Insula misterioasă

Bozcaada, 2018

Periplul în apele Turciei mă poartă pe o insulă cu o amplă reputație gastronomică, de care am luat cunoștință din filmul The Turkish Way. Cu lux de amanunte, aici e relatată vizita celebrilor bucătari spanioli, frații Roca, în Turcia, ca să se inspire din bogata tradiție culinară de origine otomană.

20181016_183820.jpg

Am mai aflat, ulterior, că insula găzduiește anual un festival de film documentar ecologic.

20181017_121027Am debarcat în insula Bozcaada (se pronunță Bojada) după o foarte scurtă traversare, de o jumătate de oră, cu un vapor pe care ne-am urcat, cu mașină cu tot, în micul port Geyikli. 20181017_122927.jpg

La sosire, ești un pic dezorientat, pentru că nimerești direct într-un orașel istoric unde, în centru, circulația cu mașina e interzisă, străzile fiind pietonale și foarte înguste.

20181016_184100.jpg

Ne-am putut strecura, totuși, până aproape de hotel. Proprietarul ne aștepta la colțul străzii, știa că sosim cu acel vapor, așa cum orice gazdă își asteaptă musafirii, ca la noi, în Oltenia. Am descărcat bagajele, apoi am parcat mașina în afara spațiului istoric, la cinci minute pe jos de hotel, pe o străduță laterală.

20181016_184430

Mi se părea că am pătruns direct în romanul scriitorului turc Yachar Kemal, despre o mică insulă de unde grecii au fost expulzați în 1923.

20181016_183842.jpg

Aveam indicii la tot pasul.

20181017_102730.jpg

Micul hotel pe care îl rezervasem se numea Amaranda Ada Evi și era amenajat într-o casă tradițională.

20181017_090216-e1554324570845.jpg

Mobilierul era vechi, elegant, camerele decorate predominant în alb, spațioase, minimaliste și foarte curate.

20181017_090255-e1554324611415.jpg

Toate se aflau la etaj, unele cu terasă și vedere la castel, biserica ortodoxă sau moschei.

20181017_094612.jpg

La sosire, ni s-a oferit o cafeluță la ibric, apă rece și rahat de trandafiri.

20181017_090212.jpg

Dar nu gestul standard de curtoazie contează, ci plăcerea pe care o resimți când primești ceva din suflet.

20181016_185438

Cât timp ne-am sorbit cafeaua care era binevenită la acea oră a după-amiezei, gazda noastră ne-a dat informații despre obiective istorice (pe insulă și pe continent, în zona portului unde urma să ne întoarcem), localuri, plimbări, traseul de jogging, podgorii, specialități culinare, ca să știm cum să ne facem programul.

20181017_090157.jpg

Am aflat, printre altele, că scăldatul e doar pentru cei curajoși: vara, apa abia că atinge 21 de grade și iarna doar 16 grade.

20181016_184212.jpg

Eram la jumătatea lui octombrie și acum apa era deja rece dar, la mijlocul zilei, se făceau spre 22 de grade.

20181016_185119

Am prins sezonul de kaki, pomii erau încărcați.

20181017_102525.jpg

Seara, am cinat afară, pe o terasă pe trotuar, la restaurantul Sandal (înseamnă scaun).

20181016_190607

Oferta lor de gustări reci cuprindea câteva zeci de varietăți, din care am degustat vreo 20 de meze-uri tipic insulare și evident, pește proaspăt de mai multe soiuri, la gratar, alături de un vin produs în podgoriile insulei.

20181016_184951

A doua zi, soția proprietarului ne-a pregatit micul dejun în bucătărie ca acasă, chiar în fața noastră. Plăcinte prăjite la tigaie cu brânză sărată și o omletă pufoasă. Nu era nimic făcut dinainte, in afară de dulcețuri și brânzeturi, câte trei-patru feluri diferite. Toate erau produse locale, naturale. Printre acestea, am degustat și specialitatea insulei, dulceața de flori de mac, subtilă și fin parfumată. După ce am înfulecat micul dejun, stapâna casei ne-a preparat, conform tradiției, o delicioasă cafea turcească pe terasa plină de vegetație și miresmuri de plante în pragul toamnei. Un mic paradis.

20181017_090127.jpg

Sunteți obișnuiți să vă faceti cumpăraturi la Milano și Paris ? Înseamnă că n-ați văzut târgul țărănesc din Bozcaada. Localnicii aduc tricotaje hand made din lână de foarte bună calitate și confecții de modă turcească. Batice, șalvari, de forme și culori unice. La alte standuri, produse agricole de sezon, măsline și ulei de măsline de fermă, nefiltrat. Tocmai începuse sezonul mandarinelor.

20181017_103204

Ierburi înmiresmate de munte din care se prepară un ceai răcoritor și energizant.

DSCN9880

Savuros. Mă opresc aici, nu vă dezvălui chiar tot. După un lung tur de cumpărături, am huzurit la o cafea turcească sub platanul imens din mijlocul satului.

20181017_103233

De la magazinul podgoriei Corvus, chiar în centru, am achiziționat o altă specialitate locală, vinul prelucrat dintr-un soi unic de struguri care, de sute de ani, se cultivă pe mici suprafețe aproape de țărmul mării.

20181017_123918

Acum știu, Bozcaada e insula mea secretă.

Degustare de sezon: boabe de proumb fiert, servite într-un pahărel, cu lingurița, asezonate cu miere și smântână sau unt.

Lectură de drum:

Yachar Kemal, Regarde donc l’Euphrate charrier le sang

Khao San Road

2017

O călătorie în Indochina, sau măcar într-un sector al ei, presupune o escală pe Khao San Road.

20170219_152107

Un mister șamanic învăluie această stradă legendară din Bangkok considerată, la sfârșitul secolului 19, ca punct de convergență al călătorilor de cursă lungă veniți de la Kabul, Hong Kong, Singapore.

20170219_145205

Își dădeau întâlnire aici, pe această stradă care funcționa ca un off-shore, pentru schimb sau vânzare de mărfuri și informații.

20170219_150235

Reputația ei a fost construită de comerțul cu opium, spioni, falsificatori de pașapoarte, racolatori.

20170219_145349.jpg

Anonimatul e absolut, confidențialitatea e totală.

20170219_145222

Pe ambele laturi ale străzii se înșiruie cafenele, hoteluri și pensiuni, saloane de masaj, magazine de suveniruri, bordeluri, agenții de turism, restaurante în care se manâncă insecte și scorpioni.

20170219_150909

Totul este mult mai ieftin decât în alte zone din Bangkok. Nu-ți ia prea mult timp să te plimbi dus-întors de la un capăt la altul, pentru că strada are doar cinci sute de metri.

20170219_150442

Mi s-a părut că intuiesc o vagă asemănare cu străzile din Amsterdam, aceleași figuri indiferente, tolerante, răbdătoare. Animația boemă la care te-ai fi așteptat nu se extinde în tot cartierul, vei vedea că străzile din vecinătate sunt liniștite și burgheze.

20170219_150100

Eu am văzut-o într-o duminică după-masă cu aer laptos și îmbibat de plictiseală. Erau doar turiști occidentali sau călători plutind într-o amorțeală molipsitoare.

20170219_145127

În toiul zilei, atmosfera era letargică. Strada se trezește abia seara târziu.

Lectură de drum:

John le Carré, The Honourable Schoolboy

Lumina verde a junglei

Khao Yai, 2017

20170211_180535

După o pană de motor cu masina în mijlocul unui cătun thailandez, unde am urmărit un apus de soare fastuos, ajungem seara târziu la Khao Yai, un fel de stațiune în liziera parcului național unde turiștii vin ca să vadă elefanți sau chiar tigri, iar thailandezii rezidenți în Bangkok vin să ia aer.

20170212_064121

Vorba vine, pentru că parcul, deși listat în patromoniul mondial UNESCO, este traversat parțial, în sus și în jos, de autoturisme. Localnicii îl folosesc ca scurtătură pe drumul de Bangkok, taxa de intrare fiind foarte mică. Însă rezervația protejată se întinde peste dealuri, munți, platouri, stânci pe o suprafață de 2.172 de kilometri pătrați.

