Palate andaluze

Ecija, 2016

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Departe de grandoarea triunghiului de aur format de Cordoba-Sevilla-Granada în sudul Spaniei, merită să intri și în orășele care își țin parcă secret farmecul, ca să-și păstreze liniștea patriarhală.

133.jpg

Așa am descoperit Ecija, urbe zglobie și exuberantă, cu turnulețe grațioase, imobile istorice, chiar mici palate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vechea nobilime andaluză, foarte prosperă, deținea domenii vaste cu livezi de citrice și măslini. Comertul era înfloritor datorita poziției orașului pe chiar via Augusta, calea comercială prin care uleiul de măsline produs era direcționat spre Imperiul Roman.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Palacio de Penaflor, cu o superbă fațadă în semicerc, împodobită cu decorațiuni sub forma unei frize pictate, este la fel de remarcabil ca și palatul în care se află muzeul municipal.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Campanilele bisericilor sunt decorate cu plăci din faianță nuanțate pe tonuri de albăstrui.

146.jpg

Ca toate localitățile andaluze, și aici se află manufacturi artizanale de ulei de măsline, produs din varietatea de măslini locali. Îl poți cumpăra din orice magazin alimentar, aprozar sau cofetărie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Recomand o specialitate de patiserie locală, tortas de aceite, preparată pe bază de ulei de masline.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Să nu ratezi, la o terasă însorită, – eram în ianuarie ! – , un suc proaspăt de portocale (zumo de naranja natural) din livezile de la marginea orașului.

Acasă la Alexandru Macedon

Egnatia Odos, 2016

Nordul Greciei, în iunie. Pornesc spre locul de baștină al lui Alexandru Macedon.

20160615_193923

De la Tesalonic, urmez Egnatia Odos, în direcția Veroia, într-un ținut care aparține omenirii în esența ei, nu doar Greciei.

20160616_134908

În aparență un loc atât de modest, de aici a pornit un grec curajos în aspirația sa de cunoaștere. Simt energiile inspiratoare ale acestui ținut, de aceea mă întorc aici mereu și mereu. Călătorind în lung și-n lat prin nordul Greciei, demnitatea grecilor de aici o intuiesc ca fiind zămislită din admirația pentru eroul lor.

20160616_133028

Cele două foste capitale pe care urmează să le vizitez sunt înscrise pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

20160616_131126-1.jpg

În ordine cronologică:

***Vergina (Aigai), prima capitală a Macedoniei, unde se află necropola regală. Filip al II-lea și soția sa Olimpia, părinții marelui Alexandru, odihnesc acolo. Fiul acestuia, Alexandru IV, care a murit în împrejurări dubioase, încă adolescent, tot aici se presupune că este îngropat. Muzeul, nou, minimal, amenajat cu un design contemporan impecabil, este construit pe câmpia unde a fost descoperită necropola, în niște mici tumuli, care acum se află în centrul sălilor. Circuitul recomandă să privim mai întâi vitrinele cu obiecte prețioase, comorile regilor, apoi interiorul încăperilor unde se află necropolele regale. Ți se atrage atenția la intrare că fotografierea este strict interzisă. De fapt, nici n-ar fi posibil, strălucirea aurului este o experiență pe viu.

***Pella, orașul natal al lui Filip al II-lea. Aici s-a născut și fiul său, Alexandru Macedon. Cetatea a atins apogeul în anii 400 (î.C), când avea ca oaspeți cei mai faimoși oameni ai momentului.

20160616_132354.jpg

Euripide a compus, în palatul regal, piesa Bacantele, iar Aristotel a fost invitat să devină profesorul privat al lui Alexandru Macedon.

20160616_132744.jpg

Situl arheologic se întinde pe o arie vastă, iar săpăturile continuă.

20160616_135045

În muzeul din incintă, admirăm o parte din obiectele descoperite, printre care un mozaic bine conservat.

20160616_135351

***Naoussa, la școală cu Aristotel !

Naoussa este capitala viticolă din regiunea Macedonia.

20160617_103524.jpg

La periferie, bine semnalizat, vedem situl care a mai ramas din școala în care a învățat Alexandru Macedon. Aristotel a fost invitat de către Filip al II-lea ca să fie maestrul fiului său, Alexandru.

20160617_104203

Prietenii acestuia au beneficiat, și ei, de prelegerile maestrului, unii chiar i-au devenit generali în campaniile de cucerire. Cu așa profesor, nu-i de mirare că a cucerit lumea !

Lectură de drum:

Andrei Cornea, O Istorie a Neființei în Filozofia greacă

La dolce vita napolitană

Napoli, 2016

În golful napolitan se adunau sirenele, așa spun arheologii, care au pescuit în apele sale statui sugestive. În tot cazul, Ulise a rătăcit și el prin apele de aici.

20160512_181921

Centrul vechi, cu străduțele înguste, micile prăvălii, negustorii ambulanți, unde sunt grupate bisericile, l-am străbătut de nenumărate ori, la diferență de 3-4 ani. Este printre cele mai pitorești din lume și face parte din patrimoniul UNESCO. Asist la spectacolul strazii ca la teatru. Zgomote răzbat din toate partile, mimica și gesticulația ating cote artistice.

20160512_181941

Am ales un hotel chiar în gară, de unde am vedere la Vezuviu. Mă extrag din tumult și mă îndrept către o stație de autobuz, unde iau un circuit dus-întors spre Palazzo e Galleria Nazionale di Capodimonte.

20160512_162813

Oficiul de turism a pus la dispoziție curse speciale la un preț redus pentru această destinație. Îmi propusesem de mult timp să văd muzeul și abia acum, după alte trei mini-vacanțe napolitane, ajung aici.

20160512_162651.jpg

 

Palatul se află la marginea orașului, într-un domeniu cu un parc imens și adăpostește pinacoteca și apartamentele regale.

20160512_1432351.jpg

Dinastiile Farnese și Bourbon, mari familii nobiliare, au deținut aceste colecții impresionante de pictură.

20160512_162130

Masaccio, Bellini, Corregio, Breugel sunt doar câțiva dintre maeștrii expuși. Iar dintre cei contemporani, Anselm Kiefer, cu una dintre lucrările sale filosofice asupra Mediteranei.

20160512_153155

În apartamentele regilor, obiectele de mobilier provin de la manufacturi de seamă din secolele 18 și 19 din Italia, Franța, Flandra.

20160512_163546

Am remarcat o colecție de scaune tapisate cu priveliști pariziene, o comandă unică.

20160512_163611

Decorațiunile murale includ o tapiserie relatând isprăvile lui Don Quijote, ca să-i amuze pe nobili.

20160512_163456

Palatul exuberează, vioi și primitor. Să fie oare căldura sudului ?

Lectură de drum:

Roberto Saviano, Gomorra

Espresso

Monselice, 2016

Am intrat în acest orășel din provincia nordului italian doar cu gândul de a mă delecta cu un espresso+un dolce, deși cel mai bun espresso îl găsești în barurile de pe autostradă, unde sofisticatele mașinării de făcut cafea funcționează încontinuu. 

20160518_132732

Însă mi-au făcut poftă edificiile medievalissime cocoțate pe o culme ademenitoare, ce par atât de simplu de accesat de pe autostrada ocolitoare a Padovei. 

20160518_132831

De pe șosea, zărești doar cetatea, cu ruinele unui castel somptuos din secolul 13. Dar centrul vechi mai ascunde și alte atracții arhitecturale.

20160518_133104

Intru în domul San Paolo, mărturie a stilului roman. Era ora prânzului și o doamnă în vârstă începuse să pregătească închiderea. În Italia, majoritatea bisericilor se închid după-amiezele. Rămân deschise doar cele care au statut de muzeu, cu bilet de intrare.

