Soare andaluz

Arcos de la Frontera, 2016

Aprilie în Andaluzia. Mă uimește strălucirea din jur: casele albe, cerul, soarele, frunzele argintii ale măslinilor.

20160401_170403-e1553199054506.jpg

În provinciile Cadix și Malaga, se înșiruie o întreagă salbă de sate văruite complet în alb, construite pe vârfuri de coline și. De ce în alb? Obiceiul datează din Evul Mediul și preconiza protecție solară, în condițiile în care vara se înregistrează frecvent patruzeci de grade la umbră, dar și pentru că varul alb se considera dezinfectant, în acele vremuri întrunecate când epidemiile făceau ravagii.

20160401_174629.jpg

Arcos a fost capitala unui mic regat berber în secolul 11, apoi, în secolul 12, recucerit de spanioli si devenit un punct de apărare a frontierei în calea maurilor.

20160401_174404.jpg

Măslinii și vița de vie au adus bunăstare și atractivitate turistică.

20160401_174150

Orașul este cocoțat pe o colină cu panta abruptă, iar partea cea mai veche, cu obiectivele principale, se află în vârf. Acolo, în piața principală, construită medieval, avem ce vedea. Catedrala, primăria și paradorul.

20160401_172125-e1549640683916.jpg

Biserica Santa Maria datează din secolul14 și a fost ridicată pe locul fostei moschei a maurilor. Înăuntru, mă întâmpină Sf.Cristofor, patronul călătorilor.

20160401_173803-e1549640711105.jpg

Ca în orice biserică spaniolă, aici se află picturi valoroase și un altar care poate fi considerat operă de artă.

20160401_173407

Paradorul, pe vremuri palatul judecatorului, este acum un hotel din faimoasa rețea națională Paradores, însă poți intra să vizitezi spațiile publice.

20160401_174333.jpg

În partea de jos a orașului, admir palate cu portice gigantice, case amenajate artistic, mici buticuri de produse locale. Mi-a rămas în minte un hotel care m-a vrăjit prin imaginea lui colonială, care-mi dădea impresia de capăt de lume.

20160401_175138.jpg

Lumina verde a junglei

Khao Yai, 2017

20170211_180535

După o pană de motor cu masina în mijlocul unui cătun thailandez, unde am urmărit un apus de soare fastuos, ajungem seara târziu la Khao Yai, un fel de stațiune în liziera parcului național unde turiștii vin ca să vadă elefanți sau chiar tigri, iar thailandezii rezidenți în Bangkok vin să ia aer.

20170212_064121

Vorba vine, pentru că parcul, deși listat în patromoniul mondial UNESCO, este traversat parțial, în sus și în jos, de autoturisme. Localnicii îl folosesc ca scurtătură pe drumul de Bangkok, taxa de intrare fiind foarte mică. Însă rezervația protejată se întinde peste dealuri, munți, platouri, stânci pe o suprafață de 2.172 de kilometri pătrați.

20170212_064152.jpg

Ideal ar fi să străbați acest parc în timpul sezonului uscat din Thailanda, între noiembrie-mai.

20170212_113017.jpg

Deși ti se impune să iei măsuri de precauție ca să cooperezi cu vietățile junglei, e simplu să-ți dai seama că avem de-a face cu o junglă de tip urban, în care, pe un traseu de o zi, vizitatorii nu erau echipați cu nimic special.

20170212_131708

Nu riști nimic atâta vreme cât nu te îndepărtezi de potecă. În special turiștii occidentali erau însoțiti de un ghid, în schimb localnicii erau mai mult ieșiți la un picnic, ca să evadeze din poluatul Bangkok.

20170212_113547.jpg

Se spune că aici trăiesc peste trei sute de specii de păsări și animale sălbatice, dar fluxul turiștilor e incredibil de mare, – imaginează-ți o sâmbătă seara pe Champs-Elysées! – astfel că viețuitoarele junglei se îndepărtează cât pot de mult spre interiorul oceanului de vegetație.

20170212_115204

De la hotel, am mers cu un mic jeep, cu șofer și o domnișoară ghid thailandeză foarte competentă, care ne-a însoțit de la 8 dimineața până la ora 18.

