Thailanda – ore de drum

In the mood for thai

Bangkok, 2017

Camuflată de vegetația planturoasă a grădinii brăzdată de canale firave, încă ferită de urbanizare, vechea reședință princiară Suan Pakkat s-a păstrat neatinsă între clădirile din oțel și sticlă din Global City.

Cele cinci pavilioane care alcătuiesc palatul, construite din lemn prețios de o nuanță întunecată, sunt separate prin opulența plantelor tropicale și unite printr-o lungă pasarelă, astfel încât ai avantajul că te descalți doar o singură dată, la intrarea principală.

Lemnul de mare finețe, încălzit blând, mă reconfortează și mă hrănește cu energia naturii debordante.

Una dintre cele mai intense plăceri thailandeze a fost privilegiul de a merge desculță prin muzee, temple și tot felul de alte interioare.

Complexul, transformat în muzeu în 1952, a fost edificat de prințul și prințesa Chumbot în 1850, cu un rafinament care-l cucerește pe occidentalul obișnuit cu alte coduri ale frumuseții.

Primul pavilion, monumental, cu statui khmere din secolul 7 și un Buddha din secolul 13, avea rolul salonului de onoare.

Traversând pasarela, se ajunge într-un salon familial, cu mobile vechi încrustate cu sidef și obiecte domestice din secolul 19.

Trec dintr-o căsuță într-alta cu senzația deschiderii unor daruri neașteptate.

Cea de-a treia oferă o amplă vedere asupra grădinii și are o colecție de obiecte de artă din ambianța zilnică, banală, a proprietarilor: palanchine, instrumente de muzică, grafică de autori francezi reprezentând Siamul secolului 17.

În spațiul intim unde se lua masa, o suită de statui ocrotitoare ale lui Buddha. Un cabinet pesemne dedicat artelor se deghizează sub o colecție de măști de teatru.

Intelectuali cu preocupări de nișă, prințul și soția au colecționat obiecte găsite în urma săpăturilor arheologice, în special vase din ceramică, unele chiar din preistoria siameză.

Traversând una dintre pasarele, am observat cum peluza dintre pavilioane devenise, pentru scurt timp, gazda unei ceremonii oficiale desfășurate cu discreție.

Ultimul pavilion, al bibliotecii provenite din fosta capitală Ayutthaya, din secolul 17, unică în Thailanda, avea la intrare o ambarcațiune pregătită de plutire. Metaforă a evaziunii prin lectură, poate, m-am gândit. Fragilă doar în aparență, pentru că știm cât de mare e puterea cărților.

Regal

Si Satchanalai, 2017

20170210_124138

Un alt punct major pe harta Thailandei medievale. Am făcut o excursie de jumătate de zi în această localitate aflată la 45 kilometri de Sukhotai, pentru a vizita parcul istoric aflat în patrimoniul UNESCO și celebrele ateliere de olărit. Ca să ne deplasăm, am închiriat de la o agenție locală, prin recepția hotelului, o mașină cu șofer de dimineață până după-masă.

20170210_090621

Zona istorică ocupă un parc de întindere medie pe care îl poți parcurge pe jos, în două ore, fără grabă. În exteriorul parcului, la marginea orașului, mai este un alt templu important pe care îl recomand.

Orașul Si Satchanalai este destul de izolat, fără posibilități de cazare, de aceea și parcul este mult mai liniștit decât alte obiective de turism de masă.

20170210_094459

Dacă ești interesat de frumusețea pură a templelor de la începuturile istoriei thailandeze, vei vedea un loc magic. În lumina dimineții, construcțiile păreau din cleștar.

20170210_102812

El datează din secolul 13, când a atins vârful gloriei, ca puternic centru intelectual. De aceea, arhitectura este remarcabil de elaborată.

20170210_095621

Aici a fost conceput primul tratat de cosmologie budistă, la care au participat cei mai renumiți savanți ai timpului, invitați de către rege.

20170210_101006

Cele 137 de edificii răsfirate în toată zona mi s-au părut surprinzător de bine pastrate. Însă această mică așezare beneficiază de un plus de farmec, pentru că este înconjurată de apă.

