Chao Phraya, 2017
O parte din farmecul unui oraș este datorat apei care îl traversează.
M-au convins de acest lucru Sena la Paris, Tamisa la Londra, la Budapesta, regină este Dunarea, iar la New Orleans, misteriosul Mississippi.
Cu nimic mai prejos decât cele enumerate, fluviul Chao Phraya străbate Thailanda pe 352 de kilometri, irigând terenuri cultivate cu orezării, pentru a se varsa în golful Siam în apropiere de Bangkok.
Pe malurile lui, în toate ținuturile pe care le traversează, sunt construite case de lemn tradiționale cu fundație pe piloți. În Bangkok, fluviul șerpuiește elegant, conturând granița între zgârie-norii megalopolei și farmecul liniștit al cartierului vechi, cu o ambianță mult mai tradițională, cu straduțe si canale discrete. Bangkok, care în trecut a fost o așezare lacustră, a prins viață pe malurile fluviului.
În fiecare dimineață, săream în vaporașul local, care deservește fiecare stație și coboram acolo unde era localizată destinația principală. Este cel mai practic, mai rapid și mai ieftin mijloc de transport, chiar cel mai pitoresc, pentru că de pe apă ai și o vedere de ansamblu asupra peisajului citadin, dar și în detaliu.
Ai acces la partea nevăzută (din stradă) a locuințelor, vezi culoarea orașului, localnicii. Deși, la drept vorbind, toți turiștii aplică aceeasi strategie, așa că auzi în jurul tău cel mai mult vorbindu-se engleza americană, franceza, spaniola, italiana. Turiștii privesc cu o îngăduință amuzată cum se agită thailandezii, iar ei ne ignoră complet.
Biletul se cumpăra direct de pe vaporaș. Casierița își anunță sosirea într-un mod foarte original, patrulând între stații de la un capăt la altul al ambarcațiunii cu o cutie metalică în care zornăie monedele. Prețul biletului este același indeiferent câte stații mergi. În general, porturile nu sunt aglomerate, cu excepția celui de la Palatul Regal.
Unul dintre cele mai frumoase portulețe este Oriental, care deservește fostul cartier colonial, o oază de eleganță.
Aici se află două biserici catolice, compania maritimă a Asiei de est, ambasade, hoteluri faimoase.
Pe lângă plăcerea panoramei, circulația pe apă are avantajul că te scutește de poluarea mașinilor și de praful de pe străzi.
Circulând cu vaporașul, poți organiza cel mai eficient vizita în centrul istoric, cu palatul regal, muzeul național, monumentele religioase, toate pe același mal. Malul opus l-am explorat foarte puțin și am dat de o încrengătură de canale, mici așezari ieșite din timp, care n-au ținut pasul cu dezvoltarea frenetică a orașului. Dar își păstrează neatins exotismul.
Traficul fluvial este permanent și diversificat: vaporașe pentru circuite turistice, yahturi de petreceri, nave discotecă, șalupe-taxi, ambarcațiuni municipale cu tarif de autobuz (cele mai ieftine), navetele hotelurilor. Seara, multe dintre ele sunt luminate ca-n povești.
Până în 1861, când s-a inaugurat prima stradă pavată, la Bangkok se circula mai mult pe fluviu și pe canalele auxiliare. În 1950, fața orașului s-a schimbat din nou, când majoritatea canalelor au fost evacuate, iar casele tradiționale au fost distruse în favoarea imobilelor moderne. Pompajul excesiv al pânzei freatice a determinat o coborâre a solului pe toată suprafața urbană. Construit practic pe sol mlăstinos, Bangkok se scufundă cu trei centrimetri în fiecare an. Unele zone au ajuns deja sub nivelul mării.
ore de drum 