bovarysme

Cherbourg, 2016

Orașele portuare m-au atras dintotdeauna, pentru că și eu vin dintr-unul, neînsemnat, dar totuși port.  Prin urmare, veți găsi în acest blog multe postări motivate doar de capriciul de a spune ceva despre un port oarecare. Libertatea pe care o resimți într-un port e greu de găsit în altă parte. Ca și cum ar exista o cale de evadare în minus.

20160811_203519.jpg

Am călătorit adeseori pe coasta atlantică a Franței, din nord, de la Berck, până la St.Jean de Luz, aproape de granița spaniolă. Orașele de la Atlantic se disting printr-o intensă viață comercială datorită porturilor care asigurau comunicarea cu lumea nouă.

20160811_181810

Astfel, oamenii și-au atins mai repede idealurile/obiectivele materiale decât în interiorul continentului. Madame Bovary locuia tot aici, în Normandia, însă nu chiar în preajma unui port.

20160812_111102.jpg

Cherbourg are o reputație turistică discretă și pretextul ca să-l vizitezi este, de fapt, țărmul normand al oceanului. Firește că nu-i poți contesta poziția de invidiat, în vârful unei peninsule, poate chiar izolarea sa te atrage.

20160812_095511

Datorită poziției sale privilegiate de oraș de ocean înconjurat în trei părți de apă, urbaniștii au proiectat cea mai mare radă artificială din lume, în care coexistă mai multe porturi: de agrement, militar, comercial, de pescuit.

20160811_231347

Mă îndepărtez de port și intru în parcul unde se află muzeul de artă, o colecție a unui mare industriaș local. Gradina este o surpriză datorată climatului tropical care lasă vegetația în voia exuberanței.

20160812_100717

Dacă sunteți amatori de gastronomie franceză, chiar în centru vă recomand restaurantul Le Pily, foarte creativ și corect.

20160811_220735.jpg

Împrejurimile orașului și țărmul oceanului te scufundă în sălbăticie.

20160811_182534

Toata peninsula Cotentin este o imensă rezervație naturală cu sate răsfirate ici-colo, cu vegetația crescută haotic în voia vânturilor marine.

20160811_182904

Plajele sunt largi, cu nisip, iar șoseaua parcă se termină în ocean.

20160811_191554

vezi și: Un port prea îndepărtat

Secret lombard

Castiglione Olona/ Castelseprio/ Torba

2016

În străfundurile Lombardiei, am descoperit destinații artistic/istorice/naturale foarte puțin mediatizate, un paradis pentru călătorul singuratic fugit de turismul de masă. Iar la sfârșitul iernii, Lombardia are o solemnitate copleșitoare.

***Castiglione Olona este un sat izolat care, în epoca Renașterii, a aparținut familiei aristocratice Castiglione.

20160219_154005-1.jpg

Pe vremuri, în palatele lor elegante, se importau cele mai fine decorațiuni din Europa: candelabre din Franța, tapiserii din Flandra, orfevrărie din Germania.

20160219_153641.jpg

Palatul Branda Castiglione este format din două construcții care datează din secolele 13 și 14, separate prin loggia de rigoare după gustul renascentist.

În interior, saloanele sunt mici, provinciale, dar adăpostesc comori.

20160219_153939-1.jpg

Aici se află prima pictură pur peisagistică realizată în Italia (fără nici o aluzie religioasă ori alegorică), Peisaj din Veszprem, în pusta maghiară, de un artist marginal de geniu, Masolino da Panicale.

20160219_154132-1.jpg

Iar capela privată a palatului are pereții pictați cu portrete și fresce de artă sacră.

La câțiva pași de palat, pe fațada bisericii din mijlocul satului, Sfântul Cristofor mă întâmpină entuziast.

20160219_130339-1.jpg

Merg mai departe, spre Colegiata, un așezământ monastic care închide misterios în sanctuarul său, pe cupole și pereți, episoade de istorie religioasă (secolul 15) de un colorit intens.

