Iarna pe insulă

Île d’Oléron, 2019

M-am străduit ca ,,ora albastră’’, care-i răsfață pe fotografi și pictori, să mă prindă, în acea zi de ianuarie, cât mai aproape de ocean.

Ca toate colțurile de natură protejate, île d’Oléron se bucură de reputația unui mic eden, cu peisaj variat și o sută de kilometri de litoral.

Vara, insula este luată cu asalt, însă iarna dobândește solemnitatea unui capăt de lume.

În ianuarie, vremea e călduță, cu 15-16 grade seara și am avut noroc că nu bătea vântul. Am debarcat aici în drum spre Bordeaux, aflat la 180 km mai spre sud, ca să verific dacă savoarea stridiilor este într-adevăr inconfundabilă.

Sudul insulei are un ritm de viață mai alert datorită fermelor de ostreicultură, iar nordul, cu pădurile de pini și farul, îi atrage pe singuratici.

Ca întindere, este a doua insulă franceză după Corsica, astfel că un sejur de o zi s-a dovedit prea scurt.

Seara am petrecut-o în sud, unde se află castelul și micul său port, încercând să descifrez îngemănarea dintre cer, apă și pământ.

Pe vremuri, în mlaștina oceanică se recolta sarea, principala activitate a insulei. Englezii puseseră ochii pe salinele de aici pentru că aveau pește din belșug pe care trebuiau să-l săreze în vederea conservării.

Citadela e la doi pași de port și are doar menire culturală.

Edificată în 1630 de Colbert ca să facă față amenințărilor de expansiune engleză, a stat pavăză arsenalului de la Rochefort, unde se fabricau navele de război ale Regelui-Soare. Mai târziu, Vauban a renovat-o și a consolidat-o păstrând bazele puse cu blocuri de piatră din castelul ducilor d’ Aquitaine.

Vizita meterezelor și a porților presupune o plimbare intens iodată profitând din plin de priveliștea oceanului, a uscatului și a podului de trei kilometri care leagă insula de continent. Spectacolul oceanului retras complet este hipnotizant.

Autentică și sălbatică, mlaștina formată la reflux le permite locuitorilor să adune specialități de fructe de mare berechet.

În portul satului, încă au mai rămas bărcuțe și echipamente ale fermelor de stridii care s-au distanțat treptat de centrul comunei pe măsură ce s-au dezvoltat.

Culoarea așezării are nuanțe apetisante.

Instalați în foste cabane pescărești, aproape douăzeci de artizani au renovat construcțiile vechi din lemn,

le-au zugrăvit în culori vii și au instalat aici ateliere de creație cu prăvăliile lor joase, decorate cu gust, unele cu un singur etaj, în spiritul tradițional.

A doua zi, în deplinătatea solară, am fost la farul din Chassiron, care marchează extremitatea nordică a insulei,

cunoscutul simbol cu elegante dungi alb-negru, construit în 1865.

M-am tot învârtit în jurul lui și m-am delectat cu grădinile amenajate în forma Rozei vânturilor.

Așa am aflat că pescarii de aici au fost întotdeauna norocoși. Nu aveau nevoie să iasa în mare la pescuit pentru că, în apropierea țărmului, se instalaseră 237 de ecluze din piatră. Oceanul, la reflux, le oferea un cadou îndestulător.

Dintre celebritățile care s-au născut pe insulă, cel mai cunoscut îmi este Samuel Courtauld, fondatorul celebrei galerii și institut de artă de la Londra.

Lectură de drum :

Michel Tournier, Vineri sau Limburile Pacificului

Hărți către stele

San Stefano al Mare, 2018

În Liguria, iarna e însorită și senină. Aerul e lejer, apusul e prelung și întunericul e luminos.

20181222_173709

Un mic port la Mediterana abia așteaptă să ofere ospitalitate. În toată Italia, lumea e cam ca pe la noi, e ușor să te adaptezi, să devii familiar, să fii curios. Liguria îmi place pentru că e ultima etapă înainte de altceva mult mai diferit, pentru că dincolo de ea e Franța, unde occidentul are alt înțeles.

20181222_173307

Acest ultim segment de o sută de kilometri din Italia este printre cele mai cosmopolite ținuturi pe care le-am străbătut. Îmi place să aud vorbindu-se în cât mai multe limbi în jurul meu și, în același timp, să observ cum tradițiile locului sunt venerate.