20170212_122138.jpg

Surpriza a fost că masa de prânz am luat-o chiar în inima junglei, lângă un mic pârâu, toate felurile fiind gătite în casă, de către sora șoferului.

20170212_133921

Totul impecabil de curat și delicios.

20170212_133850.jpg

Am avut un singur incident, în momentul când șoferul a instalat cortul de picnic, vreo 6-7 maimuțe ne-au înconjurat ca la un semnal.

20170212_133606

Înțelegeau ce se petrece și voiau să ia parte la ospăț. Însă, după ce am intrat sub pânza care acoperea masa și scăunelele pliante, toată lumea și-a văzut de treabă. Totuși, soferul a rămas în apropiere de cort cu un băț în mână, pentru orice eventualitate.

20170212_124803

Am parcurs două trasee, înainte de masă și după, interval în care am coborât la stânca unde Leonardo di Caprio a filmat The Beach, punctul de maximă atracție din parc.

20170212_142439

Partea a doua a excursiei a fost parțial cu mașina, până pe înălțimile munților, la o altitudine de peste o mie de metri. Acolo era costruită o promenadă pe scânduri, care traversează râuri, vegetație înaltă, tot felul de plante care ar putea constitui obstacole serioase dacă ai fi pe jos.

20170212_153144

Abia în acel loc izolat, privind de pe înălțimi, îți dai seama cu adevărat ce înseamnă jungla.

Metropola de marmură albă

Efes, 2017

La sud de Izmir, Efesul a fost un port de seamă al antichității, chiar dacă marea este acum departe. Efesul își păstrează grandoarea în ciuda trecerii timpului. Cum e și firesc, face parte din lista patrimoniului mondial UNESCO.

IMG_0628

Am ajuns dimineața la 9 și, deja, grupuri numeroase de turiști blocau aleile, de-abia te puteai strecura printre ei. La cât de bine conservat este Efesul, nu mă mir să văd așa afluență.

IMG_0727.jpg

Situl are două intrări, una pe deal, alta în josul complexului. Pe noi ne-a lăsat taxiul la intrarea de sus, iar peste trei ore l-am regăsit la intrarea din vale. Am constatat ca sfatul șoferului a fost eficient, deoarece e mai ușor să parcurgi situl coborând. La sfârsit, când ai ajuns la liman (în turcește, liman=port), la vechiul port din antichitate, pornești agale pe aleea care duce spre mare, chiar dacă nu o poți zări, fiind la trei kilometri, relaxându-te după o așa încărcătură de informație istorică.

IMG_0620.jpg

Vedem un oraș în întregul său, cu clădiri administrative, agora, vile de oameni înstăriți, mahalaua cu bordelele, – mai jos, spre port -, locuințe amărâte, strada mare cu prăvălii, toalete publice. Totul din marmură albă, care îți ia ochii în lumina puternică a soarelui. Aici observi, cu amănunte chiar pitorești, viața citadină din timpul grecilor și romanilor. Dar, tot în cadrul acestui mare complex al antichității, poți vedea și ruinele primei biserici.

img_0611-e1549641144732.jpg

La jumătatea parcursului, întâlnim un perimetru acoperit de o copertină, unde trebuie să plătim un alt bilet de intrare ca să putem pătrunde. Dar merită ! Avem un excepțional ansamblu de vile rezidențiale de pe vremea romanilor, cu un circuit organizat pe niște pasarele de sticlă, ca să beneficiem de perspective ample asupra interioarelor, unele cu mozaice somptuoase. În acest sector, încă se lucra la dezveliri și recondiționări.

IMG_0632

La finalul plimbării, aproape de ieșire, se află ruinele rămase din basilica creștină, imensă, prima din Orient dedicată Sfintei Fecioare, deoarece se atestă că ea ar și-ar fi încheiat viața aici, la Efes (vezi postarea Departe de orice, aproape de sine). Este zona cea mai pustie din întreg complexul. Ar fi greu de relatat și descris întregul parcurs, pentru că fiecare element are o poveste bogată.

