Capricii andaluze

Granada, 2016

V-aș fi sugerat să mergeți la Granada primăvara, dar pe mine m-a plouat cu găleata două zile, într-un aprilie. Mai bine așa, pentru că, din mai până în octombrie, temperaturile pot ajunge la patruzeci de grade.

20160404_182146

Principala atracție este Alhambra, palatul care atrage mulțimi incomensurabile. Voi posta separat impresii despre acest obiectiv care, deși sufocat de cohorte, este magnific.

20160404_125425

Mi-am rezervat o zi întreagă doar pentru oraș, care conține mici comori mai puțin mediatizate. Dacă mergi cu mașina, te sfătuiesc să cauți parcare cât mai departe de centru.

20160404_111330

Prin faptul că s-a dezvoltat ca un centru universitar puternic, este însuflețit de o dinamică specială. La tot pasul, te întâmpină amical toată gama posibilă de cafenele, magazine de comerț alternativ și alte localuri de structură  comercială inovativă. E plăcut să intri absolut oriunde, pentru că vezi ceva nou.

20160404_110420

Inconvenientul este că există tentația de a cheltui la tot pasul, pentru că totul e atractiv, iar lumea e prietenoasă și serviabilă. Mi s-a părut mult mai cosmopolit comparativ cu alte orașe din Andaluzia.

20160404_150809

Orașul a fost fondat de arabi și recucerit de regii spanioli în 1492, după opt sute de ani de dominație musulmană în peninsula iberică. Ulterior, în secolele 16-17, toți musulmanii vor fi expulzați, chiar și cei convertiți la creștinism.

20160404_121827

Chipul orașului se schimbă radical. Cel mai neplăcut episod din istoria sa recentă a survenit în secolul 19, când Napoleon a distrus parțial multe dintre comorile arhitecturale, mânat în luptă de ambiția de a cuceri Alhambra.

20160404_180833.jpg

Ce am vizitat:

20160404_125116

***Catedrala, a cărei construcție a început în 1518, în centrul fostei medina arabe. Interiorul e foarte spațios, având coloanele grupate câte patru la un loc.

20160404_115857

Ai nevoie de minimum o oră ca să vezi toate cele treisprezece capele laterale. Altarul baroc cu statuia lui Santiago este o capodoperă.

20160404_121657.jpg

***Capela regală adăpostește monumentele funerare ale regilor catolici, Isabella de Castilla și Ferdinand de Aragon. Au dorit să fie înmormântați aici, în orașul de unde a pornit gloria lor. Construcția capelei a început în 1506. Fiindcă portalul principal al capelei este înglobat în catedrală, se intră prin fosta Bursă (Lonja). Mai multe declinări ale stilului gotic fuzionează ca într-o simfonie exuberantă și unică. Ca ornamentație suplimentară, poți vedea basoreliefuri și sculpturi fanteziste. Poți să stai ore întregi să le admiri ori să încerci să te dumirești ce noimă au.

20160404_190619

De fapt, bisericile spaniole, în marea lor majoritate, sunt un fel de muzee, cu incaperi separate dedicate, cu tablouri de proveniență diversă. De aceea, și prețul biletului de intrare este foarte scump. Pentru credincioșii care vin să participe la slujbă, intrarea este, evident, gratuită, iar accesul se face, în unele cazuri, pe o intrare diferită de cea a turiștilor.

20160404_110627

***Corral del carbon este denumirea fostului caravanserai, adică hotel de pe vremea arabilor, construit în secolul 14, care păstrează toate cele trei galerii suprapuse.

20160404_153235

E acoperit cu un fel de streașină de lemn, deci poți intra aici să te adăpostești de ploaie.

***Mănăstirea San Jeronimo datează din secolul 15. Clausteriul mi-a plăcut foarte mult, cu grădina sa de portocali. Biserica e decorată cu ornamentații în stil plateresc local, dar și renascentist.