20181222_184928

Amestecul de internațional și local în zone rurale sporește vioiciunea comerțului. În zilele de târg din micile localități ligure din apropierea graniței, Dolceacqua sau Bordighera, șiruri nesfârșite de automobile din Franța se scurg lent pe ieșirile din autostradă, ca într-o procesiune, spre piețele țărănești italiene. 

20181222_184820Produsele gastronomice ligure sunt intruvabile în altă parte, începând cu peștele proaspăt pescuit care, la o distanță de numai câtiva kilometri de Franța, se prezintă cu specii total diferite.

20181222_175835Voi scrie cândva despre o zi de joi la Bordighera. Sau despre ultima duminică din lună la Dolceacqua. Nu știu de ce tot amân să scriu despre lucruri cu adevărat esențiale.

20181222_201754Deocamdată, mă aflu în San Stefano și mă bucur, în fapt de seară, de o cină cu pește crud,

20181222_205236salată de carciofi cruzi (trufandale în decembrie), acompaniate de înviorătorul frizzante.20181222_173737Dacă e decembrie, e Riviera italiană !

La răscruce de vânturi

Kokkari, 2017

Abia când am debarcat în Kokkari am aflat de la localnici că nimerisem în cea mai vântoasă zonă din insula Samos. Dar și cea mai romantică, după cum aveam să descopăr mai târziu.

Plaja Kokkari și cătunul ei ocupă un mic sector de țărm cu galeți pe latura de nord a insulei Samos. Muntele se ridică abrupt la doi pași mai încolo, iar vecinătatea sa impune solemnitate mării.

Un mic finister. Intuiești că aici se termină lumea. Cât despre caniculă, în acea parte umbrită de versantul muntelui, i-am simțit lipsa, deși în toiul verii. Poate și din acest motiv, Kokkari e preferată și locuită în exclusivitate de turiști nordici.

Dar neajunsurile naturii au fost cu prisosință compensate de serviciile mult mai de calitate decât experimentasem în tot arhipelagul Egeei. Vă recomand cele două adrese:

Kalidon hotel (2 stele) care nu seamănă cu alte locații de același nivel. Am remarcat calitatea umană a personalului, armonia, decorațiunea cu gust.

Camera avea o terasă imensă, unde stăteam seara să citesc, cu vedere la munte și la un crâmpei de mare, aflată dincolo de șosea.

Sophie’s Place, restaurant pe plajă, cu specialități creative, originale și elaborate care aveau, și ele, poezia lor.

Am luat cina la apusul soarelui, în bataia vântului destul de puternic.

Se auzea doar zbuciumul valurilor.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Un suc de karadut ?

Șirince, 2017

Din categoria ,,cele mai frumoase sate din Turcia”, acest cătun din apropiere de Izmir m-a încântat.

img_0752.jpg

Ca să te bucuri de tot ce-ți poate oferi o scurtă oprire de o oră-două, te sfătuiesc să-l străbați alene și să te oprești la o tarabă pentru un suc de dude negre (karadut). Am retrăit un crâmpei de copilărie, când mâncam dude, nu doar negre, adunate de pe jos.

20181018_154730

Pe marginea străzilor, erau expuse o sumedenie de obiecte de îmbrăcăminte sau decorative în stil otoman.

20180917_142807_resized

Am târguit câteva produse pitorești, lucrate cu măiestrie de localnice.

20180917_143334_resized

Vizitasem cu o zi înainte muzeul de etnologie din Izmir, astfel că orizontul meu de așteptare era pregătit să evalueze calitatea artizanatului regional.

IMG_0746

Totuși, pe lângă partea comercială foarte ispititoare, să nu treci cu vederea arhitectura locală a caselor, multe în culori vii, dinamica străzilor, a pieței principale unde se află biserica Sfântului Ioan. Am intrat înăuntru.

