Pelerinaje – Pagina 6

Apa tămăduitoare

Lourdes, 2019

Primul meu drum din 2019 a fost la Lourdes. Cu toate că era ianuarie, spre sfârșitul după-amiezei, în mijlocul munților, n-am resimțit frigul.

20190103_154231

În 1858, în decurs de cinci luni, Maica Domnului și-a făcut apariția aici de optsprezece ori, comunicând cu o fată săracă din sat, Bernadette, care, mai târziu, a devenit călugăriță la Nevers.

20190103_153523

Un pelerinaj nu înseamnă doar sentimentul religios, credința, căutarea de miracole sau curiozitatea de a îndeplini un ritual. Atunci când mergi într-un pelerinaj, ai certitudinea că în acel loc vei gasi ori vei afla ceva ce nu există în altă parte: o învățătură, o îndrumare, o mărturie sau o confirmare. Pleci în căutarea unui semn, ca să descifrezi partea nevăzută a lumii. Actul de pelerinaj pune în mișcare o dinamică sufletească și-ți indică direcțiile de urmat, te scoate din dezorientare și tatonări. Mulți sperăm să găsim libertate interioară, curajul de a lua hotărâri, de a fi sinceri cu noi înșine, să aflăm răspunsul la întrebări personale asupra relației cu cei din jur și cu Dumnezeu.

20190103_153555

Pentru alții, pelerinajul este, totodată, și un mijloc de a scăpa de singuratate. Un pelerin nu este niciodată singur, el este invitat și integrat într-o comunitate animată de aceleași dorințe și speranțe. În astfel de călătorii, unii caută un mijloc de reconciliere interioară și se supun la încercarea de a-și depăși propriile puteri fizice.

20190103_161025

În afara sezonului de sărbători, orașul e simplu de traversat cu mașina. Poți chiar să parchezi la cinci minute pe jos de sanctuar și grota unde au avut loc aparițiile miraculoase.

Ceremonialul religios pe care l-am urmat aici constă în câteva etape.

– cumperi lumânari chiar la intrarea în situl monumental. Mii de candele de toate dimensiunile, la prețuri diferite, sunt puse în vânzare de-a lungul aleilor, în mici tonete.

– traversezi râul pe un podeț și ajungi pe celălalt mal, unde aprinzi și pui lumânările în standuri special amenajate.

20190103_154547

– asiști la o slujbă chiar în fața pesterii, unde-ți sunt sfințite toate obiectele cu încărcătură simbolic religioasă pe care le ai la tine.

– de îndată ce se termină serviciul religios, parcurgi încet acel semicerc al peșterii unde au avut loc aparițiile miraculoase, pe pereții careia se scurg firișoare din izvor. Izvorul l-a descoperit Bernadette, la îndrumarea Maicii Domnului și s-a dovedit acea apă este tămăduitoare. Atingi cu mâinile pereții peșterii și, cu apa miraculoasă, părțile suferinde ale corpului.

20190103_160844

– o cantitate mai mare de apă, ca să duci și celor de acasă, poți lua direct de la robinetele aflate imediat în dreapta Grotei. Sunt înșiruite în jur de douăzeci de robinete aflate gratuit la dispoziția credincioșilor pentru a-și umple sticle și bidonașe cu apă din izvorul sfințit. Recomand să ai la tine recipiente de orice fel, dar, în plus, și o sticlă mică din plastic de jumatate de litru ca să le umpli pe cele mari, pentru că sub robinete nu încap recipiente voluminoase, iar debitul de apă este scăzut.

– poți merge la o slujbă în biserica principală, urcând un șir înalt și abrupt de trepte, unde ți se sfințește apa și alte obiecte de cult.

20190103_164555

– aproape de ieșire se află automate de monezi care costă doi euro/bucata, imprimate cu diverse modele. Toate sunt sfințite și se consideră făcătoare de minuni, datorită apropierii de incinta peșterii.

