Regina M

Balcic, 2017

O duminică de octombrie proaspăt însorită după o voioasă ploaie matinală. Balcicul mă primește ospitalier și prietenos.

20171008_162631

Castelul e foarte aproape de țărmul mării și face parte dintr-un complex cu două intrări care deservesc cele două obiective pentru care am venit. Parcul horticol al universitatii este sus, iar castelul jos, pe faleză. Am trecut mai întâi prin vastul parc cu sere de cactuși despre care voi scrie în detaliu.

20171008_174514

Regina Maria și-a ales îndepărtatul Balcic ca rezidență de vară unde să găsească refugiu atunci când mondenitățile, intrigile și viața trepidantă din București au început să-i afecteze sănătatea.

20171008_154543

Sau în căutare de intimitate și discreție atunci când viața personală trecea pe primul plan.

20171008_153402

Castelul de la Balcic e mai degrabă un conac neașteptat de ascetic, care corespundea acestei etape din viața reginei și fără îndoială că se potrivea cu firea ei.

20171008_150633

Opulența locuințelor princiare standard nu-și are locul aici.

20171008_154514.jpg

Regina vizitase sudul Dobrogei în anii 20 și sufletul i-a rămas la mica așezare maritimă.

20171008_174046

Nu-i greu să-ți dai seama ce a determinat-o să ia hotărârea.

20171008_154356.jpg

Priveliști frumoase la Marea Neagră sunt multe, însă Balcicul face parte dintre acele locuri pe care oamenii cu o sensibilitate exacerbată (artiștii, creatorii) le recunosc ușor.

20171008_153920.jpg

Așadar, între 1926-1937 și-a ridicat acestă cochetă reședință de vară. Proiectul a fost elaborat de arhitectul Emil Guneș, iar conceptul peisagistic îi aparține unui grădinar elvețian.

20171008_153824.jpg

Conacul primește un surplus de poezie de la minaretul în stil otoman, sub forma unui creion ascuțit îndreptat spre cer. Un artificiu de decor cu înțelesuri simbolice. Creionul e mijlocul prin care se exprimă acum regina. Scrisul devenise, ca terapie, ca revanșă împotriva singurătății, o preocupare principală.

20171008_151111

Nu mă surprinde includerea unui element de origine islamică în arhitectura casei, pentru că Maria a manifestat dintotdeauna o mare deschidere pentru spiritualitate și religie la nivel global.

20171008_145506

Deși, prin naștere, aparținea cultului anglican, regina n-a ezitat să adopte credința ortodoxă de îndată ce a venit pe tronul României.

20171008_153718

Mai târziu, după ce viața o supusese unor grele încercări, lecturile și întâlnirile au purtat-o pe cărarea cultului bahai.

20171008_154112

A fost declarată prima persoană de origine princiară care s-a afiliat acestei orientări spirituale.

20171008_154524.jpg

Înainte de toate, regina era curajoasă.

20171008_151551-e1573487850867.jpg

Și-a asumat multe riscuri, printre care cel de a promova imaginea României pe plan extern în situații de criză deși, în acele vremuri, femeile nu aveau un cuvânt de spus în diplomație și politică.

20171008_154438

Observ multe locuri de citit cu mici firide unde cărțile pe care le citea făceau o pauză, alături de obiectele decorative aduse din călătorii.

20171008_153958.jpg

Pe pereți sunt înrămate fotografii cu secvențe din viața ei.

20171008_154344.jpg

Identific colțuri intime unde se retrăgea să-și scrie jurnalul, amenajări conviviale pentru stat la o șuetă. Spațiile erau primitoare pentru călătorul care zăbovește în gânduri.

20171008_151855

Eram în castel doar eu și mama, iar soarele lumina interioarele albe. Simțeam o prezență luminoasă alături.

Lectură de drum:

Regina Maria, Povestea vieții mele

 

Drama(-tisme)

Drama, 2017

Dacă e să vorbim despre vinuri, cei mai mulți greci te trimit la Drama.

