Urmărește-mă !

Tesalonic, 2016, 2017, 2018

Pe drumul care a legat dintotdeauna Orientul de Occident, legendarul Egnatia odos, am reperul meu

inconturnabil, fuzional, în liziera civilizațiilor, la cheremul influențelor.

Călătorul, de oriunde ar veni, se simte acasă.

M-a surprins, de fiecare dată, acea indiferență cosmopolită, cumva simulată, poleită cu ospitalitate, din atitudinea studiată a gazdelor. Aici, indiferența transmite un alt mesaj decât în Apus.

Fie că descind în Tesalonic la începutul sau la sfârșitul unui periplu insular, întotdeauna vara, vraja e intactă. Imposibil să o deslușesc.

În zori, înainte de șapte dimineața, pe răcoare (în jur de 26 de grade în iunie),

precupeții din centru mătură și stropesc trotuarul înainte de a-și deschide prăvăliile.

Îi privesc și mă revigorează gestul lor, ca o reîmprospătare a gândurilor.

În unele zile, mă îndepărtez cât mai mult de străzile comerciale și din freamătul lor molipsitor.

Tesalonicul secretos, al istoriei și al credinței,

îl caut pe strazi înguste care urcă spre culmea dealului.

Aici a fost, pâna în 1912, cartierul funcționarilor otomani.

Pe înălțimi, întotdeauna, găsesc tihna unui locaș.

Azi intru să văd mozaicul original la Hosios David,

biserica unei vechi mănăstiri din secolul 5.

Vizita este doar la ore fixe, cu prezentarea custodelui. Interiorul e micuț, intim.

Un rar vestigiu al picturii din secolul 12, înfățișând scene din Noul Testament. Chipul lui Alexandru Macedon este și el aici, pictat de artistul anonim.

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Conversație la catedrală

Ciudad de Mexico, 2019

Pe Camino, atunci când faci un popas, primul lucru e să mergi la biserică/abație/colegială/sanctuar/catedrală ca să-ți pună parafa locului în credențialul de pelerinaj.

Abia după aceea te cazezi și tot restul.

Am procedat întocmai, fără să-mi fi propus dinainte, în dimineața când am aterizat în Ciudad de Mexico, după douăsprezece ore de zbor.

Ca întotdeauna, imagini cu subiecte familiare îmi acordă ospitalitate când ajung într-un loc cu desăvârșire străin.

Ne reîntâlnisem, după mulți ani, cu partea americană a familiei, să petrecem trei zile în capitala mexicană. Astfel că prima noastră lungă conversație s-a petrecut, îmbrățișând de-a valma toate subiectele, în interiorul și în jurul catedralei.

Impunătorul sălaș a fost construit pe parcursul a două secole și jumătate ce au urmat debarcării spaniole. A fost terminat în 1813, la crepusculul perioadei coloniale. Privesc picturile din cele șaisprezece capele înșiruite pe margine, încercând să descifrez, în figuri și gesturi, influența indigenă. Îl zăresc pe Sfântul Cristofor, de protecția căruia voi avea nevoie.

În bisericile din centru și periferie s-au produs constante alunecări de teren din cauza solului mlăștinos. În 1989, denivelarea atinsese doi metri patruzeci față de construcția din secolul 16. Impresia de orizontalitate e doar o aparență. Ușorul dezechilibru resimțit l-am pus pe seama decalajului orar.

Era duminică, iar catedrala se pregătea pentru celebrarea serviciului religios. De la distanță, zăresc altarul regilor, ca o peșteră strălucitoare, cu aurituri și alabastru din belșug.

Am observat o parte a ceremonialului de la intrare, ca să nu stringherim, privind oamenii și solemnitatea.

Altarul iertării, decorat cu o luxurianță ultrabarocă specifică secolului 17, urma să fie accesibil după liturghie.

Acoperit integral cu foiță de aur, cu statuete și basoreliefuri, este principala atracție a complexului monumental.

Odată îndeplinit primul pas al ritualului, călătoria putea să înceapă.

vezi și Pre-îndrăgostire

O Sole Mio

Modena, 2018

Îmi place să urmăresc interviuri despre cărți.

