Crâmpei amalfitan

Amalfi, 2016

Bijuteria coastei amalfitane, primăvara, m-a întâmpinat cu stropi de ploaie.

Peisajul în design mauro-spaniol e frumos de văzut și din depărtare și în detaliu, cu  vegetația, stilul arhitectural, ambianța aranjamentelor de fântâni. Orașul, alături de întreaga costiera amalfitana, face parte din patrimoniul UNESCO.

Obiectivul acestei excursii a fost catedrala Sf.Andrei, fondată în secolul 9.

Ceea ce se vede în zilele noastre este rezultatul mai multor modificări, din secolele 10 și 11.

Multe din orașele portuare sau maritime italiene au fost puternic influențate de Orient. Schimburile cu Levantul aveau loc aici, în porturi.

Acest lucru se reflectă în arhitectura domului, unde splendoarea decorațiunilor se combină în mod fericit cu elemente materiale importate din Orient, cum ar fi impozanta ușă a catedralei, din sec. 11, adusă de la Constantinopol.

Să pătrundem în clausteriu, care datează din 1268 și îmbină austeritatea romană cu fantezia arabă.

Moaștele sfântului Andrei sunt păstrate în criptă. Sunt doar fragmente din trupul său, care au fost aduse de la Constantinopol la Amalfi în 1206, în timpul celei de a patra cruciade.

Amalfi este una dintre numeroasele destinații de pelerinaj la moaștele sfântului Andrei.

Republica Amalfitană este cea mai veche republică din Italia (fondată în anii 840), deținea o flotă impresionantă și era o mare putere maritimă. Trebuie să ținem cont că aici s-au inventat Tablele amalfitane, cel mai vechi cod maritim. Comerțul cu Orientul era dinamic.

Șantierul naval de aici (Arsenalul, azi transformat în muzeu) construia cele mai mari nave din lume care, printre altele, au servit la transportul cruciaților (și la repatrierea lor, nu cu mâna goală, după cum se poate vedea, ci împreună cu moaștele !)

Principala stradă comercială a orașului mișună de lume, dă pe dinafară de ispite gurmande. Deși la prețuri astronomice, o mică specialitate produsă din lămâile amalfitane e un suvenir potrivit.