20160518_133209

Eram doar câțiva turiști și ne-a invitat cu bunăvoință în partea ascunsă a domului, unde intrarea era rezervată, ca să ne arate niște mici comori. Nu mai rămăsese mare lucru din obiectele de cult, ne-a spus ea cu amărăciune, totul fusese luat de Napoleon și dus la Paris. 

20160518_135532

Tezaurul se află acum la Luvru, expus sau în depozite. Erau obiecte inestimabile de artă italiană care aparținuseră de secole acestei comunități. Aici au rămas doar reproduceri.

20160518_134158

Și mai spre vârful dealului, Villa Balbi, un adevărat palat cu grădini exuberante și alee de statui, aparținea aristocrației locale. Încă urc, pentru că mai urmează ceva.

20160518_135142.jpg

În incinta castelului, în inima cartierului vechi, ajung finalmente unde îmi propusesem: în istorie.

20160518_134951.jpg

Bangkok, muzeul național

2017

Magia Siamului concentrată într-o fostă reședință regală.

20170215_143121

Exponatele sunt diverse, înglobând toată istoria Thailandei, statuete, obiecte antice, mobilă, argintărie, ceramică, instrumente muzicale, veșminte, trăsuri, din preistorie până în secolul 20. O călătorie îndepărtată în timp.

20170215_140343

Capela regală din incinta muzeului adăpostește cea mai sacră statuie a lui Buddha (a doua după cea de smarald de la Palatul Regal), care datează din sec.15, loc important de pelerinaj al credincioșilor buddhiști. Pereții templului înfățișează cea mai veche pictură din Bangkok, cu scene din ultima încarnare a lui Buddha.

20170215_135141

Am zăbovit în sălile care expuneau obiecte din mileniile 3 și 4 (înaintea erei noastre), și în cele cu statuete din secolele 6-11(era noastră).

20170215_130213

Noblețea trăsăturilor este remarcabilă la capul lui Buddha, de valoare inestimabilă, descoperit în regiunea Isan.

20170215_130014

Modelul tunicii în care este îmbrăcat un alt Buddha se conturează ca un mesaj misterios.

20170215_130252

O statuetă plină de grație ne-o reamintește pe Venus din Milo.

20170215_130345.jpg

Una dintre cele mai vechi reprezentări a zeităților locale descinde din tradiția khmeră.

20170215_130715.jpg

Foarte valoros, un sugestiv model de statuetă cu accesorii.

20170215_125941.jpg

Statuile lui Buddha având antebrațele ridicate îl reprezintă într-o atitudine în care urmărește susținerea argumentelor.

20170215_143455.jpg

Roata legii este emblema doctrinei buddhiste, simbolul înțelepciunii, a regalității.

20170215_144614.jpg

Întâlnesc un ansamblu de trei grații cu formă exuberantă, din galeria divinităților hinduse.

20170215_151721.jpg

O rară conotație astrologică este explicată într-o serie de mici panouri cu statuete în relief reprezentând planetele și tranzitele acestora.

20170215_143816

Leii, simbolul puterii regale, era un element decorativ frecvent.

20170215_131228

Și, ca un argument al acestui periplu, simbolul cunoașterii.

Crâmpei amalfitan

Amalfi, 2016

Bijuteria coastei amalfitane, primăvara, m-a întâmpinat cu stropi de ploaie.

20160511_115800

Peisajul în design mauro-spaniol e frumos de văzut și din depărtare și în detaliu, cu  vegetația, stilul arhitectural, ambianța aranjamentelor de fântâni. Orașul, alături de întreaga costiera amalfitana, face parte din patrimoniul UNESCO.

20160511_102111.jpg

Obiectivul acestei excursii a fost catedrala Sf.Andrei, fondată în secolul 9.

20160511_102651

Ceea ce se vede în zilele noastre este rezultatul mai multor modificări, din secolele 10 și 11.

