Franța, 2021
Îmi place să pornesc în căutări fără o destinație precisă și, de această dată, inițiez un circuit dionisiac.
În Franța, vizitarea unei podgorii, atunci când ai norocul să dai la vânzare chiar peste viticultor, se desfășoară ca un mic eveniment cultural, cu explicații dinamice care ating istorie, sociologie, etnografie, gastronomie.
De obicei, conversația este ilustrată de câteva eșantioane după un ceremonial cu reguli fixe: un spumant, două albe, un rosé, patru roșii, toate acestea pentru cine nu șofează.
În regiunile pe care le-am parcurs, degustările sunt gratuite, foarte rar condiționate de cumpărarea unei butelii.
Am vizitat mai mulți producători unde se practică integral o viticultură ecologică și vă împărtășesc câteva opriri unde plăcerea vizitei a fost specială.
Conversația cea mai plăcută
Saladin, 2021
Actriță ? Profesoară ? Cu o vervă cuceritoare trădând dezinvoltura celor obișnuiți să se adreseze unui auditoriu amplu, o doamnă la pensie trăită la Paris, mamă a două surori viticultoare din Ardèche, a luat fără fasoane în primire micul nostru grup. M-a amețit în doar câteva clipe farmecul acestui prolog teatral, iar prezentarea vinurilor s-a desfășurat ca un spectacol în mai multe acte, fiecare de o culoare diferită. Cântăm ?
Nu de alta, dar unul dintre sortimente se numește ,,Tralala’’.
Paleta cea mai diversă
Rocheville, 2021
Vinul de Anjou face parte din lista mea de preferințe și, de câte ori ajung în regiune, aleg să vizitez un domeniu. Aici, spațiul de primire este generos, minimalist-tradițional și gol.
În fața magazinului se afla via și am întrebat dacă era proprietatea lor. Nicidecum, mi s-a răspuns cu subînțeles, via aceasta nu este bio, vă puteți da seama după lipsa completă a buruienilor, care nu ar avea cum să dispară fără ierbicide. Parcela lor se afla încă și mai departe de circulație și poluare. Am apreciat soiuri pe cât de numeroase, pe atât de diferite, acompaniamente ideale pentru orice produs culinar.
Buchetul cel mai poetic
Vacqueyras, 2021
Pe urmele cavalerului Raimbaut de Vaqueiras, trubadur, sfetnic de taină al mai-marilor, aventurier, am străbătut Orientul, de la Constantinopol, unde a luat parte la cucerire, la Salonic și îndărăt spre plaiul său natal unde el n-a mai ajuns, pierzându-i-se urma în Munții Rodope.
Cu un așa vin în cătunul de baștină, nu e de mirare că a ajuns respectatul autor al unui volum epistolar de comentarii politice și al unor șlagăre pe care s-a dansat cu înfocare în Evul Mediu.
Cultivată pe parcele cu sol diferit, printre dealuri, pe traseul romanității provensale, domeniul Vacqueyras se bucură de prestigiul de a-și trimite producția aproape integral spre restaurante înstelate.
Rosé-ul meu preferat
Marcillac 2019, 2021
Proprietara e tânără, sprințară, dar cu o privire obosită, fără chef de vorbă și cu mâini muncite, îmbătrânite înainte de vreme. Nu e nevoie să menționeze ca ea și soțul lucrează via integral, fără ajutoare.
Spațiul de prezentare e improvizat așa cum s-a putut. Aici am poposit de două ori și vă voi spune cândva, mai în detaliu, ce am învățat de la ea.
Film de drum:
Alexander Payne, Sideways (2004)
ore de drum 