octombrie 2018 – ore de drum

Cordoba în toiul iernii

2016

Am decis să trec peste prejudecata că Spania e o destinație pentru sezonul cald și am vizitat Cordoba la început de ianuarie. Chiar dacă diminețile pornim prin oraș la o temperatură de numai zero grade, soarele ajunge repede sus, iar ziua se încalzește până pe la 16 grade.

Exotismul acestei destinații devine mai puternic în ianuarie, când portocalii sunt plini de fructe și vegetația luxuriantă dă o notă de culoare verde închis, cu flori de sezon. Gradinile oricărui oraș din Andaluzia au farmecul lor în orice anotimp.

Cordoba, aflat în patrimoniul UNESCO, este un oraș încărcat de istorie și civilizatie, la răscrucea a trei culturi: islamică, iudaică și creștină. Maurii și-au lasat amprenta pe stilul de arhitectură și constructie al clădirilor, ținând cont că au ocupat orașul timp de 300 de ani. În secolul 10, Cordoba era un oraș vestit, cu peste o mie de moschei. Dar și evreii au influențat civilizația orașului. Erau buni artizani, prelucrau celebra piele de Cordoba, dar și bijutieri sau armurieri vestiți.

Am vizitat faimoasa catedrală moschee La Mezquita Catedral, în care se pătrunde traversând o grădină de portocali.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Are un interior întunecat desparțit în naosuri separate între ele de o mie de coloane confecționate din materiale prețioase.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În capăt, este instalat mihrabul, loc de rugăciune la musulmani, îndreptat spre Mecca. În 1523, regele a construit în mijlocul acestei moschei o catedrală catolică, confirmând astfel alungarea definitivă a maurilor.

Un alt obiectiv pitoresc, Palatul regilor catolici este impunător și a fost la origine o fortăreață maură.

De-a lungul timpului, a cunoscut multe transformări: palat al regilor, sediu general al Inchiziției, închisoare.

Grădinile sale te răsfață cu sofisticate aranjamente acvatice.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dar orașul ascunde multe comori, rezidențe și case aristocratice renovate transformate în muzeu.

Vechiul cartier evreiesc (La Juderia) este, în sine, un monument.

Pe înserat, lumina cădea oblic într-o scenografie meșteșugită a unui spațiu deja artificial, aproape filmografic.

Am început vizita acestui mic labirint chiar cu sinagoga. Evreii au fost alungați din Spania în 1492, de aici s-au refugiat în toată Europa, instalându-se mai ales în porturi. Amsterdam, Londra, Livorno, Smirna, Patras, Tesalonic.

O panoramă frumoasă este spre râu și podul roman.

Scena se deschide spre orizonturi noi.

Templul lui Apollo Epicureanul

Bassae, 2015

Într-o singurătate neobișnuită pentru Grecia și tocmai de aceea emoționantă, templul lui Apollo de la Bassae, așa cum îl vedem azi, a fost al patrulea dedicat zeului solar pen acest munte și pe acest perimetru.

Monument aflat în patrimoniul UNESCO, supranumit ,,Parthenonul Peloponezului”, te-ai aștepta să fie mai bine semnalat pe șosea. Dimpotrivă, este destul de greu accesibil. Indicatoarele lipseau, am tot greșit drumul, ca și cum zeii ar fi vrut să ne împiedice să ajungem. Este cocoțat la o altitudine 1.130 de metri, pe o creastă înconjurată de prăpăstii și intuiești imediat un element greu descifrabil în amplasamentul său. În răcoarea crestelor, cauți cu privirea pe cer, în zare sau în împrejmuirea naturii, acel indiciu pentru inițiați.

Orientarea templulul pe axa nord-sud este la fel de rară, dar explicabilă prin dificultatea terenului. Ca să poată funcționa conform uzanțelor, arhitectul a trebuit să improvizeze o ușă cu acces spre est.

În 2015, templul se afla încă în lucrări de renovare, erau schele peste tot, echipe de restauratori italieni și un cort mare instalat ca să-l protejeze.

Stilul mi s-a părut foarte cunoscut și, după ce am citit explicațiile, am înțeles.Templul este opera unui celebru arhitect care făcea parte din echipa care a realizat Parthenonul din Atena și de aceea stilul este similar. Din fericire, se numără printre cele mai bine conservate temple din Grecia, datorită redescoperirii sale târzii de către arheologi, abia în 1765. De atunci, a fost protejat și astfel a traversat timpul până la noi.

Piatra de construcție e calcar gri, mai degrabă discretă. Însă motivul pentru care arheologii și istoricii îl vizitează este o rămășiță de coloană corintiană, mai precis baza ei, prima de acest stil care a fost cunoscută și repertoriată de către cercetători, amplasată în camera sacră a templului.

Ca să poți desluși mesajul său, călătorule pasionat de pietre încărcate de energii, ai de traversat un ținut misterios !

Lectură de drum:

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Bergama, orașul dintre două cetăți

2017

Pornind din Izmir, orașul cu un climat mediteranean blând, orice sezon este perfect ca să explorezi marile situri ale antichității. De la Izmir la Bergama e o distanță de 110 km pe o autostradă cu trafic intens unde se circulă bară la bară. Problema e că șoferii turci nu mențin o distanță suficientă între masini, așa că vezi tamponări frecvente din cauza unor frâne bruște.

Anticul Pergam e compus din două situri, Asclepionul jos, pe câmpie, la marginea orașului și Acropolele sus în munte, la 6 km de centru, aflate în patrimoniul mondial UNESCO.

După vizitarea Asclepionului, străbați aglomerația urbană, slalomând printre căruțe și biciclete, ca să ajungi la situl principal, pe coasta muntelui, la Acropole.

Orășelul nu este lipsit de interes, pentru culoarea locală. În centru se află Bazilica roșie, numeroase prăvălii și cafenele, căsuțe modeste și străzile care roiesc de lume.

Ce zici de o scurtă pauză la un chai ?

20170501_112409

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

O zi în Kalymnos

2017

Din insula Kos, am facut o excursie de o zi în insula vecină, Kalymnos, invitați de o parte a familiei și de prieteni. Agenda vizitei a fost calculată la minut, ca să profităm la maximum de toate atracțiile insulei și de programul consistent pe care gazdele ni-l puseseră la cale.

Kalymnos este cunoscută mai ales pentru pescuitul și prelucratul bureților de baie care astăzi se mai face doar artizanal, din pasiune și pentru menținerea tradiției. După ce îi pescuiesc, se păstrează doar partea utilă, adică scheletul acelei vietăți marine. După aceea, bureții sunt întinși la soare, apoi storși, călcând cu piciarele pe ei și, în final, spălați în apa mării. Acolo am aflat că bureții de culoare maro închis sunt mai aspri, dar netratați, naturali, pe când cei galbeni sunt decolorați prin procedee chimice. Întrucât din comerțul cu bureți de baie nu se alegeau cu mai nimic, sărăcia i-a împins pe foarte mulți pescari să emigreze în Australia.

20170624_103215 (1)

Dimineața la 8 – plecare cu vaporul din Kos, portul Mastichari. Mașina am lăsat-o în parcarea portului.

Traversarea durează cam o oră. Suntem întâmpinați cu bucurie în portul Pothia, care arată ca un amfiteatru cu deschidere spre mare.

20170624_095322

Primul obiectiv al vizitei – pelerinaj la Sf.Sava, a cărui mănăstire se află sus, pe creste.

20170624_101626

Sf.Sava a fost un discipol al Sfântului Nectarie din insula Egina.

20170624_101831

Ca pictor, este autorul primei icoane ce îl înfățișează pe Sf.Nectarie, înainte ca acesta să fie canonizat, însă este cunoscut și datorită miracolelor înfăptuite.

S-a retras în insula Kalymnos după trecerea în neființă a Sfântului Nectarie.

A urmat vizita la rezidența prietenilor, o vilă cu două apartamente, decorată în stil tradițional.

20170624_105152

În turul insulei, am trecut mai întâi printr-un fel de oază, în localitatea Vathi, răsărită din nimic în mijlocul ariditații muntelui, în care predominau livezile de mandarine.

Oprire în portulețul Vathi la cafea, suc, cumpăraturi la tarabe pe țărmul mării.

