Croazieră spre casă pe marea Marmara

De la Yalova la Yenikapi (Istanbul), 2018

Yalova este un oraș de tranzit, unde am preferat sa ne cazăm, la un hotel nou deschis, după ce am vizitat Iznik (vechea Nicea). De la Yalova, te urci pe un ferry, după două ore te dai jos la Istanbul și, de acolo, spre casă.

Portul pentru care iei bilet este Yenicapi. Biletul se cumpără de la un ghișeu chiar la coada de îmbarcare, fără să cobori din mașină. Compania păstrează o ordine impecabilă asupra tuturor operațiunilor de îmbarcare, nu e nevoie să întrebi nimic, iar lumea respectă regulile.

Vânzătorul nu ne-a întrebat unde vrem locurile pentru pasageri, ne-a dat din oficiu locuri pe puntea exterioară, pe scaune de metal, cele mai ieftine. Pentru o mașină și 3 pasageri, prețul total a fost în jur de 15 euro.

Însă noi nu am observat că biletele aveau locuri și ne-am așezat la voia întâmplării, înauntru în salon, atrași de fotoliile foarte confortabile. Din fericire, nu ne-a ridicat nimeni.

Când vaporul se apropia de Istanbul, am ieșit pe punte să fac poze.

Apare întâi cartierul de zgârie-nori (Kadikoy), care își conturează designul dinamic spre partea dreaptă, apoi cartierul istoric, Sultanahmet, cu grațioasele sale minarete.

Din portul Yenicapi, drumul spre granița cu Bulgaria, prin Edirne, e foarte bine semnalat.

Dacă vrei să te urci pe autostradă, urmărești Edirne pe indicator verde, dar trebuie să ai deja cumparată vigneta de la PTT. Dacă vrei o autostradă gratuită, dar cu multe restricții de viteză, urmezi indicatorul albastru pe care scrie Tekirdag. La un moment dat, de pe acest drum e semnalat si Edirne pe panou albastru (gratuit).

Traversarea unei jumătați de Istanbul, cea europeană, durează minumum o oră, dar nu simți cum trece timpul.

Spectacolul străzii e pasionant, iar când traficul se blocheză, poți face și poze.

Trecem pe lângă vechile ziduri care apărau Constantinopolul.

La un moment dat, drumul se îngustează și autostrada trece printre cele două mări, Marmara în stânga și marea Neagră în dreapta.

În momentul acela, îmi pare rău că plec spre casă. Noțiunea de casă se schimbă.

Lectură de drum:

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească