Nord

Glorenza, 2016

Sinceră să fiu, nu-mi dădeam prea bine seama unde mă aflu.

20160719_182549

Austria, Italia sau Elveția? Dacă ești îndrăgostit(ă) de una dintre aceste țări, fă un popas într-un sat ca din povești, Glorenza.

20160719_183353

Din orice parte ai veni, drumul printre munți, vara, îți încarcă sufletul cu lumină și frumusețe, întocmai ca peisajele pe care le vezi. În lungile văi însorite se întind livezi de meri și, oriunde te-ai opri, poti servi un suc de mere natural cu un parfum delicios, specific montan. Odată ajuns la poarta sătucului, te întrebi ce se află dincolo de ea.

20160719_183304.jpg

Ca să se prezerve monumentele și să se împiedice poluarea, mașina trebuie lăsată în parcările amenajate în afara porților medievale.

20160719_185035.jpg

Cetatea este pietonală, are străduțe înguste, pietruite ca în Evul Mediu.

20160719_183008

Doar dacă ai rezervat un hotel, poți intra cu mașina să o parchezi în spațiul respectiv, în curte. Hotelul la care am stat era fosta poștă a satului, iar seara se lua cina afară pe terasă, cu vedere la fațada bisericii și la grădina impecabil amenajată.

20160719_193034.jpg

În această parte a Italiei, se cinează foarte devreme, între 18-20, așa că trebuie să menționezi clar dacă ajungi mai târziu la masă.

20160719_184946-e1553947732866.jpg

Bastida s-a păstrat neschimbată de când există, din 1178, și are o mie de locuitori. Este singura conservată atât de bine din regiunea Alto Adige.

20160719_184556

Culoarul de arcade văruit în alb este de o înălțime nefiresc de mică, pentru că acum aproape o mie de ani oamenii erau mai scunzi, este un element arhitectural unic în nordul Italiei. Iar în labirintul de străduțe nu știi când ai pătruns, fără să-ți dai seama, într-un spațiu privat.

20160719_184500

Dacă ai de făcut cumpărături, aici găsești obiecte de artizanat originale, de bun-gust, ideale pentru cadouri.

20160719_181717.jpg

Deși oficial satul este în Italia, localnicii vorbesc doar germana.

20160719_182747.jpg

Cu greu vei nimeri pe cineva să știe câteva cuvinte în italiană. M-am întrebat cum călătoresc ei în țară, cum se înțeleg cu cei din sud ? Majoritatea turiștilor erau tot germanofoni, frontiera elvețiană fiind chiar la ieșirea din sat.

20160719_182213-e1553947946605.jpg

Pentru plimbări, drumeții, liniște și aer curat, un sejur de câteva zile este ideal, mai ales că te poți duce să vizitezi așezări învecinate din Elveția, toate istorice și excelent renovate.

Triumf

Falaise, 2016

Azi, Europa ar fi arătat altfel dacă Wilhelm n-ar fi cucerit Anglia, la Hastings, în 1066.

La Falaise, în nordul Franței, castelul său natal te invită să cunoști cu adevărat acest personaj.

Renumele burgului i se datorează integral. Filiația sa este banală, era fiul ilegitim al marelui duce al Normandiei și al fiicei unui de tăbăcar din sat. Tatăl său, Robert le Diable, a plecat în pelerinaj la Ierusalim și nu s-a mai întors, așa că Wilhelm a început lupta din copilărie. Mai întâi, lupta de a-și recupera bunurile, fiind bastard, apoi implicarea în revoltele din ținut. S-a născut chiar aici, în acest castel impunător, unde a prins contur aspirația sa de a cuceri Anglia.

20160811_130448

Așadar, să nu vă mirați. Turiștii englezi sunt majoritari și în jur auzi vorbindu-se doar engleza, ca și cum ai fi complet separat de Franța. Prima impresie a fost ca mă aflam într-o mică Anglie.

20160811_132500

Ansamblul medieval, format din donjon și palat, este unul dintre primele construcții de piatră din Normandia.

