Om bogat, om sărac

Ubeda, 2017

Am ajuns în acest oraș sudic spaniol primăvara, când pomilor abia ce le dădeau frunzele și aerul se colora seara cu rozul apusurilor andaluze.

20170318_222757.jpg

Celebru încă din timpul stăpânirii arabe, a fost dintotdeauna un centru urban reputat. Însuși numele îi reflectă o bogată tradiție în sfera artizanatului. Ubedies însemna carpete/covorașe țesute și brodate manual.

20170320_095838

Orașul, integral înscris în patrimoniul UNESCO, datorită centrului său monumental, este printre cele mai vizitate din Spania. Bogăția zonei se reflactă în atracțiile arhitectural-decorative și în urbanistică medievală impecabil întreținută.

20170318_223257

Construirea acestor edificii somptuoase a fost comandată de nobilimea care s-a instalat treptat aici și a funcționat ca un magnet pentru oamenii bogați doritori să fie în preajma unor notabilități cu funcții inalte. Oamenii înstăriți din regiune care își alegeau să locuiască în Ubeda își puneau la vedere posibilitățile materiale, construind case opulente, ca să impresioneze.

20170318_222623.jpg

Tot aici se înființase un centru episcopal cu greutate, prin urmare nou-veniții se foloseau de poziția sus-pusă a bisericii care constitua un mijloc de ascensiune socială. Acum cinci secole, Ubeda era centrul economic, politic, cultural din această parte a Europei, iar călătorii care ajungeau aici se mândreau. Este orașul natal al romancierului Antonio Munoz Molina.

20170320_081908

Întregul oraș se poate parcurge pe jos, așadar te sfătuiesc să parchezi mașina în afara zonei centrale.

 

Recomand un sejur de minimum 24 de ore, ca sa poți face o plimbare prin oraș după lăsarea întunericului și să iei cina într-o tavernă locală. La căderea nopții, orașul are un farmec neasemuit, toate clădirile construite cu piatră aurie din centru strălucesc luminate foarte elaborat.

20170318_222859

Am pornit dimineața devreme prin centru și, toate obiectivele turistice fiind încă închise, am început vizita cu Palatul decanului Ortega care, în calitate de hotel, se poate vizita la orice oră. Construit tot în stil renaștere, cu un elegant patio, pune la dispoziția turiștilor spații istorice. Din 1930, clădirea aparține unei rețele hoteliere a statului spaniol numită Paradores, prezentă în toate marile orașe. În apropiere, biserica Santa Maria de Alcazares, din secolul 13, construită într-o fuziune de stiluri, cu elemente care s-au adaugat între secolele14-19, pe ruinele unei foste moschei, este emblema orașului.

20170320_095359

Strălucirea stilului renascentist am admirat-o în piața Vazquez de Molina și capela San salvador. Piața Vazquez se distinge prin armonia sa, și cred că este una dintre cele mai frumoase amenajări urbane din epoca Renașterii. Pe marginea pieței, fosta închisoare a episcopului, apoi fost depozit de grâne, este azi post de poliție, iar palatul unui marchiz este mănăstire.

20170320_100157

Palatul care i-a dat numele Vazquez de Molina datează din secolul 16, și a fost construit la inițiativa unui înalt demnitar. După aceea a fost transformat în mănăstire, apoi în închisoare. Acum funcționează ca primărie și se mai numește Palatul Lanțurilor, pentru că acest element decarativ îi ornamentează fațada.

20170320_095541

Capela San Salvador ilustrează arta religioasă andaluză și ai impresia că plonjezi direct în anii 1550. Destinată a fi panteonul unei familii înstărite, proprietarii au comandat pe fațadă motive asemănătoare ce decorează porticul catedralei din Granada. Sacristia prezintă o artitectură uimitoare, cu decorațiile de inspirație italiană.

20170318_222810

M-a surprins lipsa decorațiunilor de natură religioasă. Proprietarul a optat pentru figuri de atlanți, cariatide, sibile, foarte rare într-o biserică, precum și capete sculptate reprezentând stări sufletești. Destul de îndrăzneț pentru Evul Mediu !