20180712_112947

Într-unul pe care l-am văzut recent pe youtube, o înregistrare veche, actrița Simone Signoret spunea că, la fiecare cinci ani, recitește o carte care a marcat-o doar ca să vadă ce aspecte îi atrag atenția cu ochii altei vârste.

20180712_102025

La fel îmi place să fac cu orașele.

20180712_103100

Las să treacă un timp și revin ca să văd ce efect (mai) are ceea ce am văzut prima dată. Orașele sunt un fel de cărți.

20180712_104136

Dacă apreciați aurul negru, cum i se spune oțetului de Modena, probabil ca veți fi curioși să aflați mai multe despre tentațiile gastronomice din partea locului. La fel, dacă sunteți amatori de mecanismele mașinilor de viteză. Sau de operă, fiind obârșia tenorului Luciano Pavarotti. Vivacitatea lui mi s-a părut dintotdeauna molipsitoare.

20180711_230613

Domul e înscris în patrimoniul mondial UNESCO și l-am vizitat cu de-amănuntul.

20180712_095227

Construcția a început la 1099, dar scenele epice sculpate în exterior par actuale deși sunt primele elemente decorative de acest tip din Italia. Cripta este un loc de pelerinaj, pentru că aici odihnește protectorul orașului.

20180712_095716

Coloanele fine și picturile în culori intense dau un echilibru intim.

20180712_095615

Lângă catedrală se află palatul primăriei,

20180712_101817

ale cărui principale săli istorice erau deschise gratuit pentru vizite,

20180712_101531

cu tot confortul de care un călător are nevoie.

20180712_101608

Am apreciat ospitalitatea personalului.

20180712_101518

M-am delectat, în Palatul muzeelor, vizitând colecția de artă a familiei d’Este.

20180712_111506

Am început vizita palatului cu Biblioteca Estense,

20180712_113307

unde personalul te instalează la o masă de lectură și îți prezintă câteva din cele mai valorose opere.

20180712_111415

Sunt adăpostite aici peste șase sute de mii de volume. Poți răsfoi după placul inimii un exemplar facsimilat din biblia Borso d’Este.

20180712_111807

Numără 1020 de pagini ilustrate cu desene executate manual de către artiști din Ferrara secolului15.

20180712_111945

Mă îndrept apoi spre un alt etaj, la muzeul de arta, nu foarte vast dar valoros. Mi-a atras atenția un Sfânt Cristofor, patronul drumeților.

20180712_115044

Am analizat îndelung și un oval zodiacal provenit dintr-o locuință princiară al cărui proprietar era interesat de mersul astrelor.

20180712_114304

N-am neglijat nici cumpărăturile.

20180712_123159

M-am ales cu un oțet de modena învechit, un adevarat nectar de savurat pe feliuțe subțiri de parmezan sau pe o salată de căpșuni cu frunze de busuioc proaspăt. Învechit în butoaie de lemn, numai după o perioadă de doisprezece ani e considerat superior.

IMG_1509

Vinul regiunii se numește lambrusco, un roșu spumant îngăduitor și zburdalnic, pe care-l poți asorta și la un pește cum ar fi anghila. Poftă bună !

Departe de orice, aproape de sine

Meryemana, 2017

Din Izmir, poți face o excursie de o zi, combinând situl antic de la Efes și Casa Fecioarei Maria, în apropiere de orașul Selçuc, în direcția muntelui, la 5 kilometri de poarta sudică de ieșire din situl arheologic de la Efes.

Unele texte sfinte susțin că ea și-a trăit ultimii ani și s-ar fi stins din viață aici, la Efes, într-o umilă căsuță, pe locul căreia s-a ridicat o biserică minusculă, ascunsă printre măslini seculari. Se presupune că a ajuns la Efes cândva între anii 37-45, în același timp cu Apostolul Ioan, a cărui basilică am văzut-o la Selçuc. Este cunoscut faptul că, înainte de a fi răstignit, Iisus l-a rugat pe Apostolul Ioan să vegheze asupra mamei sale și astfel se explică prezența simultană a amândurora la Efes. Pentru detalii, vezi Șapte.

Ca să ajungi acolo, ai de-a face cu un control multiplu de poliție, foarte riguros, chiar de la intersecția unde drumul se bifurcă în direcția așezării.