20160811_130556

Îți atrage atenția, de la distanță, donjonul elegant și solid din secolul 12. Nu-i ușor de pătruns în fortăreață. Chiar și acum, trebuie să traversezi un spațiu mare înainte de a te lăsa înghițit de solemnitatea din interiorul zidurilor.

20160811_132628.jpg

Prima sală, cea de primire oficială, a fost restaurată cu mijloace de tehnologie avansată, cu materiale design naturale și plurifuncționale: sticlă, lemn, teflon, aluminiu, oțel. Tot parcursul este multimedia, foarte atractiv pentru copii și adolescenți. Chiar și ca adult, te lași prins în jocuri și simulări, mai ales că tot spațiul este pus la dispoziția vizitatorilor. Fiecare își găsește un loc propice ca să intre pe cont propriu în vârtejul istoriei.

20160811_140133.jpg

Castelul era locuit de familie și servitori și avea un rol defensiv important. Observăm că donjonul este prevăzut cu toate elementele auxiliare în acest scop. Aici se retrăgea ducele, era spațiul lui personal de lucru, dar și de strajă. De aici, putea supraveghea platforma care făcea legătura între fortăreață și sat. Turnul este legat de donjon și de toate celealte încăperi prin culoare secrete, așa cum se obișnuia pe atunci, și pentru discreția întâlnirilor galante, dar și în scop de autoapărare în caz de cotropire.

20160811_133834-e1553675987799.jpg

Multe din elementele de construcție au directă legătură cu stilul de viață al timpurilor respective, complet anacronice pentru noi acum. Fiecare încăpere are o întrebuințare specială. E mult prea departe viața personajelor care le-au locuit în trecut, dar nutresc toată admirația pentru cât de bine au integrat în contemporan clipa de istorie.

20160811_132106

Unul dintre filmele având ca subiect viața lui Wilhelm Cuceritorul a fost o coproducție franco-helvetico-română, cu Violeta Andrei, Marga Barbu, Vlafimir Găitan, (co)realizat de Sergiu Nicolaescu.

20160811_134308.jpg

La despărțire, Wilhelm nu mai e personajul îndepărtat. L-am intuit lângă noi pe tot parcursul vizitei și ne despărțim buni amici.

Lectură de drum:

David Bates, William the Conqueror

Saqqara

Cairo, 2018

Am ajuns la cea mai veche piramidă a omenirii într-o dimineață limpede și rece.

DSCN2101

Era decembrie, iar soarele începea să încălzească deșertul abia spre amiază. Ajung într-un loc banal la prima vedere, însă edificat cu douăzeci de secole înaintea oracolului din Delfi.

20181201_094714.jpg

Ne aflăm la Saqqara, acasă la faraonul Djoser, primul mare faraon din Vechiul Regat al Egiptului.

20181201_093907.jpgPiramida a fost construită nu pentru corpul neînsuflețit al faraonului Djoser, ci pentru energia sa vitală ka, un concept esențial în filosofia antichității egiptene.

dscn2103.jpg

Pentru ca prețioasa energie să nu se disperseze după trecerea în neființă a faraonului, i s-au pregătit o suită de încăperi subterane, cu toate elementele necesare continuității ei. Doar sechestrată la o adâncime de treizeci și trei de metri, Djoser a socotit că energia sa poate fi în siguranță.

dscn2094.jpg

Djoser este primul faraon care a angajat un arhitect ca să-i construiască locuința eternă. Imhotep (filosof, scriitor și medic), a avut ideea să folosească piatră în loc de materialele obișnuite ale vremii: lemn, stuf, chirpici. Inițiativa sa l-a ridicat la rang de vrăjitor și a intrat în panteonul zeilor. Ca și faraonul.20181201_093119.jpgGroapa funerară a fost acoperită mai întâi doar cu o simplă platformă de piatră. Evaluând simplitatea construcției, Djoser și-a manifestat nemulțumirea și i-a cerut arhitectului să o mărească. Imhotep a mai adăugat încă o platformă, de dimensiune mai redusă. Din nou, faraonul a considerat-o prea modestă. Și tot așa, până când a rezultat o piramidă construită în trepte.20181201_092734.jpgImhotep a găsit o noimă acestei arhitecturi extravagante, explicând că sufletul faraonului trebuie să poată urca spre cer, până la zeul Ra (soarele) al cărui fiu se consideră. Toate acestea se întâmplau în anul 2700 î.Hr.20181201_091610Aducerea la lumina zilei a sitului i se datorează arheologului Jean-Philippe Lauer, care i-a consacrat șaptezeci și cinci de ani de viață ca să-i exploreze și să-i reconstituie părțile componente: marea curte de ceremonie de la baza piramidei în trepte, zidul incintei cu ale sale coloane stilizate, în aparență elenistice, frizele în forma de cobra, capela austeră separată.