20160404_191314

***Spitalul regal fondat în secolul 16 de regii catolici este azi rectoratul Universității din Granada.

20160404_181602

Ca și celelalte spitale fondate în epoca medievală, la Toledo și Santiago de Compostella, și acesta are forma unei cruci înscrise într-un patrat, cu patru curți interioare. Într-un dialog inspirat, în diverse sectoare erau amplasate opere de artă contemporana ale studentilor.

20160404_180416

***De la Rectorat, într-un sfert de oră de mers pe jos, ajungi la faimoasa Cartuja. Construită în barocul secolului 16, este un imobil imens, cu biserică, dependințe, clausteriu.

20160404_170912-e1549638418349.jpg

Partea cea mai uimitoare este sacristia din secolul 18, din ghips de un alb orbitor, cu sculpturi și modele învolburate și întortocheate care se multiplică până le pierzi șirul. Aici nu e permis sa faci poze și supraveghetorii îi pândesc pe turiști cu mare atenție. În lume au mai rămas foarte puține mănăstiri din acest ordin călugaresc, dar merită să le cauți si pe celelalte, pentru că te vor îndruma spre o dimensiune spirituală necesară într-un anumit moment al vieții.

Zăpezile de pe Kilimanjaro

Arucha, 2018

Înconjurat de plantații de cafea, orașul parcă te îmbrățișează la sosire, ca un prieten pe care știi că poți conta oricând.

20180305_112602.jpg

Arusha este punctul de început și de sfârșit al expedițiilor în cele două parcuri naturale, Ngorongoro și Serengeti.

20180225_213033.jpg

Așteptările și speranțele sosirii aici, împlinirea și plenitudinea plecării spre salbaticie se resimt puternic în energiile orașului. De îndată ce debarci la hotel, senzația este că participi la un eveniment. Nu e un loc pentru devoratorii de turism de masă. Nu ajungi acolo întâmplător.

20180304_094827.jpg

Am aterizat în Arucha pe aeroportul internațional Kilimanjaro, cu un zbor de la Dar-es-Salaam, unde schimbasem avionul venind din Zanzibar, ambele zboruri cu o companie regională. La aeroportul din Dar-es-Salaam am apreciat foarte mult că un angajat al companiei ne-a însoțit de la o poartă la alta, mic grup de călători care eram veniți de peste tot, schimbând aici avionul, și ne-a trecut prin filtrele aferente până la terminalul unde aveam următorul zbor. Escala a fost scurtă în capitala Tanzaniei, doar de o oră.

Un aeroport foarte pitoresc datorită ținutelor vestimentare ale africancelor. Mai târziu, la o plimbare prin Arucha, tot traversând orașul în toate direcțiile, am avut ocazia să admir și mai din plin coloritul fantezist al veșmintelor feminine din țesături cu modele unicat, toate originale. Nu am văzut două la fel, ca model sau croi, cât timp am petrecut în Arucha, două jumătați de zi la plecare și două zile și jumătate la sosirea din parcurile naționale.

20180226_091926.jpg

Peste tot, am fost însoțiți la fiecare pas de ghidul nostru Jackson, foarte competent și profesional, de la agenția EasyTravel Tanzania, de unde am cumpărat turul complet de opt zile.

20180225_170703

La sosirea în Arucha, am rezervat o noapte la un hotel de lanț internațional, chiar în centru, cel mai vechi hotel al orașului, care funcționa încă din anii 1920. De acolo au pornit, în expediții și safari, primii exploratori ai Africii. Înainte de cină, am dat o tură prin oraș. Era într-o duminică după-masă și era totul închis. De cum am ieșit din incinta hotelului, ne-au asaltat absolut toți localnicii care se aflau pe stradă, întrebându-ne tot felul. Erau simpatici, dar cam insistenți.

20180226_085525

Un fapt divers simpatic, de la cină: în hotel erau două grupuri mari de americani, iar în seara aceea cineva își sărbătorea aniversarea. Au fost foarte drăguți pentru că, în momentul când au împărțit cele două torturi, unul de ciocolată și unul de fructe, au venit și la noi la masă și ne-au oferit din fiecare. Am povestit cu ei, fiecare de unde venea și ce văzuse.

