Habibi ?

2018

,,În Egipt, doar umbra e pe gratis.’’ (din înțelepciunea populară cairotă)

Călătorilor interesați de civilizație egipteană le recomand Museo Egizio din Torino, foarte complex, bogat, variat.

Celor cu adevărat pasionați, seduși de chemarea Egiptului, le aduc la cunoștință câteva informații rezultate în urma unui tur de două săptămâni în Egipt, pe care l-am făcut în decembrie 2018 pe traseul următor: Cairo (Saqqara-Memphis-Dahshur-Gizeh) / Luxor / Asswan (Kom Ombo-Philae-Kalabchah-Sf.Simeon-Barajul Nasser) / Abu-Simbel / Sharm-el-Sheik / Sf.Ecaterina din Sinai.

Mulți amici m-au întrebat despre capcane, pericole, înșelătorii pe care le ai de înfruntat, ca să fiu sinceră, la tot pasul.

Cu unele m-am confruntat personal, despre altele m-au avertizat cu bunăvoință ghizii pe care i-am avut la Sharm-el-Sheik și Cairo.

Pe tot traseul, e cumplit de stânjenitor să constați cum, din cauza sărăciei, oamenii își pierd demnitatea, fapt care contrastează cu farmecul și valoarea siturilor. Ca și cum indivizii ar fi incompatibili cu spațiul ce le-a fost hărăzit.

Iată câteva împrejurări în care să fii vigilent, ca să nu dai de belea sau sa cheltui mai mult decât e cazul.

-în aeroportul din Cairo, la intrarea în holul de sosiri, de îndată ce ai debarcat, trebuie să achiți la un ghișeu de bancă viza de douăzeci și cinci de dolari US, înainte de a trece de controlul de pașapoarte. Doar posesorii de pașaporte din țările musulmane sunt scutiți. Vei fi abordat de agenți de turism insistând să te ajute cu această formalitate, fără să menționeze că serviciul lor e contra cost. E inutil să accepți, pentru că, în două minute, ai rezolvat singur. Prima lecție: în Egipt, nimeni nu-ți face un serviciu dezinteresat.

-la celebrele piramide de la Gizeh, la intrare, ești rugat să prezinți biletul la control. Este un fals control. Dacă faci greșeala să-l dai din mână, trebuie să plătești ca să-l recuperezi. Adevăratul control, (și singurul !) se face de către angajații ce poartă uniforma sitului, doar când ajungi la Barca Soarelui. Până acolo, nu-i nevoie să arăți nimănui biletul de intrare.

-supraveghetorii din siturile turistice te hărțuiesc ca să-ți facă poze. Trebuie să știi că e contra cost. La fel, dacă te abordează copii dornici să se fotografieze cu tine, îți vor cere bani.

-localitățile cele mai ostile turiștilor: Luxor și Asswan, unde nu te sfătuiesc să angajezi ghizi egipteni care să te însoțească la monumente sau prin oraș. Cel mai bine e să vii cu grupul și ghidul tău din țară sau cu o persoană care a mai fost și e la curent cu evoluția tertipurilor de a extorca bani de la turiști.

-la unele obiective turistice, ghidul îți solicită cinci euro de persoană pentru supraveghetorul unor morminte notabile, pretextând că la ghișeul de bilete nu au avut bilete imprimate cu prețul real, ci doar cu valoare scăzută, restul fiind obligat să-l plătești cash la intrarea în tombe (Luxor)

-ghidul îți schimbă traseul, pretextând că drumul e în lucru, obligându-te să traversezi Nilul cu barca, pentru un preț suplimentar față de costurile deja achitate agenției (Luxor)

-ghidul îți modifică programul stabilit, pe motiv că-ți oferă, ca bonus, o vizită în ,,muzee” de parfumuri, papirusuri, artizanat (în realitate, magazine care comercializează marfă chinezească). Chiar dacă nu cumperi nimic, se pierde foarte mult timp cu vizita în aceste locuri, iar ghizii sunt plătiți de comercianți doar pentru că te aduc acolo (Luxor).

-când primești rest de la cumpărături, muzee etc., ți se dau bancnote scoase din circulație sau bancnote de valoare inferioară (cum ar fi cincizeci de bani în loc de cincizeci de lei).

-atunci când plătești și înmânezi comerciantului suma convenită, ți se înlocuiește chiar sub nasul tău, cu o îndemânare uluitoare, o bancnotă de 50 (sau 20), cu alta inferioară, explicându-ți că ai confundat bancnotele deși, evident, le-ai dat bancnota corectă.

-la Luxor, dacă închiriezi o trăsură, nu poți controla traseul și esti condus acolo unde vrea vizitiul. În majoritatea cazurilor, turiștii sunt duși direct la bazare sau târguri. El percepe comision chiar dacă nu cumperi nimic. Pretextul ca să te convingă să arunci o privire ? îți spune că doar în acea zi are loc târgul (bazarul), ești norocos, ce mai !

-dacă te arăți interesat să faci un tur cu trasura la Luxor, prețul pe care ți-l anunță la pornire e pentru o trăsură (5-10 euro). În realitate, la sfârșitul plimbării, ți se spune că prețul anunțat era, de fapt, pe persoană și se înmulțește cu numărul de pasageri care au făcut plimbarea, indiferent cât de explicită și clară a fost discuția inițială.

-ca femeie occidentală, ar fi de preferat să nu călătorești singură. Dacă te îndepărtezi de grup și faci câțiva pași de capul tău, localnicii te împresoară, te hărțuiesc, te ironizează, în ciuda faptului că porți îmbrăcăminte adecvată unei țări islamice. Devii ținta batjocurii lor până când reușești să te sustragi, cel mai simplu luând-o la sănătoasa.

Din păcate, atitudinea pe care o au egiptenii față de turiști nu-ți permite să te bucuri relaxat de patrimoniul istoric/cultural imens și să profiți din plin de vacanță.

Unul dintre ghizi ne mărturisea, jenat, despre dezintersul și ignoranța concetățenilor săi față de propria lor istorie. Nu întâmplător, Egiptul ocupă ultimul loc în lume la evaluările privind nivelul de educație, fapt care se reflectă în viața de zi cu zi.

Cât despre comportamentul cu turiștii, fie că se manifestă cu ostilitate nedisimulată sau cu un servilism ipocrit și exagerat, nu ai confort sufletesc. Însă, în ciuda acestor inconveniente, Egiptul merită vizitat !

habibi=formulă de adresare afectuoasă (drăguțule, scumpule), pe care ghizii egipteni o folosesc să se adreseze clienților străini.

Lectură de drum:

Alaa al-Aswani, Blocul Iakubian