20160219_142043-1.jpg

Baptisteriul, o capelă elegantă care aparținuse tot castelanilor, a fost decorată de artistul lor preferat cu fresce epopeice, reprezentând subiecte sacre dezvoltate în maniera lui personală. Colegiata are program scurt în timpul iernii, iar vizita este doar ghidată. În acea zi, o doamnă din sat era ghid voluntar și ne-a explicat picturile ca pe un film.

20160219_153520 (1)

***Castelseprio, sit din patrimoniul UNESCO, se află la doar 5 km de Olona, într-o padure de pini, castani, fagi si mesteceni.

20160218_173257

Nucleul arheologic, integrat cu armonie ascetică în peisaj, datează din epoca romană și din Evul Mediu timpuriu longobard, enigmatica civilizație care avea capitala aici. De o parte a drumului sunt săpăturile arheologice, un castrum din secolele 4-5, iar de cealaltă sunt ruinele basilicilor.

20160218_172646

Le-am vizitat pe fundalul albastrui al înserării, afundate în acea pădure dezgolită de sfârșit de iarnă. Fresca cea mai prețioasă se află în biserica Santa Maria foris portas, din secolele 5-8.

20160218_172449.jpg

Expresivitatea picturilor le trădează influența orientală, o raritate în nordul Italiei.

20160218_172406-1.jpg

Întregul complex, format din ruinele a trei basilici, încheagă un dialog între stilul bizantin și cel medieval. Nu știi unde începe natura și unde se termină istoria.

***Complexul monastic Torba este la 4 km de Castiglione Olona, dar iarna are un orar foarte restrâns și l-am văzut doar pe dinafară.

20160219_162041 (1)

La origine, în secolele 4-5, avea rol militar, dovadă că turnul solid de apărare dăinuie și azi. Era prevăzut să apere drumul comercial care traversa regiunea prin Olona, singurul din nordul Italiei.

20160219_161606

În secolul 8, a devenit mănăstire de surori Benedictine și se pare că interiorul și-a prezervat decorațiile murale.

20160219_161611 (1)

Lectură de drum:

Umberto Eco, Baudolino

Protecție

Sauveterre-de-Rouergue, 2016

În jumătatea de sud a Franței poți face un întreg circuit de cătune medievale renovate în respectul tradiției. Poposesc în regiunea Aveyron, pentru un decor pe care nu-l vezi decât în filmele care s-au turnat aici, într-o bastidă regală din secolul 13 clasată printre cele mai pitorești sate din Franța.

20160803_091452

Nu știam prea multe despre locul respectiv, dar în centru există panouri explicative și astfel am descoperit un mic sat fortificat construit din piatră, după un plan riguros, în scop de apărare. La Sauveterre, primele construcții datează de prin anii 1230.

20160803_091619.jpg

Din fericire, multe dintre ele s-au conservat identic. Nici o armată n-a trecut pe aici ca să le distrugă.

20160803_092240.jpg

Piața principală este patrată, cu arcade pe trei dintre laturi. Soarele arde nemilos în august și, în umbra oferită de galeriile de piatră decolorată de timp, mă uit la magazinele modeste care expun, cu mult bun gust, obiecte majoritar artizanale.

20160803_092339

În Evul Mediu, satul era cunoscut în toată regiunea datorită meșterilor care manufacturau cuțite de calitate superioară. Recent, aceasta tradiție s-a reluat cu o producție manuală în serie limitată, adresată colecționarilor, fiecare model cu desen unic.

20160803_091954.jpg

Biserica este a Sfântului Cristofor, protectorul călătorilor. Semn bun pentru cei care îl întâlnesc în drumul lor.

20160803_092643.jpg

Chiar în centru, vă recomand un restaurant de bună calitate, ,,Le Sénéchal’’, care celebrează cu onestitate bucătăria franceză, aflată în patrimoniul mondial UNESCO.

20160803_092443

Cred că merită să intri în astfel de bastide pentru o oră-două. Vei vedea cât de puternic își păstrează rolul defensiv în fața invaziei de turism industrial și comercial.

Lectură de drum:

Pascal Quignard, Viața ascunsă

Khao San Road

2017

O călătorie în Indochina, sau măcar într-un sector al ei, presupune o escală pe Khao San Road.

20170219_152107

Un mister șamanic învăluie această stradă legendară din Bangkok considerată, la sfârșitul secolului 19, ca punct de convergență al călătorilor de cursă lungă veniți de la Kabul, Hong Kong, Singapore.

20170219_145205

Își dădeau întâlnire aici, pe această stradă care funcționa ca un off-shore, pentru schimb sau vânzare de mărfuri și informații.

20170219_150235

Reputația ei a fost construită de comerțul cu opium, spioni, falsificatori de pașapoarte, racolatori.

20170219_145349.jpg

Anonimatul e absolut, confidențialitatea e totală.

20170219_145222

Pe ambele laturi ale străzii se înșiruie cafenele, hoteluri și pensiuni, saloane de masaj, magazine de suveniruri, bordeluri, agenții de turism, restaurante în care se manâncă insecte și scorpioni.

20170219_150909

Totul este mult mai ieftin decât în alte zone din Bangkok. Nu-ți ia prea mult timp să te plimbi dus-întors de la un capăt la altul, pentru că strada are doar cinci sute de metri.

20170219_150442

Mi s-a părut că intuiesc o vagă asemănare cu străzile din Amsterdam, aceleași figuri indiferente, tolerante, răbdătoare. Animația boemă la care te-ai fi așteptat nu se extinde în tot cartierul, vei vedea că străzile din vecinătate sunt liniștite și burgheze.

20170219_150100

Eu am văzut-o într-o duminică după-masă cu aer laptos și îmbibat de plictiseală. Erau doar turiști occidentali sau călători plutind într-o amorțeală molipsitoare.

20170219_145127

În toiul zilei, atmosfera era letargică. Strada se trezește abia seara târziu.

Lectură de drum:

John le Carré, The Honourable Schoolboy

O mie și una de clipe spaniole

Murcia, 2016

Neglijența majoră pe care am comis-o înainte să descind în Murcia este de natură lingvistică. Mai precis, culinară. În general, în Spania mă descurc cu meniurile sau, dacă nu, cer explicații în engleză. Însă în Murcia, am nimerit seara la un restaurant tradițional unde nu se vorbea deloc engleza, plin ochi de localnici. Am ales totul la întâmplare și a fost excelent, dar mi-am reproșat ignoranța.

ian.2016-557-e1550073612210.jpg

Dulcețurile, conservele și alte produse spaniole vegetariene și vegan exportate în toată lumea provin, în mare parte, din acest oraș înconjurat de terenuri fertile, grădini și livezi.

ian.2016-563.jpg

Îmi place amplasamentul său strategic, la porțile Andaluziei, pentru că influențele de care se bucură sunt multiple. În trecut, a fost capitala unui regat arab și abia în secolul 13 a fost cucerită de castiliani.

ian.2016-559-e1550074085699.jpg

Centrul este segmentat de grădini, parcuri și piețe în care clima blândă permite florilor să reziste chiar si iarna. Eu le-am admirat la un început de ianuarie, când la umbră erau cam 16 grade, iar ambianța te îmbie să petreci mult timp afară. Seara, orașul plin de vegetație te învăluie într-o liniște romantică.

ian.2016 573

Ca să vezi un palat din secolul 15 cu o fațadă împodobită, trebuie căutat palatul Almudi sau palatul Almodovar.

ian.2016-574-e1550073707928.jpg

În apropiere se află și piața Romea, cu teatrul Romea, din secolul 18.

ian.2016-570.jpg

Chiar alături este un alt monument impozant, fosta mănăstire Santo Domingo.

