Goana după aur

Sardes, 2017

Din Izmir, ne îndepărtăm de litoralul zgomotos și o luăm spre interiorul Turciei, dar nu foarte departe, aproximativ la o sută de kilometri.

20170503_112218

Sardes a fost capitala unui regat de mare bogăție, datorită exploatărilor de aur din albia râului care brăzda ținutul. Cresus, cel mai bogat om din antichitate, a avut aici o instalație de prelucrare a aurului foarte profitabilă, se pare.

20170503_112753

Cele două situri istorice excepționale se situează la periferie.

20170503_112035

Romanii au construit aici un întreg complex termal, sportiv și cultural. Străbați anticul bulevard și ajungi într-o piață unde se afla palatul.

20170503_112223

În apropiere au rămas ruinele unei sinagogi, dovadă a prezenței evreilor aici încă din secolul 3, probabil datorită iscusinței lor în prelucrarea aurului găsit aici în abundență. În depărtare, se descifrează minaretele moscheilor din centrul orașului nou.

20170503_112911

Cel de-al doilea sit al complexului se află la câteva minute de mers cu mașina.

20170503_123644

Mă bucur să o întâlnesc iarăși pe Artemis, căreia i s-a dedicat un templu solemn și, din fericire, bine conservat.

20170503_122044

Designul coloanelor, mirosul plantelor, al vegetației, culoarea florilor, liniștea, – recunosc că e o mare șansă că pot să le găsesc pe toate la un loc.

20170503_122953

În perioada precreștină, principalul cult pagân era închinat zeiței Cibela (precursoarea lui Artemis), adorată în rândul popoarelor anatoliene.

20170503_121554

Ea simboliza belșugul și abundența, iar simbolul ei era o albină.

20170503_123905

Templele consacrate urmașei ei, zeița Artemis, exercită un farmec inegalabil și sunt numeroase în această regiune.

20170503_121730

Șapte

Selçuc, 2017

Dezvoltat ca o prelungire a Efesului, pe coasta turcească a mării Egee, acest orășel este înscris, datorită templului zeiței Artemis, în patrimoniul mondial UNESCO. Templul, construit de amazoane, avea un renume uriaș în toată Asia Mică, cunoscută destinație de pelerinaj păgân în toată regiunea.

Noul Efes, ca spațiu urban, a prins contur treptat. După secolul 4, populația majoritar creștină din Efes a început să migreze spre periferia orașului, tot apropiindu-se de mormântul apostolului Ioan, episcopul bisericii creștine, succesorul Sfântului Apostol Pavel. Așa s-a format, treptat, un oraș nou, Selçuc.

img_0634-6.jpg

Basilica apostolului Ioan este gigantică, formată din curți și spații interioare din care poți admira peisajul și natura pe fundalul acestor rămășițe care datează din 565, lăsate în paragină după cucerirea de către otomani a Imperiului Bizantin. Am vizitat ambele obiective și este evidentă consemnarea istoricilor că blocuri de marmură din templul lui Artemis au fost folosite la construirea basilicii creștine. La sfârșitul secolului 4, împăratul Theodosius I a decretat interdicția păgânismului și templul a fost definitiv închis.

img_0657

În apropiere, la periferia orașului, se află templul lui Artemis, socotit una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Greu de crezut, ținând cont că a rămas în picioare doar o coloană solitară care se supune, stingheră, privirilor lacome de frumusețe. Însă izolarea templului și amplasarea sa decalată îți deschid noi ferestre către sine. În vremea antichității, în perimetrul acestui templu nu erau lăsate să intre decât fecioare, fără deosebire de clasa socială de unde proveneau, indiferent că erau aristocrate sau sclave, înveșmântate în tunici din pânză albă. Femeile căsătorite rămâneau la poarta templului, în semn de respect pentru statutul acestei zeițe. Declinul a început la sfârșit de secol 1 d.Hr., odată cu sosirea primilor creștini, care nu agreau acest cult, exprimându-și aversiunea ori de câte ori aveau ocazia. Una dintre întâmplări povestește că Sf.Apostol Ioan era cât pe ce să fie ucis de adepții lui Artemis pentru că, la festivalul consacrat zilei sale de naștere, Sfântul s-a îmbrăcat în negru și nu în alb, așa cum impunea dress code-ul evenimentului. Apostolul Ioan înfăptuise deja multe miracole în cetate și a răspuns că, dacă nu le convine ținuta lui, să-i ceară zeiței să-l ucidă pe loc, pentru că și el îi va cere lui Dumnezeu să le distrugă templul. Într-o clipă, templul a fost făcut fărâme. În ciuda acestor neînțelegeri, creștinii și păgânii au conviețuit mult timp în Efes, templul fiind frecventat la serbările anuale de întreaga populație, ca prilej de socializare. În 262, un cutremur a devastat întregul oraș, și nici templul nu a scăpat, iar șase ani mai târziu, a fost prădat și incendiat de goți.