IMG_0742

Era mai mică decât bănuiam, cu un interior segmentat de coloane simple, cu picturi bizantine un pic șterse. Era plăcut și răcoare, abia că răzbătea zgomotul grupurilor de călători exuberanți care ieșeau de pe la degustări de vinuri, satul fiind vestit și pentru podgoriile sale. Pe străzile învecinate, sătence în vârstă, îmbrăcate în șalvari colorați, stăteau pe scăunele în fața porților și tricotau, delectându-se privind turiștii.

vezi și Edirne comercial

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Mult, puțin, deloc

Arachova, 2019

Am traversat această pitorească așezare parnasiană în sus și-n jos cu mașina, în drumul spre/de la Delfi, iar seara am rămas la cină aici. Așa cum am zărit din depărtare orășelul, mi-a făcut poftă să intru și să scotocesc prin ascunzișurile sale.

DSCN0419Până la ora 17, străzile erau împânzite de turiștii coborâți din zecile de autocare staționate pe unde se nimerea.

DSCN0420

La sfârșitul după-amiezei, turiștii au dezertat, magazinele s-au închis, iar pe acest versant al Parnasului s-a așternut liniștea.

DSCN0421

Întrezăresc primele nuanțe roz ale asfințitului de octombrie. Soarele a apus brusc, așa cum se întâmplă în munți. Au rămas doar culorile cerului.

DSC02043

Mersul pe jos prin oraș s-a dovedit mai dificil decât credeam, escaladând străzile foarte abrupte. Am preferat să o iau pe un traseu cât mai lăturalnic, ca să văd ceea ce nu e neapărat destinat privirilor curioase ale turiștilor.

IMG_4370

Majoritatea magazinelor sunt specializate pe artizanat de țesături (covoare, traiste, cuverturi) și pielărie (în special căciuli de blană pentru ierni grele), cu prețuri la fel de grele.

IMG_4363

Înțeleg ca prosperitatea nedisimulată a orașului se datorează miilor de turiști din toată lumea debarcați zilnic pe străduțele miniaturale.

IMG_1901

Locuri de parcare cu greu găsești și e mai bine să lași mașina cât mai la marginea urbei.

IMG_4369

Strada mare e atracția principală pentru târguieli, pentru că aici găsești de toate. Cafenele, buticuri și prăvălii.

IMG_4361

Ca specialitate locală, recomand să degustați un sortiment de brânză la grătar care se numește formaela și seamănă perfect cu mozzarella, servită cu o miere locală, cu parfum intens, tipic pentru mierea de munte.

DSCN0417

Am luat cina la restaurantul Kaplanis, un pic mai departe de centru, cu o vedere minunată asupra crestelor împădurite, dar exagerat de scump pentru calitatea mediocră a meniului. Înțeleg că avem de-a face cu efectul Delfi.

IMG_4367

Însă hotelul Skamnos, aflat la câțiva kilometri mai sus pe munte, a fost o surpriză plăcută, cu un peisaj, un confort și o liniște desăvârșite.

DSCN0413

Grecia piscurilor inaccesibile are o solemnitate care intimidează. La plecare, m-am lăsat furată de gânduri, admirând priveliștea inegalabilă de pe versantul de vizavi. Arachova îți dezvăluie un alt chip de la distanță.

DSCN0415

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

La scenă deschisă

Almagro, 2017

În centrul Spaniei, în regiunea Castilla la Mancha, pe drumul lui don Quijote, oprește-te pentru o zi la Almagro.

20170320_173941-e1572169172168.jpg

Da, știu, după aceea îți va fi greu să pleci.

20170320_174732

L-am vizitat într-o după-amiază însorită de martie, chiar de echinocțiul de primăvară.

20170320_222334

În centru ajungi după ce în prealabil traversezi câteva piețe mici, intime, contrastante, cu un design medieval ultracontemporan.

20170320_175949.jpg

Si, iată, centrul îti apare deodată în față, ca o scenă enormă, acaparatoare și fascinantă.

20170320_181008

Nici nu știi în ce direcție să privești, ai impresia că în spatele coloanelor se ascunde ceva. Te întrebi cine ți-ar putea desluși misterul acestui oraș.

20170320_180443

Unul dintre secrete este teatrul. Aici are loc un festival prestigios, care numără până acum 41 de ediții.

20170320_192422

Pe măsură ce soarele cobora spre apus, treptat, se aprindeau felinarele.

20170320_220146.jpg

Am poposit la un hotel care a fost o reședință istorică din lanțul Paradores, simplu, dar renovat în stil contemporan cu mult bun gust.

20170320_173701.jpg

Tot acolo am luat și cina, creată din produse regionale delicioase.