DSCN2107

De la Vechiul Regat și până la perioada ptolemeică, toți faraonii au vrut să fie înmormântați aici.20181201_093844.jpgCât vezi cu ochii, complexul conține zeci de construcții funerare, pe o suprafață întinsă, dar toate, din exterior, par niște dărâmături. 20181201_092537.jpgO parte a sitului este închisă pentru continuarea cercetărilor și putem vizita doar câteva tombe.

DSCN2092

În trecut, toate acestea au fost construite după exemplul piramidei principale, dar materialul folosit s-a degradat rapid sau a fost furat pentru alte construcții private din zonă.20181201_093307-e1553427011595.jpgPiramida lui Djoser nu are desăvârșirea estetică și perfecțiunea minimală a vecinelor sale de la Gizeh, aflate doar la cincisprezece kilometri. Valoarea ei stă în secretele pe care le-a păstrat, fiind cel mai vechi monument de piatră ridicat de ființa umană.

DSCN2110

Am vizitat doar tombele în care s-au conservat cel mai bine decorațiunile interioare.

 

***Mormântul lui Kagemi, un mare demnitar, este decorat cu scene de pescuit de pe malurile Nilului, cu bancuri de pești și stoluri de păsări. 20181201_090142.jpgM-a surprins cât de multe specii de pești erau desenate. Mă întreb dacă exista într-adevăr o varietate chiar atât de mare (zeci de soiuri ?) sau erau imaginare. 20181201_090136Traiul zilnic al sătenilor, cu scene menajere și de vânătoare, se completează cu peisaje animaliere sau vegetale. Din basorelieful la origine policrom, se distinge perfect desenul în alb și roșu.20181201_090311***Mormântul prințesei Idut îi reflectă, cum e și firesc, preocupările: scene de sporturi nautice, mondenități, primire de ofrande. 20181201_090728.jpgEste greu de descifrat codul limbajului corporal și al gesturilor. 20181201_090235În unele desene, nu îți dai seama dacă țaranii procesează pasarile vânate în vederea gătitului sau le oferă, achitând tributul cuvenit stăpânilor.20181201_090147***Mormântul lui Ti, un alt nobil, are mai multe încăperi și este decorat cu scene de ofrande și de ritualuri funerare. 20181201_090304Vedem imaginea sa și a soției sale în diverse activităti domestice, în timp ce servitorii transportă alimente și pregătesc ospățul. 20181201_090534.jpgPlantele simbolice din regat, cum ar fi floarea de lotus, ornamentează mai mulți pereți. Tot aici, este prezentat procesul construirii unei ambarcațiuni.

DSCN2088

***În mormântul lui Ounas a fost descoperită o scriere celebră din antichitate, Textele piramidelor, considerat un ansamblu literar unic. 20181201_091708.jpgNu e vorba doar de cuvinte izolate, liste sau un repertoar, ci sunt formule magice care trebuiau invocate de faraon dupa îngropare, în călătoria sa spre cealaltă lume. O lucrare densă, poetică și enigmatică pe care specialiștii n-au descifrat-o nici până acum. 20181201_091856.jpgCamera unde erau ascunse are pereții decorați cu hieroglife reprezentând texte religioase, iar tavanul se înfățișează ca un cer înstelat.20181201_091953

Încă un detaliu lingvistic. Mormintele faraonilor nu s-au numit dintotdeauna piramide. Grecii le-au dat această denumire, pentru că aveau forma unor delicioase prăjiturele cu miere, pyramis.