img_0656-1.jpg

Chiar și după declin, templul s-a bucurat de notorietate și a fost ales ca destinație de exil pentru personalități persecutate politic. Printre cei mai celebri refugiați, regina Egiptului Arsinoe IV, sora Cleopatrei, a găsit adăpost în perimetrul Artemisionului. Ea a fost ținută prizonieră de Iulius Cesar și, scăpată de condamnarea la moarte, a locuit aici timp de cinci ani, sub protecția zeiței Artemis.

Lectură de drum:

Edward Falkener, Ephesus and the Temple of Diana

vezi și: Metropola de marmură albă

Metropola de marmură albă

Efes, 2017

La sud de Izmir, Efesul a fost un port de seamă al antichității, chiar dacă marea este acum departe. Efesul își păstrează grandoarea în ciuda trecerii timpului. Cum e și firesc, face parte din lista patrimoniului mondial UNESCO.

IMG_0628

Am ajuns dimineața la 9 și, deja, grupuri numeroase de turiști blocau aleile, de-abia te puteai strecura printre ei. La cât de bine conservat este Efesul, nu mă mir să văd așa afluență.

IMG_0727.jpg

Situl are două intrări, una pe deal, alta în josul complexului. Pe noi ne-a lăsat taxiul la intrarea de sus, iar peste trei ore l-am regăsit la intrarea din vale. Am constatat ca sfatul șoferului a fost eficient, deoarece e mai ușor să parcurgi situl coborând. La sfârsit, când ai ajuns la liman (în turcește, liman=port), la vechiul port din antichitate, pornești agale pe aleea care duce spre mare, chiar dacă nu o poți zări, fiind la trei kilometri, relaxându-te după o așa încărcătură de informație istorică.

IMG_0620.jpg

Vedem un oraș în întregul său, cu clădiri administrative, agora, vile de oameni înstăriți, mahalaua cu bordelele, – mai jos, spre port -, locuințe amărâte, strada mare cu prăvălii, toalete publice. Totul din marmură albă, care îți ia ochii în lumina puternică a soarelui. Aici observi, cu amănunte chiar pitorești, viața citadină din timpul grecilor și romanilor. Dar, tot în cadrul acestui mare complex al antichității, poți vedea și ruinele primei biserici.

img_0611-e1549641144732.jpg

La jumătatea parcursului, întâlnim un perimetru acoperit de o copertină, unde trebuie să plătim un alt bilet de intrare ca să putem pătrunde. Dar merită ! Avem un excepțional ansamblu de vile rezidențiale de pe vremea romanilor, cu un circuit organizat pe niște pasarele de sticlă, ca să beneficiem de perspective ample asupra interioarelor, unele cu mozaice somptuoase. În acest sector, încă se lucra la dezveliri și recondiționări.

IMG_0632

La finalul plimbării, aproape de ieșire, se află ruinele rămase din basilica creștină, imensă, prima din Orient dedicată Sfintei Fecioare, deoarece se atestă că ea ar și-ar fi încheiat viața aici, la Efes (vezi postarea Departe de orice, aproape de sine). Este zona cea mai pustie din întreg complexul. Ar fi greu de relatat și descris întregul parcurs, pentru că fiecare element are o poveste bogată.