20170210_113433

În vecinătea orașului, la douăzeci de kilometri, la țară, se află vechi ateliere de olărit, funcționale încă din sec.16. Ceramica produsă aici se exportă și în occident, la curțile regale și nobiliare. La fața locului este un muzeu micuț si multe magazine cu produse din ceramică locală, cu un stil inimitabil, tipic pentru Asia de sud-est.

20170210_120005

Declinul orașului medieval a început în secolul 18, din cauza războaielor cu Birmania.

vezi și:

Capitală în Siam,

Parcul istoric Sukhotai

Wat Pho

Bangkok, 2017

Mergând mult pe jos prin Bangkok, am intrat în zeci de temple budiste.

Unele sunt gratuite, la altele se plătește bilet de intrare, al cărui preț variază în raport cu importanța lor istorică. În unele intram doar ca să mă așez la umbră, să mănânc, să mă răcoresc. Toate dispun de toalete curate, fapt deloc de neglijat într-o țară cu riscuri alimentare.

20170215_104739

Fiecare templu are câte un element distinctiv special, care îi conferă un plus de sacralitate.

Oamenii merg acolo să se roage, să aștepte un miracol, să găsească putere, să reflecteze. Ritualul este identic, te descalți, intri discret, te așezi pe jos. Ce se întâmplă după aceea veți vedea, e păcat să vă spun chiar totul.

20170215_104356

Printre acestea, Wat Pho, cel mai vechi și mai mare templu din Thailanda, în care funcționează o universitate religioasă, o școală medicală și un institut de masaje tradiționale, este azi cea mai amplă instituție de învățământ din Bangkok. Înconjurat de ziduri albe, are șaisprezece porți, dar numai două sunt deschise.

Complexul actual adăpostește și trei sute de calugări buddhiști. Sanctuarul original datează din sec.16, dar a fost extins pe măsură ce i-a mers vestea.

20170215_094801

Pe pereții clădirilor sunt pictate inscripții cu rol pedagogic din domenii variate: arta războiului, arheologie, arhitectură, literatură, astrologie, farmacie. Pe margine vedem înșirate statuete de ermiți în diverse atitudini și poziții de yoga.

20170215_101020

Într-un spațiu special, statuia lui Buddha întins, de patruzeci și șase de metri, acoperită cu foiță de aur, este nucleul sacru. Pe fața lui poți citi semnele ca a atins paranirvana. Surâsul și seninătatea sa au harul de a alunga demonii. O decorațiune rară deslușim pe talpa picioarelor, sub forma unor incrustații de sidef, reprezentând o sută opt caractere ce-l disting pe Buddha de muritorii de rând.

20170215_094215

Am intrat în toate grădinile interioare, fiecare cu o amenajare geometrică de vegetație care parcă îți ordonează chiar și gândurile. Zăbovesc în pavilionul chinezesc, cel mai bogat dintre toate, cu un copac sacru în centrul său.

Sanctuarul decorat cu porțelanuri conține în interior biblioteci vechi cu manuscrise și documente rare.

Exuberanța mausoleelor care adăpostesc relicve mă surprinde, m-aș fi așteptat să fie mai austere.

Ornamentația multicoloră este un concept care-i definește pe thailandezi, iar pe noi, pe vizatorii de departe, ne înfrumusețează pe dinăuntru. Toată dantelăria aurită pe care o văd este confecționată din lemn.

20170215_100651

Basoreliefuri și picturi murale reproduc imagini din natură, frunziș, păsări, toate fiind reprezentări ale sufletului, în diversele forme în care ne place să ni-l imaginăm.

20170215_102002

Majoritatea statuilor provin din situri istorice care, în trecut, au fost capitale de regat (Ayutthaya, Sukhotai), aduse în acest templu pe măsură ce noua capitală s-a dezvoltat aici.

20170215_093934

Lectură de drum:

Michèle Jullian, Théâtre d’ombres

Khao San Road

2017

O călătorie în Indochina, sau măcar într-un sector al ei, presupune o escală pe Khao San Road.

