Un port prea îndepărtat

Le Havre, 2016

Ajung la capătul Franței și al lumii. Portul este gigantic. Merg cu mașina pe o șosea nesfârșită, kilometri întregi de-a lungul instalațiilor portuare.

20160813_132843

Nu departe, în estuar, acolo unde Sena se împletește cu Atlanticul, se află un paradis cu o alchimie naturală foarte căutată de cunoscători. Mulți artiști s-au retras în această parte a Franței și au găsit inspirație în liniște, izolare și nemărginire.

20160813_122241

Chiar și vara, în toiul lunii august, când toate colțurile vacanței sunt aglomerate, aici te bucuri de spațiu și aer.

20160813_104617

Orașul a fost distrus în întregime de bombardamente în 1945, apoi reconstruit într-un stil auster destul de controvesat, caracteristic arhitecturii socialiste. Arhitectul Oscar Niemeyer, fervent membru al acestui curent, a creat actuala identitate urbană, în spiritul anilor 1950-1960, iar acum face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

20160813_132223

Ansamblul urban pare codificat, dar exercită o atracție ciudată, pentru că generează niște conexiuni la nivel subliminal cu amintirile construcțillor socialiste de la noi, prin mesajul arhitectural de o severitate care intimidează.

20160813_132312

Însă dincolo de aspectul exterior, adevarata vocație a orașului este cea de port transatlantic. Docuri, depozite, silozuri la o dimensiune planetară. Să nu uităm că de aici plecau marile pacheboturi cu destinația New York.

20160813_121202.jpg

Acum, evenimentele de artă încearcă să compenseze pierderile generate de transformările timpului. Privirea fuge de pe conturul citadin zgunțuros spre ocean. Plaja este imensă și oferă voluptatea plimbării pe orice vreme. Dacă nu, te retragi în muzee, cafenele, spații culturale. Pe mine m-a atras muzeul de artă Andre Malraux, deosebit de primitor și frumos organizat.

20160813_123500.jpg

Pentru câteva ore, m-am delectat cu priveliști maritime și pe teme de călătorie, dintr-o expoziție temporară unde fuseseră aduse tablouri rar vazute, din muzee îndepărtate de Europa. Se potriveau foarte bine cu ambianța cenușie a oceanului și-ți dădeau poftă de a porni în expediții.

20160813_120414.jpg

De fapt, cam asta ar fi în rezumat. Le Havre e orașul care te îmbie să pleci peste mări și țări.

20160813_114921.jpg

Lectură de drum:

Jules Verne, Ocolul Pământului în 80 de zile

Jane &Co.

Winchester, 2015

Anglia străbătută cu trenul, vara. Plonjez în farmecul orașelor de provincie din romanele victoriene. Profit de un abonament de o săptămână pe circuit feroviar nelimitat care mi-a permis multe opriri și tot atâtea descoperiri. Una dintre ele a fost W.

vara2015 203

Ce am vizitat:

vara2015-210.jpg

1.Winchester College (Colegiul orășenesc de băieți), o monumentală instituție de învățământ care datează din 1382, printre cele mai vechi și celebre școli din lume.

vara2015 230

Înființată de către un episcop, inițial a fost dedicată doar copiilor săraci, nu mai mult de o sută pe serie.

vara2015-217.jpg

Acum numără câteva sute de locuri cu o taxă exorbitantă, pentru odrasle provenind din familii cum nu se poate mai înstărite.

vara2015 206

Face parte, firește, de pe lista celor mai prestigioase școli din Anglia.

vara2015-210-e1574082763962.jpg

Se poate vizita doar în luna august, conform unui program strict, când e vacanță școlară.

vara2015 223

Veți fi conduși în străvechile săli de clasă cu vestiare, în sala de mese, capelă, clausteriu.

vara2015 216

Spațiile datează din Evul Mediu și s-au păstrat intacte.

vara2015 221

Școala funcționează fără întrerupere de șase sute de ani, caz unic în istoria învățământului englez.

vara2015 232

O dovadă incontestabilă a calității educației este impresionanta listă de absolvenți.

vara2015-227.jpg

Printre ei, o sumedenie de istorici, matematicieni, astronomi, chimiști de renume mondial,

vara2015-213.jpg

plus oameni politici și militari cu înalte funcții în ierarhiile englezești.

vara2015-212.jpg

Respectabila instituție poate fi considerată principalul obiectiv al urbei.