20170320_211146.jpg

Pentru amatorii de dulciuri, recomand specialitatea patiseriei regionale, fursecuri pe bază de migdale, savuroase și consistente, care se păstrează mult timp dacă vrei să duci acasă.

20170320_180720Lectură de drum:

Cervantes, Don Quijote de la Mancha

Chemări

Saint-Malo, 2019

20190107_214434

Oraș de plecări.

20190107_215214

Oraș de comerț.

20190107_183433

Oraș de bogați armatori, de pirați, de exploratori și de poeți.

20190107_204517

Mă învăluie un aer de Anvers sau Amsterdam, după cum mă și așteptam.

20190108_104444

Ca în orice port cu prestanță, aici se intersectează mulți călători și, de aceea, orașul a fost dintotdeauna emancipat și cosmopolit.

20190108_090800

Un aventurier de-al locului, în căutare de aur, Jacques Cartier, a luat-o spre soare-apune și a ajuns până la estuarul fluviului St.Laurent, socotind că acolo era Asia.

20190108_101645

Băștinașii din cătunul respectiv îi repetau necontenit cuvântul ,,Canada” care, în limbajul tribului, însemna sat.

20190108_102503

Maupertuis, fiul unui corsar înnobilat de rege, a devenit un reputat explorator și biolog, ajungând până în Laponia. Ulterior, a fost numit președintele Academiei din Berlin.

20190107_214803

Robert Surcouf, un corsar faimos, a devenit marinar la treisprezece ani și, într-un timp record, a acumulat o avere fabuloasă.

20190108_102421

Tot de aici este originar un celebru matematician și filosof, Lamenais.

20190107_214653

Portul din Saint-Malo asigură o intensă comunicare maritimă cu insulele anglo-normande și cu Anglia.

20190107_195018

În Franta am vazut multe orașe portuare, dar Saint-Malo îmi spune, de fiecare dată când revin, ceva neștiut.

20190108_102025

(va urma)

20190108_103110

Adrese utile:

20190107_193507

Le bistro de Jean, restaurant cu profil marinăresc, cu supă de pește, stridii, desert de caramel.

20190107_211135

La maison du Sarrasin, magazin de produse regionale unde îți oferă o degustare explicativă despre gastronomia locală.

20190108_111151

Bergamote, cafenea-restaurant de specialitate locală: cidrul și galette.

20190108_113240

Sindbad, butic de suveniruri

20190108_110428

Lectură de drum:

Robert Surcouf, Surcouf, De Saint-Malo aux Indes, la vie du roi des corsaires

Cuvântul meu preferat

Cairo, 2018

În Orient, cuvântul meu preferat este orientare. Printre altele.

20181203_110010

Strazile din cartierul Khan el-Khalili, unde se află celebrul souk, sunt labirintice și pline de tentații.

20181203_111204

Istoria lor e la fel de îmbietoare ca și produsele culinare.

20181203_111830

În preajmă, localizez celebra stradă Gamaliya care a crescut de la sine pe urmele vechilor palate fatimide, cu moscheea sa celebră, frecventată de un larg număr de fideli.

20181203_110729

Aici, în sufletul orașului, a locuit câțiva ani scriitorul Naguib Mahfouz, singurul egiptean recompensat cu premiul Nobel pentru literatură.

20181203_110534

L-a inspirat universul uman de pe această stradă specială.

20181203_110831

Din poveștile de familie pe care le-a dezvoltat în romane, am aflat multe despre mentalitatea cairotă.

20181203_110417

Cărțile sale, interzise de cenzură, au fost publicate mai întâi în străinătate, mai ales la Beirut, apoi în Europa și, într-un târziu, în Egipt.

20181203_110236

Cairo, dincolo de micile neajunsuri care țin de confortul pietonal, mi s-a părut un oraș cosmopolit și emancipat.

20181203_111505

Pe strazi și în magazine, turistul e lăsat în pace (spre deosebire de Luxor si Aswan).

20181203_110401

Am petrecut patru zile pline în Cairo și impresia generală a fost bună, datorită și ghidului deosebit de simpatic, competent și profesionist, Karim Serrie.

20181203_111042

Deși pe străzi nu erau turiști mai deloc, n-am avut nici cel mai mic inconvenient. Dacă ești singur și te rătăcești, întrebi direcția și, ca oriunde în lume, ți se indică.