20170219_152107

Un mister șamanic învăluie această stradă legendară din Bangkok considerată, la sfârșitul secolului 19, ca punct de convergență al călătorilor de cursă lungă veniți de la Kabul, Hong Kong, Singapore.

20170219_145205

Își dădeau întâlnire aici, pe această stradă care funcționa ca un off-shore, pentru schimb sau vânzare de mărfuri și informații.

20170219_150235

Reputația ei a fost construită de comerțul cu opium, spioni, falsificatori de pașapoarte, racolatori.

Anonimatul e absolut, confidențialitatea e totală.

20170219_145222

Pe ambele laturi ale străzii se înșiruie cafenele, hoteluri și pensiuni, saloane de masaj, magazine de suveniruri, bordeluri, agenții de turism, restaurante în care se manâncă insecte și scorpioni.

20170219_150909

Totul este mult mai ieftin decât în alte zone din Bangkok. Nu-ți ia prea mult timp să te plimbi dus-întors de la un capăt la altul, pentru că strada are doar cinci sute de metri.

20170219_150442

Mi s-a părut că intuiesc o vagă asemănare cu străzile din Amsterdam, aceleași figuri indiferente, tolerante, răbdătoare. Animația boemă la care te-ai fi așteptat nu se extinde în tot cartierul, vei vedea că străzile din vecinătate sunt liniștite și burgheze.

20170219_150100

Eu am văzut-o într-o duminică după-masă cu aer laptos și îmbibat de plictiseală. Erau doar turiști occidentali sau călători plutind într-o amorțeală molipsitoare.

20170219_145127

În toiul zilei, atmosfera era letargică. Strada se trezește abia seara târziu.

Lectură de drum:

John le Carré, The Honourable Schoolboy

Capitală în Siam

Ayutthaya, 2017

Pentru călătorul aflat câteva zile la Bangkok, o scurtă ieșire din oraș este binevenită. În primul rând, te deconectezi de ritmul trepidant al metropolei, scapi de poluarea circulației și ai ocazia să cunoști fosta capitală din vechiul regat al Siamului. Din nou, trebuie să ținem cont că se impune un dress code. Monumentele de importanță națională se vizitează într-o ținută vestimentară respectuoasă.

20170216_114647

Ayutthaya este in patrimoniul UNESCO și beneficiază de o amplasare geografică remarcabilă, pe o insulă artificială, înconjurată de trei râuri care se reunesc.

20170216_114039

Templele și pagodele pe care le putem contempla azi s-au edificat în secolele 13-14 și specialiștii în istoria Siamului pot descifra clar evoluția stilurilor.

20170216_120306

Capitala a atins apogeul în secolul 17, secolul Luminilor europene, când aici existau deja cinci sute de temple cu acoperiș de aur. Chiar și Regele-Soare, Louis XIV, a trimis un ambasador aici și, în contrapartidă, siamezii au trimis și ei unul la Versailles.

20170216_114346

Templele sunt răsfirate prin tot orașul, dar cele mai faimoase și bine conservate se află în parcul în care se pot vedea copaci venerabili de banian. Thailandezii au un concept foarte generos asupra confortului și pun la dispoziția turiștilor o varietate impresionantă de mijloace. Pe toată întinderea acestui parc istoric, se circulă cu bicicleta, cu tuk-tuk, cu vaporașul și cu mașina.

20170216_115552

Unele dintre templele de aici au fost mănăstiri care au adăpostit comori, lăzi întregi de aur, pietre prețioase și bijuterii. Acesta e motivul pentru care orașul a fost atât de râvnit.

20170216_120157

Obiectivul cel mai fotografiat era un banian uriaș, având la radăcină capul lui Buddha, strâns în încrengătura ramificațiilor vegetale.

20170216_114310

Am regretat că excursia a fost planificată doar pentru un interval de timp atât de scurt, -câteva ore. Cred că merită să petreci și noaptea acolo, mai ales că, în Thailanda, templele sunt luminate ca-n povești și se pot vizita by night.

20170216_112136

Muzeul național este celebru în toată lumea datorită exponatelor rarissime și merită să arunci o privire. Clădirea are o arhitectură interioară foarte zen.