ian.2016-560.jpg

Cel mai important element al patrimoniului său istoric este catedrala, care datează din secolul 14, cu fațada în stil baroc.

ian.2016-558.jpg

Interiorul alb, solemn, este de inspirație gotică. Parcurg circuitul de pe margine și observ fiecare capelă. Ca să se aprinda lumina, trebuie introdusă o monedă de 50 de centime. Astfel, putem admira tablourile și decorația sofisticată, cu influențe de stil plateresc.

ian.2016-548.jpg

Tezaurul catedralei, al treilea din Spania ca opulență, se afla în muzeul de lângă biserică. Aceste podoabe sunt plimbate prin oraș în procesiunile organizate la marile sărbători religioase.

ian.2016-552.jpg

Pășesc, în catedrală, pe atât de prețioasele plăcuțe de faianță policromă, decorate cu flori pictate manual, vechi de câteva secole.

ian.2016-550-e1550073936783.jpg

Palatul episcopal construit în stil italian este imens și poate fi văzut parțial dinspre râul care străbate orașul. Curtea e ornamentată cu blazoanele sculptate ale aristocraților și o amplă scară de onoare. Trecând râul, poți observa mai bine podul în piatră antică, însă urbanismul central este afectat de construcțiile noi.

ian.2016-564.jpg

Aș mai fi vrut să văd Muzeul de artă contemporană, aflat tot în centru. Și multe altele, mai în tihnă.

Mândrie și prejudecăți

Château Chinon, 2016

În cercul meu de prieteni, Franța nu e o destinație foarte populară din cauza presupusei aroganțe a francezilor. Totuși, să nu uităm că ei eu inventat noțiunile de curtoazie și galanterie care, din fericire, încă funcționează. Au fost perioade istorice când aristocrați din toată lumea au ales surghiunul în Franța, nu în altă parte, atunci când n-au mai putut trăi la ei în țară. La fel și marii artiști.

20160804_095310

Păstrez ideea și vă invit azi pe Valea Loarei, înscrisă integral în patrimoniul mondial UNESCO. Aici se află sute de castele care au aparținut nobilimii și regilor Franței.

20160804_095331

La Chinon s-au întâmplat multe. S-au ținut întruniri secrete, reuniuni între regi, s-au țesut intrigi, s-au pus la cale comploturi.

20160804_095045.jpg

Suveranii Angliei și (parțial) ai Franței, Henri II Plantagenent și Alienor d’Aquitaine își petreceau sărbătorile aici, pe când Chinon era teritoriu englez, până când, tot aici, Henri a încetat din viață.

20160804_093742-e1549901550479.jpg

Jeanne d’Arc a înfruntat, mai târziu, un viitor rege. Și, dacă vorbim despre ,,art de vivre”, nici tradiția gastronomică nu se lasă mai prejos. De aici se trage Rabelais, creatorul celebrului personaj Gargantua, al cărui apetit a rămas de legendă.

20160804_095340

Ai posibilitatea să urci la castel direct din centru sau de pe șoseaua care trece pe malul râului, unde se află parcări și, strategic, magazine de vinuri. Din centru, accesul se face fie pe o alee cu scări, fie cu un ascensor gratuit până în incintă.

20160804_095928

Am pătruns în castel la 9 dimineața, la deschidere. Ploaia amplifica mirosul opulent al viilor care acoperă colinele din jur. Chinon este capitala unei zone viticole foarte reputată pentru vinuri roșii lejere, flexibile și nu prea tari. Făcând turul meterezelor și, de peste tot din turnulețe, cât vezi cu ochii în depărtare, se întind viile.

20160804_095001.jpg

Fortăreața medievală, de întindere considerabilă, domină. Cu trufie ? De cum ai pătruns în interiorul său, te cucerește.

20160804_104548

Castelul e format din trei sectoare distincte: locuința regelui (oricare ar fi el), două turnuri simetrice, donjonul cu incinta sa, fiecare cu utilitățile dictate de nevoile timpurilor.