20180226_122744.jpg

La întoarcerea din expediție, am tras la un alt hotel, aflat într-o plantație de cafea la marginea orașului, format din bungalow-uri cu propria lor grădină și terasă, destul de izolate unele de altele prin vegetația bogată care le înconjoară.

20180305_121256

Spre deosebire de primul hotel, cel din centru, unde erau mai mult turiști americani, aici clientela era formată din oameni de afaceri, trekkeri, climberi, alpiniști, foarte puțini turiști în familie.

20180305_185600

De la masă, la micul dejun, am zărit, dimineața devreme, un convoi de mașini cu sigla National Geografic pornind spre sălbăticie.

20180303_175247

Ce am vizitat:

1.muzeul de istorie naturală

20180305_113021.jpg

2.muzeul de istorie și civilizație

3.piața centrală de legume, fructe, produse locale

20180305_105059.jpg

Cumpărături

Textile

La Mall se găsesc magazine cu produse textile tipice, confecționate în stil african, care pe mine m-au entuziamat foarte mult, văzându-le purtate pe stradă. La piață poți cumpăra la un preț derizoriu imprimeuri senzaționale din celebra pânză ceruită africană. Dacă nu ai timp să cumperi din Tanzania, ai șansa de a achiziționa în Olanda, la Helmond, cea mai de calitate pânză ceruită care se fabrică acum în lume. Am remarcat ținutele purtate de Michelle Obama în câteva ocazii oficiale, create din acest tip de material textil.

Cafea

Un alt produs de calitate excepțională este cafeaua. In Arucha și împrejurimi, se cultivă cu succes, în plantații bio, o cafea cu un gust foarte catifelat și subtil.

20180303_161724.jpg

Abia când am ajuns în Tanzania am înțeles ce înseamnă cafeaua cu adevărat naturală, proaspătă, indiferent cum o preparau, pesemne în metoda care se potrivește cel mai bine tipului de cafea din plantațiile lor locale.

Lectură de drum:

Ernest Hemingway, Zăpezile de pe Kilimanjaro

Capitală în Siam

Ayutthaya, 2017

Pentru călătorul aflat câteva zile la Bangkok, o scurtă ieșire din oraș este binevenită. În primul rând, te deconectezi de ritmul trepidant al metropolei, scapi de poluarea circulației și ai ocazia să cunoști fosta capitală din vechiul regat al Siamului. Din nou, trebuie să ținem cont că se impune un dress code. Monumentele de importanță națională se vizitează într-o ținută vestimentară respectuoasă.

20170216_114647

Ayutthaya este in patrimoniul UNESCO și beneficiază de o amplasare geografică remarcabilă, pe o insulă artificială, înconjurată de trei râuri care se reunesc.

20170216_114039

Templele și pagodele pe care le putem contempla azi s-au edificat în secolele 13-14 și specialiștii în istoria Siamului pot descifra clar evoluția stilurilor.

20170216_120306

Capitala a atins apogeul în secolul 17, secolul Luminilor europene, când aici existau deja cinci sute de temple cu acoperiș de aur. Chiar și Regele-Soare, Louis XIV, a trimis un ambasador aici și, în contrapartidă, siamezii au trimis și ei unul la Versailles.

20170216_114346

Templele sunt răsfirate prin tot orașul, dar cele mai faimoase și bine conservate se află în parcul în care se pot vedea copaci venerabili de banian. Thailandezii au un concept foarte generos asupra confortului și pun la dispoziția turiștilor o varietate impresionantă de mijloace. Pe toată întinderea acestui parc istoric, se circulă cu bicicleta, cu tuk-tuk, cu vaporașul și cu mașina.

20170216_115552

Unele dintre templele de aici au fost mănăstiri care au adăpostit comori, lăzi întregi de aur, pietre prețioase și bijuterii. Acesta e motivul pentru care orașul a fost atât de râvnit.

20170216_120157

Obiectivul cel mai fotografiat era un banian uriaș, având la radăcină capul lui Buddha, strâns în încrengătura ramificațiilor vegetale.

