2017
Înscris în patrimoniul mondial UNESCO, parcul istoric și arheologic a însemnat pentru mine o întâlnire decisivă cu primul sit istoric thailandez.
Orașul Sukhotai a fost capitala unui mic imperiu, cetatea regală și-a pus bazele în 1240, iar apoi s-au tot adăugat elemente de construcție până prin 1400, când începe declinul dinastiei respective, iar capitala se mută.
Pe o suprafață de 70 km pătrați, se întind vestigii și temple, statui ale lui Buddha sau doar pereți și coloane.
La principalele obiective se plătește bilet, dar multe altele sunt gratuite.
Multe temple se află răzlețe, pe câmp sau pe drum și chiar în incinta câtorva hoteluri.
Hotelul unde ne rezervasem era nou, construit chiar între niște astfel de ruine pe care le puteai admira din perimetrul terasei la micul-dejun sau seara, la cină, când erau luminate ca în povești.
Chiar și din piscină puteai zări vestigiile medievale.
Interiorul hotelului era decorat tradițional revizitat în stil contemporan, cu elemente etnice, adaptate cu bun-gust.
Întinderea parcului istoric este impresionantă, nu se poate parcurge pe jos, trebuie să închiriezi bicicletă ori să tocmești un tuk-tuk.
Prin recepția hotelului se poate rezerva un tuk-tuk, iar momentul ideal să pornești e dimineața la prima oră. Șoferii știu exact traseul optim.
Așa s-a și dovedit, deoarece am început cu obiectivele aflate în bătaia soarelui când era încă suportabil, iar templele cu vegetație mai umbroasă le-a lăsat la sfârșit, când dogoarea deja se instalase.
Te oprești la fiecare obiectiv și exporezi situl după pofta inimii.
La unele temple, noțiunea timpului dispare, dar nu trebuie pierdut din vedere că ai de văzut câteva zeci.
La început, a fost dificil să percep legătura între ce vedeam și ce citeam în ghid.
Explicațiile au la bază noțiuni de cultură budistă.
O oră durează vizitarea muzeului local, aflat la un km de hotel, traseu pe care se află și piața de legume și fructe, faimoasă în zonă pentru calitatea produselor. E ușor să te înțelegi cu localnicii, prețurile fiind afișate, iar țăranii din partea locului sunt foarte dornici de comunicare. Gustul fructelor din piață este complet diferit comparativ cu ce consumăm în Europa.
Creațiile culinare locale de la restaurantul hotelului erau bazate pe crustacee din râul care trecea prin preajmă, excelent gătite.
Cea mai mare surpriză am avut-o la plecarea cu avionul spre Bangkok. Aeroportul din Sukhotai deservește o singură companie. Serviciile de la sol sunt extrem de pitorești și exotice, exact opusul stereotipiilor europene.
Aeroportul nu are hol, este complet în aer liber, are doar un acoperiș în stil tradițional. Pista de aterizare se întinde între două lungi alei mărginite de arbuști în floare, seamănă cu lixandrul roz.
Am văzut avionul care sosea aterizând printre flori și monumente budiste.
În hala de așteptare, băncile de lemn erau în stil vechi rural, și tot acolo se oferă un bufet gratuit cu gustări tradiționale, pe care ne-am îmbulzit toți occidentalii.
Compania respectivă acordă multă importanță cateringului, pentru că și la bord mâncarea a fost savuroasă la clasa economic. Un aeroport și o companie deloc banale !
vezi și:
ore de drum 