20160804_120921.jpg

Pătrund în opt secole de istorie, cu timiditate, recunosc. În interior nu au mai rămas decât zidurile.

20160804_102559.jpg

Doar un singur element se păstrează intact, un șemineu, în sectorul apartamentelor regale.

20160804_102646.jpg

Dar decorul cel mai frumos îl reprezintă spațiul amenajat între părțile componente ale castelului.

20160804_102445

Râul care străbate orașul se numeste Vienne (un afluent al Loarei), iar cartierul istoric ocupă sectorul dintre castel și râu. Se păstrează intacte multe clădiri din perioada medievală, pe atunci instituții de seamă.

20160804_113618

La tot pasul, prăvălii de vinuri de pe la toate podgoriile din jurul orașului care oferă degustări cu explicații.

20160804_113945-e1549901665715.jpg

Dacă te prinde seara în oraș, îți poți improviza cu produse regionale un ospăț pe cinste într-un loc cu vedere frumoasă. Mai ales că peste tot, în centru, se țin concerte improvizate de menestreli ambulanți. Până și regii te-ar invidia!

Lectură de drum:

Jean Flori, Eleanor of Aquitaine, Queen and Rebel

Rabelais, Gargantua și Pantagruel

Căutătorii arcei pierdute

Abu Simbel, 2018

Întrezăresc prin hublou, la aterizarea în Abu Simbel, doar întinderea deșertului întreruptă de munți de nisip. Aterizez în cea mai sudică așezare din Egipt, la șaptezeci și cinci de kilometri de granița cu Sudanul.

dscn3151.jpg

Zborul de la Aswan a durat douăzeci și cinci de minute, e abia șapte dimineața. În avion sunt doar turiști americani și, ca pe toate zborurile interne Egipt Air, doi agenți din serviciile de protecție (care, surprinzător, după aterizare, au pus și ei mâna să ajute însoțitoarele de zbor să deretice prin avion !) Aeroportul este ca un fel de autogară de provincie. Ne întâmpină Muhammed, un domn elegant, reprezentantul agenției de turism locale și pornim cu mașina spre templu.

20181208_092538.jpg

La mijlocul lui decembrie, dimineața e răcoroasă. Ambianța este complet diferită de toate celelalte orașe, sub aspectul curațeniei. Am impresia că nu mai sunt în Egipt. Praful a dispărut. Străzile, incinta templului, totul este complet aseptic.

20181208_092449.jpg

Comportamentul oamenilor asemeni, complet diferit de hărțuiala din Luxor și Aswan. Nimeni nu pare să observe în mod special turiștii care, de fapt, constituie singura sursă de venit a orașului și care aterizează, din ora în oră, cu sutele.

dscn3241.jpg

Cele două temple de aici, al faraonului Ramses II și al soției sale Nefertari, frumoasa prințesă de origine nubiană, sunt un obiectiv de top al Egiptului și al patrimoniului mondial UNESCO, datorită prezervării lor perfecte.

dscn3165.jpg

Nubia se întinde din Aswan, de la prima cataractă a Nilului, până la cea de-a patra cataractă, în Sudan.

dscn3172.jpg

A fost o regiune bogată în mine de aur, iar în trecut era parte componentă a Egiptului. Acum se află parțial în Sudan.

DSCN3234

Nubienii și egiptenii au avut relații încordate în adâncul istoriei și s-au invadat reciproc de mai multe ori.

dscn3166.jpg

Căsătoria marelui faraon egiptean Ramses II cu prințesa nubiană Nefertari a fost un act diplomatic, în vederea încetării conflictelor.

dscn3233.jpg

Templele, vechi de trei mii două sute de ani, erau cât pe ce să fie distruse la construcția barajului din Aswan, în 1960, iar azi situl se află la șaizeci și cinci de metri deasupra nivelului apei.