20170216_114310

Am regretat că excursia a fost planificată doar pentru un interval de timp atât de scurt, -câteva ore. Cred că merită să petreci și noaptea acolo, mai ales că, în Thailanda, templele sunt luminate ca-n povești și se pot vizita by night.

20170216_112136

Muzeul național este celebru în toată lumea datorită exponatelor rarissime și merită să arunci o privire. Clădirea are o arhitectură interioară foarte zen.

20170216_123510.jpg

Obiectele sunt aranjate cu multă pricepere, ca să permită vederi din mai multe perspective, unele chiar surprinzătoare.

20170216_123545-e1550642126831.jpg

În apropiere, se află un foarte pitoresc templu chinezesc, unde chiar am asistat la un mic eveniment.

20170216_110244

O credincioasă venise să mulțumească pentru îndeplinirea dorințelor, într-un spectacol solo de cântec și dans. Curioși, am stat câteva minute și mi s-a părut o reprezentație foarte decentă, chiar dacă era o chestiune pur personală și intimă.

20170216_112437

Interpreta executa mișcări lente, ample, nu se agita prea mult, era un adevărat ceremonial. Mi-a plăcut ideea.

20170216_110958.jpg

În acele zile, chinezii sărbătoreau intrarea în anul Cocoșului.

vezi și:

Regal

Parcul istoric Sukhotai

Farmecul discret al unui burg

Manisa, 2017

Eram curioasă să văd cum arată orașe turcești banale, fără atracții turistice acaparatoare, care le falsifică și le cosmetizează adevăratul chip.

20170503_090715.jpg

Fiind în drum spre anticul Sardes, am hotărât să facem o scurtă escală de o oră-două și să aruncăm o privire în Manisa, un oraș de talie medie (raportat la Turcia). N-a fost greu să găsim loc de parcare, ținând cont că încă nu era sezon de vârf.

20170503_085736

Ne-am oprit în centrul istoric și am vizitat moscheea (arhitectul ei a fost celebrul Sinan) și muzeul de istorie local, amplasat chiar în complexul moscheii.

20170503_085638

În Turcia, în moschei, se pot vizita pretutindeni medresa (școala religioasă) și imaretul (adăpostul săracilor), cele două componente de bază ale lăcașelor de cult musulmane.

20170503_090142

Ca și arhitectură interioară, intimă și primitoare, muzeul îți dă o stare de liniște. Era acea solemnitate a așezămintelor religioase.

20170503_090205

Și cred că este foarte nimerit să combini cele două componente spirituale, pentru că ele se reunesc oricum atunci când contemplăm o imagine religioasă ori una de civilizație străveche.

20170503_085526.jpg

Tot acolo, în îndepărtare, ajungem cu gândul.

20170503_090237

Nu erau alți vizitatori, deși aveai multe de văzut, în special obiecte și reconstituiri de tradiție otomană.

20170503_090851

Din mașină am văzut și piața principală a orașului, cu statuia sultanului Murah III în centru.

20170503_092711

Am aflat de un localnic că pe bulevardul principal al orașului se organizează săptămânal un mare târg popular de încălțăminte regional, în care artizanii scot la vânzare producții tipice.

Podgorii în Tracia (1)

Arcadia, 2017

Intrarea în Turcia dinspre Bulgaria, pe un drum secundar. La micul punct de trecere a frontierei de la Lesovo, eram doar o singură mașină și am trecut destul de repede prin toate etapele controlului. Deși traversăm o frontieră între două țări de pe două continente diferite, cu religii distincte, sentimentul nu se schimbă. Rămânem în Tracia, regiunea care se întinde pe zone cuprinse în trei țări: sud-estul Bulgariei, nord-vestul Turciei și nord-estul Greciei. Tracia nu este o regiune banală. Ai multe de văzut/privit aici, iar toamna oferă un farmec somptuos culorilor naturii.

