Cu polonicul

Bologna, 2019

Multă vreme am crezut că zuppa inglese este chiar o supă de-adevăratelea, introdusă în meniul italienilor din regiunea Emilia Romagna în secolul 19, pe vremea când aristocrația engleză își făcea turul inițiatic obligatoriu în această parte de lume.

Vedeam în meniu denumirea și de fiecare dată îmi închipuiam că îmi aduce într-un bol o zeamă cu ingredientele decretate de establishmentul englezesc.

Până când, la un agriturismo cu meniu fix n-am avut altă alegere și, cu sufletul strâns, a trebuit să accept măcar să gust, cum a zis gazda, consternată că fac mofturi la zuppa inglese. Așa am aflat ce este.

De atunci, multe din traseele mele italiene se configurează abil în jurul acestei specialități.

Însă, odată ajunsă în capitala gastronomică a nordului italian în principal pentru degustarea asa-zisei supe, m-am văzut nevoită să înfrunt o sumedenie de alte pofte culinare.

Vă prezint câteva.

Tortellini, cea mai răspândită specialitate, are o poveste picantă.

Se spune ca un hangiu, uitându-se pe gaura cheii la o clientă nobilă care-și schimba hainele, a găsit în buricul apetisant al doamnei inspirație pentru o nouă formă de a modela aluatul.

Preparatul rezultat cântărește doar două grame și este umplut cu un amestec de parmezan, mortadella, suncă, ou și nucșoară.

Cantitățile sunt acreditate oficial în rețeta depusă la camera de comerț municipală, prin urmare orice preparat similar servit în afara acestei regiuni se consideră imitație.

Parmezanul, un produs pomenit în regiune încă din secolul 14, are o savoare specială pentru că aici se ține la învechit timp de minimum 24 de luni, ca să-și păstreze parfumul, comparativ cu 12 luni în alte regiuni.

Localnicii îl consumă ca ,,mise en bouche”, tăiat în feliuțe fine, cu un strop de oțet de Modena siropos și ulei de măsline.

Mortadella, cel mai popular dintre mezeluri, emblematic pentru prestigiul ținutului bolognez, datează din epoca romană și se obține prin operațiuni complicate, pe bază de carne de porc tocată fin, amestecată cu grăsime și mirodenii, coaptă îndelung la temperatură scăzută.

Varianta pe care o prefer este mortadella cu trufe, pe care o servesc cu ciabatta încălzită în prealabil la cuptor.

Cel mai des întâlnit produs, în toate băcăniile, este jambonul, degustabil chiar la botul calului.

Fiindcă nu mă pricep să le deosebesc, într-atât de subtile sunt diferențele între preparate,

le dau crezare prietenilor italieni care mi-au recomandat culatello, de o calitate reflectată întotdeauna în preț.

Batând străzile cu ochii la toate aceste ispite, gândul îmi zboară la reîntâlnirea cu îmbietoarea zuppa inglese ce urma să se petreacă seara la cină.

Un An Nou delicios !

Recomandare de drum:

https://video.repubblica.it/rubriche/parole-in-corso/stefano-massini-parole-in-corso-buon-appetito/386915/387640

Parmigianisme

Parma, 2016

Cu mașina, am răzbit cu greu căutând hotelul în Parma, centrul fiind restricționat circulației.

20160517_094450.jpg

Orașul freamătă de activitate, tot timpul se organizează aici un eveniment în jurul produselor sale legendare, aflate în patrimoniul UNESCO: jambonul și parmezanul.

20160516_230049.jpg

Gastronomie și cultură, două motive pentru care merită să vizitezi Parma.

20160517_100612.jpg

Magazinele care comercializează aceste două produse sunt adevărate temple ale gastronomiei.

20160517_141208

Proprietarii, care de obicei stau la tejghea, mi-au dat sfaturi asupra produselor dificil de ales. Am avut parte de o inițiere în gastronomia locală și am aflat multe informații despre gust și gusturi.

20160517_141324

Abia acum pot spune că încep să știu să aleg parmezanul. Mi s-a explicat că acesta are gust diferit dacă e produs iarna, primăvara sau vara și acest lucru se reflectă asupra modalității de a-l consuma.

20160517_134417

Ce am văzut:

***Duomo, cu turnul său gotic și leii care străjuiesc intrarea.

20160517_101138.jpg

Frescele cupolei sunt semnate de Corregio.

20160517_103439

Pe pereți, picturi de influență bizantină. Îl recunosc pe Sf.Cristofor.

20160517_101614-e1549643063908.jpg

***Baptisteriul, a cărui construcție s-a început la 1196, realizat în marmură roz, foarte rară. Printre cele mai frumoase monumente de arhitectură religioasă din Italia. Interiorul este de inspirație bizantină. Pe cele 16 laturi ale sale, admirăm fresce din sec.13.

20160517_101803

***Galeria Națională se află în Palazzo de la Pilota și găzduiește muzeul de pictură al regiunii.

20160517_134224.jpg

Familia de Bourbon-Parma, aristocrații care au guvernat orașul, au lăsat un patrimoniu impresionant.

20160517_141016

În același palat, dar la alt etaj decât galeria, putem vedea Biblioteca Palatină a ducesei Maria Luisa de Parma.

20160517_141256

Unele exemplare, printre care și o Biblie de la Toledo, sunt expuse în vitrină.

20160517_141757

***Teatrul Farnese, construit în 1619.

20160517_133644

Din cauza grabei, pentru a fi prezentat lui Cosimo I de Medicis care urma să vină la Parma, decorurile au fost construite în carton pictat, iar statuile din gips în loc de marmură.

20160517_104110-e1549643135645.jpg

Dar chiar și în variantă low-cost a avut succes !

Lectură de drum :

Stendhal, Mănăstirea din Parma