IMG_0643

Acest loc sfânt a fost identificat în sec.19 de către o călugăriță germană, Catherine Emmerich, care a avut viziuni în mod repetat. La început, nimeni nu a luat-o în serios doar niște preoți din Izmir au pornit să verifice spusele măicuței. Ulterior, s-au făcut cercetări amănunțite și s-au găsit dovezi că avea dreptate. Mai târziu, casa a fost recunoscută oficial atât de către Vatican, cât și de către Biserica ortodoxă. Actualmente, biserica ține de Ordinul Franciscan.

IMG_0644

Capela bizantină așa cum o vedem azi, datează din secolul 6 și a fost ridicată pe temelia modestei case a Maicii Domnului din secolul 1. Este recunoscută ca fiind, din punct de vedere spiritual, un înalt loc de pelerinaj, chiar de când Sfânta Fecioară s-a stins, în secolul 1. Există dovezi că grecii din satul Șirince, aflat în apropiere, veneau aici de 15 august, de Sf.Maria. Primul Papă care a venit aici în pelerinaj a fost Leon XIII.

IMG_0651

Între acest loc de pelerinaj și cele din Europa creștină nu e nicio diferență. Nu ți-ai da seama unde ești dacă nu ai vedea vizitatoare în ținută musulmană. Pentru musulmani, această locație are o semnificație la fel de importantă, pentru că ei consideră că Fecioara Maria este mama unuia dintre marii profeți ai Islamului, Isa Peygamber. Atmosfera este senină, liniștită, departe de orice tulburare.

vezi și: Casa din povești

Piuccio

Pietrelcina, 2019

Cu acest diminutiv îl răsfățau îndrumătorii săi spirituali. Tot ce știm despre el, în linii mari, sunt atributele care atrag milioanele de pelerini: clarviziunea, bilocația, odoratul floral, tămăduirile, profeția.

DSCN8511

În drum spre San Giovanni Rotondo, m-am oprit la Pietrelcina, satul unde s-a născut Padre Pio.

DSCN8535

În trecut, era un cătun modest, adunat în jurul bisericii Sf. Anna care există și azi.

DSCN8540

În această biserică unde a fost botezat Francesco Forgione (acesta e numele său laic), Padre Pio avea să slujească în perioada cât a stat în sat, bolnav.

DSCN8552

Urcăm o pantă abruptă în cartierul Castello, construit cu dificultate chiar în stâncă.

DSCN8556

Strada îngustă trece printre cele mai vechi căsuțe.

DSCN8534

Zidurile se confundă cu piatra stâncii. În labirintul de străzi, când urci, când cobori, pe cărări întortocheate.

DSCN8524

Familia sa deținea mai multe astfel de căsuțe dispersate.

DSCN8543

Căsuțe e mult spus, pentru că se limitau doar la o singură cameră care dădea direct în stradă, cu maximum o ferestruică cu vedere la câmpurile din jur.

DSCN8529

Francesco era un copil retras, cu simțul credinței. Din copilărie a avut viziuni, dar credea că e ceva normal, care se întâmplă tuturor și astfel n-a împărtășit nimănui acest dar.

 

DSCN8547

Duceau un trai decent, nu le lipsea nimic.

DSCN8525

Aveau o bucată de pământ la marginea satului dar, ca să îi poată plăti studiile teologice, tatăl său a plecat să lucreze câtiva ani la New York și în Argentina, unde se căuta mână de lucru.

DSCN8514

Din prag, cuprind cu privirea camera în care s-a născut, puținătatea obiectelor.

DSCN8518

În bucătărie, sunt expuse obiectele de origine păstrate și băncuța pe care Piuccio obișnuia să se așeze când vorbea cu mama sa trebăluind.

DSCN8519

În anii de studiu, Piuccio a peregrinat dintr-o mănăstire într-alta, cu mari și inexplicabile suferințe. Pentru că boala nu dădea semne de vindecare, a petrecut aproape șapte ani acasă, după terminarea școlii, în căsuța turn cu o singură cameră unde a studiat și s-a rugat, ieșind doar pentru celebrarea serviciului religios. Turnulețul era construit direct în stâncă.