20180926_111407.jpg

Tracia este cunoscută mai cu seamă datorită vinurilor sale, dar să nu trecem cu vederea celelalte produse, cum ar fi varietatea de brânzeturi care se produc aici.

20171010_153612

Pe autostrada care leagă Edirne de Istanbul, se află una dintre cele mai apreciate podgorii, Arcadia, cu zeci de premii câștigate în concursuri internaționale. Este prima pe care o vizitez în această regiune. Are un nume cu rezonanță îndepartată, ce evocă natura la vârsta ei de aur. Nu e de mirare că turcii se laudă că Dionysos se trage din partea locului.

20180927_132757

Podgoria, cu hotel și restaurant, este foarte greu accesibilă, soseaua fiind doar parțial asfaltată. Nu existau nici indicatoare. Îți dai seama ușor că este foarte puțin turistică. Vinurile de acolo se produc în serie limitată, sunt artizanale, prelucrate prin procedee mecanice, manuale, ecologice. Vinul produs acolo nu se gasește în mod normal în comerț. La momentul vizitei noastre, nu aveau în ofertă posibilitatea de a face o degustare cu prezentare profesională. Am luat doar cina, cu produse un pic improvizate și micul dejun, copios.

20171011_083000

Hotelul și restaurantul din incinta podgoriei sunt decorate în stil minimal, dar nu există posibilitatea de a merge pe jos prin preajmă, să vezi via, de exemplu. Proprietatea este înconjurată de livezi fructifere, iar viile se află mult mai departe.

20171010_190847

M-am mulțumit să admir un luxuriant apus de octombrie deasupra viilor trace.

Pe o frontieră dispărută

Alcala la Real, 2016

În sudul Spaniei, în Andaluzia, mă aflam într-un început de aprilie.

20160403_173255

Vremea nu era prietenosă, ploua mărunt în scurte reprize, era chiar frig, dar m-a atras, de pe pe drumul de la Granada spre Sevilla, o cetate care se zărea de pe șoseaua îngustă care șerpuia printre livezile de măslini.

20160403_175054.jpg

Fortaleza de la Mota, în vârf de colină, domină mica localitate cu nume regal, Alcala.

20160403_180940

O vezi de la mare depărtare, conturându-se demnă. Nu poți să o ignori. Impune respect. Până la poarta principală, în stil arab, ai de urcat o alee nu foarte abruptă care-ți trezește curiozitatea de a afla ce se află între acele ziduri solide.

20160403_175313

Trecând de acea impresionantă poartă, am pătruns într-o poveste. Cetatea fortificată este de mult timp abandonată și prezintă două ansambluri din epoci și civilizații diferite.

20160403_180804

Alcazaba arabă și cetatea creștină. Doar aceasta din urmă este amenajată în interior după cucerirea spaniolilor din 1341 cu esplanada, bisericile și locuințele.

20160403_180845

Biserica Santa Maria datează din secolul 16 și se află în centrul espalanadei.

20160403_182116

În interior nu se mai păstrează nimic din obiectele de cult, doar panouri explicative ale istoriei locale.

20160403_181935.jpg

Fortăreața a avut multe secole rolul de a apăra lumea creștină de invazia maurilor.

20160403_180900

Acolo era granița dintre cele două culturi și civilizații.

20160403_181436.jpg

Episoadele de încleștare nu și le mai amintește nimeni în zilele noastre.

20160403_175639

Acum remarcăm doar bunul gust în care este renovată fortăreața și integrarea ei în peisaj.

20160403_181653

Acesta e farmecul Andaluziei, tărâmul de la intersecția între lumi.

Goana după aur

Sardes, 2017

Din Izmir, ne îndepărtăm de litoralul zgomotos și o luăm spre interiorul Turciei, dar nu foarte departe, aproximativ la o sută de kilometri.

20170503_112218

Sardes a fost capitala unui regat de mare bogăție, datorită exploatărilor de aur din albia râului care brăzda ținutul. Cresus, cel mai bogat om din antichitate, a avut aici o instalație de prelucrare a aurului foarte profitabilă, se pare.