20170614_175023

Această urbe provincială din nord-estul Greciei, acolo unde Macedonia tinde spre Tracia, și-a câștigat reputația de capitală viticolă.

20170615_113121

Parcelele fiind mici, vinurile de calitate sunt produse în ediție limitată, așa că nu-i ușor să le găsești.

20170614_185252

Multe au în compoziție soiul de struguri local asyrtiko, cel mai răspândit în zonă. Odată ajunși aici, vă propun ca seara să o consacrați Dramei, iar dimineața următoare antichității.

20170615_123741.jpg

1.-Turul orașului presupune o plimbare lejeră în jurul parcului cu amenajările sale acvatice favorizate de cascadele Agia Varvara. Parcul cu vegetație bogată se învecinează cu hotelul de seamă al orașului, preschimbat dintr-o veche fabrică de tutun.

20170614_193259

Decorul interior minimalist respectă rigoarea întreprinderii clasice.

20170614_205437

Însă, dacă te îndepărtezi de acest mic nucleu central, decorul se schimbă dramatic.

20170614_184940-e1572535790393.jpg

Pe străzile istorice dai peste clădiri neoclasice de mare calitate arhitecturală lăsate în voia sorții, degradate, neîntreținute sau părăsite pur și simplu.

20170614_191611

2.-Amfipolis, sit arheologic+muzeu, la 50 de kilometri sud de Drama, în estuarul râului Strymonas, l-am văzut a doua zi, toată dimineața.

20170615_113047.jpg

Dată fiindu-i vechimea, îl străbat privind cu nesaț la toate aceste vestigii care-mi oferă din plin intensitatea energiilor elene. Coloniile grecești au fost semnalate în estuar de prin secolul 7(î.Hr.).

20170615_125449

Peste alte două secole, atenienii au fondat cetatea propriu-zisă, iar mai târziu, după un alt secol, macedonenii conduși de Philippos și Alexandru pun stăpânire pe metropolă și o înscriu pe un trend vertiginos de prosperitate.

20170615_112946.jpg

Grandoarea vestigiilor depun mărturie. Amfipolis rămâne pe val și sub romani, ca etapă strategica pe Egnatia odos. Chiar în acest port, Marc Antoniu și-a adunat flota care urma să-l înfrunte pe Octavian Augustus la Actium.

20170615_114155.jpg

După cum vedeți, nu avem de-a face cu o destinație banală. Iar la scurt timp după aceea, în drumul său spre Phillippi, în anul 50, Sf.Apostol Pavel a făcut un scurt popas aici, contribuind astfel, și el, la faima acestei cetăți, care-și va păstra renumele și în perioada bizantină.

20170615_114612

Mai întâi am vizitat muzeul compus doar din câteva săli. Am văzut câteva strălucitoare bijuterii din perioada elenistică.

20170615_115121.jpg

M-a hipnotizat diadema somptuoasă cu fine lucrături aurite.

20170615_115130

Statuetele nelipsite din orice muzeu grecesc aduc omagiu zeităților.

20170615_120222.jpg

Situl este mai departe, însă la ghișeul muzeului ți se explică exact cum ajungi acolo. Pentru că se lucra încă la săpături, multe spații erau împrejmuite și am privit doar peste gard.

20170615_124803

Am fost atenționați că există șerpi (ca în toate siturile grecești, de altfel). Am văzut, protejate sub copertine, câteva mozaice cu reprezentări animaliere.

20170615_121530

Cum bine știu pasionații de arheologie greacă, nu starea vestigiilor contează. În iunie, la mijlocul torid al zilei, ierburile și mărăcinii uscați de soare răspândeau un miros vanilat. Pașii îți sunt încetiniți de intensitatea materială parfumurilor. Culorile florilor de câmp printre pietrele antice se înscriu în sinergiile verii în antichitatea elenă cu proporții cosmice.

20170615_124150

3.-statuia gigantică a leului supranumit din Amfipolis, pentru că aici au fost găsite fragmentele reconstituite, e pe șoseaua principală spre Tesalonic.

