Gastronomie – Pagina 5

Khao San Road

2017

O călătorie în Indochina, sau măcar într-un sector al ei, presupune o escală pe Khao San Road.

20170219_152107

Un mister șamanic învăluie această stradă legendară din Bangkok considerată, la sfârșitul secolului 19, ca punct de convergență al călătorilor de cursă lungă veniți de la Kabul, Hong Kong, Singapore.

20170219_145205

Își dădeau întâlnire aici, pe această stradă care funcționa ca un off-shore, pentru schimb sau vânzare de mărfuri și informații.

20170219_150235

Reputația ei a fost construită de comerțul cu opium, spioni, falsificatori de pașapoarte, racolatori.

Anonimatul e absolut, confidențialitatea e totală.

20170219_145222

Pe ambele laturi ale străzii se înșiruie cafenele, hoteluri și pensiuni, saloane de masaj, magazine de suveniruri, bordeluri, agenții de turism, restaurante în care se manâncă insecte și scorpioni.

20170219_150909

Totul este mult mai ieftin decât în alte zone din Bangkok. Nu-ți ia prea mult timp să te plimbi dus-întors de la un capăt la altul, pentru că strada are doar cinci sute de metri.

20170219_150442

Mi s-a părut că intuiesc o vagă asemănare cu străzile din Amsterdam, aceleași figuri indiferente, tolerante, răbdătoare. Animația boemă la care te-ai fi așteptat nu se extinde în tot cartierul, vei vedea că străzile din vecinătate sunt liniștite și burgheze.

20170219_150100

Eu am văzut-o într-o duminică după-masă cu aer laptos și îmbibat de plictiseală. Erau doar turiști occidentali sau călători plutind într-o amorțeală molipsitoare.

20170219_145127

În toiul zilei, atmosfera era letargică. Strada se trezește abia seara târziu.

Lectură de drum:

John le Carré, The Honourable Schoolboy

Mândrie și prejudecăți

Château Chinon, 2016

În cercul meu de prieteni, Franța nu e o destinație foarte populară din cauza presupusei aroganțe a francezilor. Totuși, să nu uităm că ei eu inventat noțiunile de curtoazie și galanterie care, din fericire, încă funcționează. Au fost perioade istorice când aristocrați din toată lumea au ales surghiunul în Franța, nu în altă parte, atunci când n-au mai putut trăi la ei în țară. La fel și marii artiști.

20160804_095310

Păstrez ideea și vă invit azi pe Valea Loarei, înscrisă integral în patrimoniul mondial UNESCO. Aici se află sute de castele care au aparținut nobilimii și regilor Franței.

20160804_095331

La Chinon s-au întâmplat multe. S-au ținut întruniri secrete, reuniuni între regi, s-au țesut intrigi, s-au pus la cale comploturi.

Suveranii Angliei și (parțial) ai Franței, Henri II Plantagenent și Alienor d’Aquitaine își petreceau sărbătorile aici, pe când Chinon era teritoriu englez, până când, tot aici, Henri a încetat din viață.

Jeanne d’Arc a înfruntat, mai târziu, un viitor rege. Și, dacă vorbim despre ,,art de vivre”, nici tradiția gastronomică nu se lasă mai prejos. De aici se trage Rabelais, creatorul celebrului personaj Gargantua, al cărui apetit a rămas de legendă.

20160804_095340

Ai posibilitatea să urci la castel direct din centru sau de pe șoseaua care trece pe malul râului, unde se află parcări și, strategic, magazine de vinuri. Din centru, accesul se face fie pe o alee cu scări, fie cu un ascensor gratuit până în incintă.

20160804_095928

Am pătruns în castel la 9 dimineața, la deschidere. Ploaia amplifica mirosul opulent al viilor care acoperă colinele din jur. Chinon este capitala unei zone viticole foarte reputată pentru vinuri roșii lejere, flexibile și nu prea tari. Făcând turul meterezelor și, de peste tot din turnulețe, cât vezi cu ochii în depărtare, se întind viile.

Fortăreața medievală, de întindere considerabilă, domină. Cu trufie ? De cum ai pătruns în interiorul său, te cucerește.

20160804_104548

Castelul e format din trei sectoare distincte: locuința regelui (oricare ar fi el), două turnuri simetrice, donjonul cu incinta sa, fiecare cu utilitățile dictate de nevoile timpurilor.