20170212_064152.jpg

Ideal ar fi să străbați acest parc în timpul sezonului uscat din Thailanda, între noiembrie-mai.

20170212_113017.jpg

Deși ti se impune să iei măsuri de precauție ca să cooperezi cu vietățile junglei, e simplu să-ți dai seama că avem de-a face cu o junglă de tip urban, în care, pe un traseu de o zi, vizitatorii nu erau echipați cu nimic special.

20170212_131708

Nu riști nimic atâta vreme cât nu te îndepărtezi de potecă. În special turiștii occidentali erau însoțiti de un ghid, în schimb localnicii erau mai mult ieșiți la un picnic, ca să evadeze din poluatul Bangkok.

20170212_113547.jpg

Se spune că aici trăiesc peste trei sute de specii de păsări și animale sălbatice, dar fluxul turiștilor e incredibil de mare, – imaginează-ți o sâmbătă seara pe Champs-Elysées! – astfel că viețuitoarele junglei se îndepărtează cât pot de mult spre interiorul oceanului de vegetație.

20170212_115204

De la hotel, am mers cu un mic jeep, cu șofer și o domnișoară ghid thailandeză foarte competentă, care ne-a însoțit de la 8 dimineața până la ora 18.

20170212_122138.jpg

Surpriza a fost că masa de prânz am luat-o chiar în inima junglei, lângă un mic pârâu, toate felurile fiind gătite în casă, de către sora șoferului.

20170212_133921

Totul impecabil de curat și delicios.

20170212_133850.jpg

Am avut un singur incident, în momentul când șoferul a instalat cortul de picnic, vreo 6-7 maimuțe ne-au înconjurat ca la un semnal.

20170212_133606

Înțelegeau ce se petrece și voiau să ia parte la ospăț. Însă, după ce am intrat sub pânza care acoperea masa și scăunelele pliante, toată lumea și-a văzut de treabă. Totuși, soferul a rămas în apropiere de cort cu un băț în mână, pentru orice eventualitate.

20170212_124803

Am parcurs două trasee, înainte de masă și după, interval în care am coborât la stânca unde Leonardo di Caprio a filmat The Beach, punctul de maximă atracție din parc.

20170212_142439

Partea a doua a excursiei a fost parțial cu mașina, până pe înălțimile munților, la o altitudine de peste o mie de metri. Acolo era costruită o promenadă pe scânduri, care traversează râuri, vegetație înaltă, tot felul de plante care ar putea constitui obstacole serioase dacă ai fi pe jos.

20170212_153144

Abia în acel loc izolat, privind de pe înălțimi, îți dai seama cu adevărat ce înseamnă jungla.

Ngorongoro

Tanzania, 2018

O lungă coloană de jeep-uri de safari se prelinge pe șoseaua care iese din Arucha, orașul aflat la poalele muntelui Kilimanjaro.

20180226_095503Cu toții ne îndreptăm spre parcurile naturale din inima Tanzaniei. Începem expediția spre Ngorongoro, craterul de vulcan aflat în patrimoniul mondial UNESCO.

DSCN0318Este cel mai mare crater vulcanic din lume care a rămas neacoperit de apă. Jackson, ghidul și șoferul nostru, de la agentia tanzaniană EasyTravel, ne explică toate regulile de safari. Vorbește o engleză de Oxford, este sigur de el, cu mult bun-simț, respectuos. Un excelent profesionist. După opt zile împreună, eram deja ca în familie.

DSCN0241Traseul Arucha-Karatu (satul de la marginea parcului) durează patru ore, cu oprire la un magazin de obiecte etnice, bijuterii, cafenea, restaurant, cu toate facilitățile de lux.

DSCN0226La începutul după-amiezei ajungem la hotel, în periferia orășelului Karatu, la patruzeci de minute cu mașina de intrarea în zona de conservare Ngorongoro. Ne descărcăm bagajele și pornim spre marele crater vulcanic.

20180226_122744

Hotelul era amenajat cu mici bungalow-uri răspândite prin vegetația luxuriantă,

20180227_161516cu vedere la grădina de legume și zarzavaturi, unde se lucra în permanență.