20160511_102855

Multe din orașele portuare sau maritime italiene au fost puternic influențate de Orient. Schimburile cu Levantul aveau loc aici, în porturi.

20160511_105316.jpg

Acest lucru se reflectă în arhitectura domului, unde splendoarea decorațiunilor se combină în mod fericit cu elemente materiale importate din Orient, cum ar fi impozanta ușă a catedralei, din sec. 11, adusă de la Constantinopol.

20160511_102245

Să pătrundem în clausteriu, care datează din 1268 și îmbină austeritatea romană cu fantezia arabă.

20160511_102401.jpg

Moaștele sfântului Andrei sunt păstrate în criptă. Sunt doar fragmente din trupul său, care au fost aduse de la Constantinopol la Amalfi în 1206, în timpul celei de a patra cruciade.

20160511_102501

Amalfi este una dintre numeroasele destinații de pelerinaj la moaștele sfântului Andrei.

20160511_103808

Republica Amalfitană este cea mai veche republică din Italia (fondată în anii 840), deținea o flotă impresionantă și era o mare putere maritimă. Trebuie să ținem cont că aici s-au inventat Tablele amalfitane, cel mai vechi cod maritim. Comerțul cu Orientul era dinamic.

20160511_102952.jpg

Șantierul naval de aici (Arsenalul, azi transformat în muzeu) construia cele mai mari nave din lume care, printre altele, au servit la transportul cruciaților (și la repatrierea lor, nu cu mâna goală, după cum se poate vedea, ci împreună cu moaștele !)

20160511_102744.jpg

Principala stradă comercială a orașului mișună de lume, dă pe dinafară de ispite gurmande. Deși la prețuri astronomice, o mică specialitate produsă din lămâile amalfitane e un suvenir potrivit.

Parmigianisme

Parma, 2016

Cu mașina, am răzbit cu greu căutând hotelul în Parma, centrul fiind restricționat circulației.

20160517_094450.jpg

Orașul freamătă de activitate, tot timpul se organizează aici un eveniment în jurul produselor sale legendare, aflate în patrimoniul UNESCO: jambonul și parmezanul.

20160516_230049.jpg

Gastronomie și cultură, două motive pentru care merită să vizitezi Parma.

20160517_100612.jpg

Magazinele care comercializează aceste două produse sunt adevărate temple ale gastronomiei.

20160517_141208

Proprietarii, care de obicei stau la tejghea, mi-au dat sfaturi asupra produselor dificil de ales. Am avut parte de o inițiere în gastronomia locală și am aflat multe informații despre gust și gusturi.

20160517_141324

Abia acum pot spune că încep să știu să aleg parmezanul. Mi s-a explicat că acesta are gust diferit dacă e produs iarna, primăvara sau vara și acest lucru se reflectă asupra modalității de a-l consuma.

20160517_134417

Ce am văzut:

***Duomo, cu turnul său gotic și leii care străjuiesc intrarea.

20160517_101138.jpg

Frescele cupolei sunt semnate de Corregio.

20160517_103439

Pe pereți, picturi de influență bizantină. Îl recunosc pe Sf.Cristofor.

20160517_101614-e1549643063908.jpg

***Baptisteriul, a cărui construcție s-a început la 1196, realizat în marmură roz, foarte rară. Printre cele mai frumoase monumente de arhitectură religioasă din Italia. Interiorul este de inspirație bizantină. Pe cele 16 laturi ale sale, admirăm fresce din sec.13.

20160517_101803

***Galeria Națională se află în Palazzo de la Pilota și găzduiește muzeul de pictură al regiunii.

20160517_134224.jpg

Familia de Bourbon-Parma, aristocrații care au guvernat orașul, au lăsat un patrimoniu impresionant.

20160517_141016

În același palat, dar la alt etaj decât galeria, putem vedea Biblioteca Palatină a ducesei Maria Luisa de Parma.

