Etichetă: Monselice

Monselice, 2016

Am intrat în acest orășel din provincia nordului italian doar cu gândul de a mă delecta cu un espresso+un dolce, deși cel mai bun espresso îl găsești în barurile de pe autostradă, unde sofisticatele mașinării de făcut cafea funcționează încontinuu. 

Însă mi-au făcut poftă edificiile medievalissime cocoțate pe o culme ademenitoare, ce par atât de simplu de accesat de pe autostrada ocolitoare a Padovei. 

De pe șosea, zărești doar cetatea, cu ruinele unui castel somptuos din secolul 13. Dar centrul vechi mai ascunde și alte atracții arhitecturale.

Intru în domul San Paolo, mărturie a stilului roman. Era ora prânzului și o doamnă în vârstă începuse să pregătească închiderea. În Italia, majoritatea bisericilor se închid după-amiezele. Rămân deschise doar cele care au statut de muzeu, cu bilet de intrare.

Eram doar câțiva turiști și ne-a invitat cu bunăvoință în partea ascunsă a domului, unde intrarea era rezervată, ca să ne arate niște mici comori. Nu mai rămăsese mare lucru din obiectele de cult, ne-a spus ea cu amărăciune, totul fusese luat de Napoleon și dus la Paris. 

Tezaurul se află acum la Luvru, expus sau în depozite. Erau obiecte inestimabile de artă italiană care aparținuseră de secole acestei comunități. Aici au rămas doar reproduceri.

Și mai spre vârful dealului, Villa Balbi, un adevărat palat cu grădini exuberante și alee de statui, aparținea aristocrației locale. Încă urc, pentru că mai urmează ceva.

În incinta castelului, în inima cartierului vechi, ajung finalmente unde îmi propusesem: în istorie.