Obiectele sunt aranjate cu multă pricepere, ca să permită vederi din mai multe perspective, unele chiar surprinzătoare.

În apropiere, se află un foarte pitoresc templu chinezesc, unde chiar am asistat la un mic eveniment.

20170216_110244

O credincioasă venise să mulțumească pentru îndeplinirea dorințelor, într-un spectacol solo de cântec și dans. Curioși, am stat câteva minute și mi s-a părut o reprezentație foarte decentă, chiar dacă era o chestiune pur personală și intimă.

20170216_112437

Interpreta executa mișcări lente, ample, nu se agita prea mult, era un adevărat ceremonial. Mi-a plăcut ideea.

În acele zile, chinezii sărbătoreau intrarea în anul Cocoșului.

vezi și:

Regal

Parcul istoric Sukhotai

Lumina verde a junglei

Khao Yai, 2017

20170211_180535

După o pană de motor cu masina în mijlocul unui cătun thailandez, unde am urmărit un apus de soare fastuos, ajungem seara târziu la Khao Yai, un fel de stațiune în liziera parcului național unde turiștii vin ca să vadă elefanți sau chiar tigri, iar thailandezii rezidenți în Bangkok vin să ia aer.

20170212_064121

Vorba vine, pentru că parcul, deși listat în patromoniul mondial UNESCO, este traversat parțial, în sus și în jos, de autoturisme. Localnicii îl folosesc ca scurtătură pe drumul de Bangkok, taxa de intrare fiind foarte mică. Însă rezervația protejată se întinde peste dealuri, munți, platouri, stânci pe o suprafață de 2.172 de kilometri pătrați.

Ideal ar fi să străbați acest parc în timpul sezonului uscat din Thailanda, între noiembrie-mai.

Deși ti se impune să iei măsuri de precauție ca să cooperezi cu vietățile junglei, e simplu să-ți dai seama că avem de-a face cu o junglă de tip urban, în care, pe un traseu de o zi, vizitatorii nu erau echipați cu nimic special.

20170212_131708

Nu riști nimic atâta vreme cât nu te îndepărtezi de potecă. În special turiștii occidentali erau însoțiti de un ghid, în schimb localnicii erau mai mult ieșiți la un picnic, ca să evadeze din poluatul Bangkok.

Se spune că aici trăiesc peste trei sute de specii de păsări și animale sălbatice, dar fluxul turiștilor e incredibil de mare, – imaginează-ți o sâmbătă seara pe Champs-Elysées! – astfel că viețuitoarele junglei se îndepărtează cât pot de mult spre interiorul oceanului de vegetație.

20170212_115204

De la hotel, am mers cu un mic jeep, cu șofer și o domnișoară ghid thailandeză foarte competentă, care ne-a însoțit de la 8 dimineața până la ora 18.

Surpriza a fost că masa de prânz am luat-o chiar în inima junglei, lângă un mic pârâu, toate felurile fiind gătite în casă, de către sora șoferului.

20170212_133921

Totul impecabil de curat și delicios.

Am avut un singur incident, în momentul când șoferul a instalat cortul de picnic, vreo 6-7 maimuțe ne-au înconjurat ca la un semnal.

20170212_133606

Înțelegeau ce se petrece și voiau să ia parte la ospăț. Însă, după ce am intrat sub pânza care acoperea masa și scăunelele pliante, toată lumea și-a văzut de treabă. Totuși, soferul a rămas în apropiere de cort cu un băț în mână, pentru orice eventualitate.

20170212_124803

Am parcurs două trasee, înainte de masă și după, interval în care am coborât la stânca unde Leonardo di Caprio a filmat The Beach, punctul de maximă atracție din parc.

20170212_142439

Partea a doua a excursiei a fost parțial cu mașina, până pe înălțimile munților, la o altitudine de peste o mie de metri. Acolo era costruită o promenadă pe scânduri, care traversează râuri, vegetație înaltă, tot felul de plante care ar putea constitui obstacole serioase dacă ai fi pe jos.

20170212_153144

Abia în acel loc izolat, privind de pe înălțimi, îți dai seama cu adevărat ce înseamnă jungla.

