Pe o frontieră dispărută

Alcala la Real, 2016

În sudul Spaniei, în Andaluzia, mă aflam într-un început de aprilie.

20160403_173255

Vremea nu era prietenosă, ploua mărunt în scurte reprize, era chiar frig, dar m-a atras, de pe pe drumul de la Granada spre Sevilla, o cetate care se zărea de pe șoseaua îngustă care șerpuia printre livezile de măslini.

20160403_175054.jpg

Fortaleza de la Mota, în vârf de colină, domină mica localitate cu nume regal, Alcala.

20160403_180940

O vezi de la mare depărtare, conturându-se demnă. Nu poți să o ignori. Impune respect. Până la poarta principală, în stil arab, ai de urcat o alee nu foarte abruptă care-ți trezește curiozitatea de a afla ce se află între acele ziduri solide.

20160403_175313

Trecând de acea impresionantă poartă, am pătruns într-o poveste. Cetatea fortificată este de mult timp abandonată și prezintă două ansambluri din epoci și civilizații diferite.

20160403_180804

Alcazaba arabă și cetatea creștină. Doar aceasta din urmă este amenajată în interior după cucerirea spaniolilor din 1341 cu esplanada, bisericile și locuințele.

20160403_180845

Biserica Santa Maria datează din secolul 16 și se află în centrul espalanadei.

20160403_182116

În interior nu se mai păstrează nimic din obiectele de cult, doar panouri explicative ale istoriei locale.

20160403_181935.jpg

Fortăreața a avut multe secole rolul de a apăra lumea creștină de invazia maurilor.

20160403_180900

Acolo era granița dintre cele două culturi și civilizații.

20160403_181436.jpg

Episoadele de încleștare nu și le mai amintește nimeni în zilele noastre.

20160403_175639

Acum remarcăm doar bunul gust în care este renovată fortăreața și integrarea ei în peisaj.

20160403_181653

Acesta e farmecul Andaluziei, tărâmul de la intersecția între lumi.