IMG_0629

Efes este și cetatea Amazoanelor, iar Cresus, cel mai bogat om din antichitate, a locuit și el acolo o perioadă de timp, atras de oportunitățile de afaceri. Însă apogeul s-a atins în epoca romanilor, atunci când toată Asia Mică a devenit integral provincie romană. Octavian Augustus a decis să instaleze aici capitala regională, în detrimentul Pergamului. Acest nou statut a propulsat Efesul, în anul 27 î.C., în poziția de prima metropolă a Asiei. Prosperitatea sa era uluitoare, beneficiind de canalizare, băi publice, gimnaziu, biblioteci, iluminare publică. Era un oraș cosmopolit, port (al treilea ca mărime din lumea antică, după Roma și Alexandria), dar și punct de dezbatere religioasă, întrucât aici veniseră să traiască oameni de peste tot, practicând religii sau culturi idolatrice diferite. Apostolul Pavel a debarcat la Efes, într-o bună zi a anului 53, și a înființat una dintre cele șapte biserici ale Apocalipsei.

IMG_0613

Declinul marelui oraș a fost determinat de retragerea mării, zonă în care a rămas doar un teren infertil, mlăștinos.

Lectură de drum:

Edward Falkener, Ephesus and the Temple of Diana 

vezi și: Șapte

Culoarea timpului

Trani, 2016

20161104_122902

Pugliezii din Trani se mândresc cu domul lor semeț, printre cele mai frumoase din sudul Italiei. Legenda spune că San Nicola pelerinul, un modest păstor grec, a ajuns la Trani pe spinarea unui delfin. Catedrala pe care o vedem azi, construită între secolele 11 și 13, lui îi este închinată.

20161104_125414.jpg

Fac un tur prin orășelul cochet, cu oprire obligatorie la un espresso și un dolce cu pistacchio, chiar în port.

20161104_122850

Centrul vechi se află pe un promontoriu. Din orice parte privești, clădirile medievale scot la iveală chipuri pline de înțelesuri.

20161104_141157

Castelul impozant de pe țărmul mării a fost edificat de împăratul svab Frederic II, ca o cetate ce se dorea inatacabilă de pe mare.

20161104_125612-1.jpg

În Evul Mediu, aici a trăit o mare comunitate evreiască.

20161104_132534

Dintre cele patru sinagogi ale orașului, se mai păstrează doar două, foarte greu de identificat. Una dintre ele este încă funcțională și astăzi. Cealaltă, ascunsă în labirintul din giudecca, a fost convertită în muzeu al parohiei Sf. Anna.

20161104_132425.jpg

În preajma ei era o liniște nefirească. Erau acele energii pe care le resimți în orice giudecca din care locuitorii au plecat, de cele mai multe ori, în grabă. Privesc caldarâmul și descifrez urme.

Lectură de drum:

Andrei Cornea, Uimitoarea istorie a lui Sabbatai Mesia

Fuziuni

Bang Pa-In, 2017

În sejurul bangkokian de cinci zile, am făcut o excursie în afara capitalei, pentru obiectivele din apropiere.

20170216_094040

Situat la o distanță de 50 de kilometri de Bangkok, palatul regal de vară de la Bang Pa-In a fost construit în secolul 17 după rețeța momentului (vezi Versailles). Erau la modă construcțiile cât mai impunătoare și mai impresionante, dar nu prin originalitate, pentru că liderii acelor vremuri nu ezitau să se copieze unii pe alții. După aglomerația din Bangkok, lasă-te surprins de liniștea și curățenia de aici.

20170216_102450

Așadar, acest palat de vară este o concentrație internațională de stiluri arhitecturale. Palatul este funcțional și azi, pentru ceremonii oficiale. Ca turist, codul vestimentar este foarte strict. Deși eram în pantaloni lungi, la intrare mi s-a impus să îmbrac și o fustă lungă. Și, evident, trebuie să te descalți peste tot.

20170216_102720

Regele a ales un teren amplasat pe malul fluviului Chao Phraya, unde se află o mică insulă pe care a construit templul palatului, în mod paradoxal de inspirație gotică. Dar ciudățeniile nu se opresc aici. Tot pe malul apei se află un vast hol de recepții, cu niște arcade frumos proporționate, construcție de inspirație rusească din epoca imperială.

20170216_102803

De jur-împrejur, numeroși arbori de mango, fructul local cel mai raspândit, din care am consumat, în cele două săptămâni cât am circulat prin Thailanda, șapte-opt varietăți.

20170216_094059

Prin această pădure de arbori mango, printr-o galerie ferită de privirile curioșilor, femeile din haremul regelui beneficiau de un pasaj privat ca să poată avea acces la grădină.

20170216_094103

În zare văd cum se profilează un minaret. Este observatorul astronomic.

20170216_100032

Am vizitat în interior și pavilionul chinezesc, reprezentând copia unui monument pe care bogații negustori chinezi l-au oferit familiei regale thailandeze. La parter, tavanul sălii tronului este împodobit cu ornamente în relief, iar la etaj se află apartamentele regale.

20170216_100509

Promenada se încheie cu un pod venețian, care duce spre memorialul ridicat în omagiul primei soții a regelui. Ea a dispărut într-o situație tragică. S-a înecat în fluviu alături de fiicele sale. Din cauza faptului că protocolul interzicea să atingi o persoană din familia regală, nici unul dintre servitori nu a îndrăznit să întindă mâna și să le salveze.

20170216_093706.jpg

La început de tot, au fost grecii

Bari, 2016

Sfârșit de toamnă. Înserarea cade la patru după-amiaza. Aerul e călduț.

20161103_142254

Bari se bucură de pitorescul oricărui port cu deschidere spre Levant. Mă cuprinde un sentiment de confuzie. Mă aflu la Palermo ? La Tesalonic ? La Izmir ? La Malaga ? La Tarragona ? La Nisa ?

20161103_152130.jpg

Pentru că Mediterana deține aceste energii care-mi netezesc gândurile.

20161102_165328

De aceea caut să fiu cât mai mult și mai des pe țărmul ei.

20161103_131440

Orașul vechi se află pe un promontoriu urbanizat contemporan cu o promenadă de pe care se pot admira toate obiectivele istorice.

20161103_151353

La bazilica San Nicola merg să mă închin la moaștele sfântului Nicolae, făcătorul de minuni pe care îl sărbătorim la 6 decembrie.

20161103_134733

Sfintele rămășițe au fost furate în secolul 11 din Derme, în sudul Turciei de azi, de marinarii din Bari și aduse aici.

20161103_134856

Imediat după aceea a început constructia bisericii, care s-a realizat între secolele 11-12. Intuiesc urmele colonizării grecești a orașului, care a fost cel mai important centru bizantin din sudul Italiei până spre secolul 16.

20161102_165617

Biserica reprezintă un centru de pelerinaj pentru catolicii italieni si pentru ortodocșii est-europeni.

20161103_135503.jpg

Dar mai am încă multe de descoperit.

20161103_151109

Castelul este ridicat în 1233 de către împăratul german Frederic II, pe construcții bizantine deja existente și păstrează, din epoca svabă, o curte minimalist medievală.

20161102_164111

Fuziunea între stilurile grec, roman, bizantin, svab influențează chipul orașului.

20161103_140416.jpg

Arhitecții au gândit foarte judicios armonizarea între familiarismul și intimitatea din promontoriul pietonal și arterele fremătătoare.

20161103_151059.jpg

Între ele există dialog și continuitate fără a se irosi nimic din respirația istoriei.

20161103_151806.jpg

O vizită specială am făcut dimineața, înainte de ora 10, în piața de legume și fructe. Hala este imensă, colorată, iar precupeții pugliezi oferă să guști din tot ce au pe tarabă. N-am ezitat să cumpăr măsline locale de toate felurile și migdale (produse în livezile din Puglia), fiind ușor de transportat la drum lung !

Ngorongoro

Tanzania, 2018

O lungă coloană de jeep-uri de safari se prelinge pe șoseaua care iese din Arucha, orașul aflat la poalele muntelui Kilimanjaro.

20180226_095503

Cu toții ne îndreptăm spre parcurile naturale din inima Tanzaniei. Începem expediția spre Ngorongoro, craterul de vulcan aflat în patrimoniul mondial UNESCO.

DSCN0318

Este cel mai mare crater vulcanic din lume care a rămas neacoperit de apă. Jackson, ghidul și șoferul nostru, de la agentia tanzaniană EasyTravel, ne explică toate regulile de safari. Vorbește o engleză de Oxford, este sigur de el, cu mult bun-simț, respectuos. Un excelent profesionist. După opt zile împreună, eram deja ca în familie.