20170503_112753

Cele două situri istorice excepționale se situează la periferie.

20170503_112035

Romanii au construit aici un întreg complex termal, sportiv și cultural. Străbați anticul bulevard și ajungi într-o piață unde se afla palatul.

20170503_112223

În apropiere au rămas ruinele unei sinagogi, dovadă a prezenței evreilor aici încă din secolul 3, probabil datorită iscusinței lor în prelucrarea aurului găsit aici în abundență. În depărtare, se descifrează minaretele moscheilor din centrul orașului nou.

20170503_112911

Cel de-al doilea sit al complexului se află la câteva minute de mers cu mașina.

20170503_123644

Mă bucur să o întâlnesc iarăși pe Artemis, căreia i s-a dedicat un templu solemn și, din fericire, bine conservat.

20170503_122044

Designul coloanelor, mirosul plantelor, al vegetației, culoarea florilor, liniștea, – recunosc că e o mare șansă că pot să le găsesc pe toate la un loc.

20170503_122953

În perioada precreștină, principalul cult pagân era închinat zeiței Cibela (precursoarea lui Artemis), adorată în rândul popoarelor anatoliene.

20170503_121554

Ea simboliza belșugul și abundența, iar simbolul ei era o albină.

20170503_123905

Templele consacrate urmașei ei, zeița Artemis, exercită un farmec inegalabil și sunt numeroase în această regiune.

20170503_121730

Ultimul refugiu al maurului

Ronda, 2016

În romanticul secol 19, în această urbe andaluză își găseau refugiu bandiții care atacau la drumul mare poștalioanele și diligențele. Astăzi, ne întâmpină o ambianță primitoare și confortabilă.

20160402_100046

Orașul e împărțit de un râu în două cartiere, printr-un defileu înalt de o sută de metri. Clădirile se află pe un platou format de stânci.

20160402_100740

Pe una din părți se întinde fosta medina musulmană, iar pe cealaltă centrul actual care include cartierul cel mai frecventat.

20160402_104206

Cele două părți sunt conectate printr-un pod spectaculos. Orașul a fost recucerit de spanioli abia în 1485. Din secolul 6 și până la acea dată a aparținut maurilor.

20160402_125026.jpg

Ca să plonjez direct în atmosfera medievală, am început, dis-de-dimineață, cu palatul regelui maur.

20160402_102350

Aranjamente florale, patios (gradini interioare), balconașe, fântâni. Nimic nu seamănă cu decorul palatelor europene sau al țărilor arabe din Africa sau Orientul Mijlociu.

20160402_125225

Este un decor unic, specific Andaluziei, așa cum vedem în Cordoba, Sevilla, Granada, Jerez de la Frontera.

20160402_103258

Surpriza acestui palat a fost Mina, o scară de 365 de trepte (zilele anului?) care te conduc direct la râu. Scara a fost comandată special de rege ca să aiba o cale de scăpare în caz că îi este atacat palatul.

20160402_104911.jpg

Mari personalități ale culturii universale și-au găsit aici inspirație: poetul Rainer Maria Rilke, scriitorul Ernest Hemingway, cineastul Orson Welles.

20160402_110714.jpg

Dacă nu ești foarte grăbit, poți să te oprești la umbră pe o bancă în piața principală a orașului, unde se află primăria, care e găzduită într-o fostă închisoare militară din secolul 18.

20160402_112335

Palatul Mondragon, fosta reședință a unui notabil arab din secolul 14, include și un mic muzeu regional, dar exteriorul e mult mai atrăgător, cu patio, fântâni și azulejos în alb și bleu.

20160402_102332.jpg

Arenele, locul unde se desfașoară coridele (luptele de tauri) sunt printre cele mai vechi din Spania. Din Ronda provin două mari dinastii de toreros, imortalizați în picturi și filme.

20160401_202226.jpg

Ronda se bucură de o excelentă reputație gastronomică. Există produse culinare pentru toate gusturile, de la clasicism la avangardism.

20160401_205019.jpg

Am experimentat un meniu stil tapas (gustări) de pește și crustacee, însoțit de un vin roșu andaluz.

