Etichetă: situri arheologiece în Turcia

Smintheion, 2018

De îndată ce am coborât de pe vapor în portul Geyikli, am luat-o spre sud, pe țărmul mării, în direcția Assos.

Așa ne-am oprit în mica așezare Gulpinar din regiunea Troad, printre livezi de măslini, ca să vizităm unul dintre cele mai bine conservate sanctuare de pe țărmul turcesc al Egeei, nu departe de Troia.

Templul lui Apollo îmi apare brusc în fața ochilor, imediat cum trec de poartă.

Poate prea repede, nu sunt pregatită să intru atât de brusc în contact cu sacralitatea.

Impunător, foarte bine conservat, ireal. Sanctuarul datează din secolul 2 î.Hr., a fost redescoperit în 1785, iar săpăturile din perimetrul său au început în 1980. Încă se lucrează.

Faima i-a fost asigurată de menționarea sa în Iliada lui Homer, el însuși născut nu departe, în fosta Smirnă (azi Izmir).

Cu o zi înainte văzusem Troia, iar templul de aici mă ajută să-mi imaginez și mai bine războiul troian. În antichitate, Apollo Smintheus era stăpânul șoriceilor și, de aceea, luptătorii caută sa-i atragă bunavointa ca să influențeze soarta conflictului, știind că șoarecii sunt înzestrați cu darul profeției.

Construirea templului pe acest loc se datorează izvoarelor de apa termală. Astfel, atunci când oamenii consultau oracolul din sanctuar asupra unor operațiuni în desfășurare, aburul era raspunsul prin care vietățile de sub pamânt își manifestau puterea profetică.

Episoade epopeice din Iliada se pot citi în decorațiunile murale din templu. Muzeul în care se pastreaza basoreliefurile este deschis doar ocazional, din cauza lucrărilor de reamenajare.

Tot în perimetrul sanctuarului, pe spații vaste, vedem răsfirate și alte vestigii. Turul sitului este mai amplu decit credeam.

Potecile sunt năpădite de ierburi care nu ne împiedică să facem o lungă plimbare până la încăperile băilor romane. Prima secțiune a băilor principale este alcătuită din patru încăperi.

În partea de sus a zonei sacre se aflau rezervoare prevăzute să adune apa de izvor pentru rezerve.

În schimb, arhitectura zonei de băi publice este unică. Specialiștii nu au identificat până acum un design similar nicăieri în altă parte. Toate încăperile prevăzute cu apă fierbinte, călduță, rece, piscina și salonul au fost executate după un proiect adaptat la spațiul natural care întrunește toate exigențele din zilele noastre.

Baile secundare se află și mai departe, nu mai puțin fidele topografiei. Ceremonialul intrării în încăperile de băi (rece, călduț, fierbinte) urmează tradiția clasică. În schimb, lipsesc spațiile dedicate exercițiilor fizice, ca în alte băi romane.

Exercițiul fiind plimbarea prin natură și cetate.