20180227_145807Terasa camerei era de un confort impecabil, un loc ideal pentru cei care vor să scrie impresii după o zi de safari. Sau ca să citești. Aerul era înmiresmat de toate acele plante africane. Toate nuanțele de verde aveau propriul lor miros, ca și cum natura avea haine noi.

20180227_162258Din fericire, îmi adusesem de lucru de acasă, astfel că am profitat de ambianță.

20180227_145739Hotelul are propria sa fermă care îi furnizează ingredientele culinare, toate proaspete. Și micul dejun și cina se serveau afară, cu vedere la plantația de cafea.

20180227_162313Aici am descoperit ce este adevărata cafea, chiar după-amiaza când am ajuns. Gazdele ne-au pus cu noi un termos cu cafea caldă și ceșcuțe din ceramică (ca gustul cafelei să nu fie afectat), alături de pachetul de prânz.

dscn0187-e1559224382556.jpgCafeaua era catifelată și fină, fără a fi prea tare, cu o aromă de ierburi proaspete.

DSCN0215

Gustul cafelei se potrivea extraordinar de mult cu ambianța și cu mirosul vegetației din jur.

20180301_124859

Șoseaua este asfaltată pe tot traseul până în parc. Ajungem la poarta rezervației, unde ne întâmpină babuinii, care nu au nici cea mai mică ezitare să sară în jeep-urile călătorilor care au lăsat geamul dat jos.

DSCN0182

În birourile administrative, Jackson plătește taxa de intrare și ne dezmorțim distrându-ne de babuini. Drumul se continuă apoi prin pădure, pe coasta muntelui, pe un fel de pietriș de culoare cărămizie.

20180226_141412

Coborâm spre crater pe un drumeag de un singur sens, pentru o singură mașină, plin de serpentine vertiginoase. De urcat înapoi, este un alt drumeag, tot cu sens unic. Ajunși jos, uităm complet de înălțimi. După o pauză de toaletă și de poze, ne îndreptăm spre fundul craterului.

DSCN0237

Leopardul ne aștepta, cu aroganță studiată.

DSCN0218

Leul se gândea la ale lui.

DSCN0255

Este indicat să profiți de toaletă de câte ori se ivește ocazia, pentru că în rezervație este interzis să cobori din mașină. Aici este concentrată cea mai mare comunitate de prădători din toată Africa. Din fericire, punctele organizate de toaletă sunt deosebit de curate, cu absolut tot ce trebuie.

20180226_160553

Craterul are o lărgime de nouăsprezece kilometri de la un capat la altul, dar pare infinit. Este brăzdat în toate direcțiile de poteci pe care circulă jeep-uri. Ne întâmpină, voioase și zglobii, păsările africane.

DSCN0355Primele animale pe care le vedem sunt zebrele, foarte prietenoase, care stau nemișcate pe marginea drumului și se uită.

DSCN0339Ca niște măgăruși, zice Jackson.

20180226_151112

Au la ce se uita, pentru că suntem sute de mașini de safari aici în crater, răsfirate pe o arie de 264 de kilometri pătrți.

DSCN0340Jeep-ul este mare, comod, tavanul se deschide ca să putem sta în picioare să ne uităm prin acoperiș la animale, de la o înalțime sigură. Însă praful pătrunde peste tot.

DSCN0202La doar o oră după ce am ajuns în rezervație are loc prima întâlnire cu lumea bună.

20180226_161317Două leoaice stau tolănite în mijlocul drumului. Oprim lângă ele, dar nici nu se clintesc. Am stat așa câteva minute, timp în care ne-au ajuns cei care erau în urma noastră, iar ele s-au tras la umbra mașinii lor.

20180226_161612Ajungem la una dintre băltoace, unde lenevesc hipopotamii.

DSCN0259Mai încolo, descopăr că și hienelor le place să se scalde.

DSCN0236În zilele următoare, ne-au pus de la hotel prânzul la pachet și am stat la safari de dimineața de la 8 până seara la închiderea parcului (ora 18). Cel mai des ne întâlneam cu păsările de miriște, mai ales cu cea albastră, al cărei nume se termina cu ,,stalin”.