dscn3246.jpg

Ca să fie salvate din ape, inginerii au optat pentru deplasarea templelor. Operațiunea a fost amplă. Construcțiile gigantice au fost deplasate, bucată cu bucată, timp de patru ani. Au fost numărate 1.046 blocuri de piatră, cu greutatea între cinci și zece tone fiecare, transportate pe o distanță de trei kilometri.

dscn3204.jpg

Acum, în interior, putem admira desene sau basoreliefuri unice în lume.

dscn3192.jpg

Intrăm în primul templu, al faraonului Ramses II, păzit de patru statui colosale înfățișându-l la patru vârste diferite. Este printre puținele cazuri când un templu nu este dedicat unui zeu, ci unui muritor care a dorit să se zeifice el însuși.

dscn3214.jpg

Pe fațadă, vedem statuile a douăzeci și două de maimuțe, numărul regiunilor egiptene pe vremea faraonului. În interior, este reprezentat tot el, sub forma a patru statui în care  faraonul are chipul lui Osiris.

dscn3158.jpg

Pe pereți, din nou el, în basoreliefuri și desene, de preferință îngenunchindu-și adversarii.

dscn3224.jpg

Scenele de luptă sunt foarte învălmășite. Din fericire, aici apar și alte personaje, soldați, diplomați, preoți, doctori, zei. Unele desene prezintă moartea lui Seth, zeul vânturilor, ucis de Horus ca să-și răzbune tatăl.

dscn3170.jpg

Treci printr-o săliță intermediară și intri în sanctuar, care adăpostește patru statui. De două ori pe an, la 22 februarie și la 22 septembrie, razele soarelui traversează cele trei încăperi până aici și iluminează, de manieră miraculoasă, fețele a trei dintre statui. Dacă ați văzut filmul lui Spielberg, Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute, veți recunoaște această idee. Doar una dintre ele, zeul tenebrelor, rămâne în umbră.

dscn3187.jpg

Templul secundar, al zeității Hathor, este dedicat soției preferate a lui Ramses II. În interior, s-au păstrat multe desene colorate.

dscn3194.jpg

Hathor este reprezentată pe șase coloane, ca un cap de vacă având urechi imense.

dscn3223-e1549723604477.jpg

Tema războiului rămâne, totuși, predominantă, pentru că Ramses II ține să-și expună actele de vitejie în fața soției sale.

dscn3198.jpg

Pe unul din pereți, este desenat mitul lui Isis care-și reînvie soțul, Osiris. Basorelieful o înfățișează pe Isis căutând în apele Nilului resturile lui Osiris, tăiat în bucăți de Seth. Diverse scene de ofrande aduse zeilor sunt peste tot.

dscn3211.jpg

Cea mai frumoasă reprezentare a reginei Nefertari o văd pe una din coloane.

dscn3230-e1549723433902.jpg

La terminarea vizitei, am trecut prin fața magazinelor dar, din nou, un fapt neobișnuit. Vânzătorii nu te asaltau. Ghidul care ne-a însoțit la templu ne-a rugat, în caz că vrem să cumpărăm ceva, să ne adresăm magazinului cu numărul cutare.

20181208_092409

La întoarcerea spre aeroport, Muhammed ne-a făcut un tur. În explicațiile sale, intuiesc cum, vag, se scuză că orașul este așa de mic.

20181208_092259.jpg

Ne îmbarcăm pe zborul Abu Simbel-Cairo (cu escală în Aswan) și nimeresc lângă o profesoară englezoaică din York, care mai fusese în Egipt de patru ori, iar acum făcuse o excursie culturală în Abu Simbel, ca să afle mai multe despre muzica și dansul etnic al nubienilor.

dscn3247.jpg

Doar în Abu Simbel se mai perpetuează aceste tradiții care încep să dispară, pentru că generațiile actuale nu le mai cultivă. Cred că Abu Simbel va rămâne o destinație privilegiată pentru căutătorii de comori spirituale.