DSCN8513

Am intrat înăuntru. Un smochin uriaș îmbrățisase casa. Tavanul era înclinat, avea ca mobilier doar un pat, o măsuță și două scaune, ca o chilie.

DSCN8532

Pe aceeași stradă s-a instalat, mai târziu, fratele său.

DSCN8531

Cât timp acesta a fost la muncă în America, în casa lui a fost găzduită doi ani Miss Mary Pyle, o binefacatoare a ordinului capucin, careia i se datorează, printre altele, seminarul teologic din sat.

DSCN8545

Padre Pio i-a fost, mulți ani, îndrumător spiritual.

DSCN8553

Am ajuns pe o ușoară ploaie de vară, care a stat repede.

DSCN8551

Peste tot mirosea a flori, a proaspăt, era oare autosugestie ?, știind de parfumul neobișnuit al lui Padre Pio. Nu numai, am constatat la fiecare colț de stradă.

DSCN8555

La plecare, era senin. Cocoșul din vârful bisericii părea triumfător.

DSCN8559

Grazie !

Sanctuarul Madonna delle Grazie, 2019

Seară de iulie la asfințit.

DSCN6414

Vara în Lombardia are o exuberanță moderată, echilibrată, calmă, liniștitoare.

DSCN6413

Cătunul unde se află acest sanctuar se cheamă chiar Grazie,

DSCN6396

în numele oamenilor care s-au întors aici din recunoștință pentru miracolele înfăptuite.

IMG_0125

Împrejurimile sunt foarte pitorești, pentru că este o zonă agricolă protejată.

DSCN6401

Coloane și portice în mijlocul unei piețe spațioase.

DSCN6395

În parcare se opresc pe rând mașini din care observ oameni care coboară, mulți având câte un beteșug.

DSCN6402

Măsor speranțele care i-au adus până aici.

DSCN6406

Simt, încă de afară, vibrația încrederii.

IMG_0121

În interior, culori vii, statuete încremenite în mișcare, credință în minuni.

DSCN6407

Sanctuarul datează din anii 1650,

DSCN6411

când facea parte dintr-o mănăstire franciscană.

DSCN6398

Biserica e formată dintr-o singură navă, dreptunghiulară.

DSCN6408

Personajele expresive instalate la înălțime sunt sculpate cu maiestrie în lemn.

DSCN6400

Scenele din viața Mântuitorului și ale Maicii Domnului par scenete

IMG_0123

 

dintr-o reprezentație teatrală barocă,

DSCN6399

nimic nu-ți spune că ar fi religioase.

DSCN6410

Am poposit la un b&b

DSCN6412

cu vedere la câmpia din jur și la sanctuar.

DSCN6415

Am petrecut întreaga seară, într-o neobișnuită inspirație, cu blogul.

Drumuri

20170626_143039-1-e1577828688364.jpgPentru că începutul de an este un moment generator

20170725_222150

de însuflețire,

ian.2016 088

Și pentru că mulți dintre noi

20180617_175534

vrem să împărtășim gânduri,

20170617_104903

Cele de azi

IMG_2030

sunt îndreptate

img_2005.jpg

spre credință,

20170624_103520 (1)

frumos,

IMG_2065

adevăr

20160405_122927 (1)

Spre ajutorul cel bun, sfânt și ceresc

20160401_173407

De aceea, la fiecare popas,

ian.2016-086.jpg

Înainte de orice se înfiripă gândul de ocrotire pentru cei dragi.

20160408_112129 (1)

Mă opresc un moment în fața unei icoane,

ian.2016 516

zăbovesc în preajma rămășițelor unui om sfânt

DSCN0041

ca să mă călăuzească înțelepciunea lor de dincolo de timp,

img_2020.jpg

Sau într-un loc unde s-a petrecut un miracol

20190103_161231-e1577803786538.jpg

Ca să mă întremez sufletește

20170801_164808 (1)

Și să pot continua drumul.

20170321_105933

La Mulți Ani tuturor !

IMG-20160426-WA0000 (1)

 

Lectură de drum:

20160724_184207

Muzeul copt

Cairo, 2018

Ajung finalmente în acel Orient care se îngemănează cu Occidentul prin credo-ul creștin, rămășiță spirituală firavă pentru noi, azi.