DSCN0206Șoferii comunicau între ei prin stație și se anunțau unde apar animale. Atunci toate mașinile porneau ca din pușcă în direcția respectivă. Ne opream, șoferul se strecura printre alte mașini cautând un loc cât mai bun ca să facem poze. Privești înmărmurit mișcările genuine ale vietăților, minute în șir.

20180227_103934Succesul unei expediții depinde în cea mai mare parte de șofer, de îndemânarea lui de a ajunge cât mai aproape de obiectiv. Contează, desigur, în ce măsură își dă el interesul să te apropie de obiectiv. Aici intervine elementul ,,tip”, la standardul impus în prealabil de agenție, deci știi exact ce sumă să pregătești. În acest safari, tariful a fost 25$ pe zi, care se împarte la numărul de pasageri din mașină.

20180226_152113

Ne aflam acolo, în sălbăticie, zeci de mașini, sute de oameni într-o liniște desăvârșită, absolută. Animalele au ritmul lor de a ieși din toropeală, trebuie să fii pe fază. Struții au apărut spre sfârșitul după-amiezei să-și caute cina.

DSCN0276Însă marea întâlnire a acelei zile a fost cu rinocerul, unul dintre starurile rezervației. Era departe de drum și nu s-a arătat prea sociabil !

DSCN0338Moțatele, în schimb, sunt peste tot, scotocitoare și curioase.

DSCN0335Cooperarea plină de subînțelesuri dintre lei și bivoli mi-a stârnit curiozitatea.

DSCN0350Mi-a placut mult lumina din crater. Era o lumina familiară, asa cum mi-o imaginasem fără să o cunosc. Razele soarelui străluceau galbui estompat, vegetația și crestele din jur ofereau un decor discret, pamântul era acoperit cu un fel de ierburi de o culoare incertă, galben-verzui.

DSCN0214

În zona de conservare din parcul natural (dar nu în craterul propriu-zis), guvernul tanzanian tolerează așezări de Maasai, cu condiția să nu intervină în mediul ambiant, însă nu le oferă protecție.

DSCN0291

Ei se ocupă în principal cu creșterea animalelor, dar se implică și în servicii turistice, oferind tururi, prezentări, demonstrații etnice. Îi poți vedea pe marginea drumului, propunând spre vânzare mici obiecte și podoabe tipice.

DSCN0287Scenografia, actorii, decorul, gustul, mirosul. Totul în jur e neobișnuit și te extrage complet din realitate.

20180227_093432

Însă întâlnirile cele mai spectaculoase, cu lei și elefanți, au avut loc abia în Serengeti, despre care voi scrie în curând !

Lectură de drum:

Karen Blixen, Din inima Africii

vezi și: Safari

Acasă la Alexandru Macedon

Egnatia Odos, 2016

Nordul Greciei, în iunie. Pornesc spre locul de baștină al lui Alexandru Macedon.

20160615_193923

De la Tesalonic, urmez Egnatia Odos, în direcția Veroia, într-un ținut care aparține omenirii în esența ei, nu doar Greciei.

20160616_134908

În aparență un loc atât de modest, de aici a pornit un grec curajos în aspirația sa de cunoaștere. Simt energiile inspiratoare ale acestui ținut, de aceea mă întorc aici mereu și mereu. Călătorind în lung și-n lat prin nordul Greciei, demnitatea grecilor de aici o intuiesc ca fiind zămislită din admirația pentru eroul lor.

20160616_133028

Cele două foste capitale pe care urmează să le vizitez sunt înscrise pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

20160616_131126-1.jpg

În ordine cronologică:

***Vergina (Aigai), prima capitală a Macedoniei, unde se află necropola regală. Filip al II-lea și soția sa Olimpia, părinții marelui Alexandru, odihnesc acolo. Fiul acestuia, Alexandru IV, care a murit în împrejurări dubioase, încă adolescent, tot aici se presupune că este îngropat. Muzeul, nou, minimal, amenajat cu un design contemporan impecabil, este construit pe câmpia unde a fost descoperită necropola, în niște mici tumuli, care acum se află în centrul sălilor. Circuitul recomandă să privim mai întâi vitrinele cu obiecte prețioase, comorile regilor, apoi interiorul încăperilor unde se află necropolele regale. Ți se atrage atenția la intrare că fotografierea este strict interzisă. De fapt, nici n-ar fi posibil, strălucirea aurului este o experiență pe viu.