La momentul vizitei mele, se recunoscuseră în mod oficial șaptezeci de miracole.

20190103_155157

Ca să te cazezi, nimic mai simplu ! Lourdes este localitatea cu cel mai vast câmp hotelier din Franța, imediat după Paris.

vezi și: De 15 august

Wat Pho

Bangkok, 2017

Mergând mult pe jos prin Bangkok, am intrat în zeci de temple budiste.

Unele sunt gratuite, la altele se plătește bilet de intrare, al cărui preț variază în raport cu importanța lor istorică. În unele intram doar ca să mă așez la umbră, să mănânc, să mă răcoresc. Toate dispun de toalete curate, fapt deloc de neglijat într-o țară cu riscuri alimentare.

20170215_104739

Fiecare templu are câte un element distinctiv special, care îi conferă un plus de sacralitate.

Oamenii merg acolo să se roage, să aștepte un miracol, să găsească putere, să reflecteze. Ritualul este identic, te descalți, intri discret, te așezi pe jos. Ce se întâmplă după aceea veți vedea, e păcat să vă spun chiar totul.

20170215_104356

Printre acestea, Wat Pho, cel mai vechi și mai mare templu din Thailanda, în care funcționează o universitate religioasă, o școală medicală și un institut de masaje tradiționale, este azi cea mai amplă instituție de învățământ din Bangkok. Înconjurat de ziduri albe, are șaisprezece porți, dar numai două sunt deschise.

Complexul actual adăpostește și trei sute de calugări buddhiști. Sanctuarul original datează din sec.16, dar a fost extins pe măsură ce i-a mers vestea.

20170215_094801

Pe pereții clădirilor sunt pictate inscripții cu rol pedagogic din domenii variate: arta războiului, arheologie, arhitectură, literatură, astrologie, farmacie. Pe margine vedem înșirate statuete de ermiți în diverse atitudini și poziții de yoga.

20170215_101020

Într-un spațiu special, statuia lui Buddha întins, de patruzeci și șase de metri, acoperită cu foiță de aur, este nucleul sacru. Pe fața lui poți citi semnele ca a atins paranirvana. Surâsul și seninătatea sa au harul de a alunga demonii. O decorațiune rară deslușim pe talpa picioarelor, sub forma unor incrustații de sidef, reprezentând o sută opt caractere ce-l disting pe Buddha de muritorii de rând.

20170215_094215

Am intrat în toate grădinile interioare, fiecare cu o amenajare geometrică de vegetație care parcă îți ordonează chiar și gândurile. Zăbovesc în pavilionul chinezesc, cel mai bogat dintre toate, cu un copac sacru în centrul său.

Sanctuarul decorat cu porțelanuri conține în interior biblioteci vechi cu manuscrise și documente rare.

Exuberanța mausoleelor care adăpostesc relicve mă surprinde, m-aș fi așteptat să fie mai austere.

Ornamentația multicoloră este un concept care-i definește pe thailandezi, iar pe noi, pe vizatorii de departe, ne înfrumusețează pe dinăuntru. Toată dantelăria aurită pe care o văd este confecționată din lemn.

20170215_100651

Basoreliefuri și picturi murale reproduc imagini din natură, frunziș, păsări, toate fiind reprezentări ale sufletului, în diversele forme în care ne place să ni-l imaginăm.

20170215_102002

Majoritatea statuilor provin din situri istorice care, în trecut, au fost capitale de regat (Ayutthaya, Sukhotai), aduse în acest templu pe măsură ce noua capitală s-a dezvoltat aici.

20170215_093934

Lectură de drum:

Michèle Jullian, Théâtre d’ombres

Ulisind

Chios, 2017

Am ajuns în Chios cu vaporul, cu unul adevărat.

Călătoria a fost lungă și m-am simțit ca un fel de Ulisă (apelativ inventat, într-un minunat text, de Ruxandra Cesereanu), acolo pe punte, douăsprezece ore scrutând orizontul. Sau citind. Pe vapoare e singurul loc unde pot citi cu o delectare inegalabilă.

