pelerinaj în Italia – ore de drum

Restul e tăcere

Vicoforte, 2018

Întotdeauna am socotit că tihna piemonteză se datorează numărului mare de sanctuare la care poți să faci popas uitând, pentru o clipă, graba de a ajunge la destinație. Mă urmați într-unul dintre ele?

Am ales Vicoforte, cu bazilica sa începută în 1594 la comanda prințului Carlo Emanuele I, care năzuia să transforme acest loc de cult în panteon al Casei de Savoia.

Dar numai patru membri ai dinastiei, printre care ducesa Margareta de Savoia, fiica întemeietorului, și-au aflat odihna aici.

Mă strecor până în altar, să văd icoana adusă din pădure după ce, în 1592, un vânător a împușcat-o, neîndemânatic. Din susul coloanei, unde era așezată într-un modest tabernacul improvizat, se spune că au picurat stropi sângerii.

Chiar și azi se poate distinge urma rănii, fapt care o îndreptățește a fi considerată o îndrăgită destinație de pelerinaj.

Peste un milion de credincioși trec anual pragul sanctuarului în semn de venerație pentru icoana făcătoare de minuni.

Basilica se numără printre puținele din lume, de această amploare, săvârșită pe durata a patru secole, din temelie până la turnuri, în trei stiluri arhitecturale distincte.

Complexitatea proiectului a încetinit considerabil edificarea. Baza, construită în secolul 16, este în stilul Renașterii, partea superioară, din cărămidă, realizată un secol mai târziu, aparține stilului clasicist, iar domul în stil baroc, finalizat abia în secolul 18. În cele din urmă, la sfârșit de secol 19, în 1891, sunt adăugate cele patru campanile.

Elementul impresionant al bazilicii este domul eliptic cu diametrul de 37 de metri și cu înalțimea de 84 de metri, al patrulea ca mărime din lume, după San Pietro, Santa Maria del Fiore, mausoleul indian Gol Gumbaz.

Cupola cuprinde o frescă de șase mii de metri pătrați, cea mai vastă realizată până acum, închinată Maicii Domnului.

Amplitudinea din interior se dovedește prielnică retragerii în sine, ca pe o insulă a gândurilor binefăcătoare.

Lectură de drum:

Alexandre Dumas, Pajul ducelui de Savoia

Drumuri

Pentru că începutul de an este un moment generator de însuflețire, gândurile de azi sunt îndreptate spre credință, frumos, adevăr.

La fiecare popas, înainte de orice se înfiripă gândul de ocrotire pentru cei dragi.

Mă opresc un moment în fața unei icoane sau într-un loc unde s-a petrecut un miracol, ca să mă întremez sufletește

20160405_122927

Și să pot continua drumul.

La Mulți Ani tuturor !

Lectură de drum:

20160724_184207

Vorbe-n vânt

Assisi, 2016

Assisi, orașul căruia Sf. Francisc i-a influențat destinul, mă întâmpină într-o lună mai cu vreme capricioasă.

20160508_094439

Povestea lui e simplă și generoasă.

20160508_094512

Astăzi, la el acasă, la Assisi, oamenii merg ca să înțeleagă de unde a pornit totul. San Francesco ne inspiră mai mult ca oricând. Forța mesajului său ne dă putere.

20160507_190909

Fiul unui bogat negustor căsătorit cu o nobilă frantuzoaică, Sf.Francisc a petrecut o tinerețe lipsită de griji, înconjurat de prieteni și cu gândul mai ales la distracție. La un moment dat, are o viziune care îi schimbă viața.

20160508_103553

Renunță la poziția socială și la bunurile materiale, își împarte averea săracilor, își schimbă stilul de discurs. Improvizează un nou limbaj, pe întelesul celor mai simple creaturi, păsărelele și micile vietăți din regiunea sa, Umbria.

De câte ori i se cere ajutorul, chiar în situații imposibile, inventează mijloace originale de a-i sprijini pe cei aflați la nevoie. Din capul locului, te uimește contradicția dintre principiile smereniei care îl caracterizează pe Sf.Francisc și grandoarea așezământului care i s-a consacrat, chiar dacă știm că sanctuarul a fost realizat după dispariția sa.