***Pella, orașul natal al lui Filip al II-lea. Aici s-a născut și fiul său, Alexandru Macedon. Cetatea a atins apogeul în anii 400 (î.C), când avea ca oaspeți cei mai faimoși oameni ai momentului.

20160616_132354.jpg

Euripide a compus, în palatul regal, piesa Bacantele, iar Aristotel a fost invitat să devină profesorul privat al lui Alexandru Macedon.

20160616_132744.jpg

Situl arheologic se întinde pe o arie vastă, iar săpăturile continuă.

20160616_135045

În muzeul din incintă, admirăm o parte din obiectele descoperite, printre care un mozaic bine conservat.

20160616_135351

***Naoussa, la școală cu Aristotel !

Naoussa este capitala viticolă din regiunea Macedonia.

20160617_103524.jpg

La periferie, bine semnalizat, vedem situl care a mai ramas din școala în care a învățat Alexandru Macedon. Aristotel a fost invitat de către Filip al II-lea ca să fie maestrul fiului său, Alexandru.

20160617_104203

Prietenii acestuia au beneficiat, și ei, de prelegerile maestrului, unii chiar i-au devenit generali în campaniile de cucerire. Cu așa profesor, nu-i de mirare că a cucerit lumea !

Lectură de drum:

Andrei Cornea, O Istorie a Neființei în Filozofia greacă

Croazieră spre casă pe marea Marmara

De la Yalova la Yenikapi (Istanbul), 2018

Yalova este un oraș de tranzit, unde am preferat sa ne cazăm, la un hotel nou deschis, după ce am vizitat Iznik (vechea Nicea). De la Yalova, te urci pe un ferry, după două ore te dai jos la Istanbul și, de acolo, spre casă.

20181020_114335.jpg

Portul pentru care iei bilet este Yenicapi. Biletul se cumpără de la un ghișeu chiar la coada de îmbarcare, fără să cobori din mașină. Compania păstrează o ordine impecabilă asupra tuturor operațiunilor de îmbarcare, nu e nevoie să întrebi nimic, iar lumea respectă regulile.

20181020_114252

Vânzătorul nu ne-a întrebat unde vrem locurile pentru pasageri, ne-a dat din oficiu locuri pe puntea exterioară, pe scaune de metal, cele mai ieftine. Pentru o mașină și 3 pasageri, prețul total a fost în jur de 15 euro.

20181020_113826

Însă noi nu am observat că biletele aveau locuri și ne-am așezat la voia întâmplării, înauntru în salon, atrași de fotoliile foarte confortabile. Din fericire, nu ne-a ridicat nimeni.

20181020_130136

Când vaporul se apropie de Istanbul, ieși pe punte să faci poze.

20181020_130203

Apare întâi cartierul de zgârie-nori (Kadikoy), care își conturează designul dinamic spre partea dreaptă, apoi cartierul istoric, Sultanahmet, cu grațioasele sale minarete.

20181020_130554

Din portul Yenicapi, drumul spre granița cu Bulgaria, prin Edirne, e foarte bine semnalat.

20181020_130607

Dacă vrei să te urci pe autostradă, urmărești Edirne pe indicator verde, dar trebuie să ai deja cumparată vigneta de la PTT. Dacă vrei o autostradă gratuită, dar cu multe restricții de viteză, urmezi indicatorul albastru pe care scrie Tekirdag. La un moment dat, de pe acest drum e semnalat si Edirne pe panou albastru (gratuit).

20181020_133058

Traversarea unei jumătați de Istanbul, cea europeană, durează minumum o oră, dar nu simți cum trece timpul.

20181020_143426.jpg

Spectacolul străzii e pasionant, iar când traficul se blocheză, poți face și poze.

20181020_133032

Trecem pe lângă vechile ziduri care apărau Constantinopolul.