20170615_131712.jpg

Îl zărești printre bogatele ramuri ale copacilor, pentru că e la înălțime. Leul a fost reconstruit din marmură excepțională, pe baza unor elemente datând din epoca elenistică.

20170615_131747

După un parcurs așa bogat, merităm o baie in mare. Golful Amfipoli are apa cea mai caldă în care te poți scălda în luna iunie în Grecia continentală. Șoseaua spre Kavala (pe care v-o propun ca următoare destinație) este chiar pe țărmul mării și te poți opri la întâmplare pe firul apei oriunde vezi o suprafață de nisip ademenitoare.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

 

Cairo la înălțime

2018

Iarna, soarele matinal cairot te încălzește dacă-l întâmpini pe creasta dealului unde se întinde falnica citadelă.

DSCN2190

Este unul din marile obiective ale capitalei egiptene și te provoacă la o plimbare destul de lungă.

20181202_084150

Istoric vorbind, plecăm la întâlnirea cu eroul de etnie kurdă Saladin, întemeietorul unei dinastii, primul sultan al Egiptului și Siriei.

DSCN2189

A dus o campanie militară susținută împotriva cruciaților și așa a ajuns la Cairo, în drumul către Levant din Mesopotamia natală.

20181202_084746

 

Citadela lui Saladin arată ca o picătură de istorie nealterată în marea metropolă.

DSCN2174

Suntem însoțiți de ghidul nostru Karim, cu profesionalism și umor.

20181202_092042

Aflăm că sultanul a ridicat în secolul 12 o cetate regală ale cărei metereze au fost inspirate de construcțiile cruciaților.

20181202_085139

Să avem în vedere că scopul citadelei era chiar să apere orașul de cruciați.

dscn2170.jpg

Urcăm în cartierul care, timp de șapte secole, a fost sediul puterii unde au locuit demnitarii și acoliții lor până în secolul 19.

20181202_091328.jpg

Mai târziu, complexul de locuințe s-a transformat, din necesitate, în cazarmă militară și închisoare. În fortăreață găsim astăzi nu mai puțin de trei moschei de stil diferit.

dscn2168.jpg

Prima, acoperită integral cu plăci din alabastru, este moscheea lui Mohammed Ali, fondatorul dinastiei ultimilor faraoni, edificată la înălțime în anii 1830. Autorul proiectului a fost un arhitect grec.

20181202_090025

De aici încercăm, prin norul de praf, să deslușim conturul centrului, presărat de cupole și minarete.

dscn2186.jpg

Moscheea a avut ca model, în acel îndrăzneț secol 19, biserica Sf.Sofia din Istanbul, cu minarete fine ca un creion ascuțit, după tradiția turcă.

DSCN2171

Mi-a plăcut că ansamblul oferă un spațiu aerisit în contrast cu aglomerația irespirabilă din oraș.

20181202_090219

În apropiere de moschee se află un rest din palatul care a ars al lui Mohammed Ali.

DSCN2184

O altă moschee din cele trei se numește Al Nassir și a fost ridicată în 1335 după stilul Asiei centrale, cu minarete de influență persană, rotunjite la vârf.

DSCN2172

Construită de mamelucii care au preluat puterea, aflu că este singurul edificiu care a supraviețuit.

20181202_091121

În interior era decorată odinioară cu plăci de marmură dar, în timpul ocupației otomane, marmura a fost scoasă de pe pereți și trimisă la Istanbul pentru a fi supusă reciclării.

DSCN2178

Încheiem vizita cu moscheea lui Soliman Pașa, prima de stil otoman construită în Egipt, în 1528.

DSCN2181

Cucerirea otomană a lăsat o puternică influență la capitolul architectural și decorativ.

 

Odată cu trecerea timpului, pe masură ce armata s-a modernizat, citadela și-a tot modificat amenajarea, așa că acum reunește un inventar al tuturor stilurilor.

20181202_092143

Într-adevar, pe ansamblu e impresionantă, dar complexul mi-a inspirat o rigiditate și o sobrietate cauzată de îndelungata sa utilizare în scop militar.

DSCN2188

Comparativ cu restul orașului, citadela este mult mai curată și mai frecventată de turiști occidentali decât alte zone. Se spune ca priveliștea e cea mai frumoasă din Cairo.

Mănăstirea Santa Creus

2016

Foarte aproape de Tarragona, în regiunea Catalonia, străbat drumeaguri lăturalnice. Petrecusem mult timp într-un oraș mare și poluat iar acum căutam clipe de liniște și curățenie spirituală.

ian.2016 712

 

Auzisem de mult de această veche mănăstire cisterciană.

ian.2016 722

Aici, în acest spațiu călugăresc depărtat de zgomotele lumii, gândirea benedictină e concentrată într-o grandioasă operă de artă religioasă impecabil conservată. În tăcere, celebrează ideile de rigoare sufleatescă și integritate.

ian.2016 711

Decorul natural este umbra binefăcătoare oferită de o mare varietate de arbori. Maslini, plopi, fagi.

ian.2016 719

Mănăstirea a fost înființată în 1150 și ocupată câțiva ani mai tîrziu de comunitatea călugărilor cistercieni.

ian.2016-714.jpg

Benedictin la bază, acest ordin monastic funcționează cu reguli stricte. Nu întâmplătoare, importanța politică și militară dobândită de mănăstire începând cu anii 1200, în vremurile cruciadelor. Regii, oamenii politici și marii conducători de oști veneau să-i consulte pe stareții de aici de câte ori ajungeau la strâmtoare, pentru că severitatea lor era o garanție morală.

ian.2016 729

Aici, aveau certitudinea că li se va spune adevărul și că vor fi îndrumați spre soluții juste.

ian.2016-724.jpg

Treptat, consultanța s-a transformat într-un curent de influență foarte serios și multe acțiuni și inițiative ajunseseră să fie supervizate din interiorul mănăstirii.

ian.2016 710

Din secolul 16, importanța acestui complex monastic s-a limitat a fi doar intelectuală, în virtutea imensei biblioteci care se acumulase, cu timpul, între zidurile ei.

ian.2016-728.jpg

În jurul mănastirii se construiseră chilii și dependințe, dar atunci când puținii călugări au plecat, în sec.19, soarta a pus la încercare locașul care a fost jefuit și distrus.

ian.2016-731.jpg

Din tot ansamblul montastic n-a mai rămas decât un banal catun. Acum e un centru cultural activ care organizează seminarii și cursuri, printre altele și unul de cânturi gregoriene, ale căror acorduri răzbăteau tainic în toate spațiile vizitabile.

ian.2016 717

 

Incintele de odinioară au devenit, azi, piațete. O mare poartă barocă le separă la intrarea în clădire. Fostele dependințe s-au transformat în mici prăvălii și localuri.

ian.2016 716

În piața mare se află impozantul palat abațial.

ian.2016 732

 

Pătrunzi apoi în misteriosul lăcaș monastic, în galeria prin care ai acces la cele cinci încăperi deschise turiștilor, la biserică și la două clausterii.

ian.2016 721

Spațiile au o geometrie variată, treci dintr-unul într-altul ca în lumi diferite. Când grandoare, când umilință și smerenie.

ian.2016 723

Pentru călugări, era un întreg univers. Noi îl vizităm pe-ndelete în două ore.  Suprafața este impresionantă și reflectă măreția din trecut și tot ce a însemnat pe plan spiritual așezământul cistercian.

ian.2016 718

Cele două grădinițe și colonada dantelată a clausteriilor descriu simplitatea vieții redusă la esență.

ian.2016 727

La băi

Sirmione, 2016

Romanilor le plăcea să petreacă mult timp scufundați într-o baie caldă. Și, în măsura posibilităților, să beneficieze, în tot acest timp, și de o priveliște magnifică.

20161108_124029-e1569619008955.jpg

Într-un noiembrie friguros am descins într-una dintre stațiunile termale vestite de la cel mai mare lac italian, Lacul Garda, în regiunea Lombardia.

20161108_121511

Accesul e dificil încă din Evul Mediu, pentru că orașul a fost cetate cu funcțiunea strategică de a controla eventualii asediatori veniți pe lac.

20161108_123111

Centrul vechi se află într-o limbă de pământ prelungită mult în azurul lacului.

20161108_115456.jpg

Am făcut o lungă plimbare în circuit ocolind zidul istoric și clădirile pe o alee construită pe țărm, unde ai multe ieșiri la apă.

20161108_132701

Pe pietriș, clipoceau vălurele ca în golful unei mici mări.

20161108_132415

Identific, pe o stradă liniștită care duce spre livezile de măslini, casa unde a locuit Maria Callas în anii 1950, când petrecea mult timp aici la băi.

20161108_121552

Vorbind despre romani, avem de văzut o vastă zonă arheologică.

Aleea trece pe lângă palate care acum sunt hoteluri de lux, unde nu poți intra decât în calitate de oaspete.

20161108_121422

Grota lui Catullo e un frumos parc arheologic cu ruinele unei vile din perioada imperială.

20161108_123531.jpg

Proprietatea, de fapt un mic centru urban, se întindea pe o suprafață imensă, acum cultivată cu măslini.

20161108_123130

Pe o stradă întreagă vezi ruinele magazinelor, toate acareturile necesare funcționării unei asemenea proprietăți.

20161108_124542

Desigur că era dotată și cu o piscină naturală cu apă provenită direct din lac. Ocupanții vilei se puteau desfăta, din orice sală, cu o vedere fără egal.

20161108_124001.jpg

M-am mulțumit doar să încerc lacul cu degetul.

20161108_131956

Nu mi-a venit să cred cât de caldă era apa. Băile și tratamentele le amân pentru o vârsta mai liniștită.

20161108_122424

Cumpărături:

Produse de îngrijire a pielii de la institutul termal din oraș, pe care le vezi în vitrine chiar în holul recepției.

Dantelărie

Angles sur l’Anglin, 2016

Un ținut ascuns, departe de turismul comercial, mă invită în sufletul Franței medievale autentice.

20160818_130911.jpg

Ruinele fantasmatice ale castelului edificat în secolul 12 de conții de Lusignan, o mare familie aristocratică din regiunea Poitou-Charantes (vestul Franței), se oglindesc în râul Angles ca și cum ar înfrunta un cotropitor imaginar.

20160818_131542

În partea de jos a satului, găsiți locuri suficiente de parcare chiar și în luna august, cea mai aglomerată în vacanțele franceze.

20160818_130344.jpg

Aveți de parcurs cam două sute de metri pe jos până în centrul medieval, îngrijit și înflorat, mică aglomerație arhitecturală formată din biserică, fortăreață, o piațetă dichisită ca un decor de film medieval.

20160818_132007

Construcțiile de stil renaștere, conservate impecabil, au un acoperiș cu pantă înclinată specific zonei. Din piață, o potecă pietruită te coboară vertiginos spre râu și spre moara tradițională.

20160818_131909

Remarcabilă biserica din secolul 13 care și-a păstrat poarta de intrare intactă, la fel ca locuințele din secolul 15, cu scări de piatră construite direct pe fațadă, așa cum se obișnuia.

20160818_131957

Mai spre vremurile noastre, la începutul secolului 20, satul era vestit pentru atelierele de broderie manuală artizanală, care-și vindeau produsele în magazine de lux de la Paris.

20160818_131329-e1568823313526.jpg

Marile hoteluri și pacheboturi, cum ar fi faimosul Normandy, avea lenjeria de pat confecționată cu broderii fine realizate aici în sat. La oficiul de turism există informații despre perpetuarea activității acestor manufacturi.