Fuziuni

Bang Pa-In, 2017

În sejurul bangkokian de cinci zile, am făcut o excursie în afara capitalei, pentru obiectivele din apropiere.

20170216_094040

Situat la o distanță de 50 de kilometri de Bangkok, palatul regal de vară de la Bang Pa-In a fost construit în secolul 17 după rețeța momentului (vezi Versailles). Erau la modă construcțiile cât mai impunătoare și mai impresionante, dar nu prin originalitate, pentru că liderii acelor vremuri nu ezitau să se copieze unii pe alții. După aglomerația din Bangkok, lasă-te surprins de liniștea și curățenia de aici.

20170216_102450

Așadar, acest palat de vară este o concentrație internațională de stiluri arhitecturale. Palatul este funcțional și azi, pentru ceremonii oficiale. Ca turist, codul vestimentar este foarte strict. Deși eram în pantaloni lungi, la intrare mi s-a impus să îmbrac și o fustă lungă. Și, evident, trebuie să te descalți peste tot.

20170216_102720

Regele a ales un teren amplasat pe malul fluviului Chao Phraya, unde se află o mică insulă pe care a construit templul palatului, în mod paradoxal de inspirație gotică. Dar ciudățeniile nu se opresc aici. Tot pe malul apei se află un vast hol de recepții, cu niște arcade frumos proporționate, construcție de inspirație rusească din epoca imperială.

20170216_102803

De jur-împrejur, numeroși arbori de mango, fructul local cel mai raspândit, din care am consumat, în cele două săptămâni cât am circulat prin Thailanda, șapte-opt varietăți.

20170216_094059

Prin această pădure de arbori mango, printr-o galerie ferită de privirile curioșilor, femeile din haremul regelui beneficiau de un pasaj privat ca să poată avea acces la grădină.

20170216_094103

În zare văd cum se profilează un minaret. Este observatorul astronomic.

20170216_100032

Am vizitat în interior și pavilionul chinezesc, reprezentând copia unui monument pe care bogații negustori chinezi l-au oferit familiei regale thailandeze. La parter, tavanul sălii tronului este împodobit cu ornamente în relief, iar la etaj se află apartamentele regale.

20170216_100509

Promenada se încheie cu un pod venețian, care duce spre memorialul ridicat în omagiul primei soții a regelui. Ea a dispărut într-o situație tragică. S-a înecat în fluviu alături de fiicele sale. Din cauza faptului că protocolul interzicea să atingi o persoană din familia regală, nici unul dintre servitori nu a îndrăznit să întindă mâna și să le salveze.

Bangkok pe apă

Chao Phraya, 2017

O parte din farmecul unui oraș este datorat apei care îl traversează.

20170216_183239

M-au convins de acest lucru Sena la Paris, Tamisa la Londra, la Budapesta, regină este Dunarea, iar la New Orleans, misteriosul Mississippi.

Cu nimic mai prejos decât cele enumerate, fluviul Chao Phraya străbate Thailanda pe 352 de kilometri, irigând terenuri cultivate cu orezării, pentru a se varsa în golful Siam în apropiere de Bangkok.

20170213_160927

Pe malurile lui, în toate ținuturile pe care le traversează, sunt construite case de lemn tradiționale cu fundație pe piloți. În Bangkok, fluviul șerpuiește elegant, conturând granița între zgârie-norii megalopolei și farmecul liniștit al cartierului vechi, cu o ambianță mult mai tradițională, cu straduțe si canale discrete. Bangkok, care în trecut a fost o așezare lacustră, a prins viață pe malurile fluviului.

20170215_154723

În fiecare dimineață, săream în vaporașul local, care deservește fiecare stație și coboram acolo unde era localizată destinația principală. Este cel mai practic, mai rapid și mai ieftin mijloc de transport, chiar cel mai pitoresc, pentru că de pe apă ai și o vedere de ansamblu asupra peisajului citadin, dar și în detaliu.

20170213_134104

Ai acces la partea nevăzută (din stradă) a locuințelor, vezi culoarea orașului, localnicii. Deși, la drept vorbind, toți turiștii aplică aceeasi strategie, așa că auzi în jurul tău cel mai mult vorbindu-se engleza americană, franceza, spaniola, italiana. Turiștii privesc cu o îngăduință amuzată cum se agită thailandezii, iar ei ne ignoră complet.

