Categorie: În tranzit

2019

În februarie-martie, am parcurs aproape jumătate din Mexic, pe ruta Ciudad de Mexico-San Juan de Chamula-San Cristobal de las Casas-Palenque-Campeche-Merida-Valladolid-Chetumal-Tulum-Cancun.

Am selectat câteva adrese unde mă voi întoarce și data viitoare.

1.La Tozi Galleria hotel** San Cristobal de las Casas.

Un hotel nou, ținut de tineri entuziaști. Simplu, minimal, cu un mic restaurant la etaj. Oaspeții sunt primiți călduros de Ana, directoarea hotelului. Ca gest de bun-venit, ni s-a oferit o cafea bio, provenită dintr-o fermă de la marginea satului. A fost prima dată când am băut cafea mexicană proaspătă. O savoare puternică, amplificată de peisaj și de ambianța terasei cu vedere. Tot pe terasă, Alejandro din Oaxaca, student la management, ne-a servit o cină romantică sub stele, atent la toate detaliile. Și tot el s-a trezit la 5,30 dimineața ca să ne ajute cu bagajele și ne țină companie pina la venirea mașinii. Hotelul are propriul atelier yoga și energii pozitive din belșug!

2.Winika Alterra hotel*** Palenque.

Bun venit în plină junglă !, cu toate zgomotele sălbăticiei și ale fermelor de pe dealurile din jur. Mireasma plantelor exotice din jurul piscinei confortabile creează un adevărat paradis complet izolat de toate neajunsurile urbane. Camerele sunt bungalow-uri individuale, cu o terasă amplă și comodă. Am adormit ascultând zgomotele nopții.

3.Colon Te Origen hotel*** Valladolid.

În plin centru, cu grădina sa luxuriantă, este o oază exotică. Restaurantul, aflat pe marginea piscinei minuscule, are o listă simplă, iar serviciul este excelent.

Micul dejun respectă calitatea, iar camera este decorată elegant. Dar nu prea am stat la interior.

4.Restaurantul La Casona de Valladolid.

O instituție culinară tradițională în centrul orașului, într-o grădină liniștită, unde poți degusta toate felurile specifice bucătăriei regionale. Chiar în perimetrul restaurantului se află un mic sanctuar.

Felurile sunt servite popular, foarte pitoresc.

5.Restaurant Villa Maria Polanco din Mexico City este un local clasic tradițional, cu program de muzică mariachi live de foarte bună calitate și cu repertoriu bogat.

O adevărată desfătare. Artiștii vin la mesele clienților și îți interpretează piese la cerere. Lista culinară e deosebit de amplă, iar mâncarea de mare finețe și savuroasă.

6.El balcon de Zocal.

Restaurantul se bucură de cea mai frumoasă priveliște asupra pieței Constitucion din Mexico City. N-aș fi aflat de acest loc special fără recomandarea prietenilor mei mexicani Cecilia și Ruben, pe care îi cunoscusem cu un an înainte pe un zbor Paris-Munich. Chef-ul care creează pentru acest restaurant este o celebritate din topul celor mai buni bucătari din Mexic. Felurile de mâncare sunt minimaliste, elegante, surprinzătoare și delicioase.

7.Almina Chetumal.

Un restaurant aflat în incinta unui hotel, cu vedere la marea Caraibelor. Granița cu statul Belize e doar la câțiva kilometri.

Drumul trece chiar pe lângă mica terasă a restaurantului. Mâncarea este regional-maritimă, cu feluri de pește crud și gătit, de o calitate perfectă.

Ambianța se poate descrie prin acea combinație misterioasă și inexplicabilă între provincial și internațional, specifică localităților mici de frontieră.

8.NU, restaurantul nr.1 din Tulum, din Yucatan Peninsula și în top 3 din tot Mexicul.

Am cinat aici două seri la rând și am avut plăcuta surpriză ca barista să fie o domnișoară din Turda, Erika, foarte draguță care, aflând de la maître d’ că suntem români, ne-a oferit o tratație din partea casei. Erika lucra în Mexic de opt ani și era fericită.

Ca mulți alții, și ea mi-a confirmat că denigrarea turistică a Mexicului nu are nicio bază reală. Mâncarea a fost elegantissimă.

Serviciul nu era foarte implicat, cu excepția Erikăi și a colegului ei de la bar, un baiat din San Cristobal de las Casas care ne-a mulțumit că fusesem asa încântați de regiunea lui natală, Chiapas.

9.Fred’s House Cancun este locul cel mai la modă din faimoasa stațiune de la Caraibe.

Amplasat strategic cu vedere la apus, pe țărmul lagunei Nichupté, pe vizavi de înșiruirea de hoteluri cu ieșire la plajă. Am stat chiar pe terasă în prima linie, având norocul să ni se rezerve o masă bună, altfel interiorul arată destul de banal. M-a destabilizat dimensiunea porțiilor, XXL în stil american. Dar ai ce vedea. La un moment dat, pe sub nasul nostru a plutit, câteva minute, un crocodil uriaș.

Ambianța și peisajul sunt excepționale, dar serviciul nu e la același nivel.

10.Dulceria de Celaya din Mexico City, o cofetărie tradițională, de familie, înființată în 1874.

În apropiere de piața Zocalo, am descoperit la întâmplare acest templu al dulcegăriilor de tot felul, cu ornamentația originală în stil art deco.

Am luat mici produse fără să am habar, un fel de biscuiți, altele cu pasta de migdale sau de cocos, de cafea sau fistic.

11.Cofetăria El Colon, pe sub arcadele care acoperă trotuarele istorice din centrul orașului Merida (Yucatan) datează din 1907.

Va fi greu să reziști tentației la oferta lor de înghețată și prăjituri de casă preparate chiar acolo în laborator.

12.În periferia metropolei Mexico City, la San Agustin Acolman, am servit un prânz frugal de mici gustări la un local aflat pe colțul străzii, chiar vizavi de fosta mănăstire.

Era simplu și modest, dar de o curățenie impecabilă. Am ales clătite fine de mălai din diverse sortimente de porumb (mexicanii cultivă porumb de cinci culori!) preparate afară la o plită, umplute cu brânză sau carne de pui sau porc.

Nu mai știu cum se numea localul, dar este singurul cu o mică terasă, deschis tot timpul.

Probabil Acolman, ca toate micile comerțuri din jurul bisericii.

Va urma, pe larg, toată călătoria!