Portocaliu

Chiang Mai, 2017

Înainte de a pleca în vacanță două săptămâni în Thailanda, am căutat pe bloguri de călătorie să aflu despre stilul de viață thailandez, mi-am cumpărat cărți în franceză și engleză care tratează subiecte locale, ca să fiu pregătită și să înțeleg mai bine ce urma să văd.

Mai fusesem în Asia doar în Malaezia și Singapore, în urmă cu 12 ani, dar sunt teritorii cu obiceiuri complet diferite. Însă, oricât de mult te-ai documenta, acolo plonjezi într-o civilizație a detaliului, în care cel mai mic gest are semnificații majore.

Așadar, pregătește-te să fii surprins !

După aterizarea la Bangkok, ne îmbarcăm pe un zbor local ThaiSmile cu destinația Chiang Mai, în nordul Thailandei, oraș aflat pe lista UNESCO Creative Cities.

Rezervasem încă din România transferul de la aeroport, astfel că primul contact cu Thailanda a fost hotelul care se afla într-un parc cu vegetație exotică luxuriantă de la marginea orașului, întrucât citisem că centrul este foarte poluat.

A doua zi, am pornit să-l explorăm.

Orașul medieval este înconjurat de un zid, iar centrul poate fi parcurs pe jos.

Am vizitat doar principalele temple, unele gratuite, altele nu, însă fiecare templu are ceva special în arhitectură, construcție, decorațiuni interioare caracteristice.

Orașul are o tradiție religioasă solidă începând cu anul 1477, când a găzduit un mare conciliu budist. Din acest motiv, reprezintă o destinație reputată de pelerinaje.

Poți vedea peste tot în jurul templelor grupuri numeroase de călugari budiști.

Există în jur de 300 de temple, printre care unele vechi de sapte sute de ani, cu grădini și clostere unde îi observi pe călugări meditând sau discutând între ei.

În interiorul templelor, trebuie să faci precum localnicii.

În templele din Chiang Mai, ambianța era de așa natură că nu am considerat necesar să-mi iau sandalele în sacoșă, le-am lăsat la intrare. Îți dai seama ușor unde le iei în sacoșă și unde le lași pe raftul prevăzut în acest scop, depinde de aglomerație și de tipul de vizitatori.

Îmi plăcea să stau și să mă uit la ce fac oamenii în interiorul templelor. După ce intram, îmi căutam un loc să mă așez jos, mai în spate, un pic lateral, și să-i privesc pe credincioșii care veneau să se roage.

De obicei, îmi alegeam să stau într-un sector complet liber, ca să nu-i încurc pe localnici. Am remarcat că ei rămâneau așezați destul de mult, deși poziția era foarte incomodă, cu picioarele strânse pe lateral. După câteva minute, trebuia să mă mișc ca să nu înțepenesc, dar ei rezistau inexplicabil de mult.

Un obicei care m-a surprins era faptul că, la unele toalete din incinta templelor trebuie să-ți lași încălțămintea afară și să-ți pui o pereche de șlapi, pe alese din zecile de perechi lasați în acest scop la intrare, evident cu explicațiile de rigoare, în engleză.

Ținuta vestimentară pentru vizitat temple este destul de strictă, pantalon sau fustă până sub genunchi și eșarfă (la femei) să îți acoperi umerii. Poți împrumuta la intrare accesoriile care îți lipsesc.

Am vizitat și imensa grădină botanică a reginei, cu spații dedicate unor aranjamente florale din diverse zone geografice.

Grădina de orhidee este somptuoasă, atât în seră cât și la exterior, are varietăți rarissime.

Se spune că Chiang Mai este capitala gastronomică a Thailandei și am degustat multe specialități locale delicioase. Se prepară multe mâncăruri pe bază de carne de porc, în combinație cu sosuri de mango, cocos, papaya, fructul pasiunii, asezonate cu lămâiță sau citronelă. Localnicii însoțesc aceste feluri cu foarte bune vinuri thailandeze, produse local din soiuri de struguri aduse din Napa Valley, Australia, Africa de Sud.

Spre deosebire de restul Thailandei, aici, în nord, diminețile sunt răcoroase, însă după-amiaza se ating 30 de grade.

Dar nu-i nici un pericol de dezhidratare, la tot pasul, pe stradă, treceau nenumărați negustori ambulanți.

Mi-am cumpărat un coconut juice, binevenit în căldura moleșitoare.

Lectură de drum:

Jacques A.Bertrand, La course du chevau-léger