IMG_0629

Efes este și cetatea Amazoanelor, iar Cresus, cel mai bogat om din antichitate, a locuit și el acolo o perioadă de timp, atras de oportunitățile de afaceri. Însă apogeul s-a atins în epoca romanilor, atunci când toată Asia Mică a devenit integral provincie romană. Octavian Augustus a decis să instaleze aici capitala regională, în detrimentul Pergamului. Acest nou statut a propulsat Efesul, în anul 27 î.C., în poziția de prima metropolă a Asiei. Prosperitatea sa era uluitoare, beneficiind de canalizare, băi publice, gimnaziu, biblioteci, iluminare publică. Era un oraș cosmopolit, port (al treilea ca mărime din lumea antică, după Roma și Alexandria), dar și punct de dezbatere religioasă, întrucât aici veniseră să traiască oameni de peste tot, practicând religii sau culturi idolatrice diferite. Apostolul Pavel a debarcat la Efes, într-o bună zi a anului 53, și a înființat una dintre cele șapte biserici ale Apocalipsei.

IMG_0613

Declinul marelui oraș a fost determinat de retragerea mării, zonă în care a rămas doar un teren infertil, mlăștinos.

Lectură de drum:

Edward Falkener, Ephesus and the Temple of Diana 

vezi și: Șapte

La marginea imperiului

Edirne, 2017, 2018

Ca să găsești un loc cu adevărat romantic, merită să străbați drumuri până la o margine de imperiu.

20171009_184648.jpg

Însă, pentru a profita din plin de farmecul orașului, îți recomand să nu mergi la sfârșit de săptămână, pentru că vinerea seara debarcă zeci de autocare pline cu bulgari veniți la cumpărături, granița fiind la 20 de kilometri.

20171009_174159

Ambele puncte de trecere a frontierei între Turcia și Bulgaria, Lesovo și Kapitan Andreevo, care te duc la Edirne, sunt printre cele mai prietenoase pe care le-am traversat vreodată.

20181014_123027.jpg

Simți cu adevărat ca ești binevenit, personalul de control îți răspunde în română și sunt foarte binevoitori.

20171009_183436

Când am fost prima dată la Edirne, mi-am imaginat că este doar o localitate de frontieră cosmopolită la intersecția a trei țări.

20171009_204238.jpg

Dar și o fostă capitală de imperiu, timp de o sută de ani, până la căderea Constantinopolului.

20171010_101454.jpg

Edirne a fost întemeiat de romani (de împăratul Adrian, de aici vechea denumire – Adrianopol), în anul 125.

20171009_171438.jpg

Cucerit de otomani, din 1367, i se dă numele Edirne.

20181013_175306-e1549645005102.jpg

În Evul Mediu, era considerat un centru de cultură și diplomație.

20171009_172333

În centrul istoric, moscheile sunt una lângă alta. Minaretele lor se înalță cu grație spre cer, ca și cum ar vrea să invite la dans norii sau stelele.

20171010_111034-e1549645038710.jpg

Cea mai impozantă este Selimyie Camîi,

20171010_102025

construită de cel mai mare arhitect turc, Sinan,

20171010_120352.jpg

aflată în patrimoniul UNESCO, amplasată un pic mai la înălțime față de centru.

20171010_100944.jpg

În medresa (școala religioasă) se află un muzeu mic, foarte pitoresc.

20171010_110208

Dar cea mai fermecătoare mi se pare Moscheea Veche (așa se numește), chiar în centru.

20171010_120557

La apus și pe înserat, peisajul minaretelor este magnific.

20171009_192034_resized (1)

La căderea nopții, lumina le împresoară discret și misterios.

20171009_190333

Case vechi în stil bizantin, grec, otoman, culori vii, străzile pitorești și mulți copaci, deși urbanizarea este densă. Am remarcat numeroase magazine de artizani de parfumuri.

20181014_124930.jpg

Nu mă mir, Edirne era cunoscut pentru plantațiile sale de trandafiri care, de aici, s-au extins mai târziu și la bulgari.

20181014_130415.jpg

Spre marginea orașului, se află marele complex al sultanului Baiazid II (fiul mai mare al lui Mehmet Cuceritorul),

20181014_123235.jpg

excelent renovat, compus din vechea facultate de medicină,

20181014_124022.jpg

spital, azil, ospiciu, moschee, fiecare cu funcționalitatea sa precis stabilită chiar de la înființare, din 1488.

20181014_125446.jpg

Toate explicațiile din cele vreo 20 de săli parcurse atestă o puternică tradiție medicală în civilizația otomană.

20181014_125247

Și astăzi,  Edirne este un puternic centru universitar.

20181014_133406.jpg

Pe Mehmet Cuceritorul, cel mai cunoscut personaj născut aici, probabil ca îl știți din celebrul tablou al lui Bellini în care este îmbrăcat într-un caftan de un roșu special.