Peștișorul de aur

Barbate, 2016

Poate ar trebui să-mi fac un blog separat în care să scriu doar despre orașe de la granița sudului.

Blogul Sudului.

Revin, mereu și mereu, în Andaluzia. De data aceasta nimeresc, aproape la voia întâmplării, la Barbate. M-a fermecat de la prima vedere, însă o prietenă spaniolă m-a sfătuit să nu mai vorbesc așa elogios despre această destinație, pentru că risc să nu fac impresie bună. Spaniolii își amintesc că, în anii 70, Barbate a fost stațiunea preferată a dictatorului Franco.

20160408_202934-1-e1552987998914.jpg

În contextul în care dimineața mi-o petrecusem în palatele și grădinile Alhambrei, iar la sfârșitul după-amiezei ajungeam la Barbate, vă puteți întreba cum de a fost posibil să-mi pice cu tronc. Și eu mă întreb.

20160408_193401

Plaja era goală, iar pe promenada pavată trecătorii se scăldau în luminozitatea apusului maritim.

20160408_202028-1.jpg

Asa cum la noi în sud se prind bulgarii, pe măsură ce te apropii de Barbate, la radio prinzi aproape numai posturi în arabă. Mă îndepărtez de tot ce îmi este familiar și mă las în voia surprizelor.

Orășelul nu este în topul traseelor turistice, nu-și propune să epateze. Cred că, în cazul acesta, nu e vorba doar despre ce vezi la modul concret, ci și despre energiile pe care le percepi la nivel subliminal.

20160408_193441.jpg

Chiar dacă la fața locului nu ai de vizitat obiective monumentale, te poți bucura de liniște, de plajă, de cărți, de conversații, de mare și de o gastronomie bazată pe principalul lor produs, tonul, care se pescuiește chiar acolo.

20160408_213456-1-e1552988287801.jpg

M-am lasat prinsă în capcana gurmandizei la un restaurant pescăresc aflat în centru, El Campero, în care tonul e rege.

20160408_205054-1-e1552988098598.jpg

Până atunci n-am știut că fiecare parte a tonului are un gust diferit. În meniu ți se propuneau toate și, evident, fiecare gătită în alt stil, pentru că unele porțiuni sunt mai grase, altele mai slabe.

20160408_215301

Dar, orice fel ați lua, vi-l recomand însoțit de un vin roșu, neapărat andaluz.

20160408_211835-1.jpg

Vă previn că, după această experiență, nimic nu va mai fi la fel.

Capriciile unei frumoase

Granada, 2016

V-aș fi sugerat să mergeți la Granada primăvara, dar pe mine m-a plouat cu găleata două zile, într-un aprilie. Mai bine așa, pentru că, din mai până în octombrie, temperaturile pot ajunge la patruzeci de grade.

20160404_182146Principala atracție este Alhambra, palatul care atrage mulțimi incomensurabile. Voi posta separat impresii despre acest obiectiv care, deși sufocat de cohorte, este magnific.

20160404_125425Mi-am rezervat o zi întreagă doar pentru oraș, care conține mici comori mai puțin mediatizate. Dacă mergi cu mașina, te sfătuiesc să cauți parcare cât mai departe de centru.

20160404_111330Prin faptul că s-a dezvoltat ca un centru universitar puternic, este însuflețit de o dinamică specială. La tot pasul, te întâmpină amical toată gama posibilă de cafenele, magazine de comerț alternativ și alte localuri de structură  comercială inovativă. E plăcut să intri absolut oriunde, pentru că vezi ceva nou.

20160404_110420Inconvenientul este că există tentația de a cheltui la tot pasul, pentru că totul e atractiv, iar lumea e prietenoasă și serviabilă. Mi s-a părut mult mai cosmopolit comparativ cu alte orașe din Andaluzia.

20160404_150809Orașul a fost fondat de arabi și recucerit de regii spanioli în 1492, după opt sute de ani de dominație musulmană în peninsula iberică. Ulterior, în secolele 16-17, toți musulmanii vor fi expulzați, chiar și cei convertiți la creștinism.