20160507_174127

Orășelul, înconjurat de ziduri ca o citadelă, nu a suferit nicio schimbare din Evul Mediu și până acum. Îl regăsim inclus pe lista patrimoniului UNESCO. Ordinul franciscanilor, întemeiat de Sf.Francisc, a influențat dezvoltarea unui curent artistic nou în acea vreme. În bisericile din Assisi au pictat marii maeștri italieni, aducând mari schimbări în stilul precedent, cel de influență bizantină.

20160507_170811

Ce am văzut:

***Basilica Sf.Francisc, în față cu o mare esplanadă, este construită în 1252 și arată ca o suprapunere a două edificii.

20160507_170558

Basilica inferioară adăpostește picturi inestimabile din sec.13-14 și mormântul Sfântului Francisc.

În Basilica superioară se află 28 de fresce pictate de Giotto care descriu viața și miracolele înfăptuite de Sf.Francisc, prezentate în chip explicit, din care înțelegi chiar dacă nu ai citit lucrările de referință.

20160507_171620

***Basilica Santa Chiara. Din piatră alb și roz, cu o terasă de pe care admiri întinderile Umbriei. Santa Chiara a fost o calugăriță contemporană cu Sf. Francisc, care l-a iubit și l-a urmat peste tot. I-a dedicat integral viața ei.

20160508_095043

***Casa în care se presupune că s-a născut Sf.Francisc se află în centrul orașului.

***Spello, la 10 km. de Assisi pe un drumeag foarte pitoresc.

20160507_153011

Într-o biserică din sec. 12 se află o frescă pictată de Pinturicchio, extraordinar de bine conservată.

20160507_145942

Culorile sunt înviorătoare și dinamica tabloului remarcabilă.

20160507_150921

Lectură de drum:

Hermann Hesse, Francisc de Assisi

Casa din povești

Loreto, 2018

Povestea sanctuarului din Loreto, în estul Italiei, aproape de Adriatica, este următoarea: din casa în care s-a născut Fecioara Maria la Nazaret (și unde a revenit după fuga în Egipt) au fost aduși aici trei pereți în stare perfectă, de către o familie de oameni înstăriți, foarte credincioși, al căror nume era Angeli. Prin anul 1291, au comandat aducerea casei, demontată în bucăți, cu vaporul, dar toată această operațiune s-a lungit iar ei, între timp, au răposat. În anul 1294, după ce cruciații au fost expulzați din Palestina, casa a ajuns în portul italian și, știindu-se că transportul s-a datorat familiei Angeli, i s-a dus vestea că a fost adusă de Angeli (=îngeri, în italiană). Asa s-a perpetuat numele ei de-a lungul timpului, Casa adusă de îngeri. I s-a dus vestea dincolo de granițele Italiei. La capătul bulevardului principal, se află spațiul monumental format din piața cu fântâna decorativă, sanctuarul Sfintei Case și Palatul Episcopal.

De proiectul arhitectural s-au ocupat Pontelli, Bramante, Sansovino – cei mai buni arhitecți ai momentului.

În Evul Mediu, în jurul basilicii au început să se construiască noi edificii pentru fideli, spitele, hanuri, prăvălii.

Pereții casei sfinte se află, apărați și protejați, în interiorul bisericii construite în jurul ei. Intri pe o ușiță, stai, te lipești de pereți, îi atingi, încăperea este cu adevărat mică, dar poți sta oricât de mult înăuntru, chiar dacă se umple, nu deranjezi pe nimeni. Oamenii intră liniștiți, cu respect și evlavie, se roagă și ies. Sanctuarul beneficiază de un binemeritat renume privind înfăptuirea unor miracole. Privești oamenii în jurul tău și îți dai seama că au venit acolo, ca și tine, cu speranța că se va întâmpla un miracol, în virtutea celor care s-au înfăptuit în trecut.

20180909_145205

Am vizitat și muzeul Palatului Episcopal, cu picturi de mari maeștri italieni. Are doar câteva săli și se află la etaj, de-a lungul unor coridoare lungi mărginite de coloane.

Ca un detaliu util de organizare: parcările sunt imense, iar pe bornele de tichete este afișat și programul serviciilor religioase, astfel încât vizitatorii să poată calcula exact de câți bani să își cumpere tichet, dacă vor să asiste la slujbă sau raportat la timpul pe care vor să-l petreacă în tot complexul.

Acest locaș a fost menționat ca fiind prima destinație de pelerinaj din Italia, în 1294.