DSCN2365

Cairo, cartierul creștin.

DSCN2340

Zonă de risc important, avem de trecut prin câteva filtre militare ca să pătrundem pe străzile care duc la muzeul de civilizație coptă.

DSCN2344

Strazile și împrejurimile sunt invadate de turiști, însă muzeul, renovat cu rafinament, este locul ideal pentru a te bucura de liniște.

DSCN2339

Decorul mă trimite spre vechea eleganță orientală.

DSCN2342

Copții, creștinii din Egipt, au în spate o istorie zbuciumată.

DSCN2368

Numele lor vine din greaca veche (guptios=egiptean).

DSCN2346

Biserica din Egipt, cu un destin capricios, nu recunoaște decât autoritatea patriarhului din Alexandria.

dscn2406-1.jpg

Ca element distinctiv, liturghia coptă a rămas neschimbată, aceeași din primele clipe ale creștinismului, rostită și acum în limba coptă.

DSCN2348

Membrii acestei comunități sunt supuși zilnic discriminărilor, dar fac eforturi să-și consolideze locul în societate datorită intelectualilor care îi sprijină moral și al generozității oamenilor de afaceri.

dscn2405-1.jpg

La intrarea în complexul muzeal, am zăbovit la vestigiile unui turn dintr-o veche fortăreață romană care străjuia intrarea în portul Cairo spre canalul lui Traian, pe atunci legând Nilul de Marea Roșie.

DSCN2336

Muzeul se află într-o clădire domnească renovată cu elemente recuperate din vechi locuințe copte. În toate sălile, vedem plafoane diferite de lemn meșteșugite cu modele geometrice, din bârne.

DSCN2397

Parterul muzeului este dedicat arhitecturii religioase.

dscn2366.jpg

Aici te reculegi printre fragmente de frize, altare, stâlpi, coloane, basoreliefuri în calcar.

DSCN2345

Mi-au plăcut motivele inspirate din natură, cu reprezentări de struguri, viță de vie, gura-leului, fin sculpate.

DSCN2373

Fiind creștini, cultivatori și consumatori de vin, motivul viței de vie și al exuberanței dionisiace se regăsește în multe fragmente de basoreliefuri.

DSCN2361

Majoritatea au fost descoperite la mănăstirea Sf.Apolloniu, la sud de Cairo.

DSCN2379

Unele nișe au fost salvate din ruine la mănastirea Sf.Ieremia de la Saqqara, unde se află celebra piramidă, tot lângă Cairo.

DSCN2357

În spatele lor, istoria este covârșitoare, acumulând evenimente din secolele 3-7.

dscn2356-1-e1567807278697.jpg

Intersectezi energiile orientului care n-a pierdut nimic din relația împlinitoare dintre om și cer.

DSCN2400

Elemente de cult, religie și civilizație ne transferă în registrul bizantin, cu inestimabile piese din aur. Predomină scenele biblice.

DSCN2347

O parte din muzeu este consacrată țesăturilor, cu piese uimitor de bine conservate.

DSCN2386

Culorile care au răzbătut prin vremi sunt, de fapt, nuanțe.

dscn2351-1-e1567807326550.jpg

În trecut, erau fabricate într-un sat copt care nu mai există.

dscn2352-1-e1570000764151.jpg

Adevăratul tezaur este ansamblul de treisprezece codexuri de papirus legate în piele, realizate la mijlocul secolului 4 și regăsite abia în 1945 la nord de Luxor, în orașul Nag Hammandi.

DSCN2396

Sunt cele mai vechi cărți cunoscute de omenire, traducerea unor texte scrise inițial în greaca veche, majoritatea fiind scrieri gnostice și câteva în linia tradiției hermetice.

DSCN2394

Printre ele s-a identificat cea mai veche evanghelie după Toma.

DSCN2392

În mod excepțional, biblioteca de la Nag Hammadi posedă singurul exemplar complet. Era ultimul mare text înainte de înlocuirea papirusului cu hârtia. Din cauza problemelor politice din Egipt, aceste opere au fost editate cu greu în zilele noastre în limbi de circulație. Tot ansamblul de aici corespunde cu o lucrare de o mie de pagini scrise.