20160404_121827Chipul orașului se schimbă radical. Cel mai neplăcut episod din istoria recentă a orașului a survenit în secolul 19, când Napoleon a distrus parțial multe dintre comorile arhitecturale, mânat în luptă de ambiția de a cuceri Alhambra.

20160404_180833.jpgCe am vizitat:

20160404_125116

***Catedrala, a cărei construcție a început în 1518, în centrul fostei medina arabe. Interiorul e foarte spațios, având coloanele grupate câte patru la un loc.

20160404_115857Ai nevoie de minimum o oră ca să vezi toate cele treisprezece capele laterale. Altarul baroc cu statuia lui Santiago este o capodoperă.

20160404_121657.jpg

***Capela regală adăpostește monumentele funerare ale regilor catolici, Isabella de Castilla și Ferdinand de Aragon. Au dorit să fie înmormântați aici, în orașul de unde a pornit gloria lor. Construcția capelei a început în 1506. Fiindcă portalul principal al capelei este înglobat în catedrală, se intră prin fosta Bursă (Lonja). Mai multe declinări ale stilului gotic fuzionează ca într-o simfonie exuberantă și unică. Ca ornamentație suplimentară, poți vedea basoreliefuri și sculpturi fanteziste. Poți să stai ore întregi să le admiri ori să încerci să te dumirești ce noimă au.

20160404_190619

De fapt, bisericile spaniole, în marea lor majoritate, sunt un fel de muzee, cu incaperi separate dedicate, cu tablouri de proveniență diversă. De aceea, și prețul biletului de intrare este foarte scump. Pentru credincioșii care vin să participe la slujbă, intrarea este, evident, gratuită, iar accesul se face, în unele cazuri, pe o intrare diferită de cea a turiștilor.

20160404_110627

***Corral del carbon este denumirea fostului caravanserai, adică hotel de pe vremea arabilor, construit în secolul 14, care păstrează toate cele trei galerii suprapuse.

20160404_153235

E acoperit cu un fel de streașină de lemn, deci poți intra aici să te adăpostești de ploaie.

***Mănăstirea San Jeronimo datează din secolul 15. Clausteriul mi-a plăcut foarte mult, cu grădina sa de portocali. Biserica e decorată cu ornamentații în stil plateresc local, dar și renascentist.

20160404_191314

***Spitalul regal fondat în secolul 16 de regii catolici este azi rectoratul Universității din Granada.

20160404_181602

Ca și celelalte spitale fondate în epoca medievală, la Toledo și Santiago de Compostella, și acesta are forma unei cruci înscrise într-un patrat, cu patru curți interioare. Într-un dialog inspirat, în diverse sectoare erau amplasate opere de artă contemporana ale studentilor.

20160404_180416

***De la Rectorat, într-un sfert de oră de mers pe jos, ajungi la faimoasa Cartuja. Construită în barocul secolului 16, este un imobil imens, cu biserică, dependințe, clausteriu.

20160404_170912-e1549638418349.jpg

Partea cea mai uimitoare este sacristia din secolul 18, din ghips de un alb orbitor, cu sculpturi și modele învolburate și întortocheate care se multiplică până le pierzi șirul. Aici nu e permis sa faci poze și supraveghetorii îi pândesc pe turiști cu mare atenție. În lume au mai rămas foarte puține mănăstiri din acest ordin călugaresc, dar merită să le cauți si pe celelalte, pentru că te vor îndruma spre o dimensiune spirituală necesară într-un anumit moment al vieții.

Pe o frontieră dispărută

Alcala la Real, 2016

În sudul Spaniei, în Andaluzia, mă aflam într-un început de aprilie.

20160403_173255

Vremea nu era prietenosă, ploua mărunt în scurte reprize, era chiar frig, dar m-a atras, de pe pe drumul de la Granada spre Sevilla, o cetate care se zărea de pe șoseaua îngustă care șerpuia printre livezile de măslini.

20160403_175054.jpg

Fortaleza de la Mota, în vârf de colină, domină mica localitate cu nume regal, Alcala.