vara2015 207

2.Catedrala impozantă care, comparativ cu celelalte catedrale gotice din Europa, se mândrește cu cel mai lung naos.

vara2015 194

Cel pe care îl vedem aici datează din 1300, când s-a înlocuit naosul din lemn cu unul din piatră.

vara2015 197

Temelia edificiului a fost pusă în anul 660, dar monumentul de azi datează din 1093.

vara2015-204.jpg

De la acea epocă, este impecabil conservat pavamentul din piatră colorată.

vara2015-201-e1574084349992.jpg

Partea interioară, corul și stalurile, au fost executate în jurul anilor 1500. Detaliile erau foarte importante, prin ele se comunica o întreagă filosofie.

vara2015-196-e1574084396366.jpg

Cea mai mică neglijență în execuția artistică era echivalentă cu erezia.

vara2015 195

Am petrecut în interior un pic mai mult de două ore, fără vizită ghidată.

vara2015 198

La intrare sunt propuse, cu un supliment tarifar, tururi tematice pentru diferite sectoare (criptă, clopotniță). La exterior, o mică gradină a fost amenajată pe locul unde se aflau vechile dormitoare ale călugărilor.

vara2015 202

Plafonul catedralei este o operă de geometrie celestă.

vara2015-200.jpg

Te ridică în slăvile artei, te apropie de cer într-un dialog intim.

vara2015 199

Scriitoarea Jane Austen e înmormântată chiar aici în catedrală, dar nu datorită celebrității ei, care nu era atât de mare în acel moment, ci pentru că fratele ei avea relații apropiate în cadrul clerului.

vara2015-191.jpg

În adorabilul W.,  scriitoarea și-a petrecut ultimii opt ani din viață. S-a mutat aici de la Chawton, un cătun aflat la douăzeci și șapte de kilometri, ca să fie mai aproape de medicul care o îngrijea. Îi plăcea să facă lungi plimbări în jurul orașului. Și acum, pe aceste trasee întâlnești multă lume în căutare de inspirație, de aer, de verde.

vara2015 246

3.Ruinele Castelul de Wolvesey a aparținut episcopilor de W., care îndeplineau un rol de seamă de consilieri ai regelui Angliei. Având dublă funcție, clericală și politică, acest castel le-a fost construit ca să-și poată îndeplini atribuțiile in viața publică. Vestigiile pe care le vedem datează din secolul 12.

vara2015 235

Castelul a fost abandonat în 1620, pentru că episcopii își ridicaseră reședințe mai convenabile în regiune.

4.Great Hall, care a funcționat ca tribunal în Evul Mediu, unde se afla masa rotundă a cavelerilor regelui Arthur. Aici este expusă o copie care datează din 1275, (totuși), realizată după modelul mesei. Similitudinea cu roata zodiacală creează un efect interogativ.

vara2015 249

Forma mesei simboliza egalitatea între cei care se așezau în jurul ei, într-o epocă în care mesele erau preponderent dreptunghiulare, pentru a se favoriza menținerea strictă a ierarhiei.

Lectură de drum:

Jane Austen, Mândrie și prejudecată

Regina M

Balcic, 2017

O duminică de octombrie proaspăt însorită după o voioasă ploaie matinală. Balcicul mă primește ospitalier și prietenos.

20171008_162631

Castelul e foarte aproape de țărmul mării și face parte dintr-un complex cu două intrări care deservesc cele două obiective pentru care am venit. Parcul horticol al universitatii este sus, iar castelul jos, pe faleză. Am trecut mai întâi prin vastul parc cu sere de cactuși despre care voi scrie în detaliu.

20171008_174514

Regina Maria și-a ales îndepărtatul Balcic ca rezidență de vară unde să găsească refugiu atunci când mondenitățile, intrigile și viața trepidantă din București au început să-i afecteze sănătatea.

20171008_154543

Sau în căutare de intimitate și discreție atunci când viața personală trecea pe primul plan.

20171008_153402

Castelul de la Balcic e mai degrabă un conac neașteptat de ascetic, care corespundea acestei etape din viața reginei și fără îndoială că se potrivea cu firea ei.

20171008_150633

Opulența locuințelor princiare standard nu-și are locul aici.

20171008_154514.jpg

Regina vizitase sudul Dobrogei în anii 20 și sufletul i-a rămas la mica așezare maritimă.