20170213_160356

Biletul se cumpăra direct de pe vaporaș. Casierița își anunță sosirea într-un mod foarte original, patrulând între stații de la un capăt la altul al ambarcațiunii cu o cutie metalică în care zornăie monedele. Prețul biletului este același indeiferent câte stații mergi. În general, porturile nu sunt aglomerate, cu excepția celui de la Palatul Regal.

20170213_155234

Unul dintre cele mai frumoase portulețe este Oriental, care deservește fostul cartier colonial, o oază de eleganță.

20170219_164445

Aici se află două biserici catolice, compania maritimă a Asiei de est, ambasade, hoteluri faimoase.

20170213_161827

Pe lângă plăcerea panoramei, circulația pe apă are avantajul că te scutește de poluarea mașinilor și de praful de pe străzi.

20170213_160711

Circulând cu vaporașul, poți organiza cel mai eficient vizita în centrul istoric, cu palatul regal, muzeul național, monumentele religioase, toate pe același mal. Malul opus l-am explorat foarte puțin și am dat de o încrengătură de canale, mici așezari ieșite din timp, care n-au ținut pasul cu dezvoltarea frenetică a orașului. Dar își păstrează neatins exotismul.

Traficul fluvial este permanent și diversificat: vaporașe pentru circuite turistice, yahturi de petreceri, nave discotecă, șalupe-taxi, ambarcațiuni municipale cu tarif de autobuz (cele mai ieftine), navetele hotelurilor. Seara, multe dintre ele sunt luminate ca-n povești.

20170213_224516

Până în 1861, când s-a inaugurat prima stradă pavată, la Bangkok se circula mai mult pe fluviu și pe canalele auxiliare. În 1950, fața orașului s-a schimbat din nou, când majoritatea canalelor au fost evacuate, iar casele tradiționale au fost distruse în favoarea imobilelor moderne. Pompajul excesiv al pânzei freatice a determinat o coborâre a solului pe toată suprafața urbană. Construit practic pe sol mlăstinos, Bangkok se scufundă cu trei centrimetri în fiecare an. Unele zone au ajuns deja sub nivelul mării.

Bangkok, muzeul național

2017

Magia Siamului concentrată într-o fostă reședință regală.

20170215_143121

Exponatele sunt diverse, înglobând toată istoria Thailandei sub formă de statuete, obiecte antice, mobilă, argintărie, ceramică, instrumente muzicale, veșminte, trăsuri, din preistorie până în secolul 20. O călătorie îndepărtată în timp.

20170215_140343

Capela regală din incinta muzeului adăpostește cea mai sacră statuie a lui Buddha (a doua după cea de smarald de la Palatul Regal), care datează din sec.15, loc important de pelerinaj al credincioșilor buddhiști. Pereții templului înfățișează cea mai veche pictură din Bangkok, cu scene din ultima încarnare a lui Buddha.

20170215_135141

Am zăbovit în sălile care expuneau obiecte din mileniile 3 și 4 (înaintea erei noastre), și în cele cu statuete din secolele 6-11(era noastră).

20170215_130213

Noblețea trăsăturilor este remarcabilă la capul lui Buddha, de valoare inestimabilă, descoperit în regiunea Isan.

20170215_130014

Modelul tunicii în care este îmbrăcat un alt Buddha se conturează ca un mesaj misterios.

20170215_130252

O statuetă plină de grație ne-o reamintește pe Venus din Milo.

Una dintre cele mai vechi reprezentări a zeităților locale descinde din tradiția khmeră.

Foarte valoros, un sugestiv model de statuetă cu accesorii.

Statuile lui Buddha având antebrațele ridicate îl reprezintă într-o atitudine în care urmărește susținerea argumentelor.

Roata legii este emblema doctrinei buddhiste, simbolul înțelepciunii, a regalității.

Întâlnesc un ansamblu de trei grații cu formă exuberantă, din galeria divinităților hinduse.