Pătrund în opt secole de istorie, cu timiditate, recunosc. În interior nu au mai rămas decât zidurile.

Doar un singur element se păstrează intact, un șemineu, în sectorul apartamentelor regale.

Dar decorul cel mai frumos îl reprezintă spațiul amenajat între părțile componente ale castelului.

20160804_102445

Râul care străbate orașul se numeste Vienne (un afluent al Loarei), iar cartierul istoric ocupă sectorul dintre castel și râu. Se păstrează intacte multe clădiri din perioada medievală, pe atunci instituții de seamă.

20160804_113618

La tot pasul, prăvălii de vinuri de pe la toate podgoriile din jurul orașului care oferă degustări cu explicații.

Dacă te prinde seara în oraș, îți poți improviza cu produse regionale un ospăț pe cinste într-un loc cu vedere frumoasă. Mai ales că peste tot, în centru, se țin concerte improvizate de menestreli ambulanți. Până și regii te-ar invidia!

Lectură de drum:

Jean Flori, Eleanor of Aquitaine, Queen and Rebel

Rabelais, Gargantua și Pantagruel

Podgorii în Tracia (1)

Arcadia, 2017

Intrarea în Turcia dinspre Bulgaria, pe un drum secundar. La micul punct de trecere a frontierei de la Lesovo, eram doar o singură mașină și am trecut destul de repede prin toate etapele controlului. Deși traversăm o frontieră între două țări de pe două continente diferite, cu religii distincte, sentimentul nu se schimbă. Rămânem în Tracia, regiunea care se întinde pe zone cuprinse în trei țări: sud-estul Bulgariei, nord-vestul Turciei și nord-estul Greciei. Tracia nu este o regiune banală. Ai multe de văzut/privit aici, iar toamna oferă un farmec somptuos culorilor naturii.

Tracia este cunoscută mai cu seamă datorită vinurilor sale, dar să nu trecem cu vederea celelalte produse, cum ar fi varietatea de brânzeturi care se produc aici.

20171010_153612

Pe autostrada care leagă Edirne de Istanbul, se află una dintre cele mai apreciate podgorii, Arcadia, cu zeci de premii câștigate în concursuri internaționale. Este prima pe care o vizitez în această regiune. Are un nume cu rezonanță îndepartată, ce evocă natura la vârsta ei de aur. Nu e de mirare că turcii se laudă că Dionysos se trage din partea locului.

20180927_132757

Podgoria, cu hotel și restaurant, este foarte greu accesibilă, soseaua fiind doar parțial asfaltată. Nu existau nici indicatoare. Îți dai seama ușor că este foarte puțin turistică. Vinurile de acolo se produc în serie limitată, sunt artizanale, prelucrate prin procedee mecanice, manuale, ecologice. Vinul produs acolo nu se gasește în mod normal în comerț. La momentul vizitei noastre, nu aveau în ofertă posibilitatea de a face o degustare cu prezentare profesională. Am luat doar cina, cu produse un pic improvizate și micul dejun, copios.

20171011_083000

Hotelul și restaurantul din incinta podgoriei sunt decorate în stil minimal, dar nu există posibilitatea de a merge pe jos prin preajmă, să vezi via, de exemplu. Proprietatea este înconjurată de livezi fructifere, iar viile se află mult mai departe.

20171010_190847

M-am mulțumit să admir un luxuriant apus de octombrie deasupra viilor trace.

Ultimul refugiu al maurului

Ronda, 2016

În romanticul secol 19, în această urbe andaluză își găseau refugiu bandiții care atacau la drumul mare poștalioanele și diligențele. Astăzi, ne întâmpină o ambianță primitoare și confortabilă.

20160402_100046

Orașul e împărțit de un râu în două cartiere, printr-un defileu înalt de o sută de metri. Clădirile se află pe un platou format de stânci.

20160402_100740

Pe una din părți se întinde fosta medina musulmană, iar pe cealaltă centrul actual care include cartierul cel mai frecventat.

20160402_104206

Cele două părți sunt conectate printr-un pod spectaculos. Orașul a fost recucerit de spanioli abia în 1485. Din secolul 6 și până la acea dată a aparținut maurilor.

Ca să plonjez direct în atmosfera medievală, am început, dis-de-dimineață, cu palatul regelui maur.