DSCN2377

 

Kellia este o vastă zonă de peste o mie cinci sute de sihăstrii creștine din secolele 4-8.

DSCN2383

De aici, s-au păstrat picturi murale care provin din adăposturi și mănăstiri, fragmente de altar, obiecte din ceremonialul liturgic. Multe par misterioase, încerc să le deslușesc ca pe un cod de comunicare și să actualizez sensul.

DSCN2401

În sala icoanelor, am recunoscut-o imediat pe atât de venerata Sf.Ecaterina din Alexandria, care a perpetuat atâtea miracole, dintotdeauna.

DSCN2404

Văd și alte chipuri cu priviri pătrunzătoare, intense, bizantine, care transmit o energie nebănuită. Sunt hrănite de singurătate și de contemplație. În vremurile acelea, intimitatea de care oamenii puteau să beneficieze, dacă voiau, era mult mai accesibil de obținut decât azi. Lumea se putea însingura mult mai ușor.

DSCN2403

Cu toate acestea, au fost atât de mulți anahoreți care s-au retras cât au putut de departe, în pustiurile Sinaiului sau în îngemănarea de nisip și cer, la sud de Aswan. În privirea lor citesc vulnerabilitate și putere.

DSCN2376

Tot în acest muzeu, am văzut altarul original din biserica construită pe urmele locului unde s-a adăpostit/odihnit Sfânta Familie în timpul fugii în Egipt, loc care se află în vecinătatea muzeului, tot în această zonă creștină a orașului, pietonală și ferită.

În curte, s-au mai amenajat câteva săli ca să se valorifice inteligent toată aria de expunere.

DSCN2412

Biserica oficială coptă se află chiar lângă muzeu, foarte bine pazită, dar înăuntru nu este permisă fotografierea. Aici, în interior, închinarea la icoane are un alt sens decât cel pe care-l știm.

Aosta și valea ei

2017

Înainte și după o ascensiune pe vârfurile din parcul național Grand Paradiso, am ales ca sediul expediției să fie Aosta, oraș aflat la mică distanță de Franța și Elveția.

20170726_150719 (1)

Aflat la poalele munților, orașul în sine e banal, dar serviciile sunt excelente peste tot, în ciuda faptului că turismul este de masă.

20170728_211440

Toată regiunea este perfect bilingvă, indicatoarele informative sunt pretutindeni în franceză și italiană, la fel și actele publice, iar localnicii conversează perfect în ambele limbi.

20170729_103136

Din 1948, Val d’Aosta are statut de regiune autonomă pe plan administrativ, nu-ți dai seama dacă ești mai mult în Franța sau mai mult în Italia. Sau într-o ,,mică Elveție”.

20170729_102010

Centrul este predominant comercial, cu buticuri de profil montan, fie cu produse alimentare regionale, fie cu echipament de alpinism pentru toți.

20170726_161035

 

În centru, am vizitat monumente din epoca romanilor, Porta Pretoria, Arcul lui Augustus, ambele din secolul 1 (î.Hr). În piața principală, am admirat clădirea impozantă a primăriei și palatele din vecinătatea ei.

 

La capătul străzii pietonale se află vechiul teatru și podul roman.

M-am oprit mai mult la colegiala Sant’Orso, ridicată pe rămășitele unei basilici paleocreștine.

20170729_102455

Stalurile din interior sunt impresionante, iar capitelul coloanelor de marmură din clausteriul din secolul 12 sunt sculptate cu multă imaginație.

20170729_102857 (1)

Poți recunoaște cu ușurință scene biblice sau profane.

20170729_103152

Prioratul e în stil renascentist, iar ferestrele au o arhitectură fină.

20170729_102333 (1)

Din oraș, ai posibilități nelimitate de excursii peste tot în jur, iei autobuzul (e foarte ieftin) în orice direcție și în jumătate de oră ai ajuns în inima naturii.