20160403_180940

O vezi de la mare depărtare, conturându-se demnă. Nu poți să o ignori. Impune respect. Până la poarta principală, în stil arab, ai de urcat o alee nu foarte abruptă care-ți trezește curiozitatea de a afla ce se află între acele ziduri solide.

20160403_175313

Trecând de acea impresionantă poartă, am pătruns într-o poveste. Cetatea fortificată este de mult timp abandonată și prezintă două ansambluri din epoci și civilizații diferite.

20160403_180804

Alcazaba arabă și cetatea creștină. Doar aceasta din urmă este amenajată în interior după cucerirea spaniolilor din 1341 cu esplanada, bisericile și locuințele.

20160403_180845

Biserica Santa Maria datează din secolul 16 și se află în centrul espalanadei.

20160403_182116

În interior nu se mai păstrează nimic din obiectele de cult, doar panouri explicative ale istoriei locale.

20160403_181935.jpg

Fortăreața a avut multe secole rolul de a apăra lumea creștină de invazia maurilor.

20160403_180900

Acolo era granița dintre cele două culturi și civilizații.

20160403_181436.jpg

Episoadele de încleștare nu și le mai amintește nimeni în zilele noastre.

20160403_175639

Acum remarcăm doar bunul gust în care este renovată fortăreața și integrarea ei în peisaj.

20160403_181653

Acesta e farmecul Andaluziei, tărâmul de la intersecția între lumi.

 

Ultimul refugiu al maurului

Ronda, 2016

În romanticul secol 19, în această urbe andaluză își găseau refugiu bandiții care atacau la drumul mare poștalioanele și diligențele. Astăzi, ne întâmpină o ambianță primitoare și confortabilă.

20160402_100046

Orașul e împărțit de un râu în două cartiere, printr-un defileu înalt de o sută de metri. Clădirile se află pe un platou format de stânci.

20160402_100740

Pe una din părți se întinde fosta medina musulmană, iar pe cealaltă centrul actual care include cartierul cel mai frecventat.

20160402_104206

Cele două părți sunt conectate printr-un pod spectaculos. Orașul a fost recucerit de spanioli abia în 1485. Din secolul 6 și până la acea dată a aparținut maurilor.

20160402_125026.jpg

Ca să plonjez direct în atmosfera medievală, am început, dis-de-dimineață, cu palatul regelui maur.

20160402_102350

Aranjamente florale, patios (gradini interioare), balconașe, fântâni. Nimic nu seamănă cu decorul palatelor europene sau al țărilor arabe din Africa sau Orientul Mijlociu.

20160402_125225

Este un decor unic, specific Andaluziei, așa cum vedem în Cordoba, Sevilla, Granada, Jerez de la Frontera.

20160402_103258

Surpriza acestui palat a fost Mina, o scară de 365 de trepte (zilele anului?) care te conduc direct la râu. Scara a fost comandată special de rege ca să aiba o cale de scăpare în caz că îi este atacat palatul.

20160402_104911.jpg

Mari personalități ale culturii universale și-au găsit aici inspirație: poetul Rainer Maria Rilke, scriitorul Ernest Hemingway, cineastul Orson Welles.

20160402_110714.jpg

Dacă nu ești foarte grăbit, poți să te oprești la umbră pe o bancă în piața principală a orașului, unde se află primăria, care e găzduită într-o fostă închisoare militară din secolul 18.

20160402_112335

Palatul Mondragon, fosta reședință a unui notabil arab din secolul 14, include și un mic muzeu regional, dar exteriorul e mult mai atrăgător, cu patio, fântâni și azulejos în alb și bleu.

20160402_102332.jpg

Arenele, locul unde se desfașoară coridele (luptele de tauri) sunt printre cele mai vechi din Spania. Din Ronda provin două mari dinastii de toreros, imortalizați în picturi și filme.

20160401_202226.jpg

Ronda se bucură de o excelentă reputație gastronomică. Găsești produse culinare pentru toate gusturile, în toate stilurile, de la clasicism la avangardism.