20181020_134412.jpg

La un moment dat, drumul se îngustează și autostrada trece printre cele două mări, Marmara în stânga și marea Neagră în dreapta.

20181020_143609.jpg

În momentul acela, îți pare rău că pleci spre casă. Noțiunea de casă se schimbă.

20181020_143802.jpgLectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Două zile în Dolomiți

2016

Munți albi, cu stânci abrupte și lacuri cristaline, monument natural aflat în patrimoniul UNESCO. Peisaj inaccesibil, îmi sugerează o imagine a însingurării. Pentru Le Corbusier, sunt ,,cea mai frumoasă operă de arhitectură din lume”.

20160718_173323.jpg

Nu-ți prea vine să te aventurezi pe asemenea înălțimi. Vara, când soarele dogorăște, munții par sticloși, sidefii. Ai impresia că poți să aluneci ca pe gheață dacă încerci să-i escaladezi.

20160718_175346

De aceea, recomand Dolomiții vara, doar pe vreme bună. Doar atunci munții strălucesc și natura exultă.

20160718_173800

Pe acele serpentine amețitoare trecea, în timpurile Renașterii, drumul de negoț dintre Veneția și Germania.

20160718_174623

Ce am văzut în 2 zile:

***Abația de la Novacella.

20160718_142759

Întemeiată în 1142 de către călugarii din ordinul augustin, în stil baroc bavarez. Te surprinde opulența decorului.

20160718_154744

***Lago di Carezza.

20160719_094052.jpg

Cu apa sa limpede si curata, înconjurat de paduri de conifere care se oglindesc în el.

***Vigo di Fassa, centru de alpinism si excursii montane.

20160718_173010

Acolo poți dormi la una din numeroasele pensiuni. Recomand să faci o drumeție și să închei seara cu o cină la restaurantul ‘L Chimpl.

20160718_204036.jpg

***Merano, orașul care se află la marginea parcurilor naturale din Dolomiti. Îți este în drum.

20160719_150445

Orașul merită vizitat pentru vegetația luxuriantă și atmosfera tipic provincială de la granița fostului Imperiu Austro-Ungar.

20160719_152603

Datorită climei sale blânde, a fost printre primele, în Europa Centrală, care a aclimatizat specii de plante exotice.

20160719_154318

Sissi, împărăteasa Austriei, a petrecut mult timp aici, să se trateze la băile termale și să admire vegetația.

20160719_152721

Avea obiceiul să facă plimbări lungi, pe fiecare mal al râului, după anotimp: vara pe partea umbroasă și iarna pe partea însorită a râului.

20160719_150312

Plimbarea de iarnă, expusă spre sud, oferă vegetație multă și flori, cu chioșcuri și terase pline de lume.

20160719_153736

Trece pe lângă Kurhaus, vechile băi termale, azi casă de cultură.

20160719_144747

Pe malul opus, plimbarea de vară trece printr-un parc umbros de pini și palmieri.

20160719_154106

Aleea lui Sissi este lungă de 3 km și se poate parcurge în cam 40 de minute.

20160719_153635

Bergama, orașul dintre două cetăți

2017

Pornind din Izmir, orașul cu un climat mediteranean blând, orice sezon este perfect ca să explorezi marile situri ale antichității. De la Izmir la Bergama e o distanță de 110 km pe o autostradă cu trafic intens unde se circulă bară la bară. Problema e că șoferii turci nu mențin o distanță suficientă între masini, așa că vezi tamponări frecvente din cauza unor frâne bruște.

Anticul Pergam e compus din două situri, Asclepionul jos, pe câmpie, la marginea orașului și Acropolele sus în munte, la 6 km de centru, aflate în patrimoniul mondial UNESCO.

20170501_112254.jpg

După vizitarea Asclepionului, străbați aglomerația urbană, slalomând printre căruțe și biciclete, ca să ajungi la situl principal, pe coasta muntelui, la Acropole.

20170501_112325-e1549650583715.jpg

Orășelul nu este lipsit de interes, pentru culoarea locală. În centru se află Bazilica roșie, numeroase prăvălii și cafenele, căsuțe modeste și străzile care roiesc de lume.

