Insula misterioasă

Bozcaada, 2018

Periplul în apele Turciei mă poartă pe o insulă cu o amplă reputație gastronomică, de care am luat cunoștință din filmul The Turkish Way. Cu lux de amanunte, aici e relatată vizita celebrilor bucătari spanioli, frații Roca, în Turcia, ca să se inspire din bogata tradiție culinară de origine otomană.

20181016_183820.jpg

Am mai aflat, ulterior, că insula găzduiește anual un festival de film documentar ecologic.

20181017_121027Am debarcat în insula Bozcaada (se pronunță Bojada) după o foarte scurtă traversare, de o jumătate de oră, cu un vapor pe care ne-am urcat, cu mașină cu tot, în micul port Geyikli. 20181017_122927.jpg

 

 

La sosire, ești un pic dezorientat, pentru că nimerești direct într-un orașel istoric unde, în centru, circulația cu mașina e interzisă, străzile fiind pietonale și foarte înguste.

20181016_184100.jpg

Ne-am putut strecura, totuși, până aproape de hotel. Proprietarul ne aștepta la colțul străzii, știa că sosim cu acel vapor, așa cum orice gazdă își asteaptă musafirii, ca la noi, în Oltenia. Am descărcat bagajele, apoi am parcat mașina în afara spațiului istoric, la cinci minute pe jos de hotel, pe o străduță laterală.

20181016_184430

Mi se părea că am pătruns direct în romanul scriitorului turc Yachar Kemal, despre o mică insulă de unde grecii au fost expulzați în 1923.

20181016_183842.jpg

Aveam indicii la tot pasul.

20181017_102730.jpg

Micul hotel pe care îl rezervasem se numea Amaranda Ada Evi și era amenajat într-o casă tradițională.

20181017_090216-e1554324570845.jpg

Mobilierul era vechi, elegant, camerele decorate predominant în alb, spațioase, minimaliste și foarte curate.

20181017_090255-e1554324611415.jpg

Toate se aflau la etaj, unele cu terasă și vedere la castel, biserica ortodoxă sau moschei.

20181017_094612.jpg

La sosire, ni s-a oferit o cafeluță la ibric, apă rece și rahat de trandafiri.

20181017_090212.jpg

Dar nu gestul standard de curtoazie contează, ci plăcerea pe care o resimți când primești ceva din suflet.

20181016_185438

Cât timp ne-am sorbit cafeaua care era binevenită la acea oră a după-amiezei, gazda noastră ne-a dat informații despre obiective istorice (pe insulă și pe continent, în zona portului unde urma să ne întoarcem), localuri, plimbări, traseul de jogging, podgorii, specialități culinare, ca să știm cum să ne facem programul.

20181017_090157.jpg

Am aflat, printre altele, că scăldatul e doar pentru cei curajosi: vara, apa abia că atinge 21 de grade și iarna doar 16 grade.

20181016_184212.jpg

Eram la jumătatea lui octombrie și acum apa era deja rece dar, la mijlocul zilei, se făceau spre 22 de grade.

20181016_185119

Am prins sezonul de kaki, pomii erau încărcați.

20181017_102525.jpg

Seara, am cinat afară, pe o terasă pe trotuar, la restaurantul Sandal (înseamnă scaun).

20181016_190607

Oferta lor de gustări reci cuprindea câteva zeci de varietăți, din care am degustat vreo 20 de meze-uri tipic insulare și evident, pește proaspăt de mai multe soiuri, la gratar, alături de un vin produs în podgoriile insulei.

20181016_184951

A doua zi, soția proprietarului ne-a pregatit micul dejun în bucătărie ca acasă, chiar în fața noastră. Plăcinte prăjite la tigaie cu brânză sărată și o omletă pufoasă. Nu era nimic făcut dinainte, in afară de dulcețuri și brânzeturi, câte trei-patru feluri diferite. Toate erau produse locale, naturale. Printre acestea, am degustat și specialitatea insulei, dulceața de flori de mac, subtilă și fin parfumată. După ce am înfulecat micul dejun, stapâna casei ne-a preparat, conform tradiției, o delicioasă cafea turcească pe terasa plină de vegetație și miresmuri de plante în pragul toamnei. Un mic paradis.

