Cairo, 2018
Am ajuns la cea mai veche piramidă a omenirii într-o dimineață limpede și rece.
Era decembrie, iar soarele începea să încălzească deșertul abia spre amiază. Ajung într-un loc banal la prima vedere, însă edificat cu douăzeci de secole înaintea oracolului din Delfi.
Ne aflăm la Saqqara, acasă la faraonul Djoser, primul mare faraon din Vechiul Regat al Egiptului.
Piramida a fost construită nu pentru corpul neînsuflețit al faraonului Djoser, ci pentru energia sa vitală ka, un concept esențial în filosofia antichității egiptene.
Pentru ca prețioasa energie să nu se disperseze după trecerea în neființă a faraonului, i s-au pregătit o suită de încăperi subterane, cu toate elementele necesare continuității ei. Doar sechestrată la o adâncime de treizeci și trei de metri, Djoser a socotit că energia sa poate fi în siguranță.
Djoser este primul faraon care a angajat un arhitect ca să-i construiască locuința eternă. Imhotep (filosof, scriitor și medic), a avut ideea să folosească piatră în loc de materialele obișnuite ale vremii: lemn, stuf, chirpici. Inițiativa sa l-a ridicat la rang de vrăjitor și a intrat în panteonul zeilor. Ca și faraonul.
Groapa funerară a fost acoperită mai întâi doar cu o simplă platformă de piatră. Evaluând simplitatea construcției, Djoser și-a manifestat nemulțumirea și i-a cerut arhitectului să o mărească. Imhotep a mai adăugat încă o platformă, de dimensiune mai redusă. Din nou, faraonul a considerat-o prea modestă. Și tot așa, până când a rezultat o piramidă construită în trepte.
Imhotep a găsit o noimă acestei arhitecturi extravagante, explicând că sufletul faraonului trebuie să poată urca spre cer, până la zeul Ra (soarele) al cărui fiu se consideră. Toate acestea se întâmplau în anul 2700 î.Hr.
Aducerea la lumina zilei a sitului i se datorează arheologului Jean-Philippe Lauer, care i-a consacrat șaptezeci și cinci de ani de viață ca să-i exploreze și să-i reconstituie părțile componente: marea curte de ceremonie de la baza piramidei în trepte, zidul incintei cu ale sale coloane stilizate, în aparență elenistice, frizele în forma de cobra, capela austeră separată.
De la Vechiul Regat și până la perioada ptolemeică, toți faraonii au vrut să fie înmormântați aici.
Cât vezi cu ochii, complexul conține zeci de construcții funerare, pe o suprafață întinsă, dar toate, din exterior, par niște dărâmături.
O parte a sitului este închisă pentru continuarea cercetărilor și putem vizita doar câteva tombe.
În trecut, toate acestea au fost construite după exemplul piramidei principale, dar materialul folosit s-a degradat rapid sau a fost furat pentru alte construcții private din zonă.
Piramida lui Djoser nu are desăvârșirea estetică și perfecțiunea minimală a vecinelor sale de la Gizeh, aflate doar la cincisprezece kilometri. Valoarea ei stă în secretele pe care le-a păstrat, fiind cel mai vechi monument de piatră ridicat de ființa umană.
Am vizitat doar tombele în care s-au conservat cel mai bine decorațiunile interioare.
***Mormântul lui Kagemi, un mare demnitar, este decorat cu scene de pescuit de pe malurile Nilului, cu bancuri de pești și stoluri de păsări.
M-a surprins cât de multe specii de pești erau desenate. Mă întreb dacă exista într-adevăr o varietate chiar atât de mare (zeci de soiuri ?) sau erau imaginare.
Traiul zilnic al sătenilor, cu scene menajere și de vânătoare, se completează cu peisaje animaliere sau vegetale. Din basorelieful la origine policrom, se distinge perfect desenul în alb și roșu.
***Mormântul prințesei Idut îi reflectă, cum e și firesc, preocupările: scene de sporturi nautice, mondenități, primire de ofrande.
Este greu de descifrat codul limbajului corporal și al gesturilor.
În unele desene, nu îți dai seama dacă țaranii procesează pasarile vânate în vederea gătitului sau le oferă, achitând tributul cuvenit stăpânilor.
***Mormântul lui Ti, un alt nobil, are mai multe încăperi și este decorat cu scene de ofrande și de ritualuri funerare.
Vedem imaginea sa și a soției sale în diverse activităti domestice, în timp ce servitorii transportă alimente și pregătesc ospățul.
Plantele simbolice din regat, cum ar fi floarea de lotus, ornamentează mai mulți pereți. Tot aici, este prezentat procesul construirii unei ambarcațiuni.
***În mormântul lui Ounas a fost descoperită o scriere celebră din antichitate, Textele piramidelor, considerat un ansamblu literar unic.
Nu e vorba doar de cuvinte izolate, liste sau un repertoar, ci sunt formule magice care trebuiau invocate de faraon dupa îngropare, în călătoria sa spre cealaltă lume. O lucrare densă, poetică și enigmatică pe care specialiștii n-au descifrat-o nici până acum.
Camera unde erau ascunse are pereții decorați cu hieroglife reprezentând texte religioase, iar tavanul se înfățișează ca un cer înstelat.
Încă un detaliu lingvistic. Mormintele faraonilor nu s-au numit dintotdeauna piramide. Grecii le-au dat această denumire, pentru că aveau forma unor delicioase prăjiturele cu miere, pyramis.
În satul de lângă complexul Saqqara, s-a perpetuat o lungă tradiție artizanală. Pe drum am văzut numeroase școli de țesut covoare și carpete, cu vânzare, care se pot și vizita.
În Egipt, există o practică a bacșișului foarte pusă la punct. Aici la piramidă, la toate necropolele pentru care plătești bilet, supraveghetorul sălilor îți cere în plus echivalentul a 1 euro de persoană ca să te lase să faci poze, să-ți aprindă lumina sau sa-ți deschidă ușa unor încăperi care, chipurile, n-ar fi vizitabile. Ghidul ne prevenise dinainte de acest obicei generalizat în majoritatea obiectivelor turistice din Egipt.
Lectură de drum:
Naguib Mahfouz, Les Fils de la Médina
ore de drum 