DSCN0241

Traseul Arucha-Karatu (satul de la marginea parcului) durează patru ore, cu oprire la un magazin de obiecte etnice, bijuterii, cafenea, restaurant, cu toate facilitățile de lux.

DSCN0226

La începutul după-amiezei ajungem la hotel, în periferia orășelului Karatu, la patruzeci de minute cu mașina de intrarea în zona de conservare Ngorongoro. Ne descărcăm bagajele și pornim spre marele crater vulcanic.

20180226_122744

Hotelul era amenajat cu mici bungalow-uri răspândite prin vegetația luxuriantă,

20180227_161516

cu vedere la grădina de legume și zarzavaturi, unde se lucra în permanență.

20180227_145807

Terasa camerei era de un confort impecabil, un loc ideal pentru cei care vor să scrie impresii după o zi de safari. Sau ca să citești. Aerul era înmiresmat de toate acele plante africane. Toate nuanțele de verde aveau propriul lor miros, ca și cum natura avea haine noi.

20180227_162258

Din fericire, îmi adusesem de lucru de acasă, astfel că am profitat de ambianță.

20180227_145739

Hotelul are propria sa fermă care îi furnizează ingredientele culinare, toate proaspete. Și micul dejun și cina se serveau afară, cu vedere la plantația de cafea.

20180227_162313

Aici am descoperit ce este adevărata cafea, chiar după-amiaza când am ajuns. Gazdele ne-au pus cu noi un termos cu cafea caldă și ceșcuțe din ceramică (ca gustul cafelei să nu fie afectat), alături de pachetul de prânz.

dscn0187-e1559224382556.jpg

Cafeaua era catifelată și fină, fără a fi prea tare, cu o aromă de ierburi proaspete.

DSCN0215

Gustul cafelei se potrivea extraordinar de mult cu ambianța și cu mirosul vegetației din jur.

20180301_124859

Șoseaua este asfaltată pe tot traseul până în parc. Ajungem la poarta rezervației, unde ne întâmpină babuinii, care nu au nici cea mai mică ezitare să sară în jeep-urile călătorilor care au lăsat geamul dat jos.

DSCN0182

În birourile administrative, Jackson plătește taxa de intrare și ne dezmorțim distrându-ne de babuini. Drumul se continuă apoi prin pădure, pe coasta muntelui, pe un fel de pietriș de culoare cărămizie.

20180226_141412

Coborâm spre crater pe un drumeag de un singur sens, pentru o singură mașină, plin de serpentine vertiginoase. De urcat înapoi, este un alt drumeag, tot cu sens unic. Ajunși jos, uităm complet de înălțimi. După o pauză de toaletă și de poze, ne îndreptăm spre fundul craterului.

DSCN0237

Leopardul ne aștepta, cu aroganță studiată.

DSCN0218

Leul se gândea la ale lui.

DSCN0255

Este indicat să profiți de toaletă de câte ori se ivește ocazia, pentru că în rezervație este interzis să cobori din mașină. Aici este concentrată cea mai mare comunitate de prădători din toată Africa. Din fericire, punctele organizate de toaletă sunt deosebit de curate, cu absolut tot ce trebuie.

20180226_160553

Craterul are o lărgime de nouăsprezece kilometri de la un capat la altul, dar pare infinit. Este brăzdat în toate direcțiile de poteci pe care circulă jeep-uri. Ne întâmpină, voioase și zglobii, păsările africane.

DSCN0355

Primele animale pe care le vedem sunt zebrele, foarte prietenoase, care stau nemișcate pe marginea drumului și se uită.

DSCN0339

Ca niște măgăruși, zice Jackson.

20180226_151112

Au la ce se uita, pentru că suntem sute de mașini de safari aici în crater, răsfirate pe o arie de 264 de kilometri pătrți.

DSCN0340

Jeep-ul este mare, comod, tavanul se deschide ca să putem sta în picioare să ne uităm prin acoperiș la animale, de la o înalțime sigură. Însă praful pătrunde peste tot.

DSCN0202

La doar o oră după ce am ajuns în rezervație are loc prima întâlnire cu lumea bună.

20180226_161317

Două leoaice stau tolănite în mijlocul drumului. Oprim lângă ele, dar nici nu se clintesc. Am stat așa câteva minute, timp în care ne-au ajuns cei care erau în urma noastră, iar ele s-au tras la umbra mașinii lor.