20181203_110302

Pe una din străzi, observ că toată lumea cumpăra plăcinte cu brânză de la o tonetă. Am cedat ispitei. Brânza era aproape lichidă, ca o maioneză și era delicios.

20181203_111933

Important e să le lași dus de val, m-am gândit eu atunci, mulțumintă. Dintr-o băcănie alăturată, am cumpărat cafea proaspăt râșnită cu arome egiptene. Cu parfum de orient.

20181203_110632

Lectură de drum:

Naguib Mahfouz, Children of Gabelawi

Între mare și cer

Livorno, 2017

Am nimerit două zile geroase, cu temperaturi de minus câteva grade, care m-au împiedicat să fac câte poze mi-aș fi dorit.

20170106_095110

Am vrut neapărat să ajung aici după o lectură pe care v-o recomand la sfârșit. Și pentru că îmi plac porturile. La 1500, Livorno era cel mai internațional oraș din Italia, datorită puternicei comunități evreiești, punctul de intersecție al askenazilor și sefarazilor.

20170106_164919

Relațiile dintre aceste două ramuri ebraice sunt cât se poate de neprevăzute. Cunosc evrei din ambele comunități care m-au cucerit cu poveștile lor despre călătorii și porturi.

20170106_162153

Comerțul livornez i-a atras pe englezi și scandinavi, astfel că mulți nordici și-au întemeiat afaceri și familii aici. Armenii au avut și ei o contribuție majoră, în calitate de importatori, în premieră, ai cafelei și creatori ai cafenelelor în conceptul de azi.

20170106_144143

Sinagoga din centru e impunătoare, reconstruită din temelii după război, ca semn peren al puterii pe care o aveau evreii în secolele 15-17.

20170106_095455

Printre cel mai faimoși livornezi e pictorul Modigliani care, în tinerețe, a ales exilul parizian, ca mai toți pictorii la început de secol 20. Casa lui natală este pe via Roma 38.

IMG_2546

Lângă port poți vedea fortăreața Vecchia și Nuova, unde începe cartierul Venezia Nuova, construit în 1629 de puternicii Medicis. Printre toate aceste canale și podețe reușeau să se strecoare vapoarele din port până la depozite. Casele aveau ieșirea direct pe apă.

20170106_122437_resized

Am vizitat pe îndelete Villa Mimbelli, construită în 1865 pentru un negustor înstărit, înconjurată de un parc în stil englezesc, cu arbori de esență exotică. Acum sălile găzduiesc tablouri de pictori livornezi și toscani, dar decorațiunea este de palat, nu de muzeu.

20170106_163613

Faleza e amenajată vintage încă din 1835. Pavament geometric, cu belvedere amplă, dispusă pe un mic promontoriu, cu balustradă de mici coloane din anii 1920. De aici, poți admira un apus fără opreliști. Hotelul cel mai nobil al orașului, un palat, se află tot aici.

20170106_162317

Te aștepți să vezi aristocrația în vilegiatură. Mai departe e academia navală italiană, un ansamblu de clădiri inaugurat în 1881, cea mai importantă din Italia. Promenada pare nesfârșită, ca marea.

20170106_144313_resized

Fortăreața veche este o citadelă cu două bastioane între mare și oraș. Bazinul naval era prevăzut să primească nave de război. Acum, în apropiere se află gara maritimă, de unde poți lua vaporul spre Corsica și Sardinia.

20170106_162513

Portul turistic pentru mici ambarcațiuni a fost construit tot de familia de Medicis, iar acum deservește curse locale spre insulele arhipelagului toscan. Portul industrial e mult mai departe de centru. Tot în acea zonă, se află vechi depozite portuare, magazii, pescării.

20170106_122459

Pe via Grande se structurează axa comercială cu magazine&cafenele, iar pe via Madonna principalele biserici, mărturie a destinului cosmopolit al urbei: biserica grecillor uniți, a francezilor, a portughezilor, a corsicanilor, a comunității olandeze-germane și cea armenească. Stiluri diferite, ornamentații diverse, concepte de gândire specifice.

20170106_163040

Piazza Republica e vastă, inundată de lumină și, pornind de aici, merg de-a lungul a Fosso reale ca să ajung în Mercato Centrale, piața agro-alimentară, adevărat monument istoric, o clădire din 1894 cu ferestre imense și luminarii. Am intrat ca să privesc produsele regionale și să mă bucur de atmosfera exuberantă și dezinhibată a precupeților care-și laudă marfa, vorbesc de la distanță mare unii cu alții, glumesc, cântă.