20171008_174046

Nu-i greu să-ți dai seama ce a determinat-o să ia hotărârea.

20171008_154356.jpg

Priveliști frumoase la Marea Neagră sunt multe, însă Balcicul face parte dintre acele locuri pe care oamenii cu o sensibilitate exacerbată (artiștii, creatorii) le recunosc ușor.

20171008_153920.jpg

Așadar, între 1926-1937 și-a ridicat acestă cochetă reședință de vară. Proiectul a fost elaborat de arhitectul Emil Guneș, iar conceptul peisagistic îi aparține unui grădinar elvețian.

20171008_153824.jpg

Conacul primește un surplus de poezie de la minaretul în stil otoman, sub forma unui creion ascuțit îndreptat spre cer. Un artificiu de decor cu înțelesuri simbolice. Creionul e mijlocul prin care se exprimă acum regina. Scrisul devenise, ca terapie, ca revanșă împotriva singurătății, o preocupare principală.

20171008_151111

Nu mă surprinde includerea unui element de origine islamică în arhitectura casei, pentru că Maria a manifestat dintotdeauna o mare deschidere pentru spiritualitate și religie la nivel global.

20171008_145506

Deși, prin naștere, aparținea cultului anglican, regina n-a ezitat să adopte credința ortodoxă de îndată ce a venit pe tronul României.

20171008_153718

Mai târziu, după ce viața o supusese unor grele încercări, lecturile și întâlnirile au purtat-o pe cărarea cultului bahai.

20171008_154112

A fost declarată prima persoană de origine princiară care s-a afiliat acestei orientări spirituale.

20171008_154524.jpg

Înainte de toate, regina era curajoasă.

20171008_151551-e1573487850867.jpg

Și-a asumat multe riscuri, printre care cel de a promova imaginea României pe plan extern în situații de criză deși, în acele vremuri, femeile nu aveau un cuvânt de spus în diplomație și politică.

20171008_154438

Observ multe locuri de citit cu mici firide unde cărțile pe care le citea făceau o pauză, alături de obiectele decorative aduse din călătorii.

20171008_153958.jpg

Pe pereți sunt înrămate fotografii cu secvențe din viața ei.

20171008_154344.jpg

Identific colțuri intime unde se retrăgea să-și scrie jurnalul, amenajări conviviale pentru stat la o șuetă. Spațiile erau primitoare pentru călătorul care zăbovește în gânduri.

20171008_151855

Eram în castel doar eu și mama, iar soarele lumina interioarele albe. Simțeam o prezență luminoasă alături.

Lectură de drum:

Regina Maria, Povestea vieții mele

 

Naturalețe

Paris, 2019

În scurta mea vacanță pariziană (pentru că o vacanță la Paris nu e niciodată destul de lungă), am avut norocul să dau peste o expoziție care m-a încărcat de energie datorită subiectului.

IMG_0931

NOI, COPACII este o temă inepuizabilă pentru citadinul în căutare de intimitate și complicitate cu natura, în contextul în care circulația rutieră urbană devine tot mai sufocantă.

IMG_0928

Totul se petrece până în 10 noiembrie 2019 la Fondation Cartier pentru artă contemporană, care a organizat cu subtilitate și eleganță o expoziție de arhitectură peisageră, pictură, fotografie, antropologie, filosofie și desen despre arborii de pretutindeni și frumusețea lor.

IMG_0924

Sala cea mai mare, cu vedere directă la grădina impresionant amenajată a muzeului, le este dedicată unor artiști sud-americani, al caror continent are cel mai mult de suferit.

IMG_0893

Din opulența naturii de acolo, sunt înfățișați tot felul de arbori observați, admirați sau imaginați.

IMG_0901

Este genul de pictură care te invită să intri în spiritul ei și să participi la exuberanța pe care o răspândește în jur.

IMG_0890 (1)

Din tot ce văd, înțeleg din ce în ce mai clar că raportul oamenilor cu arborii este mai mult estetic decât științific. Atunci când vedem un copac, mai întâi îi admirăm frumusețea și măreția, abia după aceea ne întrebăm ce este și de unde vine.

img_0907.jpg

Exact acest demers filosofic și artistic și-l propun majoritatea operelor, multe dintre ele cu un mesaj jucăuș înainte de a ne chestiona despre inteligența vegetală.

IMG_0899

Capacitatea lor senzorială, adaptarea la influența altor specii, la sisteme climaterice declanșează o comunicare artistică foarte sofisticată.