20170726_161040

Sau, la fel de simplu, faci plimbări de o zi în Franța și Elveția, pentru că ambele frontiere sunt la doi pași. Dacă ești în căutare de senzații tari, celebra trecătoare St.Bernard te așteptă. Val d’Aosta e înconjurată de falnicii Alpi din toate părțile, Mont Blanc, Monte Rosa, Cervino, Grand Combin și multe alte vârfuri provocatoare.

20170729_103019

Înainte să te decizi pe care-l escaladezi, îți recomand o sesiune de cumpărături la Meinardi, în centrul orașului, unde găsești tot ce ai nevoie pentru munte. Vara, multe articole sunt la jumătate de preț.

20170729_103001

Atât la plecarea în munte, cât și la întoarcerea din expediție, am tras la pensiunea Le rêve charmant, aflată în centru, ușor de accesat în zona pietonală. Serviciile sunt perfecte, camerele și micul dejun de calitate, cu produse de gastronomie locală, iar cele două primitoare gazde, Eleonora și Serena, ne-au ajutat cu rezervări și informații de tot felul.

Agios Markos și Nea Moni

Chios, 2017

Din Kavala, după un periplu de douăsprezece ore pe puntea exterioară a unui vapor, în zori de zi, pe întuneric, am descins în insula Chios.

20170616_222357 (1)

Eram nerăbdătoare să văd mănăstirea Nea Moni, o comoară de artă bizantină din secolul 11, clasificată în patrimoniul mondial UNESCO. După un kataif și o cafea la ibric, la prima oră a dimineții, am pornit într-acolo. În zare, dincolo de ape, se zărește Turcia.

20170617_105849

Doar că mănăstirea nu este semnalată corespunzător, așa că în drum am făcut o confuzie și am intrat mai întâi la Agios Markos, alt locaș bizantin și ortodox, încă funcțional, cu un mic sector privat în care sunt găzduite chiliile câtorva călugări.

20170617_104054

Nea Moni este cuibărit pe o costă de munte, între pini venerabili care alternează cu lumânările verde închis ale chiparoșilor. În istoria locașului, este semnificativ faptul că Sfântul Nectarie, tămăduitorul din Egina, a fost primit aici pentru prima dată în calitate de călugăr, la 7 noiembrie 1876.

20170617_113504 (1)

Aici s-au retras în timpuri străvechi asceții Nikos, Ioan și Iosif care au văzut, printre siluetele copacilor, o icoană strălucitoare a Maicii Domnului și au purces de îndată la edificarea unei capele.

20170617_113515 (1)

La puțin timp după aceea, împăratul bizantin Monomachos a hotărât întemeierea unei mănăstiri impunătoare.

20170617_111849 (1)

Dar soarta a vrut ca, în 1822, patru mii de suflete să piară în masacrul din insula Chios.

20170617_112813 (1)

Turcii nu au iertat nici călugări, nici femei, nici copii, înainte de a incendia mănăstirea cu prețioasele sale mozaice cu tot.

20170617_112340

Reconstruit în 1900, situl cuprinde o biserică din cărămidă roșie, în forma de octogon, amplasată în mijlocul curții pavate.

20170617_113306 (1)

De o parte și de alta, se află clopotnița și căsuța cu mozaicele, o foarte mică parte din ele, ce s-a mai putut salva.

20170617_112314 (1)

Mai pot distinge câteva figuri conturate din pătrățele de aur și culori intense. Tot în curtea mănăstirii se mai află o fântână subterană, prin întunericul căreia se întrezăresc coloane bine conservate.

20170617_112430 (1)

Mai departe, putem intra în fosta sală de mese a călugărilor, alături de care vedem o casă a invitaților și un muzeu de două camere, la etaj. Icoanele și picturile religioase sunt focalizate pe o temă unică: masacrul comis de turci. Mi-a reținut privirea contrastul între costumația opulentă, cu turbane fastuoase a turcilor și, pe de altă parte, ascetismul victimelor cu priviri încărcate de spaimă.

20170617_104903

Poate că era doar o vagă impresie, dar grecii de aici, din Chios, au o atitudine destul de rezervată față de străini și în unele situații chiar neprimitoare. Cât am stat acolo, am observat că turcii luaseră din nou cu asalt insula. În special tavernele.

Lectură de drum:

Julio Cortazar, Insula la amiază, în vol. Toate focurile, focul