20180226_161612

Ajungem la una dintre băltoace, unde lenevesc hipopotamii.

DSCN0259

Mai încolo, descopăr că și hienelor le place să se scalde.

DSCN0236

În zilele următoare, ne-au pus de la hotel prânzul la pachet și am stat la safari de dimineața de la 8 până seara la închiderea parcului (ora 18). Cel mai des ne întâlneam cu păsările de miriște, mai ales cu cea albastră, al cărei nume se termina cu ,,stalin”.

DSCN0206

Șoferii comunicau între ei prin stație și se anunțau unde apar animale. Atunci toate mașinile porneau ca din pușcă în direcția respectivă. Ne opream, șoferul se strecura printre alte mașini cautând un loc cât mai bun ca să facem poze. Privești înmărmurit mișcările genuine ale vietăților, minute în șir.

20180227_103934

Succesul unei expediții depinde în cea mai mare parte de șofer, de îndemânarea lui de a ajunge cât mai aproape de obiectiv. Contează, desigur, în ce măsură își dă el interesul să te apropie de obiectiv. Aici intervine elementul ,,tip”, la standardul impus în prealabil de agenție, deci știi exact ce sumă să pregătești. În acest safari, tariful a fost 25$ pe zi, care se împarte la numărul de pasageri din mașină.

20180226_152113

Ne aflam acolo, în sălbăticie, zeci de mașini, sute de oameni într-o liniște desăvârșită, absolută. Animalele au ritmul lor de a ieși din toropeală, trebuie să fii pe fază. Struții au apărut spre sfârșitul după-amiezei să-și caute cina.

DSCN0276

Însă marea întâlnire a acelei zile a fost cu rinocerul, unul dintre starurile rezervației. Era departe de drum și nu s-a arătat prea sociabil !

DSCN0338

Moțatele, în schimb, sunt peste tot, scotocitoare și curioase.

DSCN0335

Cooperarea plină de subînțelesuri dintre lei și bivoli mi-a stârnit curiozitatea.

DSCN0350

Mi-a placut mult lumina din crater. Era o lumina familiară, asa cum mi-o imaginasem fără să o cunosc. Razele soarelui străluceau galbui estompat, vegetația și crestele din jur ofereau un decor discret, pamântul era acoperit cu un fel de ierburi de o culoare incertă, galben-verzui.

DSCN0214

În zona de conservare din parcul natural (dar nu în craterul propriu-zis), guvernul tanzanian tolerează așezări de Maasai, cu condiția să nu intervină în mediul ambiant, însă nu le oferă protecție.

DSCN0291

Ei se ocupă în principal cu creșterea animalelor, dar se implică și în servicii turistice, oferind tururi, prezentări, demonstrații etnice. Îi poți vedea pe marginea drumului, propunând spre vânzare mici obiecte și podoabe tipice.

DSCN0287

Scenografia, actorii, decorul, gustul, mirosul. Totul în jur e neobișnuit și te extrage complet din realitate.

20180227_093432

Însă întâlnirile cele mai spectaculoase, cu lei și elefanți, au avut loc abia în Serengeti, despre care voi scrie în curând !

Lectură de drum:

Karen Blixen, Din inima Africii

vezi și: Safari

Smochinii

Dion, 2016

La Dion, mai mult ca oriunde, resimt sacralitatea intensă și adevărată a Greciei.

20160617_164524

La grecii antici, Dio=Zeus și este reprezentat, uneori, de tot felul de vietăți domestice, pentru că omul a simțit nevoia dialogului cu ce este dincolo de cunoaștere.

20160617_161310.jpg

Încep vizita cu muzeul local, foarte cochet, deși micuț. Privesc obiecte de valoare recuperate în urma săpăturilor care, încă și astăzi, se dovedesc dezvăluitoare de fragmente de civilizație.

20160617_161445.jpg

Situl se află la un kilometru mai departe. Înainte de orice, simt prezența smochinilor, ca și cum Zeus ar fi ales de această dată, să prindă trup vegetal. Cu încrengăturile lor bogate, demne, au străbătut sacralitatea. Mirosul răspândit de frunzișul abundent, dens și protector vine dintr-o sferă care nu e pământească.