IMG_0906

Este ca și cum artistul intră în pielea (pardon, scoarța) copacului și ne informează despre fragilitatea supraviețuirii și a compromisurilor. De aici avem de învățat multe, mi-am zis.

img_0917-e1568299094454.jpg

În tot soiul de variante coloristice, ni se sugerează trecerea de la cunoaștere la  contemplație și la transpunerea mesajului în formă artistică.

IMG_0919

Energia, mobilitatea și metamorfoza formelor ne influențează direct în raportul nostru personal cu timpul. Arborii sunt cei care ne anunță anotimpurile și ritmul nostru interior este dictat de culorile lor schimbătoare și de mireasma pe care o degajă.

img_0904.jpg

Uneori, mesajul lor ne îngrijorează, alteori ne echilibrează sau ne orientează nu atât ca semn exterior, ci interior. Ne ghidează în rătăcirile temporale.

IMG_0916

Fiecare specie are propriul model arhitectural.

img_0903-e1568299866634.jpg

Orientarea ramurilor, pe verticală, orizontală sau oblică ne transmite și ea mesaje secrete. La fel ca și poziționarea florilor.

img_0914.jpg

Aflăm de aici că arhitectura copacilor pe care botaniștii i-au repertoriat până acum (în jur de 100.000 de specii) nu se declină decât în douăzeci și patru de modele. Mai aflăm că bărbații și femeile nu percep arborii în același fel.

IMG_0911

Există anumite elemente care îi sensibilizează în mod diferit. Dialogul meu interior cu arborii din această expoziție a fost înviorator.

img_0920.jpg

E adevărat că arborii se bucură de o libertate și de o adaptabilitate molipsitoare. Am ieșit apoi în grădina muzeului și am respirat.

IMG_0927

Mi-a plăcut că majoritatea vizitatorilor adoptaseră dress-codul impus de specificul expoziției, adica imprimeuri cu frunze și flori.

IMG_0896

Tipic parizian!

Muzeul copt

Cairo, 2018

Ajung finalmente în acel Orient care se îngemănează cu Occidentul prin credo-ul creștin, rămășiță spirituală firavă pentru noi, azi.

DSCN2365

Cairo, cartierul creștin.

DSCN2340

Zonă de risc important, avem de trecut prin câteva filtre militare ca să pătrundem pe străzile care duc la muzeul de civilizație coptă.

DSCN2344

Strazile și împrejurimile sunt invadate de turiști, însă muzeul, renovat cu rafinament, este locul ideal pentru a te bucura de liniște.

DSCN2339

Decorul mă trimite spre vechea eleganță orientală.

DSCN2342

Copții, creștinii din Egipt, au în spate o istorie zbuciumată.

DSCN2368

Numele lor vine din greaca veche (guptios=egiptean).

DSCN2346

Biserica din Egipt, cu un destin capricios, nu recunoaște decât autoritatea patriarhului din Alexandria.

dscn2406-1.jpg

Ca element distinctiv, liturghia coptă a rămas neschimbată, aceeași din primele clipe ale creștinismului, rostită și acum în limba coptă.

DSCN2348

Membrii acestei comunități sunt supuși zilnic discriminărilor, dar fac eforturi să-și consolideze locul în societate datorită intelectualilor care îi sprijină moral și al generozității oamenilor de afaceri.

dscn2405-1.jpg

La intrarea în complexul muzeal, am zăbovit la vestigiile unui turn dintr-o veche fortăreață romană care străjuia intrarea în portul Cairo spre canalul lui Traian, pe atunci legând Nilul de Marea Roșie.

DSCN2336

Muzeul se află într-o clădire domnească renovată cu elemente recuperate din vechi locuințe copte. În toate sălile, vedem plafoane diferite de lemn meșteșugite cu modele geometrice, din bârne.

DSCN2397

Parterul muzeului este dedicat arhitecturii religioase.

dscn2366.jpg

Aici te reculegi printre fragmente de frize, altare, stâlpi, coloane, basoreliefuri în calcar.

DSCN2345

Mi-au plăcut motivele inspirate din natură, cu reprezentări de struguri, viță de vie, gura-leului, fin sculpate.

DSCN2373

Fiind creștini, cultivatori și consumatori de vin, motivul viței de vie și al exuberanței dionisiace se regăsește în multe fragmente de basoreliefuri.