Am luat vaporul de la Kavala și am făcut doar trei escale până în Chios.

20170616_164753

Dacă te încumeți, să știi că nu-i prea comod să stai de la patru după-masa până la patru dimineața pe bănci tari, de o curățenie îndoielnică și cu servicii pe punte care corespund cu nivelul de bilet cel mai ieftin. Pentru călătorii mai pretențioși există și cabine, cușete multiple de clasa a doua, cabine individuale de clasa întâi sau cabine deluxe, la preț dublu sau triplu comparativ cu biletul pe puntea exterioară.

Majoritatea pasagerilor au coborât înainte de Chios, asa că pe punte am rămas după miezul nopții doar o mână de oameni, printre care mai mulți militari. Sosirea nocturnă pe o insulă necunoscută este un început complet nou, al unei zile și al unui spațiu. Uiți de viața reală.

Am condus până în oraș și am dormit pe plaja din centru până când s-a făcut prea cald ca să mai pot sta în soare. Diminețile grecești încep cu o cafea la ibric și un cataif, dar în Chios Town nu le-am găsit pe ambele în același loc. Soluția este să le cumperi separat ,,to go” și să le savurezi la umbră.

Ieșim din oraș spre vest, unde panorama este grandioasă. Pornisem inițial în căutarea mănăstirii Nea Moni, un obiectiv din patrimoniul UNESCO, dar semnalizările lipseau și am nimerit la o altă mănăstire, Agios Markos, chiar în vârful muntelui.

Așezarea este miniaturală și conține mai multe curți interioare, care fac legătura între mica biserică și chiliile călugărilor.

Pătrunzi printr-o poartă înaltă, solidă, care îi separă cu strictețe pe cei aflați înăuntru de cei aflați pe dinafară.

Treci mai întâi pe sub o boltă de viță-de-vie, apoi intri în prima încăpere a bisericuței.

Icoanele cele mai frumoase și prețioase le găsesc mai spre interior. Aici, tavanul este decupat cu steluțe.

După lungul periplu printre insule, incursiunea spre adâncurile locașului pare să fie ca o călătorie în sine însuși.

Tot aici, Sf.Cristofor mă întâmpină cu mersul lui săltăreț. Îmi arată simplitatea unei dimineți însorite grecești.

Lectură de drum:

Insula la amiază, de Julio Cortazar, în volumul de povestiri Toate focurile, focul

De 15 august

Paray-le-Monial, 2018

Ieșim de pe autostradă, intrăm pe o națională care, în curând, se bifurcă spre o departamentală. Este 15 august, dimineața devreme, iar drumul este gol și din ce în ce mai îngust. Ne apropiem de unul dintre locurile de pelerinaj din inima Franței, în Bourgogne.

20180815_102446

În 1673, în acel sătuc izolat, unei călugărițe i se arată Iisus care îi dezvăluie un adevăr ascuns: adâncul și măreția inimii lui, cu mizericordia, mila și iubirea de semeni. O îndeamnă să cultive acest sentiment și să-l răspândească în lumea largă. Ea nu întelege pe moment mesajul, nu reacționează în nici un fel și ia decizia să aștepte, cuprinsă de uimire, un al doilea semnal lămuritor. Iisus i se mai înfățișează încă o dată, prezicându-i că, în curând, măicuța își va găsi un sfătuitor.

20180815_115606

La puțin timp după aceea, este numit la parohie un îndrumător spiritual, preot francez stabilit în Anglia, care ajunge să ocupe acest post după o serie de peripeții inexplicabile, care ele însele reprezintă mici miracole. Mesajul este explicat și răspândit în lumea largă. De atunci, acel catun întâmpină un număr mare de credincioși veniți în pelerinaj.