20160401_205019.jpg

Am experimentat un meniu stil tapas (gustări) de pește și crustacee, însoțit de un vin roșu din zonă.

20160402_125509.jpg

Este important de știut că spaniolii acordă vinul roșu local, servit rece, cu pește și fructe de mare, în toate regiunile, nu doar aici, în sud.

20160402_113335.jpg

Un singur inconvenient trebuie semnalat: parcările publice. Dificil de accesat, puține, scumpe, aglomerate.

Soare andaluz

Arcos de la Frontera, 2016

Aprilie în Andaluzia. Mă uimește strălucirea din jur: casele albe, cerul, soarele, frunzele argintii ale măslinilor.

20160401_170403-e1553199054506.jpg

În provinciile Cadix și Malaga, se înșiruie o întreagă salbă de sate văruite complet în alb, construite pe vârfuri de coline și. De ce în alb? Obiceiul datează din Evul Mediul și preconiza protecție solară, în condițiile în care vara se înregistrează frecvent patruzeci de grade la umbră, dar și pentru că varul alb se considera dezinfectant, în acele vremuri întrunecate când epidemiile făceau ravagii.

20160401_174629.jpg

Arcos a fost capitala unui mic regat berber în secolul 11, apoi, în secolul 12, recucerit de spanioli si devenit un punct de apărare a frontierei în calea maurilor.

20160401_174404.jpg

Măslinii și vița de vie au adus bunăstare și atractivitate turistică.

20160401_174150

Orașul este cocoțat pe o colină cu panta abruptă, iar partea cea mai veche, cu obiectivele principale, se află în vârf. Acolo, în piața principală, construită medieval, avem ce vedea. Catedrala, primăria și paradorul.

20160401_172125-e1549640683916.jpg

Biserica Santa Maria datează din secolul14 și a fost ridicată pe locul fostei moschei a maurilor. Înăuntru, mă întâmpină Sf.Cristofor, patronul călătorilor.

20160401_173803-e1549640711105.jpg

Ca în orice biserică spaniolă, aici se află picturi valoroase și un altar care poate fi considerat operă de artă.

20160401_173407

Paradorul, pe vremuri palatul judecatorului, este acum un hotel din faimoasa rețea națională Paradores, însă poți intra să vizitezi spațiile publice.

20160401_174333.jpg

În partea de jos a orașului, admir palate cu portice gigantice, case amenajate artistic, mici buticuri de produse locale. Mi-a rămas în minte un hotel care m-a vrăjit prin imaginea lui colonială, care-ți dădea impresia că ai ajuns la capăt de lume.

20160401_175138.jpg

Palate andaluze

Ecija, 2016

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Departe de grandoarea triunghiului de aur format de Cordoba-Sevilla-Granada în sudul Spaniei, merită să intri și în orășele care își țin parcă secret farmecul, ca să-și păstreze liniștea patriarhală.

133.jpg

Așa am descoperit Ecija, urbe zglobie și exuberantă, cu turnulețe grațioase, imobile istorice, chiar mici palate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vechea nobilime andaluză, foarte prosperă, deținea domenii vaste cu livezi de citrice și măslini. Comertul era înfloritor datorita poziției orașului pe chiar via Augusta, calea comercială prin care uleiul de măsline produs era direcționat spre Imperiul Roman.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Palacio de Penaflor, cu o superbă fațadă în semicerc, împodobită cu decorațiuni sub forma unei frize pictate, este la fel de remarcabil ca și palatul în care se află muzeul municipal.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Campanilele bisericilor sunt decorate cu plăci din faianță nuanțate pe tonuri de albăstrui.

146.jpg

Ca toate localitățile andaluze, și aici se află manufacturi artizanale de ulei de măsline, produs din varietatea de măslini locali. Îl poți cumpăra din orice magazin alimentar, aprozar sau cofetărie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Recomand o specialitate de patiserie locală, tortas de aceite, preparată pe bază de ulei de masline.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Să nu ratezi, la o terasă însorită, – eram în ianuarie ! – , un suc proaspăt de portocale (zumo de naranja natural) din livezile de la marginea orașului.