În satul de lângă complexul Saqqara, s-a perpetuat o lungă tradiție artizanală. Pe drum am văzut numeroase școli de țesut covoare și carpete, cu vânzare, care se pot și vizita.20181201_095256În Egipt, există o practică a bacșișului foarte pusă la punct. Aici la piramidă, la toate necropolele pentru care plătești bilet, supraveghetorul sălilor îți cere în plus echivalentul a 1 euro de persoană ca să te lase să faci poze, să-ți aprindă lumina sau sa-ți deschidă ușa unor încăperi care, chipurile, n-ar fi vizitabile. Ghidul ne prevenise dinainte de acest obicei generalizat în majoritatea obiectivelor turistice din Egipt.

Lectură de drum:

Naguib Mahfouz, Les Fils de la Médina

Echinox

Cesenatico, 2016, 2017, 2018

Trei ani consecutivi, în septembrie, în preajma echinocțiului de toamnă, s-a întâmplat să mă aflu în Italia, la Cesenatico, pe țărmul Adriaticii.

20160830_184148.jpg

Și, pentru că hazardul urzește întotdeauna cele mai bune planuri, m-am gândit că poate fi o posibilă destinație ca să-l celebrați pe cel de primăvară. De aceea v-o propun în această zi menită echilibrului.

20160830_195547

Planul urbanistic al canalelor portuare a fost desenat de Leonardo da Vinci în 1502, urmând proporțiile armoniei perfecte. Zi și noapte, primăvară și toamnă.

20160830_184139

De pe ambele laturi ale canalului principal, o flotă impresionantă de pescadoare își ridică ancora în fiecare dimineață la ora patru și pornește în larg dar, dacă vă cazați pe malul canalului, sirenele vă vor trezi.

20160830_185542

O stațiune litorală de mult bun-gust, frecventată de lume liniștită. V-o recomand în primul rând pentru un sejur culinar, oricât de exigenți ați fi.

20160830_202527.jpg

Chiar pe bordura canalului, considerată axa principală a orașului, se înșiruie restaurante specializate în produse marine.

20160830_210741.jpg

Pe mine m-a convins Ristorante La Buca, supervizat de Stefano Bartolini, al cărui platou de crustacee crude i s-a dus vestea.

20160830_205454.jpg

Centrul burgului este considerat mica Piazza delle Conserve, cu magazine și cafenele pe toate laturile. Istoria locului se poate aprofunda în Muzeo della Marineria, unic în Italia, care prezintă corabii restaurate și referințe despre cotidianul marinăresc. În centru, puteți vizita și casa în care a trăit toată viața scriitorul Mario Moretti, originar din Cesenatico.

20160830_195859

Arhitectura balneară a stațiunii are câteva exemple valoroase, pe care le-am descoperit în lungi plimbări, admirând înserarea. Printre acestea, colonia Agip si colonia Enpas.

20160831_090110

Pentru cazare, vă recomand Albergo Vera**, un B&B nou, curat, cu parcare gratuită în curte, aproape de centru.

20160831_085050

Peștișorul de aur

Barbate, 2016

Poate ar trebui să-mi fac un blog separat în care să scriu doar despre orașe de la granița sudului.

Blogul Sudului.

Revin, mereu și mereu, în Andaluzia. De data aceasta nimeresc, aproape la voia întâmplării, la Barbate. M-a fermecat de la prima vedere, însă o prietenă spaniolă m-a sfătuit să nu mai vorbesc așa elogios despre această destinație, pentru că risc să nu fac impresie bună. Spaniolii își amintesc că, în anii 70, Barbate a fost stațiunea preferată a dictatorului Franco.

20160408_202934-1-e1552987998914.jpg

În contextul în care dimineața mi-o petrecusem în palatele și grădinile Alhambrei, iar la sfârșitul după-amiezei ajungeam la Barbate, vă puteți întreba cum de a fost posibil să-mi pice cu tronc. Și eu mă întreb.

20160408_193401

Plaja era goală, iar pe promenada pavată trecătorii se scăldau în luminozitatea apusului maritim.