20180815_120947

Încă din secolul 10, aici se întemeiase un așezământ religios. Capela originală o vedem și azi, mai intimă, apropiată de suflet, unde s-a petrecut viziunea. Acolo se află si moaștele sfintei. Am asistat la o slujbă ținută de preoți de limbă engleză, alături de alți credincioși veniți de peste tot din lume.

vezi și: Apa tămăduitoare

Capricii andaluze

Granada, 2016

V-aș fi sugerat să mergeți la Granada primăvara, dar pe mine m-a plouat cu găleata două zile, într-un aprilie. Mai bine așa, pentru că, din mai până în octombrie, temperaturile pot ajunge la patruzeci de grade.

20160404_182146

Principala atracție este Alhambra, palatul care atrage mulțimi incomensurabile. Voi posta separat impresii despre acest obiectiv care, deși sufocat de cohorte, este magnific.

20160404_125425

Mi-am rezervat o zi întreagă doar pentru oraș, care conține mici comori mai puțin mediatizate. Dacă mergi cu mașina, te sfătuiesc să cauți parcare cât mai departe de centru.

20160404_111330

Prin faptul că s-a dezvoltat ca un centru universitar puternic, este însuflețit de o dinamică specială. La tot pasul, te întâmpină amical toată gama posibilă de cafenele, magazine de comerț alternativ și alte localuri de structură comercială inovativă. E plăcut să intri absolut oriunde, pentru că vezi ceva nou.

20160404_110420

Inconvenientul este că există tentația de a cheltui la tot pasul, pentru că totul e atractiv, iar lumea e prietenoasă și serviabilă. Mi s-a părut mult mai cosmopolit comparativ cu alte orașe din Andaluzia.

20160404_150809

Orașul a fost fondat de arabi și recucerit de regii spanioli în 1492, după opt sute de ani de dominație musulmană în peninsula iberică. Ulterior, în secolele 16-17, toți musulmanii vor fi expulzați, chiar și cei convertiți la creștinism.

20160404_121827

Chipul orașului se schimbă radical. Cel mai neplăcut episod din istoria sa recentă a survenit în secolul 19, când Napoleon a distrus parțial multe dintre comorile arhitecturale, mânat în luptă de ambiția de a cuceri Alhambra.

Ce am vizitat:

20160404_125116

***Catedrala, a cărei construcție a început în 1518, în centrul fostei medina arabe. Interiorul e foarte spațios, având coloanele grupate câte patru la un loc.

20160404_115857

Ai nevoie de minimum o oră ca să vezi toate cele treisprezece capele laterale. Altarul baroc cu statuia lui Santiago este o capodoperă.

***Capela regală adăpostește monumentele funerare ale regilor catolici, Isabella de Castilla și Ferdinand de Aragon. Au dorit să fie înmormântați aici, în orașul de unde a pornit gloria lor. Construcția capelei a început în 1506. Fiindcă portalul principal al capelei este înglobat în catedrală, se intră prin fosta Bursă (Lonja). Mai multe declinări ale stilului gotic fuzionează ca într-o simfonie exuberantă și unică. Ca ornamentație suplimentară, poți vedea basoreliefuri și sculpturi fanteziste. Poți să stai ore întregi să le admiri ori să încerci să te dumirești ce noimă au.

20160404_190619

De fapt, bisericile spaniole, în marea lor majoritate, sunt un fel de muzee, cu incaperi separate dedicate, cu tablouri de proveniență diversă. De aceea, și prețul biletului de intrare este foarte scump. Pentru credincioșii care vin să participe la slujbă, intrarea este, evident, gratuită, iar accesul se face, în unele cazuri, pe o intrare diferită de cea a turiștilor.

20160404_110627

***Corral del carbon este denumirea fostului caravanserai, adică hotel de pe vremea arabilor, construit în secolul 14, care păstrează toate cele trei galerii suprapuse.

20160404_153235

E acoperit cu un fel de streașină de lemn, deci poți intra aici să te adăpostești de ploaie.