20160402_102350

Aranjamente florale, patios (gradini interioare), balconașe, fântâni. Nimic nu seamănă cu decorul palatelor europene sau al țărilor arabe din Africa sau Orientul Mijlociu.

20160402_125225

Este un decor unic, specific Andaluziei, așa cum vedem în Cordoba, Sevilla, Granada, Jerez de la Frontera.

20160402_103258

Surpriza acestui palat a fost Mina, o scară de 365 de trepte (zilele anului?) care te conduc direct la râu. Scara a fost comandată special de rege ca să aiba o cale de scăpare în caz că îi este atacat palatul.

Mari personalități ale culturii universale și-au găsit aici inspirație: poetul Rainer Maria Rilke, scriitorul Ernest Hemingway, cineastul Orson Welles.

Dacă nu ești foarte grăbit, poți să te oprești la umbră pe o bancă în piața principală a orașului, unde se află primăria, care e găzduită într-o fostă închisoare militară din secolul 18.

20160402_112335

Palatul Mondragon, fosta reședință a unui notabil arab din secolul 14, include și un mic muzeu regional, dar exteriorul e mult mai atrăgător, cu patio, fântâni și azulejos în alb și bleu.

Arenele, locul unde se desfașoară coridele (luptele de tauri) sunt printre cele mai vechi din Spania. Din Ronda provin două mari dinastii de toreros, imortalizați în picturi și filme.

Ronda se bucură de o excelentă reputație gastronomică. Există produse culinare pentru toate gusturile, de la clasicism la avangardism.

Am experimentat un meniu stil tapas (gustări) de pește și crustacee, însoțit de un vin roșu andaluz.

Este important de știut că spaniolii acordă vinul roșu local, servit rece, cu pește și fructe de mare, în toate regiunile, nu doar aici, în sud.

Un singur inconvenient trebuie semnalat: parcările publice. Dificil de accesat, puține, scumpe, aglomerate.

Lumina verde a junglei

Khao Yai, 2017

20170211_180535

După o pană de motor cu masina în mijlocul unui cătun thailandez, unde am urmărit un apus de soare fastuos, ajungem seara târziu la Khao Yai, un fel de stațiune în liziera parcului național unde turiștii vin ca să vadă elefanți sau chiar tigri, iar thailandezii rezidenți în Bangkok vin să ia aer.

20170212_064121

Vorba vine, pentru că parcul, deși listat în patromoniul mondial UNESCO, este traversat parțial, în sus și în jos, de autoturisme. Localnicii îl folosesc ca scurtătură pe drumul de Bangkok, taxa de intrare fiind foarte mică. Însă rezervația protejată se întinde peste dealuri, munți, platouri, stânci pe o suprafață de 2.172 de kilometri pătrați.

Ideal ar fi să străbați acest parc în timpul sezonului uscat din Thailanda, între noiembrie-mai.

Deși ti se impune să iei măsuri de precauție ca să cooperezi cu vietățile junglei, e simplu să-ți dai seama că avem de-a face cu o junglă de tip urban, în care, pe un traseu de o zi, vizitatorii nu erau echipați cu nimic special.

20170212_131708

Nu riști nimic atâta vreme cât nu te îndepărtezi de potecă. În special turiștii occidentali erau însoțiti de un ghid, în schimb localnicii erau mai mult ieșiți la un picnic, ca să evadeze din poluatul Bangkok.

Se spune că aici trăiesc peste trei sute de specii de păsări și animale sălbatice, dar fluxul turiștilor e incredibil de mare, – imaginează-ți o sâmbătă seara pe Champs-Elysées! – astfel că viețuitoarele junglei se îndepărtează cât pot de mult spre interiorul oceanului de vegetație.

20170212_115204

De la hotel, am mers cu un mic jeep, cu șofer și o domnișoară ghid thailandeză foarte competentă, care ne-a însoțit de la 8 dimineața până la ora 18.

Surpriza a fost că masa de prânz am luat-o chiar în inima junglei, lângă un mic pârâu, toate felurile fiind gătite în casă, de către sora șoferului.

20170212_133921

Totul impecabil de curat și delicios.

Am avut un singur incident, în momentul când șoferul a instalat cortul de picnic, vreo 6-7 maimuțe ne-au înconjurat ca la un semnal.