20170624_113846

Am continuat turul insulei, partea a doua, pe un drum foarte spectacular, spre locul unde urma să ne petrecem după-amiaza, până la ora 18 când urma să luăm vaporul înapoi spre Kos. Relieful preponderent muntos a favorizat organizarea unui festival pentru alpiniști, Kalymnos Climbing Festival.

20170624_124649

În plus, insula e cunoscută și pentru sursele termale de apă sulfuroasă.

Suntem conduși către locul-surpriză prevăzut pentru masa festivă, la un capăt de insulă (sau de lume?), pe o plajă ferită.

20170624_125346

Eram doar noi, câțiva localnici și câteva yahturi turcești ancorate în apropiere de țărm. Mașinile nu prea ajungeau acolo, drumul fiind abrupt, neastfaltat și sinuos. La restaurantul unde am mâncat, proprietarul era pescar și toate specialitățile servite se pregăteau doar cu ceea ce pescuise în ziua respectivă.

Nici plaja, nici restaurantul nu aveau nume. Nu știu unde am fost și nici nu cred ca aș putea să recunosc drumul. Va rămâne în continuare un loc secret, doar pentru adevărații cunoscători.

20170624_121943 (1)

Lectură de drum:

Insula la amiază, de Julio Cortazar, în volumul de povestiri Toate focurile, focul

Casa din povești

Loreto, 2018

Povestea sanctuarului din Loreto, în estul Italiei, aproape de Adriatica, este următoarea: din casa în care s-a născut Fecioara Maria la Nazaret (și unde a revenit după fuga în Egipt) au fost aduși aici trei pereți în stare perfectă, de către o familie de oameni înstăriți, foarte credincioși, al căror nume era Angeli. Prin anul 1291, au comandat aducerea casei, demontată în bucăți, cu vaporul, dar toată această operațiune s-a lungit iar ei, între timp, au răposat. În anul 1294, după ce cruciații au fost expulzați din Palestina, casa a ajuns în portul italian și, știindu-se că transportul s-a datorat familiei Angeli, i s-a dus vestea că a fost adusă de Angeli (=îngeri, în italiană). Asa s-a perpetuat numele ei de-a lungul timpului, Casa adusă de îngeri. I s-a dus vestea dincolo de granițele Italiei. La capătul bulevardului principal, se află spațiul monumental format din piața cu fântâna decorativă, sanctuarul Sfintei Case și Palatul Episcopal.

De proiectul arhitectural s-au ocupat Pontelli, Bramante, Sansovino – cei mai buni arhitecți ai momentului.

În Evul Mediu, în jurul basilicii au început să se construiască noi edificii pentru fideli, spitele, hanuri, prăvălii.

Pereții casei sfinte se află, apărați și protejați, în interiorul bisericii construite în jurul ei. Intri pe o ușiță, stai, te lipești de pereți, îi atingi, încăperea este cu adevărat mică, dar poți sta oricât de mult înăuntru, chiar dacă se umple, nu deranjezi pe nimeni. Oamenii intră liniștiți, cu respect și evlavie, se roagă și ies. Sanctuarul beneficiază de un binemeritat renume privind înfăptuirea unor miracole. Privești oamenii în jurul tău și îți dai seama că au venit acolo, ca și tine, cu speranța că se va întâmpla un miracol, în virtutea celor care s-au înfăptuit în trecut.

20180909_145205

Am vizitat și muzeul Palatului Episcopal, cu picturi de mari maeștri italieni. Are doar câteva săli și se află la etaj, de-a lungul unor coridoare lungi mărginite de coloane.

Ca un detaliu util de organizare: parcările sunt imense, iar pe bornele de tichete este afișat și programul serviciilor religioase, astfel încât vizitatorii să poată calcula exact de câți bani să își cumpere tichet, dacă vor să asiste la slujbă sau raportat la timpul pe care vor să-l petreacă în tot complexul.

Acest locaș a fost menționat ca fiind prima destinație de pelerinaj din Italia, în 1294.

Portocaliu

Chiang Mai, 2017

Înainte de a pleca în vacanță două săptămâni în Thailanda, am căutat pe bloguri de călătorie să aflu despre stilul de viață thailandez, mi-am cumpărat cărți în franceză și engleză care tratează subiecte locale, ca să fiu pregătită și să înțeleg mai bine ce urma să văd.

