O mie și una de clipe spaniole

Murcia, 2016

Neglijența majoră pe care am comis-o înainte să descind în Murcia este de natură lingvistică. Mai precis, culinară. În general, în Spania mă descurc cu meniurile sau, dacă nu, cer explicații în engleză. Însă în Murcia, am nimerit seara la un restaurant tradițional unde nu se vorbea deloc engleza, plin ochi de localnici. Am ales totul la întâmplare și a fost excelent, dar mi-am reproșat ignoranța.

Dulcețurile, conservele și alte produse spaniole vegetariene și vegan exportate în toată lumea provin, în mare parte, din acest oraș înconjurat de terenuri fertile, grădini și livezi.

Îmi place amplasamentul său strategic, la porțile Andaluziei, pentru că influențele de care se bucură sunt multiple. În trecut, a fost capitala unui regat arab și abia în secolul 13 a fost cucerită de castiliani.

Centrul este segmentat de grădini, parcuri și piețe în care clima blândă permite florilor să reziste chiar si iarna. Eu le-am admirat la un început de ianuarie, când la umbră erau cam 16 grade, iar ambianța te îmbie să petreci mult timp afară. Seara, orașul plin de vegetație te învăluie într-o liniște romantică.

Ca să vezi un palat din secolul 15 cu o fațadă împodobită, trebuie căutat palatul Almudi sau palatul Almodovar.

În apropiere se află și piața Romea, cu teatrul Romea, din secolul 18.

Chiar alături este un alt monument impozant, fosta mănăstire Santo Domingo.

Cel mai important element al patrimoniului său istoric este catedrala, care datează din secolul 14, cu fațada în stil baroc.

Interiorul alb, solemn, este de inspirație gotică. Parcurg circuitul de pe margine și observ fiecare capelă. Ca să se aprinda lumina, trebuie introdusă o monedă de 50 de centime. Astfel, putem admira tablourile și decorația sofisticată, cu influențe de stil plateresc.

Tezaurul catedralei, al treilea din Spania ca opulență, se afla în muzeul de lângă biserică. Aceste podoabe sunt plimbate prin oraș în procesiunile organizate la marile sărbători religioase.

Pășesc, în catedrală, pe atât de prețioasele plăcuțe de faianță policromă, decorate cu flori pictate manual, vechi de câteva secole.

Palatul episcopal construit în stil italian este imens și poate fi văzut parțial dinspre râul care străbate orașul. Curtea e ornamentată cu blazoanele sculptate ale aristocraților și o amplă scară de onoare. Trecând râul, poți observa mai bine podul în piatră antică, însă urbanismul central este afectat de construcțiile noi.

Aș mai fi vrut să văd Muzeul de artă contemporană, aflat tot în centru. Și multe altele, mai în tihnă.