20170212_133606

Înțelegeau ce se petrece și voiau să ia parte la ospăț. Însă, după ce am intrat sub pânza care acoperea masa și scăunelele pliante, toată lumea și-a văzut de treabă. Totuși, soferul a rămas în apropiere de cort cu un băț în mână, pentru orice eventualitate.

20170212_124803

Am parcurs două trasee, înainte de masă și după, interval în care am coborât la stânca unde Leonardo di Caprio a filmat The Beach, punctul de maximă atracție din parc.

20170212_142439

Partea a doua a excursiei a fost parțial cu mașina, până pe înălțimile munților, la o altitudine de peste o mie de metri. Acolo era costruită o promenadă pe scânduri, care traversează râuri, vegetație înaltă, tot felul de plante care ar putea constitui obstacole serioase dacă ai fi pe jos.

20170212_153144

Abia în acel loc izolat, privind de pe înălțimi, îți dai seama cu adevărat ce înseamnă jungla.

Palate andaluze

Ecija, 2016

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Departe de grandoarea triunghiului de aur format de Cordoba-Sevilla-Granada în sudul Spaniei, merită să intri și în orășele care își țin parcă secret farmecul, ca să-și păstreze liniștea patriarhală.

Așa am descoperit Ecija, urbe zglobie și exuberantă, cu turnulețe grațioase, imobile istorice, chiar mici palate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vechea nobilime andaluză, foarte prosperă, deținea domenii vaste cu livezi de citrice și măslini. Comertul era înfloritor datorita poziției orașului pe chiar via Augusta, calea comercială prin care uleiul de măsline produs era direcționat spre Imperiul Roman.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Palacio de Penaflor, cu o superbă fațadă în semicerc, împodobită cu decorațiuni sub forma unei frize pictate, este la fel de remarcabil ca și palatul în care se află muzeul municipal.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Campanilele bisericilor sunt decorate cu plăci din faianță nuanțate pe tonuri de albăstrui.

Ca toate localitățile andaluze, și aici se află manufacturi artizanale de ulei de măsline, produs din varietatea de măslini locali. Îl poți cumpăra din orice magazin alimentar, aprozar sau cofetărie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Recomand o specialitate de patiserie locală, tortas de aceite, preparată pe bază de ulei de masline.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La o terasă însorită, în ianuarie, un suc proaspăt de portocale (zumo de naranja natural) din livezile de la marginea orașului, întregește savoarea andaluză.

Crâmpei amalfitan

Amalfi, 2016

Bijuteria coastei amalfitane, primăvara, m-a întâmpinat cu stropi de ploaie.

20160511_115800

Peisajul în design mauro-spaniol e frumos de văzut și din depărtare și în detaliu, cu vegetația, stilul arhitectural, ambianța aranjamentelor de fântâni. Orașul, alături de întreaga costiera amalfitana, face parte din patrimoniul UNESCO.

Obiectivul acestei excursii a fost catedrala Sf.Andrei, fondată în secolul 9.

20160511_102651

Ceea ce se vede în zilele noastre este rezultatul mai multor modificări, din secolele 10 și 11.

20160511_102855

Multe din orașele portuare sau maritime italiene au fost puternic influențate de Orient. Schimburile cu Levantul aveau loc aici, în porturi.

Acest lucru se reflectă în arhitectura domului, unde splendoarea decorațiunilor se combină în mod fericit cu elemente materiale importate din Orient, cum ar fi impozanta ușă a catedralei, din sec. 11, adusă de la Constantinopol.

20160511_102245

Să pătrundem în clausteriu, care datează din 1268 și îmbină austeritatea romană cu fantezia arabă.

Moaștele sfântului Andrei sunt păstrate în criptă. Sunt doar fragmente din trupul său, care au fost aduse de la Constantinopol la Amalfi în 1206, în timpul celei de a patra cruciade.

20160511_102501

Amalfi este una dintre numeroasele destinații de pelerinaj la moaștele sfântului Andrei.

20160511_103808

Republica Amalfitană este cea mai veche republică din Italia (fondată în anii 840), deținea o flotă impresionantă și era o mare putere maritimă. Trebuie să ținem cont că aici s-au inventat Tablele amalfitane, cel mai vechi cod maritim. Comerțul cu Orientul era dinamic.