20160617_170303

Așezarea datează din secolul 10 (î.C) și este amplasată, nu întâmplător, la poalele muntelui Olimp, – reședința zeilor, într-o câmpie fertilă.

20160617_171133

De aici, preoții porneau să escaladeze crestele muntelui, unde se aflau altarele, cât mai sus, mai aproape de zei, ca să le aducă ofrande.

20160617_171218

Așa cum putem vedea azi ruinele, sunt preponderent vestigii datând din perioada romană.

20160617_170852

Pe atunci, orașul era înconjurat de un zid gros de apărare și avea propriul său port la un râu care se vărsa în mare la o distanță de 16 kilometri.

20160617_170836

S-au degajat, în urma săpăturilor, peste douăzeci de străzi, cu băi publice, clădiri administrative, locuințe, teatru, temple. Printre acestea, faimoasa vilă a lui Dionisos cu un mozaic multicolor.

20160617_161606

Tot aici s-a descoperit templul zeiței Demeter, cel mai vechi sanctuar din Macedonia. Pentru Alexandru Macedon, orașul avea o semnificație specială, mistică.

20160617_165312

Înainte de a porni să cucerească Asia, a venit să se roage aici, la templul lui Zeus.

20160617_173226

S-a dovedit o strategie bună, fiindcă era templul cel mai aproape de Olimp. Zeus l-a auzit!

Lectură de drum:

Alexandru Mitru, Legendele Olimpului

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)

Sinai, Mănăstirea Sfânta Ecaterina

2018

Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, aflată în patrimoniul mondial UNESCO, a fost ultimul obiectiv vizitat dintr-o călătorie de 14 zile în Egipt, pe care o voi povesti în mai multe episoade. Însă acesta a fost cel mai înviorător și e bine că am plecat totuși din Egipt cu o impresie pozitivă.

DSCN3364

Am cumpărat excursia în Sinai, cu ghid și șofer în mașină privată, de la o agenție internațională care avea reprezentant în Sharm el Sheikh.

20181211_110320.jpg

Acest locaș există, ca mănăstire, încă din secolul 6 și este cea mai veche din lume care funcționează fără întrerupere.

20181211_112910

Pentru că aveam de parcurs până la destinație o distanță de 260 de kilometri în interiorul peninsulei Sinai, plecarea de la hotel a fost stabilită de ei la 6 dimineața, urmând să revenim la 14.30.

20181211_113709

Mănăstirea are un program limitat în care e permis accesul vizitatorilor.

DSCN3368

Trebuia să ne încadrăm în intervalul 9 -11.30, astfel ca înainte de ora 12 să ieșim din complexul monastic și să trecem înapoi prin punctul de control.

20181211_103157-e1553157056818.jpg

Drumul până la Sfânta Ecaterina durează aproximativ trei ore. Mi s-a atras atenția să îmi iau haine groase, dimineața fiind foarte frig, zero grade la jumătatea lui decembrie.

20181211_113000-e1549707705246.jpg

Biserica a fost construită la inițiativa împărătesei Elena, mama împăratului Constantin, în secolul 3, dedicată Maicii Domnului,

20181211_105331-e1549639094429.jpg

chiar pe locul unde se presupune că Moise a văzut îngerul în rugul aprins, fără a  se mistui în flăcări, astăzi sub forma unui tufiș stufos.

20181211_102809-e1549639130413.jpg

Tot aici este și fântâna lui Moise, unde le-a întâlnit pe fiicele lui Ietro.

20181211_102534-e1549639194456.jpg

Toate aceste trei elemente istorice se află în perimetrul unei fortărețe cu ziduri groase care înconjoară tot complexul monastic, loc sacru pentru toate cele trei religii: Iudaism, Creștinism, Islam.

DSCN3366.jpg

Pe muntele Sinai, mai sus de mănăstire, se spune că Dumnezeu i-a încredințat lui Moise Tablele Legii, cele zece porunci.

20181211_105316-e1549639304709.jpg

Ulterior, după descoperirea corpului Sfintei Ecaterina, mănăstirea a primit hramul acesteia, în virtutea faptului că pe muntele vecin un călugar a descoperit corpul sfintei. În trecut, corpul său a odihnit într-un mic sarcofag de marmură, acum expus în muzeu.

dscn3397-e1549639372749.jpg

Această arie geografică sacră a constituit obiectul unui edict de protecție semnat de Profetul Mahommed însuși, sub denumirea de Carta privilegiilor, prin care proclama Muntele Sinai ca fiind un loc sfânt, respectat de arabi și de Islam.

20181211_104433

Credincioșii au ajuns aici în pelerinaje încă din secolul 10.

DSCN3400.jpg

Mănăstirea ortodoxă ține de Patriarhatul de la Ierusalim și găzduiește în jur de patruzeci de călugări greci.

20181211_103119.jpg

Am observat că, peste tot în incintă, informațiile sunt afișate în limbile greacă, rusă și română.

20181211_102644-e1549639438421.jpg

În jur de ora 11, un preot vine în biserică și credincioșii stau la rând ca să se închine la sfintele moaște și să-și sfințească icoanele cumpărate.

20181211_100724.jpg

Preotul oferă tuturor câte un ineluș, pe care îl primești, oricum, gratuit și dacă îți cumperi icoanele de la magazinul din sat.

DSCN3375

Preotul îi acceptă la binecuvântare doar pe credincioșii ortodocși, nu și de alte confesiuni, fapt subliniat preventiv chiar de la început de supraveghetor, și el tot grec.

20181211_101200.jpg

Când ajungi la moaște, te întreabă acest lucru și preotul, foarte strict.

DSCN3377

Dacă vrei să cumperi ulei sfințit, provenit din livada multiseculară care înconjoară mănăstirea, trebuie cerute informații în interiorul bisericii.

DSCN3399

În cele două magazine de obiecte religioase (unul în interiorul citadelei, altul în sat) nu se găsește.

20181211_112920

Am reușit, totuși, să cumpăr, într-o situație ciudată. Deși e interzis să faci poze în interiorul bisericii, ți se permite fotografierea în schimbul unei donații (1 euro în moneda locală, așa cum ne-a sfătuit ghidul) date pe ascuns supraveghetorului.

20181211_104122.jpg

La înmânarea acestei sume, el mi-a făcut o ofertă de ulei sfințit la prețul de zece euro flaconul (negociabil). Tariq, ghidul, îmi spune șoptit că e prea mult și că trebuie să negociez.

20181211_101142

Totul se petrecea în prezența unor călugari și preoți, în mijlocul bisericii. La fel și tranzacția propriu-zisă. I-am dat șase euro, în moneda locală, și am primit un minuscul flacon de ulei.

20181211_113238

De îndată ce mi-am luat grija cu cele sfinte, am intrat în muzeu. Patrimoniul cultural din muzeul și arhivele mănăstirii este imens, conține cele mai vechi icoane și manuscrise din lume.

20181211_103553.jpg

Am descoperit file de istorie românească aici, în mijlocul deșertului.

20181211_104725-e1549639536987.jpg

Evanghelii de o valoare inestimabilă au fost oferite de către domnitori și boieri din istoria Valahiei.

20181211_104742.jpg

Am descoperit un impresionant ceaslov împodobit cu pietre scumpe donat de Matei Basarab.

20181211_104748.jpg

Am văzut și o reprezentare aurită a mănăstirii oferită de domnița Roxandra Lăpușneanu.

20181211_104921.jpg

Tot aici este ediția a doua a manuscrisului Palimpsestul din Sinai, de o imensă valoare. Prima ediție, realizată cu doar câțiva ani înaintea acesteia, se află în Anglia.

20181211_104001.jpg

Am admirat o versiune rară, în grecește, tipărită la Florența, a operei lui Homer, Iliada, Odiseea și de Virgiliu, Eneida.

20181211_103804.jpg

Deși este considerat un obiectiv de risc pentru turiști, m-am simțit tot timpul în siguranță. Cel mai în nesiguranță m-am simțit când a trebuit să negociez în biserică prețul unui flaconaș de ulei sfințit.

20181211_110159.jpg

În apropiere de fortăreață, se află și un hotel, unde se organizează seminarii sau conferințe, dar au și camere pentru credincioșii care vor să rămână peste noapte.

DSCN3362

Lectură de drum:

Pr. Ioan Chirilă, Israel, întoarcerea acasă