20181014_124843.jpg

Nu întâmplător roșu, pentru că acea nuanță specială e cunoscută sub denumirea ,,roșu de Adrianopol” și servea în Evul Mediu la vopsirea textilelor, în ciuda faptului că metoda de fabricare implica ingrediente nu tocmai plăcute.

20181014_124819.jpg

Mehmet era un literat și un filosof de o vastă cultură. Avea obiceiul să invite la Edirne, la palatul său, înțelepți din toată lumea, ca să poarte cu ei lungi discuții, atunci când nu-și petrecea timpul printre cărți. Despre viața lui sentimentală istoria spune că, la un moment dat, simțind că s-a îndrăgostit nebunește de una dintre soțiile sale, a dat dispoziție să fie ucisă pentru ca să-și poată elibera mintea.

Mai târziu, a cucerit Constantinopolul.

20181014_121422-1.jpg

Lectură de drum:

Nedim Gursel, The Conqueror: a novel

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Edirne, recomandări practice

2017, 2018

Înainte de a trece la faza de cumpărături, vă recomand să citiți și postarea La marginea imperiului !

***

Adrese utile

1.Dulciuri tipice

20181013_173020

– baklava și derivatele ei, pentru că, de fiecare dată când merg la acea prăvălie, găsesc mereu noi produse. Îmi plac cele de ciocolată amăruie, dar și sarmalele de fistic (de Gaziantep, obligatoriu !) – mici fursecuri din fistic proaspăt, măcinat fin, însiropate, foarte aromate.

2.Produse de patiserie sărată

20181022_094613

Plăcinte cu brâză, cu spanac și o ofertă largă de brânzoaice cu aluaturi de compoziție diferită pentru fiecare tip de brânză.

20171009_175309

3.Pauză de cafea sau chai

IMG_2260

O cafenea mică și izolată, pe o alee care pornește din strada principală.

IMG_2257

Are o terasă afară lângă o veche moschee și un interior intim și romantic.

IMG_2262

Datează de la 1877. Proprietarul este foarte simpatic, iar cafeaua excepțională !

20171010_130044

Ei nu vând nimic dulce, dar îmi cumpărasem de pe stradă eclere prospete și le-am savurat la cafea.

img_2258.jpg

4.Hotel

20181013_162842.jpg

Hotel Tașodalar este chiar casa în care s-a născut Mehmet Cuceritorul, învecinată cu marea moschee Selimyie, aflată în patrimoniul UNESCO.

20171010_110815

Camerele sunt mobilate ca un conac boieresc, cu mobilă în stil otoman.

20181013_162611-e1558780784788.jpg

Din păcate, micul dejul este cam sărăcăcios, în discrepanță cu stilul elegant și cu nivelul general al serviciului, de bună calitate.

20181013_170502

5.Cumpăraturi

Un obiect menajer util pentru amatorii de suc de rodie proaspăt este strorcătorul de rodie manual, nu electric sau centrifugă.

20181018_102524

Poți prelucra la el și alte fructe cum ar fi citricele sau lubenița. Îl găsești la bazarul din zona comercială, la un preț convenabil, 130 TL (19 euro la cursul din octombrie 2018). Dacă mergi toamna, rodiile îți recomand să le cumperi direct de la producător, de pe marginea drumului !

20181017_103212.jpg

Croazieră spre casă pe marea Marmara

De la Yalova la Yenikapi (Istanbul), 2018

Yalova este un oraș de tranzit, unde am preferat sa ne cazăm, la un hotel nou deschis, după ce am vizitat Iznik (vechea Nicea). De la Yalova, te urci pe un ferry, după două ore te dai jos la Istanbul și, de acolo, spre casă.

20181020_114335.jpg

Portul pentru care iei bilet este Yenicapi. Biletul se cumpără de la un ghișeu chiar la coada de îmbarcare, fără să cobori din mașină. Compania păstrează o ordine impecabilă asupra tuturor operațiunilor de îmbarcare, nu e nevoie să întrebi nimic, iar lumea respectă regulile.

20181020_114252

Vânzătorul nu ne-a întrebat unde vrem locurile pentru pasageri, ne-a dat din oficiu locuri pe puntea exterioară, pe scaune de metal, cele mai ieftine. Pentru o mașină și 3 pasageri, prețul total a fost în jur de 15 euro.