Șantierul naval de aici (Arsenalul, azi transformat în muzeu) construia cele mai mari nave din lume care, printre altele, au servit la transportul cruciaților (și la repatrierea lor, nu cu mâna goală, după cum se poate vedea, ci împreună cu moaștele !)

Principala stradă comercială a orașului mișună de lume, dă pe dinafară de ispite gurmande. Deși la prețuri astronomice, o mică specialitate produsă din lămâile amalfitane e un suvenir potrivit.

Parmigianisme

Parma, 2016

Cu mașina, am răzbit cu greu căutând hotelul în Parma, centrul fiind restricționat circulației.

Orașul freamătă de activitate, tot timpul se organizează aici un eveniment în jurul produselor sale legendare, aflate în patrimoniul UNESCO: jambonul și parmezanul.

Gastronomie și cultură, două motive pentru care merită să vizitezi Parma.

Magazinele care comercializează aceste două produse sunt adevărate temple ale gastronomiei.

20160517_141208

Proprietarii, care de obicei stau la tejghea, mi-au dat sfaturi asupra produselor dificil de ales. Am avut parte de o inițiere în gastronomia locală și am aflat multe informații despre gust și gusturi.

20160517_141324

Abia acum pot spune că încep să știu să aleg parmezanul. Mi s-a explicat că acesta are gust diferit dacă e produs iarna, primăvara sau vara și acest lucru se reflectă asupra modalității de a-l consuma.

20160517_134417

Ce am văzut:

***Duomo, cu turnul său gotic și leii care străjuiesc intrarea.

Frescele cupolei sunt semnate de Corregio.

20160517_103439

Pe pereți, picturi de influență bizantină. Îl recunosc pe Sf.Cristofor.

***Baptisteriul, a cărui construcție s-a început la 1196, realizat în marmură roz, foarte rară. Printre cele mai frumoase monumente de arhitectură religioasă din Italia. Interiorul este de inspirație bizantină. Pe cele 16 laturi ale sale, admirăm fresce din sec.13.

20160517_101803

***Galeria Națională se află în Palazzo de la Pilota și găzduiește muzeul de pictură al regiunii.

Familia de Bourbon-Parma, aristocrații care au guvernat orașul, au lăsat un patrimoniu impresionant.

20160517_141016

În același palat, dar la alt etaj decât galeria, putem vedea Biblioteca Palatină a ducesei Maria Luisa de Parma.

20160517_141256

Unele exemplare, printre care și o Biblie de la Toledo, sunt expuse în vitrină.

20160517_141757

***Teatrul Farnese, construit în 1619.

20160517_133644

Din cauza grabei, pentru a fi prezentat lui Cosimo I de Medicis care urma să vină la Parma, decorurile au fost construite în carton pictat, iar statuile din gips în loc de marmură.

Dar chiar și în variantă low-cost a avut succes !

Lectură de drum :

Stendhal, Mănăstirea din Parma

5 secrete din Edirne

2017, 2018

Înainte de a încerca să deslușiți aceste secrete bine păstrate, vă recomand să citiți postarea La marginea imperiului !

***

1.Dulciuri tipice

– baklava și derivatele ei, pentru că, de fiecare dată când merg la acea prăvălie, găsesc mereu noi produse. Îmi plac cele de ciocolată amăruie, dar și sarmalele de fistic (de Gaziantep, obligatoriu !) – mici fursecuri din fistic proaspăt, măcinat fin, însiropate și aromate.

2.Produse de patiserie sărată

Plăcinte cu brâză, cu spanac și o ofertă largă de brânzoaice cu aluaturi de compoziție diferită pentru fiecare tip de brânză.

3.Pauză de cafea sau chai

O cafenea mică și izolată, pe o alee care pornește din strada principală.

Are o terasă afară lângă o veche moschee și un interior intim și romantic.

Datează de la 1877. Proprietarul este foarte simpatic, iar cafeaua excepțională !

Ei nu vând nimic dulce, dar îmi cumpărasem de pe stradă eclere prospete și le-am savurat la cafea.

4.Hotel

Hotel Tașodalar este chiar casa în care s-a născut Mehmet Cuceritorul, învecinată cu marea moschee Selimyie, aflată în patrimoniul UNESCO.

Camerele sunt mobilate ca un conac boieresc, cu mobilă în stil otoman.

Din păcate, micul dejul este cam modest, în discrepanță cu stilul elegant și cu nivelul general al serviciului, de bună calitate.