Mai fusesem în Asia doar în Malaezia și Singapore, în urmă cu 12 ani, dar sunt teritorii cu obiceiuri complet diferite. Însă, oricât de mult te-ai documenta, acolo plonjezi într-o civilizație a detaliului, în care cel mai mic gest are semnificații majore.

20170207_143902

Așadar, pregătește-te să fii surprins !

După aterizarea la Bangkok, ne îmbarcăm pe un zbor local ThaiSmile cu destinația Chiang Mai, în nordul Thailandei, oraș aflat pe lista UNESCO Creative Cities.

20170206_153139

Rezervasem încă din România transferul de la aeroport, astfel că primul contact cu Thailanda a fost hotelul care se afla într-un parc cu vegetație exotică luxuriantă de la marginea orașului, întrucât citisem că centrul este foarte poluat.

20170206_182658_resized

A doua zi, am pornit să-l explorăm.

20170206_181126_resized

Orașul medieval este înconjurat de un zid, iar centrul poate fi parcurs pe jos.

20170206_121902

Am vizitat doar principalele temple, unele gratuite, altele nu, însă fiecare templu are ceva special în arhitectură, construcție, decorațiuni interioare caracteristice.

20170207_112618

Orașul are o tradiție religioasă solidă începând cu anul 1477, când a găzduit un mare conciliu budist. Din acest motiv, reprezintă o destinație reputată de pelerinaje.

20170206_161327_resized

Poți vedea peste tot în jurul templelor grupuri numeroase de călugari budiști.

20170206_144333

Există în jur de 300 de temple, printre care unele vechi de sapte sute de ani, cu grădini și clostere unde îi observi pe călugări meditând sau discutând între ei.

20170206_130648

În interiorul templelor, trebuie să faci precum localnicii.

În templele din Chiang Mai, ambianța era de așa natură că nu am considerat necesar să-mi iau sandalele în sacoșă, le-am lăsat la intrare. Îți dai seama ușor unde le iei în sacoșă și unde le lași pe raftul prevăzut în acest scop, depinde de aglomerație și de tipul de vizitatori.

20170206_144317

Îmi plăcea să stau și să mă uit la ce fac oamenii în interiorul templelor. După ce intram, îmi căutam un loc să mă așez jos, mai în spate, un pic lateral, și să-i privesc pe credincioșii care veneau să se roage.

De obicei, îmi alegeam să stau într-un sector complet liber, ca să nu-i încurc pe localnici. Am remarcat că ei rămâneau așezați destul de mult, deși poziția era foarte incomodă, cu picioarele strânse pe lateral. După câteva minute, trebuia să mă mișc ca să nu înțepenesc, dar ei rezistau inexplicabil de mult.

Un obicei care m-a surprins era faptul că, la unele toalete din incinta templelor trebuie să-ți lași încălțămintea afară și să-ți pui o pereche de șlapi, pe alese din zecile de perechi lasați în acest scop la intrare, evident cu explicațiile de rigoare, în engleză.

20170206_131311

Ținuta vestimentară pentru vizitat temple este destul de strictă, pantalon sau fustă până sub genunchi și eșarfă (la femei) să îți acoperi umerii. Poți împrumuta la intrare accesoriile care îți lipsesc.

20170207_124356

Am vizitat și imensa grădină botanică a reginei, cu spații dedicate unor aranjamente florale din diverse zone geografice.

20170207_114259

Grădina de orhidee este somptuoasă, atât în seră cât și la exterior, are varietăți rarissime.

20170207_123147

Se spune că Chiang Mai este capitala gastronomică a Thailandei și am degustat multe specialități locale delicioase. Se prepară multe mâncăruri pe bază de carne de porc, în combinație cu sosuri de mango, cocos, papaya, fructul pasiunii, asezonate cu lămâiță sau citronelă. Localnicii însoțesc aceste feluri cu foarte bune vinuri thailandeze, produse local din soiuri de struguri aduse din Napa Valley, Australia, Africa de Sud.

20170207_143655

Spre deosebire de restul Thailandei, aici, în nord, diminețile sunt răcoroase, însă după-amiaza se ating 30 de grade.

Dar nu-i nici un pericol de dezhidratare, la tot pasul, pe stradă, treceau nenumărați negustori ambulanți.