DSCN2361

Majoritatea au fost descoperite la mănăstirea Sf.Apolloniu, la sud de Cairo.

DSCN2379

Unele nișe au fost salvate din ruine la mănastirea Sf.Ieremia de la Saqqara, unde se află celebra piramidă, tot lângă Cairo.

DSCN2357

În spatele lor, istoria este covârșitoare, acumulând evenimente din secolele 3-7.

dscn2356-1-e1567807278697.jpg

Intersectezi energiile orientului care n-a pierdut nimic din relația împlinitoare dintre om și cer.

DSCN2400

Elemente de cult, religie și civilizație ne transferă în registrul bizantin, cu inestimabile piese din aur. Predomină scenele biblice.

DSCN2347

O parte din muzeu este consacrată țesăturilor, cu piese uimitor de bine conservate.

DSCN2386

Culorile care au răzbătut prin vremi sunt, de fapt, nuanțe.

dscn2351-1-e1567807326550.jpg

În trecut, erau fabricate într-un sat copt care nu mai există.

dscn2352-1-e1570000764151.jpg

Adevăratul tezaur este ansamblul de treisprezece codexuri de papirus legate în piele, realizate la mijlocul secolului 4 și regăsite abia în 1945 la nord de Luxor, în orașul Nag Hammandi.

DSCN2396

Sunt cele mai vechi cărți cunoscute de omenire, traducerea unor texte scrise inițial în greaca veche, majoritatea fiind scrieri gnostice și câteva în linia tradiției hermetice.

DSCN2394

Printre ele s-a identificat cea mai veche evanghelie după Toma.

DSCN2392

În mod excepțional, biblioteca de la Nag Hammadi posedă singurul exemplar complet. Era ultimul mare text înainte de înlocuirea papirusului cu hârtia. Din cauza problemelor politice din Egipt, aceste opere au fost editate cu greu în zilele noastre în limbi de circulație. Tot ansamblul de aici corespunde cu o lucrare de o mie de pagini scrise.

DSCN2377

 

Kellia este o vastă zonă de peste o mie cinci sute de sihăstrii creștine din secolele 4-8.

DSCN2383

De aici, s-au păstrat picturi murale care provin din adăposturi și mănăstiri, fragmente de altar, obiecte din ceremonialul liturgic. Multe par misterioase, încerc să le deslușesc ca pe un cod de comunicare și să actualizez sensul.

DSCN2401

În sala icoanelor, am recunoscut-o imediat pe atât de venerata Sf.Ecaterina din Alexandria, care a perpetuat atâtea miracole, dintotdeauna.

DSCN2404

Văd și alte chipuri cu priviri pătrunzătoare, intense, bizantine, care transmit o energie nebănuită. Sunt hrănite de singurătate și de contemplație. În vremurile acelea, intimitatea de care oamenii puteau să beneficieze, dacă voiau, era mult mai accesibil de obținut decât azi. Lumea se putea însingura mult mai ușor.

DSCN2403

Cu toate acestea, au fost atât de mulți anahoreți care s-au retras cât au putut de departe, în pustiurile Sinaiului sau în îngemănarea de nisip și cer, la sud de Aswan. În privirea lor citesc vulnerabilitate și putere.

DSCN2376

Tot în acest muzeu, am văzut altarul original din biserica construită pe urmele locului unde s-a adăpostit/odihnit Sfânta Familie în timpul fugii în Egipt, loc care se află în vecinătatea muzeului, tot în această zonă creștină a orașului, pietonală și ferită.

În curte, s-au mai amenajat câteva săli ca să se valorifice inteligent toată aria de expunere.

DSCN2412

Biserica oficială coptă se află chiar lângă muzeu, foarte bine pazită, dar înăuntru nu este permisă fotografierea. Aici, în interior, închinarea la icoane are un alt sens decât cel pe care-l știm.

Portretul unei doamne

Paris, 2019

Dacă treci în vara aceasta prin Paris înainte de 25 august, prinzi o expoziție minunată la Musée d’art et d’histoire du Judaisme. Conceptul foarte inteligent, bogăția și varietatea exponatelor, amenajarea scenografică – totul m-a fascinat. Povestea ei este o lecție de viață.

