Cielito lindo

Mexic, 2019

După trei săptămâni în Mexic, mi-a fost foarte greu să mă readaptez la întoarcerea în țară.

Mult timp după aceea am simțit lipsa acelor oameni simpli și sentimentali.

Am parcurs ruta Ciudad de Mexico-San Juan de Chamula-San Cristobal de las Casas-Palenque-Campeche-Merida-Valladolid-Chetumal-Tulum-Cancun.

Mexicul are o reputație turistică controversată și mexicanii sunt conștienți că turiștii au temeri.

De aceea, localnicii se străduiesc să demonstreze că nu e atât de rău cum se spune și lasă întotdeauna de la ei.

În primele zile, am crezut că am avut noroc să nimeresc doar peste oameni binevoitori

și așteptam să vină momentul vreunei nemulțumiri sau frustrări turistice, așa cum se întâmplă peste tot.

Dar în cele trei săptămâni, în fiecare clipă,

bunăvoința firească și naturală a oamenilor mă uimea pe zi ce trece.

Mexicanii au o ingenuitate și o corectitudine exemplare, principii scurse din demnitatea firească de a nu înșela un oaspete, indiferent cât de propice ar fi ocazia.

Și chiar dacă există localități pe granița cu SUA, cum ar fi Tijuana, unde incorectitudinea e regulă, te amuzi de felul în care ești prevenit : ,,Hey, gringo, dă-mi șansa să fiu eu primul care te-nșeală !’’, scrie pe pancarte puse cât mai la vedere.

Că se poartă respectuos cu turiștii, să zicem că e normal.

Dar am urmărit, în multe împrejurări, cum interacționează mexicanii ei între ei, un alt capitol complet surprinzător.

Am crezut că în filmele mexicane (Japon, Stellet Licht, Y tu mama tambien – vi le recomand !), situația se idealizează, dar nu.

Ei se comportă ca și cum s-ar ocroti și menaja reciproc.

Nicăieri n-am văzut oameni certându-se.

Ca într-o familie educată și unită, manifestă o tandrețe politicoasă în comunicarea dintre ei.

Violența, atât de mediatizată ca emblemă neoficială a Mexicului, pare un produs informațional contrafăcut.

Pretutindeni unde am umblat, cei trei șoferi n-au folosit harta sau navigator.

E simplu,

oprești mașina și întrebi,

indiferent că traversezi un oraș și că o interminabilă coloană de mașini așteapta după tine,

sau că ești pe coclauri și oprești un agricultor cu tractorul.

La fel și ca pieton, pe stradă sau în aeroporturi.

Nimeni nu se arată deranjat să dea informații.

Fiecare interacțiune cu localnicii avea asupra mea un efect terapeutic.

Da, încă mai găsești în lume oameni buni.

Nu-i totul pierdut.

Despre drumurile parcurse vor fi multe de spus, urmăriți-mă !

Lectură de drum:

Octavian Paler, Caminante

Vezi și:

Mexic 10+

Cucerire