***Mănăstirea San Jeronimo datează din secolul 15. Clausteriul mi-a plăcut foarte mult, cu grădina sa de portocali. Biserica e decorată cu ornamentații în stil plateresc local, dar și renascentist.

20160404_191314

***Spitalul regal fondat în secolul 16 de regii catolici este azi rectoratul Universității din Granada.

20160404_181602

Ca și celelalte spitale fondate în epoca medievală, la Toledo și Santiago de Compostella, și acesta are forma unei cruci înscrise într-un patrat, cu patru curți interioare. Într-un dialog inspirat, în diverse sectoare erau amplasate opere de artă contemporana ale studentilor.

20160404_180416

***De la Rectorat, într-un sfert de oră de mers pe jos, ajungi la faimoasa Cartuja. Construită în barocul secolului 16, este un imobil imens, cu biserică, dependințe, clausteriu.

Partea cea mai uimitoare este sacristia din secolul 18, din ghips de un alb orbitor, cu sculpturi și modele învolburate și întortocheate care se multiplică până le pierzi șirul. Aici nu e permis sa faci poze și supraveghetorii îi pândesc pe turiști cu mare atenție. În lume au mai rămas foarte puține mănăstiri din acest ordin călugaresc, dar merită să le cauți si pe celelalte, pentru că te vor îndruma spre o dimensiune spirituală necesară într-un anumit moment al vieții.

Culoarea timpului

Trani, 2016

20161104_122902

Pugliezii din Trani se mândresc cu domul lor semeț, printre cele mai frumoase din sudul Italiei. Legenda spune că San Nicola pelerinul, un modest păstor grec, a ajuns la Trani pe spinarea unui delfin. Catedrala pe care o vedem azi, construită între secolele 11 și 13, lui îi este închinată.

Fac un tur prin orășelul cochet, cu oprire obligatorie la un espresso și un dolce cu pistacchio, chiar în port.

20161104_122850

Centrul vechi se află pe un promontoriu. Din orice parte privești, clădirile medievale scot la iveală chipuri pline de înțelesuri.

20161104_141157

Castelul impozant de pe țărmul mării a fost edificat de împăratul svab Frederic II, ca o cetate ce se dorea inatacabilă de pe mare.

În Evul Mediu, aici a trăit o mare comunitate evreiască.

20161104_132534

Dintre cele patru sinagogi ale orașului, se mai păstrează doar două, foarte greu de identificat. Una dintre ele este încă funcțională și astăzi. Cealaltă, ascunsă în labirintul din giudecca, a fost convertită în muzeu al parohiei Sf. Anna.

În preajma ei era o liniște nefirească. Erau acele energii pe care le resimți în orice giudecca din care locuitorii au plecat, de cele mai multe ori, în grabă. Privesc caldarâmul și descifrez urme.

Lectură de drum:

Andrei Cornea, Uimitoarea istorie a lui Sabbatai Mesia

La început de tot, au fost grecii

Bari, 2016

Sfârșit de toamnă. Înserarea cade la patru după-amiaza. Aerul e călduț.

20161103_142254

Bari se bucură de pitorescul oricărui port cu deschidere spre Levant. Mă cuprinde un sentiment de confuzie. Mă aflu la Palermo ? La Tesalonic ? La Izmir ? La Malaga ? La Tarragona ? La Nisa ?

Pentru că Mediterana deține aceste energii care-mi netezesc gândurile.

20161102_165328

De aceea caut să fiu cât mai mult și mai des pe țărmul ei.

20161103_131440

Orașul vechi se află pe un promontoriu urbanizat contemporan cu o promenadă de pe care se pot admira toate obiectivele istorice.

20161103_151353

La bazilica San Nicola merg să mă închin la moaștele sfântului Nicolae, făcătorul de minuni pe care îl sărbătorim la 6 decembrie.

20161103_134733

Sfintele rămășițe au fost furate în secolul 11 din Derme, în sudul Turciei de azi, de marinarii din Bari și aduse aici.