IMG_2887

Plecată dintr-o mahala a Cracoviei, unde s-a nascut în 1872 într-o familie nevoiașă cu opt fete, a ajuns, la un moment dat, cea mai influentă femeie din lume. E vorba despre Helena Rubinstein, creatoare de produse cosmetice. Ca zodie, e Capricorn, ambițioasă și sigură de ea, în ciuda înălțimii de 1.50 care a complexat-o toată viața.

img_2885.jpg

În adolescență, își punea pe față crema mamei ei, preparată de farmacistul din cartier. Ajunsă la vârsta măritișului, pentru că făcea nazuri și nu voia în ruptul capului să se mărite, părinții au trimis-o la Viena la rudele care aveau o prăvalie, ca să ajute. Dar nici acolo n-a găsit de cuviință să se așeze la casa ei, așa că toată familia a cotizat ca să o trimită la alte rude, tocmai în Australia, să muncească într-o fermă. Fiindcă își luase cu ea câteva recipiente de cremă, a început să vândă mici eșantioane din rezerva ei bietelor fermiere care munceau din greu sub soarele dogoritor și aveau pielea afectată. Surpriză ! Femeile au constatat că pielea li se repară și au mai căutat-o ca să se aprovizioneze. Dar crema i se terminase și a trebuit să facă investigații amanunțite ca să reconstituie ingredientele, pe la farmaciștii din Melbourne ca să încerce să-și refacă stocul.

img_2886.jpg

Așa s-a născut un imperiu cosmetic. Mai întâi, a comercializat faimoasa cremă prin vecini, apoi și-a deschis magazin și salon de înfrumusețare la Melbourne. În 1905, după nouă ani, se întoarce acasă bogată și triumfătoare și face un tur în Europa, prin marile capitale, ca să-și promoveze produsele și să găsească soluții pentru dezvoltarea rețetelor.

IMG_2900

Deși pretindea că a studiat Medicina timp de doi ani, în realitate Helena era o autodidactă tenace. Avea o vorbă: ,,Nu există femei urâte, ci doar femei delăsătoare”, încercând să-și convingă clientele să facă sport și să mănânce sănătos, după propriul model, pentru că nici ea, la rându-i, nu fusese frumoasă dintotdeauna.

IMG_2911

Toată viața, a susținut ideea că o femeie se poate reinventa ca să ajungă acolo unde își dorește. Ei i-a reușit !

IMG_2895

În prima fază, succesul s-a datorat intuiției de a prepara trei tipuri diferite de cremă pentru trei tipuri de ten, prima dată în istoria cosmeticii. Nimeni nu avusese această idee, așa că restul a venit de la sine.

IMG_2903

Dezvoltarea firmei sale s-a desfășurat în plină perioadă antisemită și s-a confruntat din greu cu acest flagel. Una din marile ei dureri a fost pieirea surorii ei în lagăr de concentrare. Dar și în viața cotidiană s-a izbit de această discriminare. La New York, asociația de locatari dintr-un bloc i-a refuzat, în 1941, închirierea unui apartament (un triplex cu treizeci și șase de camere, cu vedere la Central Park). În acest caz, ea a decis să-i sfideze și a cumpărat tot blocul.

IMG_2924

După ce a devenit celebră, a întâlnit un jurnalist londonez, tot evreu din Cracovia. Îl angajează pentru campania publicitară și de presă, apoi se căsătoresc.

img_2888.jpg

După un mariaj de treizeci de ani, divorțează de el pentru un prinț georgian cu douăzeci și trei de ani mai tânar ca ea. Dar acesta moare după câțiva ani, urmat de fiul ei din prima căsătorie. Helena, ca sa lupte cu depresia, pornește într-o călătorie în jurul lumii cu asistentul ei.

IMG_2934

Deschide fabrici la Paris și New York și alege să locuiască în cele trei orașe unde și-a cumpărat locuințe somptuoase, la Paris, Londra, New York și Tel Aviv.

IMG_2899

David Ben Gurion i-a făcut o primire fastuoasă, în contextul în care Helena a finanțat construcția unui muzeu.

IMG_2937

Pe atunci, Parisul era capitala modei și a lumii artistice, așa că a ales Parisul ca rezidență principală, tot schimbând casele, prin mai multe cartiere.

IMG_2915

Chiar după ce am văzut expoziția, m-am dus pe Boulevard Raspail ca să văd unul dintre imobilele unde a locuit, la utimul etaj, cu o terasă mare.