5.Cumpăraturi

Un obiect menajer util pentru amatorii de suc de rodie proaspăt este strorcătorul de rodie manual, nu electric sau centrifugă.

Poți prelucra la el și alte fructe cum ar fi citricele sau lubenița. Se găsește la bazarul din zona comercială, la un preț convenabil, 130 TL (19 euro la cursul din octombrie 2018). Dacă mergi toamna, recomand să cumperi rodiile direct de la producător, de pe marginea drumului !

Parcul istoric Sukhotai

2017

Înscris în patrimoniul mondial UNESCO, parcul istoric și arheologic a însemnat pentru mine o întâlnire decisivă cu primul sit istoric thailandez.

20170209_105034

Orașul Sukhotai a fost capitala unui mic imperiu, cetatea regală și-a pus bazele în 1240, iar apoi s-au tot adăugat elemente de construcție până prin 1400, când începe declinul dinastiei respective, iar capitala se mută.

20170209_101030

Pe o suprafață de 70 km pătrați, se întind vestigii și temple, statui ale lui Buddha sau doar pereți și coloane.

20170209_093741

La principalele obiective se plătește bilet, dar multe altele sunt gratuite.

Multe temple se află răzlețe, pe câmp sau pe drum și chiar în incinta câtorva hoteluri.

20170209_084529

Hotelul unde ne rezervasem era nou, construit chiar între niște astfel de ruine pe care le puteai admira din perimetrul terasei la micul-dejun sau seara, la cină, când erau luminate ca în povești.

20170208_211339

Chiar și din piscină puteai zări vestigiile medievale.

20170209_124046

Interiorul hotelului era decorat tradițional revizitat în stil contemporan, cu elemente etnice, adaptate cu bun-gust.

Întinderea parcului istoric este impresionantă, nu se poate parcurge pe jos, trebuie să închiriezi bicicletă ori să tocmești un tuk-tuk.

20170209_180814

Prin recepția hotelului se poate rezerva un tuk-tuk, iar momentul ideal să pornești e dimineața la prima oră. Șoferii știu exact traseul optim.

20170210_161038

Așa s-a și dovedit, deoarece am început cu obiectivele aflate în bătaia soarelui când era încă suportabil, iar templele cu vegetație mai umbroasă le-a lăsat la sfârșit, când dogoarea deja se instalase.

20170209_105632

Te oprești la fiecare obiectiv și exporezi situl după pofta inimii.

20170209_100705

La unele temple, noțiunea timpului dispare, dar nu trebuie pierdut din vedere că ai de văzut câteva zeci.

20170209_101246

La început, a fost dificil să percep legătura între ce vedeam și ce citeam în ghid.

20170209_101903

Explicațiile au la bază noțiuni de cultură budistă.

20170209_100745

O oră durează vizitarea muzeului local, aflat la un km de hotel, traseu pe care se află și piața de legume și fructe, faimoasă în zonă pentru calitatea produselor. E ușor să te înțelegi cu localnicii, prețurile fiind afișate, iar țăranii din partea locului sunt foarte dornici de comunicare. Gustul fructelor din piață este complet diferit comparativ cu ce consumăm în Europa.

20170209_175058

Creațiile culinare locale de la restaurantul hotelului erau bazate pe crustacee din râul care trecea prin preajmă, excelent gătite.

20170209_200402

Cea mai mare surpriză am avut-o la plecarea cu avionul spre Bangkok. Aeroportul din Sukhotai deservește o singură companie. Serviciile de la sol sunt extrem de pitorești și exotice, exact opusul stereotipiilor europene.

20170211_075255

Aeroportul nu are hol, este complet în aer liber, are doar un acoperiș în stil tradițional. Pista de aterizare se întinde între două lungi alei mărginite de arbuști în floare, seamănă cu lixandrul roz.

20170211_081515

Am văzut avionul care sosea aterizând printre flori și monumente budiste.

20170211_081520

În hala de așteptare, băncile de lemn erau în stil vechi rural, și tot acolo se oferă un bufet gratuit cu gustări tradiționale, pe care ne-am îmbulzit toți occidentalii.

20170211_075338

Compania respectivă acordă multă importanță cateringului, pentru că și la bord mâncarea a fost savuroasă la clasa economic. Un aeroport și o companie deloc banale !

vezi și:

Regal

Capitală în Siam