20170501_111633.jpg

Ce zici de o scurtă pauză la un chai ?

20170501_112409

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

O zi în Kalymnos

2017

Din insula Kos, am facut o excursie de o zi în insula vecină, Kalymnos, invitați de o parte a familiei și de prieteni. Agenda vizitei a fost calculată la minut, ca să profităm la maximum de toate atracțiile insulei și de programul consistent pe care gazdele ni-l puseseră la cale.

Kalymnos este cunoscută mai ales pentru pescuitul și prelucratul bureților de baie care astăzi se mai face doar artizanal, din pasiune și pentru menținerea tradiției. După ce îi pescuiesc, se păstrează doar partea utilă, adică scheletul acelei vietăți marine. După aceea, bureții sunt întinși la soare, apoi storși, călcând cu piciarele pe ei și, în final, spălați în apa mării. Acolo am aflat că bureții de culoare maro închis sunt mai aspri, dar netratați, naturali, pe când cei galbeni sunt decolorați prin procedee chimice. Întrucât din comerțul cu bureți de baie nu se alegeau cu mai nimic, sărăcia i-a împins pe foarte mulți pescari să emigreze în Australia.

20170624_103215 (1)

Dimineața la 8 – plecare cu vaporul din Kos, portul Mastichari. Mașina am lăsat-o în parcarea portului.

Traversarea durează cam o oră. Suntem întâmpinați cu bucurie în portul Pothia, care arată ca un amfiteatru cu deschidere spre mare.

20170624_095322

Primul obiectiv al vizitei – pelerinaj la Sf.Sava, a cărui mănăstire se află sus, pe creste.

20170624_101626

Sf.Sava a fost un discipol al Sfântului Nectarie din insula Egina.

20170624_101831

Ca pictor, este autorul primei icoane ce îl înfățișează pe Sf.Nectarie, înainte ca acesta să fie canonizat, însă este cunoscut și datorită miracolelor înfăptuite.

20170624_103047.jpg

S-a retras în insula Kalymnos după trecerea în neființă a Sfântului Nectarie.

20170624_103105.jpg

A urmat vizita la rezidența prietenilor, o vilă cu două apartamente, decorată în stil tradițional.

20170624_105152

În turul insulei, am trecut mai întâi printr-un fel de oază, în localitatea Vathi, răsărită din nimic în mijlocul ariditații muntelui, în care predominau livezile de mandarine.

20170624_113417-e1549650762256.jpg

Oprire în portulețul Vathi la cafea, suc, cumpăraturi la tarabe pe țărmul mării.

20170624_113846

Am continuat turul insulei, partea a doua, pe un drum foarte spectacular, spre locul unde urma să ne petrecem după-amiaza, până la ora 18 când urma să luăm vaporul înapoi spre Kos. Relieful preponderent muntos a favorizat organizarea unui festival pentru alpiniști, Kalymnos Climbing Festival.

20170624_124649

În plus, insula e cunoscută și pentru sursele termale de apă sulfuroasă.

Suntem conduși către locul-surpriză prevăzut pentru masa festivă, la un capăt de insulă (sau de lume?), pe o plajă ferită.

20170624_125346

Eram doar noi, câțiva localnici și câteva yahturi turcești ancorate în apropiere de țărm. Mașinile nu prea ajungeau acolo, drumul fiind abrupt, neastfaltat și sinuos. La restaurantul unde am mâncat, proprietarul era pescar și toate specialitățile servite se pregăteau doar cu ceea ce pescuise în ziua respectivă.

20170624_150214.jpg

Nici plaja, nici restaurantul nu aveau nume. Nu știu unde am fost și nici nu cred ca aș putea să recunosc drumul. Va rămâne în continuare un loc secret, doar pentru adevărații cunoscători.

20170624_121943 (1)

Lectură de drum:

Insula la amiază, de Julio Cortazar, în volumul de povestiri Toate focurile, focul

Bertina Henrichs, Rocadă în stil grec

Grecia mea, volum colectiv (autori: Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Simona Rednic, Nicolae Rednic, Nora Cucu, Mihai Cucu)