Mi-am cumpărat un coconut juice, binevenit în căldura moleșitoare.

20170206_121535

Lectură de drum:

Jacques A.Bertrand, La course du chevau-léger

Izmir, dragoste la prima vedere

2017

Îndeajuns de aproape ca să te simți acasă, îndeajuns de diferit ca să ți se pară exotic.

Este al treilea oraș ca mărime din Turcia, cu o populație de aproape trei milioane de locuitori,

nu doar o metropolă impresionantă, ci și centrul unor trasee scurte și confortabile spre orașe antice legendare.

20170430_152337

La siturile antice din Efes, Pergam, Sardes, atât de bine conservate și întreținute, am ajuns cu ușurință din Izmir. Peste tot, la fața locului, pe mini-șantiere de lucru, am văzut echipe de arheologi lucrând la segmente reduse de recondiționări, fără să deranjeze turiștii, și acest lucru se întâmpla într-o zi de 1 mai.

Am enumerat mai sus doar cele trei repere principale, pentru că în vecinătatea acestora se află mai multe situri de importanță secundară, unde resimți energiile locului mult mai puternic și intens, în virtutea numărului mai redus de turiști.

La Izmir, hotelul unde trăsesem era aproape de un complex expozițional unde se organizau mari târguri. Pe panouri am descifrat, printre altele, că s-ar ține și un târg de măsline și produse derivate.

20170501_193302

Ne-am îndreptat spre holul expozițional unde era cea mai mare aglomerație și cozile cele mai mari, de sute de persoane. Ne-am închipuit că se fac degustări și se oferă eșantioane gratuite. Astfel că, plini de aplomb și încrezători ca vom avea revelații de gastronomie turcă, ne-am dus la ghișeul de informații să obținem o hartă a complexului și să aflăm cum să ne orientăm. Am fost șocați. Nu, înghesuiala nu era la măsline și ulei, era la cărți. Și, nu, cozile de sute de persoane nu erau la degustări, ci oamenii stăteau răbdători – ore ? – ca să obțină dedicații pe cărți de la autori. Ulterior am aflat că este al doilea târg de carte ca mărime din Turcia. A doua zi dimineața la micul dejun, am asistat la o alta scenă din episodul târgului de carte. La masa vecină era un domn care n-a apucat să-și servească masa, asaltat fiind de alți clienți ai hotelului care voiau sa se fotografieze cu el și îi cereau autografe pe o carte. Se pare ca la turci cartea are, încă, destulă cautare!

20170430_180338 (1)

Orașul e împărțit în două mari zone, tradițională (cu bazarul și piața) și modernă (cafenenele, buticuri). Am parcurs traseul standard istoric și cultural – muzeul arheologic, cel etnografic, agora, cartierul Alsancak în care admiri vechea Smirnă grecească.

20170504_100212 (1)

Am degustat la tot pasul câte o cafea turcească a cărei aromă este total diferită de a cafelei grecești. Doar metoda este similară, fiartă în ibric ca și la noi în sudul țării. Turcii o servesc obligatoriu cu un cubuleț-două de rahat alături și un pahar cu apă.

Atât în localuri clasice, cât și în cafenele neo-urbane, se respectă strict modul de servire tradițională. Unul dintre cele mai fine produse turcești este fisticul. Am căutat să îmi cumpăr fistic crud decojit de Gaziantep, știind că turcii sunt mari producători, iar acest oraș din sud-est are o faimă gastronomică deosebită, însă am găsit greu.

20170430_155912

Mi s-a părut pitoresc, în localurile mai populare, faptul că localnicii consumau berea alături de corcodușe verzi (moșmoane), – eram în plin sezon! – pe care le întingeau în sare ronțăindu-le înainte de a sorbi din halba.

20170430_180000

Pentru cină, restaurantele aflate pe promenada de pe țărmul mării sunt o alegere excelentă. Specialitățile din peste sunt preparate foarte sofisticat, fusion, contemporan, chiar și cu note asiatice adaptate la stilul tradițional. Mai mult decât în alte destinații mediteraneene, în majoritatea localurilor ținuta de seară este recomandabilă, aproape obligatorie. E plăcut ca seara, într-o ambianță specială, cu marea în apropiere, să simți că vrei să arăți altfel.

