Ultimul refugiu al maurului

Ronda, 2016

În romanticul secol 19, în această urbe andaluză își găseau refugiu bandiții care atacau la drumul mare poștalioanele și diligențele. Astăzi, ne întâmpină o ambianță primitoare și confortabilă.

Orașul e împărțit de un râu în două cartiere, printr-un defileu înalt de o sută de metri. Clădirile se află pe un platou format de stânci.

Pe una din părți se întinde fosta medina musulmană, iar pe cealaltă centrul actual care include cartierul cel mai frecventat.

Cele două părți sunt conectate printr-un pod spectaculos. Orașul a fost recucerit de spanioli abia în 1485. Din secolul 6 și până la acea dată a aparținut maurilor.

Ca să plonjez direct în atmosfera medievală, am început, dis-de-dimineață, cu palatul regelui maur.

Aranjamente florale, patios (gradini interioare), balconașe, fântâni. Nimic nu seamănă cu decorul palatelor europene sau al țărilor arabe din Africa sau Orientul Mijlociu.

Este un decor unic, specific Andaluziei, așa cum vedem în Cordoba, Sevilla, Granada, Jerez de la Frontera.

Surpriza acestui palat a fost Mina, o scară de 365 de trepte (zilele anului?) care te conduc direct la râu. Scara a fost comandată special de rege ca să aiba o cale de scăpare în caz că îi este atacat palatul.

Mari personalități ale culturii universale și-au găsit aici inspirație: poetul Rainer Maria Rilke, scriitorul Ernest Hemingway, cineastul Orson Welles.

Dacă nu ești foarte grăbit, poți să te oprești la umbră pe o bancă în piața principală a orașului, unde se află primăria, care e găzduită într-o fostă închisoare militară din secolul 18.

Palatul Mondragon, fosta reședință a unui notabil arab din secolul 14, include și un mic muzeu regional, dar exteriorul e mult mai atrăgător, cu patio, fântâni și azulejos în alb și bleu.

Arenele, locul unde se desfașoară coridele (luptele de tauri) sunt printre cele mai vechi din Spania. Din Ronda provin două mari dinastii de toreros, imortalizați în picturi și filme.

Ronda se bucură de o excelentă reputație gastronomică. Există produse culinare pentru toate gusturile, de la clasicism la avangardism.

Am experimentat un meniu stil tapas (gustări) de pește și crustacee, însoțit de un vin roșu andaluz.

Este important de știut că spaniolii acordă vinul roșu local, servit rece, cu pește și fructe de mare, în toate regiunile, nu doar aici, în sud.

Un singur inconvenient trebuie semnalat: parcările publice. Dificil de accesat, puține, scumpe, aglomerate.