de mirare că n-a pierdut nici o bătălie, din moment ce putea citi în stele datele favorabile!

20170321_113142-e1564868395887.jpg

Palatul n-a rămas niciodată de izbeliște, ci a fost renovat cu grijă de câte ori a fost cazul. Doar niște părți neînsemnate de fresce s-au șters, de pe vremea când încăperile apartamentelor au fost transformate în spital.

20170321_115658.jpg

În apropiere, la doar câtiva kilometri, se află fortăreața Calatrava, o citadelă religioasă locuită de călugări militari. Acolo se retrăgeau cavalerii Reconquistei să-și tragă sufletul pentru că, în secolul 12, aceste văi erau teatrul de luptă dintre catolici și musulmani.

20170320_163516.jpg

Nimic de zis, construcția te impresioneză dar, mai ales, amplasarea ei într-o desăvârșită solitudine.

20170321_131710

Fortăreața a fost construită de arabi care, însă, au pierdut-o în crâncena luptă de pe crestele dealurilor din jur. În interior nu se mai află nimic, doar ruinele fostelor săli.

Lectură de drum:

Cervantes, Don Quijote de la Mancha

Podgorii în Tracia (2)

Barbare, 2018

Traseul vinurilor trace m-a purtat spre sud de Tekirdag. Era octombrie, iar culoarea viilor se ruginea.

20181014_161741

Barbare este o podgorie reputată, cu producție integral ecologică, pe țărmul mării Marmara. Ai impresia ca via se termină chiar în mare. La intersecția unde era indicat că podgoria e la 1 kilometru, șoseaua nouă era încă în lucru și, evident, blocată. Stând opriți la intersecție și neștiind ce să facem, ne ajunge din urmă o altă mașină, care slalomează printre indicatoarele de blocaj, iar pasagerul ne face cu mâna să mergem după ei. Așa am făcut și, odată ajunși la podgorie, am constatat că nimerisem în toiul unei petreceri, o aniversare, după cum era decorat restaurantul.

20180926_111407

Optasem pentru o ofertă all-inclusiv, care cuprindea o degustare profesională de vinuri albe și roșii, o cină, mic-dejun și cazare. La sfârșitul după-amiezei am început degustarea care s-a lungit câteva ore. Am avut parte de o adevărată lecție de prezentare a producției de struguri și a vinurilor Barbare, cu istoria fiecărui vin, cu anecdote amuzante și comparații cu vinuri internaționale. Responsabilul cu această operațiune era din Istanbul, dar făcuse facultatea în Franța, unde locuise treizeci de ani și vorbea o franceză de Sorbona. În virtutea relațiilor de amiciție create cu viticultori francezi, soiurile cultivate în podgoria Barbare erau toate aduse de la Bordeaux și prelucrate după aceleași metode. Însă viticultorii turci au realizat combinații de soiuri Barbare într-un stil mai original decât francezii, amestecând nu doar soiuri diferite, dar și producții din ani diferiți, în proporții subtil calculate.

20181014_155158

Care e secretul reușitei lor într-un termen atât de scurt ? Spun scurt, pentru că cea mai veche butelie datează de numai unsprezece ani. Poziția strategică a parcelelor. Amplasarea viilor într-o zonă vântoasă, avantaj imens pentru că, după ploaie, via se usucă rapid, iar apa nu are timp să-i strice.

20181014_165335

Astfel, strugurii beneficiază din plin de ploaie, dar nu suferă prejudicii din cauza ei. Acolo, în acea regiune, ne-a spus viticultorul, s-a regretat mai mult ca oriunde expulzarea grecilor, pentru că ei dețineau secretele întreținerii viței-de-vie. Fiind creștini, consumau vin, în vreme ce musulmanii, cărora Islamul le interzice consumul de alcool, n-au știut ce să facă și au lăsat viile în paragină, provocând pierderi irecuperabile.

20181014_165217

Poveștile legate de acest subiect m-au impresionat mult. Evenimentul s-a întâmplat în 1923, când a avut loc marele schimb de populații între Grecia și Turcia, în virtutea unui acord semnat de cele două țări ca să asigure omogenizarea etnică. Un milion două sute cincizeci de mii de greci au trebuit să părăsească Turcia ca să se instaleze în Grecia, o țară necunoscută lor, de numai cinci milioane de locuitori, care nu-i voia. Ca revers al schimbului, șase sute de mii de turci au fost strămutați într-o țară de douăsprezece milioane de locuitori, cât număra Turcia pe vremea aceea. Într-o carte pe acest subiect, Yașar Kemal povestește cum reacționează oamenii simpli confruntați cu această situație de destin.

20181014_160923

Podgoria este autorizată să poarte denumirea ,,Château”. Interlocutorul nostru ne-a explicat și de ce. Ei produc vinul cu strugurii culeși de pe propria vie și, imediat ce culegătorii își termină treaba, strugurii sunt transportați, în doar câteva minute, de la vie la utilajele de stors, iar prelucrarea are loc rapid. Orice podgorie care își prelucrează vinul cu propriii struguri, în locul unde crește via, are dreptul la denumirea de Château. Când strugurii vin mai de departe, savoarea li se alterează pe drum, iar calitatea vinului scade.

20181014_165313

Am apreciat că, în vânzoleala și aglomerația care era în saloanele din întreg complexul (de mare întindere), personalul s-a ocupat de noi cu adevărat profesionist. Toată experiența a fost la superlativ.

20181014_174303

Bucătăria de la podgorie este de nota zece, cu produse naturale și savuroase, atât la cină cât și la micul dejun pantagruelic, – o risipă un pic decadentă, tipic turcească.