20181020_113826

Însă noi nu am observat că biletele aveau locuri și ne-am așezat la voia întâmplării, înauntru în salon, atrași de fotoliile foarte confortabile. Din fericire, nu ne-a ridicat nimeni.

20181020_130136

Când vaporul se apropie de Istanbul, ieși pe punte să faci poze.

20181020_130203

Apare întâi cartierul de zgârie-nori (Kadikoy), care își conturează designul dinamic spre partea dreaptă, apoi cartierul istoric, Sultanahmet, cu grațioasele sale minarete.

20181020_130554

Din portul Yenicapi, drumul spre granița cu Bulgaria, prin Edirne, e foarte bine semnalat.

20181020_130607

Dacă vrei să te urci pe autostradă, urmărești Edirne pe indicator verde, dar trebuie să ai deja cumparată vigneta de la PTT. Dacă vrei o autostradă gratuită, dar cu multe restricții de viteză, urmezi indicatorul albastru pe care scrie Tekirdag. La un moment dat, de pe acest drum e semnalat si Edirne pe panou albastru (gratuit).

20181020_133058

Traversarea unei jumătați de Istanbul, cea europeană, durează minumum o oră, dar nu simți cum trece timpul.

20181020_143426.jpg

Spectacolul străzii e pasionant, iar când traficul se blocheză, poți face și poze.

20181020_133032

Trecem pe lângă vechile ziduri care apărau Constantinopolul.

20181020_134412.jpg

La un moment dat, drumul se îngustează și autostrada trece printre cele două mări, Marmara în stânga și marea Neagră în dreapta.

20181020_143609.jpg

În momentul acela, îți pare rău că pleci spre casă. Noțiunea de casă se schimbă.

20181020_143802.jpgLectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Bergama, orașul dintre două cetăți

2017

Pornind din Izmir, orașul cu un climat mediteranean blând, orice sezon este perfect ca să explorezi marile situri ale antichității. De la Izmir la Bergama e o distanță de 110 km pe o autostradă cu trafic intens unde se circulă bară la bară. Problema e că șoferii turci nu mențin o distanță suficientă între masini, așa că vezi tamponări frecvente din cauza unor frâne bruște.

Anticul Pergam e compus din două situri, Asclepionul jos, pe câmpie, la marginea orașului și Acropolele sus în munte, la 6 km de centru, aflate în patrimoniul mondial UNESCO.

20170501_112254.jpg

După vizitarea Asclepionului, străbați aglomerația urbană, slalomând printre căruțe și biciclete, ca să ajungi la situl principal, pe coasta muntelui, la Acropole.

20170501_112325-e1549650583715.jpg

Orășelul nu este lipsit de interes, pentru culoarea locală. În centru se află Bazilica roșie, numeroase prăvălii și cafenele, căsuțe modeste și străzile care roiesc de lume.

20170501_111633.jpg

Ce zici de o scurtă pauză la un chai ?

20170501_112409

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Izmir, un port la Mediterana

2017

Îndeajuns de aproape ca să te simți acasă, îndeajuns de diferit ca să ți se pară exotic.

20170430_175250-1-e1549820425442.jpg

Este al treilea oraș ca mărime din Turcia, cu o populație de aproape trei milioane de locuitori.

20170429_175527.jpg

Dar Izmirul nu e doar o metropolă impresionantă, ci și centrul unor trasee scurte și confortabile spre orașe antice legendare.

20170430_152337

Am avut o surpriză călătorind pentru prima dată pe coasta Egee, la siturile antice din Efes, Pergam, Sardes, văzând cât sunt de bine conservate și întreținute. La fața locului, pe mini-șantiere de lucru, am văzut chiar echipe de arheologi lucrând la segmente reduse de recondiționări, fără să deranjeze turiștii, și acest lucru se întâmpla într-o zi de 1 mai.

20170430_152734.jpg

Am enumerat mai sus doar cele trei repere principale, pentru că în vecinătatea acestora se află mai multe situri de importanță secundară, unde resimți energiile locului mult mai puternic și intens, în virtutea numărului mai redus de turiști.

20170501_135827.jpg

La Izmir, hotelul unde trăsesem era aproape de un complex expozițional unde se organizau mari târguri. Pe panouri am descifrat, printre altele, că s-ar ține și un târg de măsline și produse derivate.