O rară conotație astrologică este explicată într-o serie de mici panouri cu statuete în relief reprezentând planetele și tranzitele acestora.

20170215_143816

Leii, simbolul puterii regale, era un element decorativ frecvent.

20170215_131228

Și, ca un argument al acestui periplu, simbolul cunoașterii.

Parcul istoric Sukhotai

2017

Înscris în patrimoniul mondial UNESCO, parcul istoric și arheologic a însemnat pentru mine o întâlnire decisivă cu primul sit istoric thailandez.

20170209_105034

Orașul Sukhotai a fost capitala unui mic imperiu, cetatea regală și-a pus bazele în 1240, iar apoi s-au tot adăugat elemente de construcție până prin 1400, când începe declinul dinastiei respective, iar capitala se mută.

20170209_101030

Pe o suprafață de 70 km pătrați, se întind vestigii și temple, statui ale lui Buddha sau doar pereți și coloane.

20170209_093741

La principalele obiective se plătește bilet, dar multe altele sunt gratuite.

Multe temple se află răzlețe, pe câmp sau pe drum și chiar în incinta câtorva hoteluri.

20170209_084529

Hotelul unde ne rezervasem era nou, construit chiar între niște astfel de ruine pe care le puteai admira din perimetrul terasei la micul-dejun sau seara, la cină, când erau luminate ca în povești.

20170208_211339

Chiar și din piscină puteai zări vestigiile medievale.

20170209_124046

Interiorul hotelului era decorat tradițional revizitat în stil contemporan, cu elemente etnice, adaptate cu bun-gust.

Întinderea parcului istoric este impresionantă, nu se poate parcurge pe jos, trebuie să închiriezi bicicletă ori să tocmești un tuk-tuk.

20170209_180814

Prin recepția hotelului se poate rezerva un tuk-tuk, iar momentul ideal să pornești e dimineața la prima oră. Șoferii știu exact traseul optim.

20170210_161038

Așa s-a și dovedit, deoarece am început cu obiectivele aflate în bătaia soarelui când era încă suportabil, iar templele cu vegetație mai umbroasă le-a lăsat la sfârșit, când dogoarea deja se instalase.

20170209_105632

Te oprești la fiecare obiectiv și exporezi situl după pofta inimii.

20170209_100705

La unele temple, noțiunea timpului dispare, dar nu trebuie pierdut din vedere că ai de văzut câteva zeci.

20170209_101246

La început, a fost dificil să percep legătura între ce vedeam și ce citeam în ghid.

20170209_101903

Explicațiile au la bază noțiuni de cultură budistă.

20170209_100745

O oră durează vizitarea muzeului local, aflat la un km de hotel, traseu pe care se află și piața de legume și fructe, faimoasă în zonă pentru calitatea produselor. E ușor să te înțelegi cu localnicii, prețurile fiind afișate, iar țăranii din partea locului sunt foarte dornici de comunicare. Gustul fructelor din piață este complet diferit comparativ cu ce consumăm în Europa.

20170209_175058

Creațiile culinare locale de la restaurantul hotelului erau bazate pe crustacee din râul care trecea prin preajmă, excelent gătite.

20170209_200402

Cea mai mare surpriză am avut-o la plecarea cu avionul spre Bangkok. Aeroportul din Sukhotai deservește o singură companie. Serviciile de la sol sunt extrem de pitorești și exotice, exact opusul stereotipiilor europene.

20170211_075255

Aeroportul nu are hol, este complet în aer liber, are doar un acoperiș în stil tradițional. Pista de aterizare se întinde între două lungi alei mărginite de arbuști în floare, seamănă cu lixandrul roz.

20170211_081515

Am văzut avionul care sosea aterizând printre flori și monumente budiste.

20170211_081520

În hala de așteptare, băncile de lemn erau în stil vechi rural, și tot acolo se oferă un bufet gratuit cu gustări tradiționale, pe care ne-am îmbulzit toți occidentalii.

20170211_075338

Compania respectivă acordă multă importanță cateringului, pentru că și la bord mâncarea a fost savuroasă la clasa economic. Un aeroport și o companie deloc banale !

vezi și:

Regal

Capitală în Siam