Zeus în exil

Bergama, 2017

Din Bergama, orășelul dintre Asclepion și Pergamul antic, pornești într-o urcare șerpuită cu mașina spre unul dintre cele mai cunoscute situri din lume, aflat în patrimoniul mondial UNESCO.

20170501_115005

Odată ajuns la intrarea în perimetrul săpăturilor arheologice, urmează un lung traseu pe jos, în interiorul sitului întins pe o suprafață generoasă.

20170501_125811

Construit la înălțime, e mult mai răcoare decât la Asclepion, fapt destul de frecvent în cazul siturilor amplasate la altitudine, chiar și vara. Zona vizitabilă e foarte bine amenajată, ușor de parcurs, pe o alee de lemn construită de jur-împrejur, cu vizibilitate maximă la toate elementele de arhitectură și la peisaj.

20170501_120602

Recomand să parcurgi calea sacră și să te oprești să admiri templul Atenei, templul lui Traian construit de către fiul său Hadrian, precum și teatrul imens cu ale sale 78 de gradene vertiginos de abrupte, dispuse aproape pe verticală.

20170501_120335

Din păcate, marele altar al lui Zeus nu se mai află aici, pentru că a fost demontat piatră cu piatră de către arheologii germani și reconstruit la Berlin, în Muzeul Pergamonului.

20170501_123404

Însă vraja și măreția spațiului larg, panoramic, nu le-au putut strămuta. Ele sunt intacte, aici, pe culmi.

20170501_123934

Pergamul a fost un oraș prosper, pentru că aici s-a inventat pergamentul, în contextul în care, la un moment dat, faraonul a interzis exportul de papirus din Egipt, pentru că biblioteca din Pergam rivaliza cu biblioteca din Alexandria, ca număr de volume, – patru sute de mii ! – și îi era teamă să nu-i depășească faima.

20170501_120306

Însă, după incendiul care a devastat biblioteca din Alexandria, Iulius Cezar a dat dispoziție ca o parte din cărțile din Pergam să fie trimise în Egipt, încercând să reconstituie fondul de carte al bibliotecii înghițite de flăcări.

20170501_123849

Zeii așa au hotărât, se pare, ca Pergamului să i se confiște, pe rând, cărțile și altarul.

20170501_124406

De 15 august

Paray-le-Monial, 2018

Ieșim de pe autostradă, intrăm pe o națională care, în curând, se bifurcă spre o departamentală. Este 15 august, dimineața devreme, iar drumul este gol și din ce în ce mai îngust. Ne apropiem de unul dintre locurile de pelerinaj din inima Franței, în Bourgogne.

20180815_102446

În 1673, în acel sătuc izolat, unei călugărițe i se arată Iisus care îi dezvăluie un adevăr ascuns: adâncul și măreția inimii lui, cu mizericordia, mila și iubirea de semeni. O îndeamnă să cultive acest sentiment și să-l răspândească în lumea largă. Ea nu întelege pe moment mesajul, nu reacționează în nici un fel și ia decizia să aștepte, cuprinsă de uimire, un al doilea semnal lămuritor. Iisus i se mai înfățișează încă o dată, prezicându-i că, în curând, măicuța își va găsi un sfătuitor.

20180815_115606

La puțin timp după aceea, este numit la parohie un îndrumător spiritual, preot francez stabilit în Anglia, care ajunge să ocupe acest post după o serie de peripeții inexplicabile, care ele însele reprezintă mici miracole. Mesajul este explicat și răspândit în lumea largă. De atunci, acel catun întâmpină un număr mare de credincioși veniți în pelerinaj.

20180815_120947

Încă din secolul 10, aici se întemeiase un așezământ religios. Capela originală o vedem și azi, mai intimă, apropiată de suflet, unde s-a petrecut viziunea. Acolo se află si moaștele sfintei. Am asistat la o slujbă ținută de preoți de limbă engleză, alături de alți credincioși veniți de peste tot din lume.

vezi și: Apa tămăduitoare