20181017_090127.jpg

Sunteți obișnuiți să vă faceti cumpăraturi la Milano și Paris ? Înseamnă că n-ați văzut târgul țărănesc din Bozcaada. Localnicii aduc tricotaje hand made din lână de foarte bună calitate și confecții de modă turcească. Batice, șalvari, de forme și culori unice. La alte standuri, produse agricole de sezon, măsline și ulei de măsline de fermă, nefiltrat.

20181017_103204

Savuros. Mă opresc aici, nu vă dezvălui chiar tot. După un lung tur de cumpărături, am huzurit la o cafea turcească sub platanul imens din mijlocul satului.

20181017_103233

De la magazinul podgoriei Corvus, chiar în centru, am achiziționat o altă specialitate locală, vinul prelucrat dintr-un soi unic de struguri care, de sute de ani, se cultivă pe mici suprafețe aproape de țărmul mării.

20181017_123918

Acum știu, Bozcaada e insula mea secretă.

Lectură de drum:

Yachar Kemal, Regarde donc l’Euphrate charrier le sang

Echinox

Cesenatico, 2016, 2017, 2018

Trei ani consecutivi, în septembrie, în preajma echinocțiului de toamnă, s-a întâmplat să mă aflu în Italia, la Cesenatico, pe țărmul Adriaticii.

20160830_184148.jpg

Și, pentru că hazardul urzește întotdeauna cele mai bune planuri, m-am gândit că poate fi o posibilă destinație ca să-l celebrați pe cel de primăvară. De aceea v-o propun în această zi menită echilibrului.

20160830_195547

Planul urbanistic al canalelor portuare a fost desenat de Leonardo da Vinci în 1502, urmând proporțiile armoniei perfecte. Zi și noapte, primăvară și toamnă.

20160830_184139

De pe ambele laturi ale canalului principal, o flotă impresionantă de pescadoare își ridică ancora în fiecare dimineață la ora patru și pornește în larg dar, dacă vă cazați pe malul canalului, sirenele vă vor trezi.

20160830_185542

O stațiune litorală de mult bun-gust, frecventată de lume liniștită. V-o recomand în primul rând pentru un sejur culinar, oricât de exigenți ați fi.

20160830_202527.jpg

Chiar pe bordura canalului, considerată axa principală a orașului, se înșiruie restaurante specializate în produse marine.

20160830_210741.jpg

Pe mine m-a convins Ristorante La Buca, supervizat de Stefano Bartolini, al cărui platou de crustacee crude i s-a dus vestea.

20160830_205454.jpg

Centrul burgului este considerat mica Piazza delle Conserve, cu magazine și cafenele pe toate laturile. Istoria locului se poate aprofunda în Muzeo della Marineria, unic în Italia, care prezintă corabii restaurate și referințe despre cotidianul marinăresc. În centru, puteți vizita și casa în care a trăit toată viața scriitorul Mario Moretti, originar din Cesenatico.

20160830_195859

Arhitectura balneară a stațiunii are câteva exemple valoroase, pe care le-am descoperit în lungi plimbări, admirând înserarea. Printre acestea, colonia Agip si colonia Enpas.

20160831_090110

Pentru cazare, vă recomand Albergo Vera**, un B&B nou, curat, cu parcare gratuită în curte, aproape de centru.

20160831_085050

Peștișorul de aur

Barbate, 2016

Poate ar trebui să-mi fac un blog separat în care să scriu doar despre orașe de la granița sudului.

Blogul Sudului.

Revin, mereu și mereu, în Andaluzia. De data aceasta nimeresc, aproape la voia întâmplării, la Barbate. M-a fermecat de la prima vedere, însă o prietenă spaniolă m-a sfătuit să nu mai vorbesc așa elogios despre această destinație, pentru că risc să nu fac impresie bună. Spaniolii își amintesc că, în anii 70, Barbate a fost stațiunea preferată a dictatorului Franco.

20160408_202934-1-e1552987998914.jpg

În contextul în care dimineața mi-o petrecusem în palatele și grădinile Alhambrei, iar la sfârșitul după-amiezei ajungeam la Barbate, vă puteți întreba cum de a fost posibil să-mi pice cu tronc. Și eu mă întreb.

20160408_193401

Plaja era goală, iar pe promenada pavată trecătorii se scăldau în luminozitatea apusului maritim.

20160408_202028-1.jpg

Asa cum la noi în sud se prind bulgarii, pe măsură ce te apropii de Barbate, la radio prinzi aproape numai posturi în arabă. Mă îndepărtez de tot ce îmi este familiar și mă las în voia surprizelor.

Orășelul nu este în topul traseelor turistice, nu-și propune să epateze. Cred că, în cazul acesta, nu e vorba doar despre ce vezi la modul concret, ci și despre energiile pe care le percepi la nivel subliminal.

20160408_193441.jpg

Chiar dacă la fața locului nu ai de vizitat obiective monumentale, te poți bucura de liniște, de plajă, de cărți, de conversații, de mare și de o gastronomie bazată pe principalul lor produs, tonul, care se pescuiește chiar acolo.

20160408_213456-1-e1552988287801.jpg

M-am lasat prinsă în capcana gurmandizei la un restaurant pescăresc aflat în centru, El Campero, în care tonul e rege.

20160408_205054-1-e1552988098598.jpg

Până atunci n-am știut că fiecare parte a tonului are un gust diferit. În meniu ți se propuneau toate și, evident, fiecare gătită în alt stil, pentru că unele porțiuni sunt mai grase, altele mai slabe.

20160408_215301

Dar, orice fel ați lua, vi-l recomand însoțit de un vin roșu, neapărat andaluz.

20160408_211835-1.jpg

Vă previn că, după această experiență, nimic nu va mai fi la fel.

Protecție

Sauveterre-de-Rouergue, 2016

În jumătatea de sud a Franței poți face un întreg circuit de cătune medievale renovate în respectul tradiției. Poposesc în regiunea Aveyron, pentru un decor pe care nu-l vezi decât în filmele care s-au turnat aici, într-o bastidă regală din secolul 13 clasată printre cele mai pitorești sate din Franța.

20160803_091452

Nu știam prea multe despre locul respectiv, dar în centru există panouri explicative și astfel am descoperit un mic sat fortificat construit din piatră, după un plan riguros, în scop de apărare. La Sauveterre, primele construcții datează de prin anii 1230.

20160803_091619.jpg

Din fericire, multe dintre ele s-au conservat identic. Nici o armată n-a trecut pe aici ca să le distrugă.

20160803_092240.jpg

Piața principală este patrată, cu arcade pe trei dintre laturi. Soarele arde nemilos în august și, în umbra oferită de galeriile de piatră decolorată de timp, mă uit la magazinele modeste care expun, cu mult bun gust, obiecte majoritar artizanale.

20160803_092339

În Evul Mediu, satul era cunoscut în toată regiunea datorită meșterilor care manufacturau cuțite de calitate superioară. Recent, aceasta tradiție s-a reluat cu o producție manuală în serie limitată, adresată colecționarilor, fiecare model cu desen unic.

20160803_091954.jpg

Biserica este a Sfântului Cristofor, protectorul călătorilor. Semn bun pentru cei care îl întâlnesc în drumul lor.

20160803_092643.jpg

Chiar în centru, vă recomand un restaurant de bună calitate, ,,Le Sénéchal’’, care celebrează cu onestitate bucătăria franceză, aflată în patrimoniul mondial UNESCO.

20160803_092443

Cred că merită să intri în astfel de bastide pentru o oră-două. Vei vedea cât de puternic își păstrează rolul defensiv în fața invaziei de turism industrial și comercial.

Lectură de drum:

Pascal Quignard, Viața ascunsă

Khao San Road

2017

O călătorie în Indochina, sau măcar într-un sector al ei, presupune o escală pe Khao San Road.

20170219_152107

Un mister șamanic învăluie această stradă legendară din Bangkok considerată, la sfârșitul secolului 19, ca punct de convergență al călătorilor de cursă lungă veniți de la Kabul, Hong Kong, Singapore.

20170219_145205

Își dădeau întâlnire aici, pe această stradă care funcționa ca un off-shore, pentru schimb sau vânzare de mărfuri și informații.

20170219_150235

Reputația ei a fost construită de comerțul cu opium, spioni, falsificatori de pașapoarte, racolatori.

20170219_145349.jpg

Anonimatul e absolut, confidențialitatea e totală.

20170219_145222

Pe ambele laturi ale străzii se înșiruie cafenele, hoteluri și pensiuni, saloane de masaj, magazine de suveniruri, bordeluri, agenții de turism, restaurante în care se manâncă insecte și scorpioni.

20170219_150909

Totul este mult mai ieftin decât în alte zone din Bangkok. Nu-ți ia prea mult timp să te plimbi dus-întors de la un capăt la altul, pentru că strada are doar cinci sute de metri.

20170219_150442

Mi s-a părut că intuiesc o vagă asemănare cu străzile din Amsterdam, aceleași figuri indiferente, tolerante, răbdătoare. Animația boemă la care te-ai fi așteptat nu se extinde în tot cartierul, vei vedea că străzile din vecinătate sunt liniștite și burgheze.

20170219_150100

Eu am văzut-o într-o duminică după-masă cu aer laptos și îmbibat de plictiseală. Erau doar turiști occidentali sau călători plutind într-o amorțeală molipsitoare.

20170219_145127

În toiul zilei, atmosfera era letargică. Strada se trezește seara târziu.

Lectură de drum:

John le Carré, The Honourable Schoolboy

Mândrie și prejudecăți

Château Chinon, 2016

În cercul meu de prieteni, Franța nu e o destinație foarte populară din cauza presupusei aroganțe a francezilor. Totuși, să nu uităm că ei eu inventat noțiunile de curtoazie și galanterie care, din fericire, încă funcționează. Au fost perioade istorice când aristocrați din toată lumea au ales surghiunul în Franța, nu în altă parte, atunci când n-au mai putut trăi la ei în țară. La fel și marii artiști.

20160804_095310Păstrez ideea și vă invit azi pe Valea Loarei, înscrisă integral în patrimoniul mondial UNESCO. Aici se află sute de castele care au aparținut nobilimii și regilor Franței.

20160804_095331La Chinon s-au întâmplat multe. S-au ținut întruniri secrete, reuniuni între regi, s-au țesut intrigi, s-au pus la cale comploturi. 20160804_095045.jpgSuveranii Angliei și (parțial) ai Franței, Henri II Plantagenent și Alienor d’Aquitaine își petreceau sărbătorile aici, pe când Chinon era teritoriu englez, până când, tot aici, Henri a încetat din viață.20160804_093742-e1549901550479.jpgJeanne d’Arc a înfruntat, mai târziu, un viitor rege. Și, dacă vorbim despre ,,art de vivre”, nici tradiția gastronomică nu se lasă mai prejos. De aici se trage Rabelais, creatorul celebrului personaj Gargantua, al cărui apetit a rămas de legendă.20160804_095340Ai posibilitatea să urci la castel direct din centru sau de pe șoseaua care trece pe malul râului, unde se află parcări și, strategic, magazine de vinuri. Din centru, accesul se face fie pe o alee cu scări, fie cu un ascensor gratuit până în incintă.20160804_095928Am pătruns în castel la 9 dimineața, la deschidere. Ploaia amplifica mirosul opulent al viilor care acoperă colinele din jur. Chinon este capitala unei zone viticole foarte reputată pentru vinuri roșii lejere, flexibile și nu prea tari. Făcând turul meterezelor și, de peste tot din turnulețe, cât vezi cu ochii în depărtare, se întind viile.20160804_095001.jpgFortăreața medievală, de întindere considerabilă, domină. Cu trufie ? De cum ai pătruns în interiorul său, te cucerește.20160804_104548Castelul e format din trei sectoare distincte: locuința regelui (oricare ar fi el), două turnuri simetrice, donjonul cu incinta sa, fiecare cu utilitățile dictate de nevoile timpurilor.20160804_120921.jpgPătrund în opt secole de istorie, cu timiditate, recunosc. În interior nu au mai rămas decât zidurile. 20160804_102559.jpgDoar un singur element se păstrează intact, un șemineu, în sectorul apartamentelor regale.20160804_102646.jpgDar decorul cel mai frumos îl reprezintă spațiul amenajat între părțile componente ale castelului.20160804_102445Râul care străbate orașul se numeste Vienne (un afluent al Loarei), iar cartierul istoric ocupă sectorul dintre castel și râu. Se păstrează intacte multe clădiri din perioada medievală, pe atunci instituții de seamă.20160804_113618La tot pasul, prăvălii de vinuri de pe la toate podgoriile din jurul orașului și produse regionale. 20160804_113945-e1549901094281.jpgDacă te prinde seara în oraș, sfatul meu este să cumperi de la artizanii de mezeluri și  brânzeturi ce-ți face poftă, pâine de la brutarul cel mai bun (la fiecare scrie mare pe geam ce premii au câștigat) și să-ți improvizezi un ospăț pe cinste într-un loc cu vedere frumoasă. Mai ales că peste tot, în centru, se țin concerte improvizate de menestreli ambulanți. Până și regii te-ar invidia!

 

 

 

 

 

 

Lectură de drum:

Jean Flori, Eleanor of Aquitaine, Queen and Rebel

Rabelais, Gargantua și Pantagruel

Podgorii în Tracia (1)

Arcadia, 2017

Intrarea în Turcia dinspre Bulgaria, pe un drum secundar. La micul punct de trecere a frontierei de la Lesovo, ne aflam doar o singură mașină și am trecut destul de repede prin toate etapele controlului. Deși traversăm o frontieră între două țări de pe două continente diferite, cu religii distincte, sentimentul nu se schimbă. Rămânem în Tracia, regiunea care se întinde pe zone cuprinse în trei țări: sud-estul Bulgariei, nord-vestul Turciei și nord-estul Greciei. Tracia nu este o regiune banală. Ai multe de văzut/privit aici, iar toamna oferă un farmec somptuos culorilor naturii.

20180926_111407.jpg

Tracia este cunoscută mai cu seamă datorită vinurilor sale, dar să nu trecem cu vederea celelalte produse, cum ar fi varietatea de brânzeturi care se produc aici.

20171010_153612

Pe autostrada care leagă Edirne de Istanbul, se află una dintre cele mai apreciate podgorii, Arcadia, cu zeci de premii la activ câștigate în concursuri internaționale pentru calitatea vinului. Este prima pe care o vizitez în această regiune. Are un nume cu rezonanță îndepartată, ce evocă natura la vârsta ei de aur. Nu e de mirare că turcii se laudă că Dionysos se trage din partea locului.

20180927_132757

Podgoria, cu hotel și restaurant, este foarte greu accesibilă, soseaua fiind doar parțial asfaltată. Nu existau nici indicatoare. Îți dai seama ușor că este foarte puțin turistică. Vinurile de acolo se produc în serie limitată, sunt artizanale, prelucrate prin procedee mecanice, manuale, ecologice. Vinul produs acolo nu se gasește în mod normal în comerț. La momentul vizitei noastre, nu aveau în ofertă posibilitatea de a face o degustare cu prezentare profesională. Am luat doar cina, cu produse un pic improvizate și micul dejun, copios.

20171011_083000

Hotelul și restaurantul din incinta podgoriei sunt decorate în stil minimal, dar nu există posibilitatea de a merge pe jos prin preajmă, să vezi via, de exemplu. Proprietatea este înconjurată de livezi fructifere, iar viile se află mult mai departe.

20171010_190847

M-am mulțumit să admir un minunat apus de octombrie deasupra viilor trace.