20160408_202028-1.jpg

Asa cum la noi în sud se prind bulgarii, pe măsură ce te apropii de Barbate, la radio prinzi aproape numai posturi în arabă. Mă îndepărtez de tot ce îmi este familiar și mă las în voia surprizelor.

Orășelul nu este în topul traseelor turistice, nu-și propune să epateze. Cred că, în cazul acesta, nu e vorba doar despre ce vezi la modul concret, ci și despre energiile pe care le percepi la nivel subliminal.

20160408_193441.jpg

Chiar dacă la fața locului nu ai de vizitat obiective monumentale, te poți bucura de liniște, de plajă, de cărți, de conversații, de mare și de o gastronomie bazată pe principalul lor produs, tonul, care se pescuiește chiar acolo.

20160408_213456-1-e1552988287801.jpg

M-am lasat prinsă în capcana gurmandizei la un restaurant pescăresc aflat în centru, El Campero, în care tonul e rege.

20160408_205054-1-e1552988098598.jpg

Până atunci n-am știut că fiecare parte a tonului are un gust diferit. În meniu ți se propuneau toate și, evident, fiecare gătită în alt stil, pentru că unele porțiuni sunt mai grase, altele mai slabe.

20160408_215301

Dar, orice fel ați lua, vi-l recomand însoțit de un vin roșu, neapărat andaluz.

20160408_211835-1.jpg

Vă previn că, după această experiență, nimic nu va mai fi la fel.

Wat Pho

Bangkok, 2017

Mergând mult pe jos prin Bangkok, am intrat în zeci de temple budiste.

20170215_093552.jpg

Unele sunt gratuite, la altele se plătește bilet de intrare, al cărui preț variază în raport cu importanța lor istorică. În unele intram doar ca să mă așez la umbră, să mănânc, să mă răcoresc. Toate dispun de toalete curate, fapt deloc de neglijat într-o țară cu riscuri alimentare.

20170215_104739

Fiecare templu are câte un element distinctiv special, care îi conferă un plus de sacralitate.

20170215_101828.jpg

Oamenii merg acolo să se roage, să aștepte un miracol, să găsească putere, să reflecteze. Ritualul este identic, te descalți, intri discret, te așezi pe jos. Ce se întâmplă după aceea veți vedea, e păcat să vă spun chiar totul.

20170215_104356

Printre acestea, Wat Pho, cel mai vechi și mai mare templu din Thailanda, în care funcționează o universitate religioasă, o școală medicală și un institut de masaje tradiționale, este azi cea mai amplă instituție de învățământ din Bangkok. Înconjurat de ziduri albe, are șaisprezece porți, dar numai două sunt deschise.

20170215_094903.jpg

Complexul actual adăpostește și trei sute de calugări buddhiști. Sanctuarul original datează din sec.16, dar a fost extins pe măsură ce i-a mers vestea.

20170215_094801

Pe pereții clădirilor sunt pictate inscripții cu rol pedagogic din domenii variate: arta războiului, arheologie, arhitectură, literatură, astrologie, farmacie. Pe margine vedem înșirate statuete de ermiți în diverse atitudini și poziții de yoga.

20170215_101020

Într-un spațiu special, statuia lui Buddha întins, de patruzeci și șase de metri, acoperită cu foiță de aur, este nucleul sacru. Pe fața lui poți citi semnele ca a atins paranirvana. Surâsul și seninătatea sa au harul de a alunga demonii. O decorațiune rară deslușim pe talpa picioarelor, sub forma unor incrustații de sidef, reprezentând o sută opt caractere ce-l disting pe Buddha de muritorii de rând.

20170215_094215

Am intrat în toate grădinile interioare, fiecare cu o amenajare geometrică de vegetație care parcă îți ordonează chiar și gândurile. Zăbovesc în pavilionul chinezesc, cel mai bogat dintre toate, cu un copac sacru în centrul său.

20170215_100836.jpg

Sanctuarul decorat cu porțelanuri conține în interior biblioteci vechi cu manuscrise și documente rare.

20170215_100516.jpg

Exuberanța mausoleelor care adăpostesc relicve mă surprinde, m-aș fi așteptat să fie mai austere.