20161103_134856

Imediat după aceea a început constructia bisericii, care s-a realizat între secolele 11-12. Intuiesc urmele colonizării grecești a orașului, care a fost cel mai important centru bizantin din sudul Italiei până spre secolul 16.

20161102_165617

Biserica reprezintă un centru de pelerinaj pentru catolicii italieni si pentru ortodocșii est-europeni.

Dar mai am încă multe de descoperit.

20161103_151109

Castelul este ridicat în 1233 de către împăratul german Frederic II, pe construcții bizantine deja existente și păstrează, din epoca svabă, o curte minimalist medievală.

20161102_164111

Fuziunea între stilurile grec, roman, bizantin, svab influențează chipul orașului.

Arhitecții au gândit foarte judicios armonizarea între familiarismul și intimitatea din promontoriul pietonal și arterele fremătătoare.

Între ele există dialog și continuitate fără a se irosi nimic din respirația istoriei.

O vizită specială am făcut dimineața, înainte de ora 10, în piața de legume și fructe. Hala este imensă, colorată, iar precupeții pugliezi oferă să guști din tot ce au pe tarabă. N-am ezitat să cumpăr măsline locale de toate felurile și migdale (produse în livezile din Puglia), fiind ușor de transportat la drum lung !

Sinai, Mănăstirea Sfânta Ecaterina

2018

Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, aflată în patrimoniul mondial UNESCO, a fost ultimul obiectiv vizitat dintr-o călătorie de 14 zile în Egipt, pe care o voi povesti în mai multe episoade. Însă acesta a fost cel mai înviorător și e bine că am plecat totuși din Egipt cu o impresie pozitivă.

DSCN3364

Am cumpărat excursia în Sinai, cu ghid și șofer în mașină privată, de la o agenție internațională care avea reprezentant în Sharm el Sheikh.

Acest locaș există, ca mănăstire, încă din secolul 6 și este cea mai veche din lume care funcționează fără întrerupere.

20181211_112910

Pentru că aveam de parcurs până la destinație o distanță de 260 de kilometri în interiorul peninsulei Sinai, plecarea de la hotel a fost stabilită de ei la 6 dimineața, urmând să revenim la 14.30.

20181211_113709

Mănăstirea are un program limitat în care e permis accesul vizitatorilor.

DSCN3368

Trebuia să ne încadrăm în intervalul 9 -11.30, astfel ca înainte de ora 12 să ieșim din complexul monastic și să trecem înapoi prin punctul de control.

Drumul până la Sfânta Ecaterina durează aproximativ trei ore. Mi s-a atras atenția să îmi iau haine groase, dimineața fiind foarte frig, zero grade la jumătatea lui decembrie.

Biserica a fost construită la inițiativa împărătesei Elena, mama împăratului Constantin, în secolul 3, dedicată Maicii Domnului,

chiar pe locul unde se presupune că Moise a văzut îngerul în rugul aprins, fără a se mistui în flăcări, astăzi sub forma unui tufiș stufos.

Tot aici este și fântâna lui Moise, unde le-a întâlnit pe fiicele lui Ietro.

Toate aceste trei elemente istorice se află în perimetrul unei fortărețe cu ziduri groase care înconjoară tot complexul monastic, loc sacru pentru toate cele trei religii: Iudaism, Creștinism, Islam.

Pe muntele Sinai, mai sus de mănăstire, se spune că Dumnezeu i-a încredințat lui Moise Tablele Legii, cele zece porunci.

Ulterior, după descoperirea corpului Sfintei Ecaterina, mănăstirea a primit hramul acesteia, în virtutea faptului că pe muntele vecin un călugar a descoperit corpul sfintei. În trecut, corpul său a odihnit într-un mic sarcofag de marmură, acum expus în muzeu.

