Edessa, 2016
Pe Egnatia Odos, străbați Grecia de nord (Macedonia) de la granița cu Turcia până la Marea Ionică. O vacanță întreagă aș petrece pe acest drum. Sau chiar mai multe.
Una dintre surprizele călătoriei a fost orășelul Edessa.
Așezat pe marginea unui platou deschis spre câmpia macedoneană, este cunoscut încă din antichitate, pentru amplasamentul privilegiat și pentru apele sale curative. Și nu doar atât.
Avem șirul de cascade spre care mergi pe o alee șerpuitoare, apoi râul care traversează centrul. Toate aceste ape energizează orașul, îl curăță, îl purifică.
O plimbare de câteva ore în centrul Edessei și în parcul cascadelor este eliberatoare de griji și gânduri, entuziasmantă, poetică.
Am stat la un fermecător hotel amenajat într-o casă tradițională în vechiul cartier otoman. Cascadele se aflau la o distanță de 10 minute de mers pe jos, traversând un parc cu platani seculari.
Prezența dominantă a apei favorizează o vegetație luxuriantă peste tot în jur.
Natura este foarte inteligent pusă în valoare de urbanizarea elegantă a orașului. Sălciile de pe marginea canalului se apleacă peste trotuar, conspirativ, parapetul (nou-nouț) este fals înclinat, păstrându-și vechea (probabil) poziție împovărată de trecerea timpului.
Gara, mică, intimă este ca o imagine de film.
Ajungi la peron și ieși din timp.
La doi pași de gară, se află o tavernă cu grădină sub un tei înflorit, – era iunie -, și un arțar impunător.
Pe măsuțe cădeau, din când în când, flori mici galbene, din ce în ce mai înmiresmate, pe măsură ce se cobora înserarea.
Lectură de drum:
Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)
vezi și: Orașul teilor