IMG_2987

Avea o colecție de haine impresionantă create de Chanel, Dior, Yves Saint-Laurent, Balenciaga, și bijuterii tot de mari creatori.

IMG_2910

Și colecția de artă era impresionantă, avea tablouri pictate de toți maeștrii epocii sale.

IMG_2890

La timpul ei, ajunsese la un moment dat cea mai bogată femeie din lume.

IMG_2931

Una dintre operațiunile care au adus-o în această poziție a fost o manevră inspirată. În 1928 și-a vândut firma, cu un preț astronomic, fraților Lehmann.

IMG_2929

Un an mai târziu, la căderea bursei din 1929, și-a recumpărat firma pe bani de buzunar și a dezvoltat-o din nou.

IMG_2940

În 1965, la sfârșitul vieții, lucrau pentru ea 32.000 de persoane și produsele Helena Rubinstein erau distribuite în peste 30 de țări.

IMG_2905

Amețit de frumusețe, cu gândurile împrospătate ca după un film bun, așa pleci din muzeu.

img_2894.jpg

16 dintr-o expoziție

Paris, 2019

Din cele douăzeci și șapte de mii de tablouri aflate în colecția muzeului Pușkin, la Moscova, două sute au ajuns la Fundatia Custodia din Paris (rue de Lille, 121), până în 12 mai 2019. Niciodată până acum n-a mai călătorit în Occident un număr atât de mare de lucrări aparținând muzeului rus. Colecția a aparținut aristocrației ruse și a intrat în posesia muzeului Pușkin prin naționalizările post-revoluționare.

M-am delectat cu această expoziție și am ales câteva compoziții rare de grafică, acuarelă și pictură semnate de mari maeștri, cele care mi-au plăcut cel mai mult. Vi le prezint și vouă, cu mica lor poveste.

Ați întâlnit vreodată o sibilă ?

IMG_2948

Nu v-ar strica, pentru că sibila are darul profeției. Dar, vă previn, nu-i ușor să-i descâlcești vorbele. Cea de aici are o vârstă venerabilă, e din secolul 15 și e solitară. De obicei, ele se prezentau într-un grup de douăsprezece, nu întâmplător în perfectă simetrie cu cei doisprezece apostoli. Aceste personaje, precum și oracolele din cărțile sibilinice, au fost integrate în iconografia creștină.

Atracția Orientului se înfiripă în arta occidentală prin anii 1400.

IMG_2949

Un bărbat cu turban, probabil un meșteșugar, artizan sau esoterist, desenat de Schongauer, în Alsacia, este un personaj misterios.

Dintr-o fermă atribuită lui Bloemaert, de la sfârșitul anilor 1500, emană o melancolie parfumată cu rafinament.

IMG_2956

Subiectul, ferma în stare precară și cei doi păstori pe marginea drumului, e de o banalitate contradictorie. Detaliile, nu. Fiecare element are, separat, o forță care susține filosofia compoziției.

Pieter de Molijin din Harlem, unul dintre reputații peisagiști olendezi din secolul 17, este maestrul vântului și al ploii, specifice acestui ținut.

IMG_2954

Artistul se concentrează asupra efectelor atmosferice, astfel încât cerul este personajul principal. Furtuna, cu ploaia căzând în rafale pe diagonală, te integrează în vârtejul lor.

Este aici și Avercamp, marele maestru al peisajelor de iarnă.

IMG_2957

Un vapor încărcat de furaje lângă Ouderkerk. Câmpia neerlandeză fără sfârșit. Oglinda apei, bruma din aer. Când natura îți pune la dispoziție atâta poezie, totul pare simplu.

Olanda era vestită încă din anii 1600 pentru kermesele și moravurile lejere.

IMG_2951

De la Adriaen van Ostade primim un desen-acuarelă compus cu finețe și umor. O scenă din viața cotidiană a unei ferme din Țările de Jos. Am remarcat atenția acordată detaliilor scenografice de costumație.

Întoarcerea din Egipt, de Rubens.

IMG_2952

O raritate și o capodoperă din 1614. Sfinta Familie este înfățișată într-un desen executat cu linii rapide, parcă schițat în viteză, respirând cu sufletul la gură nerăbdarea întoarcerii acasă. De fapt, autorul ne povestește un episod autobiografic. Rubens a trebuit să părăsească Flandra cu toată familia ca să scape de persecuția protestanților.

Un peisaj imaginar de Allaert van Everdingen.