Această arie geografică sacră a constituit obiectul unui edict de protecție semnat de Profetul Mahommed însuși, sub denumirea de Carta privilegiilor, prin care proclama Muntele Sinai ca fiind un loc sfânt, respectat de arabi și de Islam.

20181211_104433

Credincioșii au ajuns aici în pelerinaje încă din secolul 10.

Mănăstirea ortodoxă ține de Patriarhatul de la Ierusalim și găzduiește în jur de patruzeci de călugări greci.

Am observat că, peste tot în incintă, informațiile sunt afișate în limbile greacă, rusă și română.

În jur de ora 11, un preot vine în biserică și credincioșii stau la rând ca să se închine la sfintele moaște și să-și sfințească icoanele cumpărate.

Preotul oferă tuturor câte un ineluș, pe care îl primești, oricum, gratuit și dacă îți cumperi icoanele de la magazinul din sat.

DSCN3375

Preotul îi acceptă la binecuvântare doar pe credincioșii ortodocși, nu și de alte confesiuni, fapt subliniat preventiv chiar de la început de supraveghetor, și el tot grec.

Când ajungi la moaște, te întreabă acest lucru și preotul, foarte strict.

DSCN3377

Dacă vrei să cumperi ulei sfințit, provenit din livada multiseculară care înconjoară mănăstirea, trebuie cerute informații în interiorul bisericii.

DSCN3399

În cele două magazine de obiecte religioase (unul în interiorul citadelei, altul în sat) nu se găsește.

20181211_112920

Am reușit, totuși, să cumpăr, într-o situație ciudată. Deși e interzis să faci poze în interiorul bisericii, ți se permite fotografierea în schimbul unei donații (1 euro în moneda locală, așa cum ne-a sfătuit ghidul) date pe ascuns supraveghetorului.

La înmânarea acestei sume, el mi-a făcut o ofertă de ulei sfințit la prețul de zece euro flaconul (negociabil). Tariq, ghidul, îmi spune șoptit că e prea mult și că trebuie să negociez.

20181211_101142

Totul se petrecea în prezența unor călugari și preoți, în mijlocul bisericii. La fel și tranzacția propriu-zisă. I-am dat șase euro, în moneda locală, și am primit un minuscul flacon de ulei.

20181211_113238

De îndată ce mi-am luat grija cu cele sfinte, am intrat în muzeu. Patrimoniul cultural din muzeul și arhivele mănăstirii este imens, conține cele mai vechi icoane și manuscrise din lume.

Am descoperit file de istorie românească aici, în mijlocul deșertului.

Evanghelii de o valoare inestimabilă au fost oferite de către domnitori și boieri din istoria Valahiei.

Am descoperit un impresionant ceaslov împodobit cu pietre scumpe donat de Matei Basarab.

Am văzut și o reprezentare aurită a mănăstirii oferită de domnița Roxandra Lăpușneanu.

Tot aici este ediția a doua a manuscrisului Palimpsestul din Sinai, de o imensă valoare. Prima ediție, realizată cu doar câțiva ani înaintea acesteia, se află în Anglia.

Am admirat o versiune rară, în grecește, tipărită la Florența, a operei lui Homer, Iliada, Odiseea și de Virgiliu, Eneida.

Deși este considerat un obiectiv de risc pentru turiști, m-am simțit tot timpul în siguranță. Cel mai în nesiguranță m-am simțit când a trebuit să negociez în biserică prețul unui flaconaș de ulei sfințit.

În apropiere de fortăreață, se află și un hotel, unde se organizează seminarii sau conferințe, dar au și camere pentru credincioșii care vor să rămână peste noapte.

DSCN3362

Lectură de drum:

Pr. Ioan Chirilă, Israel, întoarcerea acasă

Espresso

Monselice, 2016

Am intrat în acest orășel din provincia nordului italian doar cu gândul de a mă delecta cu un espresso+un dolce, deși cel mai bun espresso îl găsești în barurile de pe autostradă, unde sofisticatele mașinării de făcut cafea funcționează încontinuu.