20160818_131752

Satul este izolat de marile rute naționale și pare rupt de lume. Doar pentru doritorii de liniște, aer curat, degustări gastronomice.

Lectură de drum:

Pascal Quignard, Viața ascunsă

Naturalețe

Paris, 2019

În scurta mea vacanță pariziană (pentru că o vacanță la Paris nu e niciodată destul de lungă), am avut norocul să dau peste o expoziție care m-a încărcat de energie datorită subiectului.

IMG_0931

NOI, COPACII este o temă inepuizabilă pentru citadinul în căutare de intimitate și complicitate cu natura, în contextul în care circulația rutieră urbană devine tot mai sufocantă.

IMG_0928

Totul se petrece până în 10 noiembrie 2019 la Fondation Cartier pentru artă contemporană, care a organizat cu subtilitate și eleganță o expoziție de arhitectură peisageră, pictură, fotografie, antropologie, filosofie și desen despre arborii de pretutindeni și frumusețea lor.

IMG_0924

Sala cea mai mare, cu vedere directă la grădina impresionant amenajată a muzeului, le este dedicată unor artiști sud-americani, al caror continent are cel mai mult de suferit.

IMG_0893

Din opulența naturii de acolo, sunt înfățișați tot felul de arbori observați, admirați sau imaginați.

IMG_0901

Este genul de pictură care te invită să intri în spiritul ei și să participi la exuberanța pe care o răspândește în jur.

IMG_0890 (1)

Din tot ce văd, înțeleg din ce în ce mai clar că raportul oamenilor cu arborii este mai mult estetic decât științific. Atunci când vedem un copac, mai întâi îi admirăm frumusețea și măreția, abia după aceea ne întrebăm ce este și de unde vine.

img_0907.jpg

Exact acest demers filosofic și artistic și-l propun majoritatea operelor, multe dintre ele cu un mesaj jucăuș înainte de a ne chestiona despre inteligența vegetală.

IMG_0899

Capacitatea lor senzorială, adaptarea la influența altor specii, la sisteme climaterice declanșează o comunicare artistică foarte sofisticată.

IMG_0906

Este ca și cum artistul intră în pielea (pardon, scoarța) copacului și ne informează despre fragilitatea supraviețuirii și a compromisurilor. De aici avem de învățat multe, mi-am zis.

img_0917-e1568299094454.jpg

În tot soiul de variante coloristice, ni se sugerează trecerea de la cunoaștere la  contemplație și la transpunerea mesajului în formă artistică.

IMG_0919

Energia, mobilitatea și metamorfoza formelor ne influențează direct în raportul nostru personal cu timpul. Arborii sunt cei care ne anunță anotimpurile și ritmul nostru interior este dictat de culorile lor schimbătoare și de mireasma pe care o degajă.

img_0904.jpg

Uneori, mesajul lor ne îngrijorează, alteori ne echilibrează sau ne orientează nu atât ca semn exterior, ci interior. Ne ghidează în rătăcirile temporale.

IMG_0916

Fiecare specie are propriul model arhitectural.

img_0903-e1568299866634.jpg

Orientarea ramurilor, pe verticală, orizontală sau oblică ne transmite și ea mesaje secrete. La fel ca și poziționarea florilor.

img_0914.jpg

Aflăm de aici că arhitectura copacilor pe care botaniștii i-au repertoriat până acum (în jur de 100.000 de specii) nu se declină decât în douăzeci și patru de modele. Mai aflăm că bărbații și femeile nu percep arborii în același fel.

IMG_0911

Există anumite elemente care îi sensibilizează în mod diferit. Dialogul meu interior cu arborii din această expoziție a fost înviorator.

img_0920.jpg

E adevărat că arborii se bucură de o libertate și de o adaptabilitate molipsitoare. Am ieșit apoi în grădina muzeului și am respirat.

IMG_0927

Mi-a plăcut că majoritatea vizitatorilor adoptaseră dress-codul impus de specificul expoziției, adica imprimeuri cu frunze și flori.

IMG_0896

Tipic parizian!