20170502_195255 (1)

Faleza în sine e un spectacol urban, pe mulți kilometri. Restricțiile impuse de religia islamică mi s-au părut destul de opționale, mi-am dat seama că pretutindeni are prioritate criteriul comercial.

20170430_115604

În împrejurimile Izmirului se află o zonă viticolă unde se cultivă doar struguri pentru stafide. Se culeg când sunt încă necopți și se lasă în soare la uscat.

Inspiratie culinară:

-fursecuri asortate, pentru originalitatea combinațiilor. Cel mai mult mi-a plăcut cel sub formă de gogoașă foarte fină, doar o foiță de aluat de ciocolată cu vișine in mijloc.

-ficatul de pește, preparat la tigaie, foarte fin și onctuos.

-vinetele coapte sunt servite sub formă de bucăți mari marinate în ulei de măsline.

Cumpărături

-La piață, migdale proaspete, crude

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Merci pour le chocolat !

Martigny, 2018

Să călătorești în țara ciocolatei e minunat, însă în doze mici, exact așa cum deguști o tabletă bună fondantă. O zi-două, dacă îți este în drum în traseele dinspre estul spre vestul europei. Două motive sunt: natura și muzeele de artă care organizează expoziții deosebit de atractive.

20170725_125508

Am făcut cu sora mea o scurtă iesire din Italia, special la Martigny ca să vedem expoziția Pierre Soulages la Fundația Pierre Gianadda. Este unul dintre artiștii plasticieni pe care îi urmez atunci când li se dedică un eveniment. Actualmente, Soulages, în vârsta de 98 de ani, este cel mai cotat pictor francez contemporan.

vara2015 724

Orășelul este mic, impecabil de dichisit, dar nu prezintă alt obiectiv decât cel cultural, creat în jurul Fundației.

20180723_145450

Nu aveam nicio idee unde se afla muzeul și nici navigator în mașină. Însă, chiar în momentul când credeam că ne-am rătăcit, au început să apară, la fiecare intersecție, din sută în sută de metri, mici indicatoare galbene instalate special, pe care scria SOULAGES. Nu aveai cum să greșești drumul. Era evenimentul principal al orașului, care trăiește în notorietatea fundației.

20180723_144839

Am aflat că această mare instituție există din 1978 și administrează mai multe muzee, săli de expoziție și de concert. Colecțiile permanente, care pot fi vizitate oricând, cuprind Muzeul Automobilului, Muzeul Galo-Roman și o colecție de fotografie de familie care reflectă dezvoltarea fundației. Multe dintre fotografii o reprezentau pe marea solistă de operă Cecilia Bartoli, invitată permanentă a fundației. Mai mult de jumătate de expoziție îi era dedicată, în fotografii oficiale sau private.

Parcul de sculpturi, de mare întindere, și spațiul Chagall sunt accesibile direct din clădirea principală.

20180723_145315

Parcuri de sculpturi am văzut multe, dar aici mi s-a părut că exponatele străluceau. Cred că nu a fost doar o impresie subiectivă, bănuiesc că sunt importante lipsa poluării și aerul curat, limpezimea din jur.

20180723_145135

Complexul este indeajuns de mare ca sa petreci o jumatate de zi, începând cu vizitarea interiorului și apoi a parcului ca o bijuterie.

20180723_144417

Surpriza a fost că parcul înglobează și o grădină botanică în care poți admira o mare diversitate de specii exotice, plante și copaci, alături de care sunt armonizate sculpturi de artă modernă și contemporană.

20180723_145209

Expoziția Soulages a fost organizată mai mult din împrumutul unor tablouri din colecții particulare de la Monaco, pe care nu ai cum să le vezi altfel. De la muzeul principal dedicat lui Pierre Soulages, aflat la Rodez, în regiunea Auvergne (Franța) erau destul de puține.

vara2015 737

Atenția personalului față de client este remarcabilă. La casa de bilete se formase o ,,coadă” de trei-patru persoane și, în momentul acela, s-a deschis imediat un alt ghișeu, din respect pentru vizitatori.

Recomand vizita în special vara, pentru splendoarea plantelor care întregesc ansamblul artistic prin armonia lor.