20160518_132732

Însă mi-au făcut poftă edificiile medievalissime cocoțate pe o culme ademenitoare, ce par atât de simplu de accesat de pe autostrada ocolitoare a Padovei.

20160518_132831

De pe șosea, zărești doar cetatea, cu ruinele unui castel somptuos din secolul 13. Dar centrul vechi mai ascunde și alte atracții arhitecturale.

20160518_133104

Intru în domul San Paolo, mărturie a stilului roman. Era ora prânzului și o doamnă în vârstă începuse să pregătească închiderea. În Italia, majoritatea bisericilor se închid după-amiezele. Rămân deschise doar cele care au statut de muzeu, cu bilet de intrare.

20160518_133209

Eram doar câțiva turiști și ne-a invitat cu bunăvoință în partea ascunsă a domului, unde intrarea era rezervată, ca să ne arate niște mici comori. Nu mai rămăsese mare lucru din obiectele de cult, ne-a spus ea cu amărăciune, totul fusese luat de Napoleon și dus la Paris.

20160518_135532

Tezaurul se află acum la Luvru, expus sau în depozite. Erau obiecte inestimabile de artă italiană care aparținuseră de secole acestei comunități. Aici au rămas doar reproduceri.

20160518_134158

Și mai spre vârful dealului, Villa Balbi, un adevărat palat cu grădini exuberante și alee de statui, aparținea aristocrației locale. Încă urc, pentru că mai urmează ceva.

În incinta castelului, în inima cartierului vechi, ajung finalmente unde îmi propusesem: în istorie.

Crâmpei amalfitan

Amalfi, 2016

Bijuteria coastei amalfitane, primăvara, m-a întâmpinat cu stropi de ploaie.

20160511_115800

Peisajul în design mauro-spaniol e frumos de văzut și din depărtare și în detaliu, cu vegetația, stilul arhitectural, ambianța aranjamentelor de fântâni. Orașul, alături de întreaga costiera amalfitana, face parte din patrimoniul UNESCO.

Obiectivul acestei excursii a fost catedrala Sf.Andrei, fondată în secolul 9.

20160511_102651

Ceea ce se vede în zilele noastre este rezultatul mai multor modificări, din secolele 10 și 11.

20160511_102855

Multe din orașele portuare sau maritime italiene au fost puternic influențate de Orient. Schimburile cu Levantul aveau loc aici, în porturi.

Acest lucru se reflectă în arhitectura domului, unde splendoarea decorațiunilor se combină în mod fericit cu elemente materiale importate din Orient, cum ar fi impozanta ușă a catedralei, din sec. 11, adusă de la Constantinopol.

20160511_102245

Să pătrundem în clausteriu, care datează din 1268 și îmbină austeritatea romană cu fantezia arabă.

Moaștele sfântului Andrei sunt păstrate în criptă. Sunt doar fragmente din trupul său, care au fost aduse de la Constantinopol la Amalfi în 1206, în timpul celei de a patra cruciade.

20160511_102501

Amalfi este una dintre numeroasele destinații de pelerinaj la moaștele sfântului Andrei.

20160511_103808

Republica Amalfitană este cea mai veche republică din Italia (fondată în anii 840), deținea o flotă impresionantă și era o mare putere maritimă. Trebuie să ținem cont că aici s-au inventat Tablele amalfitane, cel mai vechi cod maritim. Comerțul cu Orientul era dinamic.

Șantierul naval de aici (Arsenalul, azi transformat în muzeu) construia cele mai mari nave din lume care, printre altele, au servit la transportul cruciaților (și la repatrierea lor, nu cu mâna goală, după cum se poate vedea, ci împreună cu moaștele !)

Principala stradă comercială a orașului mișună de lume, dă pe dinafară de ispite gurmande. Deși la prețuri astronomice, o mică specialitate produsă din lămâile amalfitane e un suvenir potrivit.