20170106_122447_resized

Ca principală specialitate culinară, recomand Cacciucco, o supă de pește consistentă, asezonată cu usturoi și suc de roșii proaspăt. Iar ca desert, nu ratați Zuppa inglese !

20170106_210244

Lectură de drum:

Andrei Cornea, Uimitoarea istorie a lui Sabbatai Mesia

Gusturi baroce

San Severo, 2016, 2019

Mă aflam în drum spre San Giovanni Rotondo, în sudul Italiei, regiunea Puglia.

DSCN9647

Livezi de măslini și podgorii cât vezi cu ochii.

IMG_1484

La început de septembrie, strugurii albi timpurii deja se recoltau.

IMG_1485

Împrejurimile sunt reputate pentru uleiul de măsline parfumat, vinurile roșii, albe, dar și pentru vinul spumant de calitate produs artizanal, în serie foarte limitată, la San Severo, de o finețe uimitoare.

IMG_1411

Am intrat, așadar, în San Severo ca să cumpăram produse culinare locale recomandate de prietena mea Stefania, originară de aici, pe care am cunoscut-o în Olanda.

DSCN9776

Să cauți caciocavallo mi-a spus ea, obligatoriu podolico ! Zis și făcut.

20160510_120438.jpg

Fiind distrus de un cutremur în secolul 17, San Severo a fost reconstruit total în stilul acelor vremuri, baroc.

DSCN9780

Edificiile elegante aparțin unor arhitecți faimoși. Centrul istoric se concentrează în jurul pieței principale, cu Palazzo di citta (primaria).

20160510_115936-e1564179734719.jpg

De acolo, poți să pornești într-o plimbare barocă pentru a descoperi superbele palate și biserici ale orașului.

dscn9777.jpg

Foarte aproape de primărie, la 50 de metri, am intrat într-o cafenea elegantă, mai mult un bar-cofetărie, în care am servit un espresso și o felie de tort de migdale (torta di mandorle), de o savoare indimenticabilă, cum spun italienii, de neuitat !

20160510_120056-e1549644799999.jpg

Peste tot unde am intrat, localnicii se arătau prietenoși, comunicativi și dornici să le împărtășească străinilor stilul lor de viață.

DSCN9774

Te simți ca în familie. Ne-au povestit despre toate sărbătorile orașului, ce semnifică fiecare și, desigur, au insistat să stăm cât mai mult.

dscn9771-e1568536622866.jpg

Așa se face că am revenit la San Severo, în septembrie 2019.

20160510_120143

Tentația vizitei este în primul rând gastronomică. Prăvăliile alimentare și aprozarele se află în afara centrului istoric. Intri oriunde și găsești toate delicatesele de sub soarele sudului. Conform tradiției, aici totul se produce artizanal. Cel mai bine ar fi să te informezi pe lângă cei din partea locului care este modul ideal de degustare a produselor.

photo-2019-11-15-13-15-37-1-e1575982457327.jpg

La mijlocul lui noiembrie, localnicii își prelucrează măslinele cumpărate direct de prin livezi, de la producătorii locali.

PHOTO-2019-11-15-13-15-38

Apoi se programează la moară cu măslinele și începe producția. Uleiul presat la rece, conform stilului de viață italian, le îndestulează cămara pentru tot anul.

photo-2019-11-15-13-15-37.jpg

Aurul verde pugliez este cel mai savuros pe care l-am degustat vreodată.

dscn9775.jpg

Și, într-adevăr, caciocavallo podolico este cel mai savuros cașcaval, cu condiția să mergi după el chiar acolo. Se produce doar în acea zonă din Puglia, din lapte de vacă dintr-o rasă specială, care se hrănește cu ierburi tipic regionale, sudice. Îl găsești în magazine de brânzeturi în toată Italia, dar nu are același gust, e mare diferență dacă îl cumperi la fața locului, direct de la producător. Oamenii sunt gospodari, au un adevărat cult pentru gastronomie și nu fac compromisuri când e vorba de produse alimentare. Calitatea este la superlativ peste tot. Mi-am propus să revin pentru o experiență culinară mai complexă și pentru soare!