20160402_125509.jpg

Este important de știut că spaniolii acordă vinul roșu local, servit rece, cu pește și fructe de mare, în toate regiunile, nu doar aici, în sud.

20160402_113335.jpg

Un singur inconvenient trebuie semnalat: parcările publice. Dificil de accesat, puține, scumpe, aglomerate.

Șapte

Selçuc, 2017

Dezvoltat ca o prelungire a Efesului, pe coasta turcească a mării Egee, acest orășel este înscris, datorită templului zeiței Artemis, în patrimoniul mondial UNESCO. Templul, construit de amazoane, avea un renume uriaș în toată Asia Mică, cunoscută destinație de pelerinaj păgân în toată regiunea.

Noul Efes, ca spațiu urban, a prins contur treptat. După secolul 4, populația majoritar creștină din Efes a început să migreze spre periferia orașului, tot apropiindu-se de mormântul apostolului Ioan, episcopul bisericii creștine, succesorul Sfântului Apostol Pavel. Așa s-a format, treptat, un oraș nou, Selçuc.

img_0634-6.jpg

Basilica apostolului Ioan este gigantică, formată din curți și spații interioare din care poți admira peisajul și natura pe fundalul acestor rămășițe care datează din 565, lăsate în paragină după cucerirea de către otomani a Imperiului Bizantin. Am vizitat ambele obiective și este evidentă consemnarea istoricilor că blocuri de marmură din templul lui Artemis au fost folosite la construirea basilicii creștine. La sfârșitul secolului 4, împăratul Theodosius I a decretat interdicția păgânismului și templul a fost definitiv închis.

img_0657

În apropiere, la periferia orașului, se află templul lui Artemis, socotit una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Greu de crezut, ținând cont că a rămas în picioare doar o coloană solitară care se supune, stingheră, privirilor lacome de frumusețe. Însă izolarea templului și amplasarea sa decalată îți deschid noi ferestre către sine. În vremea antichității, în perimetrul acestui templu nu erau lăsate să intre decât fecioare, fără deosebire de clasa socială de unde proveneau, indiferent că erau aristocrate sau sclave, înveșmântate în tunici din pânză albă. Femeile căsătorite rămâneau la poarta templului, în semn de respect pentru statutul acestei zeițe. Declinul a început la sfârșit de secol 1 d.Hr., odată cu sosirea primilor creștini, care nu agreau acest cult, exprimându-și aversiunea ori de câte ori aveau ocazia. Una dintre întâmplări povestește că Sf.Apostol Ioan era cât pe ce să fie ucis de adepții lui Artemis pentru că, la festivalul consacrat zilei sale de naștere, Sfântul s-a îmbrăcat în negru și nu în alb, așa cum impunea dress code-ul evenimentului. Apostolul Ioan înfăptuise deja multe miracole în cetate și a răspuns că, dacă nu le convine ținuta lui, să-i ceară zeiței să-l ucidă pe loc, pentru că și el îi va cere lui Dumnezeu să le distrugă templul. Într-o clipă, templul a fost făcut fărâme. În ciuda acestor neînțelegeri, creștinii și păgânii au conviețuit mult timp în Efes, templul fiind frecventat la serbările anuale de întreaga populație, ca prilej de socializare. În 262, un cutremur a devastat întregul oraș, și nici templul nu a scăpat, iar șase ani mai târziu, a fost prădat și incendiat de goți.

img_0656-1.jpg

Chiar și după declin, templul s-a bucurat de notorietate și a fost ales ca destinație de exil pentru personalități persecutate politic. Printre cei mai celebri refugiați, regina Egiptului Arsinoe IV, sora Cleopatrei, a găsit adăpost în perimetrul Artemisionului. Ea a fost ținută prizonieră de Iulius Cesar și, scăpată de condamnarea la moarte, a locuit aici timp de cinci ani, sub protecția zeiței Artemis.

Lectură de drum:

Edward Falkener, Ephesus and the Temple of Diana