20170501_193302

Ne-am îndreptat spre holul expozițional unde era cea mai mare aglomerație și cozile cele mai mari, de sute de persoane. Ne-am închipuit că se fac degustări și se oferă eșantioane gratuite. Astfel că, plini de aplomb și încrezători ca vom avea revelații de gastronomie turcă, ne-am dus la ghișeul de informații să obținem o hartă a complexului și să aflăm cum să ne orientăm. Am fost șocați. Nu, înghesuiala nu era la măsline și ulei, era la cărti. Și, nu, cozile de sute de persoane nu erau la degustări, ci oamenii stăteau răbdători – ore ? – ca să obțină dedicații pe cărți de la autori. Ulterior am aflat că este al doilea târg de carte ca mărime din Turcia. A doua zi dimineața la micul dejun, am asistat la o alta scenă din episodul târgului de carte. La masa vecină era un domn care n-a apucat sa-și servească masa, asaltat fiind de alți clienți ai hotelelului care voiau sa se fotografieze cu el și îi cereau autografe pe o carte. Se pare ca la turci cartea are, încă, destulă cautare!

20170430_180338 (1)

Orașul e împărțit în două mari zone, tradițională (cu bazarul și piața) și modernă (cafenenele, buticuri). Am parcurs traseul standard istoric și cultural – muzeul arheologic, cel etnografic, agora, cartierul Alsancak în care admiri vechea Smirnă grecească.

20170504_100212 (1)

Biserca Sf.Polycarp este greu vizitabilă, înghesuită în cartierul de business.

20170503_153050.jpg

20170503_153148.jpg

Are un orar foarte redus, dar merită să intri.

20170503_151938-1.jpg

Evident, am degustat la tot pasul câte o cafea turcească a cărei aromă este total diferită de a cafelei grecești. Doar metoda este similară, fiartă în ibric ca și la noi în sudul țării. Turcii o servesc obligatoriu cu un cubuleț-două de rahat alături și un pahar cu apă.

20170430_122455.jpg

Atât în localuri tradiționale, cât și în cafenele neo-urbane, se respectă strict modul de servire tradițională.

Unul dintre cele mai fine produse turcești este fisticul. Am căutat să îmi cumpăr fistic crud decojit de Gaziantep, știind că turcii sunt mari producători, iar acest oraș din sud-est are o faimă gastronomică deosebită, însă cu greu am găsit.

20170430_155912

Mi s-a părut pitoresc, în localurile mai populare, faptul că localnicii consumau berea alături de corcodușe verzi (moșmoane), – eram în plin sezon! – pe care le întingeau în sare ronțăindu-le înainte de a sorbi din halba.

20170430_180000

Pentru cină, restaurantele aflate pe promenada de pe țărmul mării sunt o alegere excelentă. Specialitățile din peste sunt preparate foarte sofisticat, fusion, contemporan, chiar și cu note asiatice adaptate la stilul tradițional. Mai mult decât în alte destinații mediteraneene, în majoritatea localurilor ținuta de seară este recomandabilă, aproape obligatorie. E plăcut ca seara, într-o ambianță specială, cu marea în apropiere, să simți că vrei să arăți altfel.

20170502_195255 (1)

Faleza în sine e un spectacol urban, pe mulți kilometri. Restricțiile impuse de religia islamică mi s-au părut destul de opționale, mi-am dat seama că pretutindeni are prioritate criteriul comercial.

20170430_115604

În împrejurimile Izmirului se află o zonă viticolă unde se cultivă doar struguri pentru stafide. Se culeg când sunt încă necopți și se lasă în soare la uscat.

Inspiratie culinară:

-fursecuri asortate, pentru originalitatea combinațiilor. Cel mai mult mi-a plăcut cel sub formă de gogoașă foarte fină, doar o foiță de aluat de ciocolată cu vișine in mijloc.

20170430_111312-1.jpg

-ficatul de pește, preparat la tigaie, foarte fin și onctuos.

20170503_200822

-vinetele coapte sunt servite sub formă de bucăți mari marinate într-o cantitate mare de ulei de măsline.

Cumpărături

-La piață, migdale proaspete, crude

20170430_223927-e1549652160736.jpg

-Să cauți un magazin foarte reputat care confecționează în doar câteva ore, după modelul clientului, produse din piele cu orice design dorești. 

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească