La început de tot, au fost grecii

Bari, 2016

Sfârșit de toamnă. Înserarea cade la patru după-amiaza. Aerul e călduț.

Bari se bucură de pitorescul oricărui port cu deschidere spre Levant. Mă cuprinde un sentiment de confuzie. Mă aflu la Palermo ? La Tesalonic ? La Izmir ? La Malaga ? La Tarragona ? La Nisa ?

Pentru că Mediterana deține aceste energii care-mi netezesc gândurile.

De aceea caut să fiu cât mai mult și mai des pe țărmul ei.

Orașul vechi se află pe un promontoriu urbanizat contemporan cu o promenadă de pe care se pot admira toate obiectivele istorice.

La bazilica San Nicola merg să mă închin la moaștele sfântului Nicolae, făcătorul de minuni pe care îl sărbătorim la 6 decembrie.

Sfintele rămășițe au fost furate în secolul 11 din Derme, în sudul Turciei de azi, de marinarii din Bari și aduse aici.

Imediat după aceea a început constructia bisericii, care s-a realizat între secolele 11-12. Intuiesc urmele colonizării grecești a orașului, care a fost cel mai important centru bizantin din sudul Italiei până spre secolul 16.

Biserica reprezintă un centru de pelerinaj pentru catolicii italieni si pentru ortodocșii est-europeni.

Dar mai am încă multe de descoperit.

Castelul este ridicat în 1233 de către împăratul german Frederic II, pe construcții bizantine deja existente și păstrează, din epoca svabă, o curte minimalist medievală.

Fuziunea între stilurile grec, roman, bizantin, svab influențează chipul orașului.

Arhitecții au gândit foarte judicios armonizarea între familiarismul și intimitatea din promontoriul pietonal și arterele fremătătoare.

Între ele există dialog și continuitate fără a se irosi nimic din respirația istoriei.

O vizită specială am făcut dimineața, înainte de ora 10, în piața de legume și fructe. Hala este imensă, colorată, iar precupeții pugliezi oferă să guști din tot ce au pe tarabă. N-am ezitat să cumpăr măsline locale de toate felurile și migdale (produse în livezile din Puglia), fiind ușor de transportat la drum lung !