20170215_100458.jpg

Ornamentația multicoloră este un concept care-i definește pe thailandezi, iar pe noi, pe vizatorii de departe, ne înfrumusețează pe dinăuntru. Toată dantelăria aurită pe care o văd este confecționată din lemn.

20170215_100651

Basoreliefuri și picturi murale reproduc imagini din natură, frunziș, păsări, toate fiind reprezentări ale sufletului, în diversele forme în care ne place să ni-l imaginăm.

20170215_102002

Majoritatea statuilor provin din situri istorice care, în trecut, au fost capitale de regat (Ayutthaya, Sukhotai), aduse în acest templu pe măsură ce noua capitală s-a dezvoltat aici.

20170215_093934

Lectură de drum:

Michèle Jullian, Théâtre d’ombres

Ulisind

Chios, 2017

Am ajuns în Chios cu vaporul, cu unul adevărat.

20170616_204200-1-e1552674171469.jpg

Călătoria a fost lungă și m-am simțit ca un fel de Ulisă (apelativ inventat, într-un minunat text, de Ruxandra Cesereanu, pe care nu mă pot abține să nu-l preiau!), acolo pe punte, douăsprezece ore scrutând orizontul. Sau citind. Pe vapoare e singurul loc unde pot citi cu o delectare absolută.

20170616_204736.jpg

Am luat vaporul de la Kavala și am făcut doar trei escale până în Chios.

20170616_164753

Dacă te încumeți, să știi că nu-i prea comod să stai de la patru după-masa până la patru dimineața pe bănci tari, de o curățenie îndoielnică și cu servicii pe punte care corespund cu nivelul de bilet cel mai ieftin.  Pentru călătorii mai pretențioși există și cabine, cușete multiple de clasa a doua, cabine individuale de clasa întâi sau cabine deluxe, la preț dublu sau triplu comparativ cu biletul pe puntea exterioară.

20170616_222357-1.jpg

Majoritatea pasagerilor au coborât înainte de Chios, asa că pe punte am rămas după miezul nopții doar o mână de oameni, printre care mai mulți militari. Sosirea nocturnă pe o insulă necunoscută este un început complet nou, al unei zile și al unui spațiu. Uiți de viața reală.

20170618_100742-1.jpg

Am condus până în oraș și am dormit pe plaja din centru până când s-a făcut prea cald ca să mai pot sta în soare. Diminețile grecești încep cu o cafea la ibric și un cataif, dar în Chios Town nu le-am găsit pe ambele în același loc. Soluția este să le cumperi separat ,,to go” și să le savurezi la umbră.

20170617_105849.jpg

Ieșim din oraș spre vest, unde panorama este grandioasă. Pornisem inițial în căutarea mănăstirii Nea Moni, un obiectiv din patrimoniul UNESCO, dar semnalizările lipseau și am nimerit la o altă mănăstire, Agios Markos, chiar în vârful muntelui.

20170617_104054-1.jpg

Așezarea este miniaturală și conține mai multe curți interioare, care fac legătura între mica biserică și chiliile călugărilor.

20170617_104545-e1552674452474.jpg

Pătrunzi printr-o poartă înaltă, solidă, care îi separă cu strictețe pe cei aflați înăuntru de cei aflați pe dinafară.

20170617_104128.jpg

Treci mai întâi pe sub o boltă de viță-de-vie, apoi intri în prima încăpere a bisericuței.

20170617_104608.jpg

Icoanele cele mai frumoase și prețioase le găsesc mai spre interior. Aici, tavanul este decupat cu steluțe.

20170617_104304-1.jpg

După lungul periplu printre insule, incursiunea spre adâncurile locașului pare să fie ca o călătorie în sine însuși/însăși. 20170617_104735-1.jpgTot aici, Sf.Cristofor mă întâmpină cu mersul lui săltăreț. Îmi arată simplitatea unei dimineți însorite grecești.

Lectură de drum:

Insula la amiază, de Julio Cortazar, în volumul de povestiri Toate focurile, focul

Bertina Henrichs, Rocadă în stil grec

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)