IMG_2953

Suntem invitați să admirăm o fortăreață părăsită pe malul unui râu pe care plutesc diverse ambarcațiuni, în acord cu silueta unor turle de biserici și mori de vânt. Se pare că artistul s-a aflat toată viața în căutarea peisajului ideal. L-a gasit în Țările de Jos.

M-am întrebat dacă nu cumva e cam mult spus Kermesa din sat ca titlu al compoziției grafice a lui Jan van Goyen.

IMG_2958

Exuberanța și dănțuiala dionisiacă a sărbătorilor flamande pare destul de estompată și rezervată, mai ales că trăsăturile chipurilor sunt neclare. Ideea e mai mult de personaj colectiv într-o reuniune negustorească. Prin singularitatea lui, tabloul e dintre cele mai valoroase.

Charles-Joseph Natoire, artist din secolul luminilor (anii 1700) surprinde esența vieții pastorale franceze într-o compoziție detaliată în care se verifică binecunoscutul dicton ,,heureux comme Dieu en France’’.

IMG_2955

În Franța, în așa-numitul mediu rural, găsim de toate: un castel aristocratic, câteva așezăminte spirituale (colegială, mănăstire, abație), fortificații, pășuni pe care pasc turme sănătoase, localuri unde poți savura delicatese. Acum, ca și atunci.

N-a fost nevoie să citesc eticheta explicativă, pentru că personajele pictate din spate sunt marca lui Caspar David Friedrich.

IMG_2962

Cei doi domni ne invită la o clipă de contemplare și par foarte absorbiți în meditație. George Banu, cunoscut om de teatru și critic de artă, a editat un album special pe acest subiect, cu titlul Spatele Omului.

O foaie cu o dublă acuarelă de Karl Briullov, destinată să ilustreze atlasul călătoriei în Grecia, din 1835, a lui Vladimir Davydov.

IMG_2967

Jurnalul lui Davydov ne dă indicii despre peisajele care au inspirat cele două acuarele. Prima reprezintă o furtună pe muntele Diaforti, considerat de către arcadieni ca fiind reședința lui Zeus. A doua redă același peisaj pe vreme însorită. Efectele dramatice sunt cu adevărat jupiteriene!

Pictorul francez Eugene Delacroix este cunoscut ca un mare călător în spațiul oriental.

IMG_2964

Acest Arab odihnindu-se în natură a fost produs în timpul voiajului său în Maroc și Algeria, în 1832. Nu persoana pictată contează, ci starea sa de spirit de moleșeală, indiferență, nepăsare. Nu vrem să știm cine e arabul, pentru că doar atitudinea lui ne interesează. E molipsitoare. Noi de ce n-am face o siestă?

Altfel stau lucrurile cu Noapte (turcoaică adormită) de Karl Briullov.

IMG_2965

Ceaiul, papucii, ghiveciul cu florile pe pervazul străjuit de grilajul ferestrei, broboada care îi servește ca șorț, turbanul sunt detaliile grațioase care m-au fermecat. Considerat primul pictor rus de renume internațional, Briullov a întreprins o călătorie în Turcia și Grecia în 1835, după ce a studiat cincisprezece ani la Roma

Dimineață grecească la Miraka, tot de Karl Briullov.

IMG_2966

În 1835, pictorul îl însoțește pe Vladimir Davydov, nepotul contelui Orlov, într-o călătorie în Grecia. Aristocratul avea în plan să-și publice impresiile sub forma unui atlas ilustrat. Această acuarelă reprezintă singura scenă populară din jurnalul lui Davydov, preocupat în general doar de monumente și situri arheologice.

Odilon Redon, filosof și pictor esoterico-mistic, este rar întâlnit în muzee.

img_2970.jpg

De mult aștept o retrospectivă. Tablourile sale cu ambianță misterioasă, de care abia că te poți desprinde, sunt răspândite în colecții private peste tot în lume. Mai ales când e vorba despre o creație neobișnuită, deși, în cazul său, toate sunt neobișnuite. Avem aici Proiectul paginii de titlu al revistei Balanța. Știind care sunt temele sale predilecte, vă confirm că este vorba de zodie. Revista era editată în Rusia la începutul secolului 20 și analiza realitatea invizibilă și spațiul oniric. Redon era idolul lor.

Selecția de mai sus acoperă doar jumătate din expoziție. Cealaltă jumătate vă las plăcerea s-o descoperiți singuri !