20160517_141256

Unele exemplare, printre care și o Biblie de la Toledo, sunt expuse în vitrină.

20160517_141757

***Teatrul Farnese, construit în 1619.

20160517_133644

Din cauza grabei, pentru a fi prezentat lui Cosimo I de Medicis care urma să vină la Parma, decorurile au fost construite în carton pictat, iar statuile din gips în loc de marmură.

20160517_104110-e1549643135645.jpg

Dar chiar și în variantă low-cost a avut succes !

 

Lectură de drum :

Stendhal, Mănăstirea din Parma

La marginea imperiului

Edirne, 2017, 2018

Ca să găsești un loc cu adevărat romantic, merită să străbați drumuri până la o margine de imperiu.

20171009_184648.jpg

Însă, pentru a profita din plin de farmecul orașului, îți recomand să nu mergi la sfârșit de săptămână, pentru că vinerea seara debarcă zeci de autocare pline cu bulgari veniți la cumpărături, granița fiind la 20 de kilometri.

20171009_174159

Ambele puncte de trecere a frontierei între Turcia și Bulgaria, Lesovo și Kapitan Andreevo, care te duc la Edirne, sunt printre cele mai prietenoase pe care le-am traversat vreodată.

20181014_123027.jpg

Simți cu adevărat ca ești binevenit, personalul de control îți răspunde în română și sunt foarte binevoitori.

20171009_183436

Când am fost prima dată la Edirne, mi-am imaginat că este doar o localitate de frontieră cosmopolită la intersecția a trei țări.

20171009_204238.jpg

Dar și o fostă capitală de imperiu, timp de o sută de ani, până la căderea Constantinopolului.

20171010_101454.jpg

Edirne a fost întemeiat de romani (de împăratul Adrian, de aici vechea denumire – Adrianopol), în anul 125.

20171009_171438.jpg

Cucerit de otomani, din 1367, i se dă numele Edirne.

20181013_175306-e1549645005102.jpg

În Evul Mediu, era considerat un centru de cultură și diplomație.

20171009_172333

În centrul istoric, moscheile sunt una lângă alta. Minaretele lor se înalță cu grație spre cer, ca și cum ar vrea să invite la dans norii sau stelele.

20171010_111034-e1549645038710.jpg

Cea mai impozantă este Selimyie Camîi,

20171010_102025

construită de cel mai mare arhitect turc, Sinan,

20171010_120352.jpg

aflată în patrimoniul UNESCO, amplasată un pic mai la înălțime față de centru.

20171010_100944.jpg

În medresa (școala religioasă) se află un muzeu mic, foarte pitoresc.

20171010_110208

Dar cea mai fermecătoare mi se pare Moscheea Veche (așa se numește), chiar în centru.

20171010_120557

La apus și pe înserat, peisajul minaretelor este magnific.

20171009_192034_resized (1)

La căderea nopții, lumina le împresoară discret și misterios.

20171009_190333

Case vechi în stil bizantin, grec, otoman, culori vii, străzile pitorești și mulți copaci, deși urbanizarea este densă. Am remarcat numeroase magazine de artizani de parfumuri.

20181014_124930.jpg

Nu mă mir, Edirne era cunoscut pentru plantațiile sale de trandafiri care, de aici, s-au extins mai târziu și la bulgari.

20181014_130415.jpg

Spre marginea orașului, se află marele complex al sultanului Baiazid II (fiul mai mare al lui Mehmet Cuceritorul),

20181014_123235.jpg

excelent renovat, compus din vechea facultate de medicină,

20181014_124022.jpg

spital, azil, ospiciu, moschee, fiecare cu funcționalitatea sa precis stabilită chiar de la înființare, din 1488.

20181014_125446.jpg

Toate explicațiile din cele vreo 20 de săli parcurse atestă o puternică tradiție medicală în civilizația otomană.

20181014_125247

Și astăzi,  Edirne este un puternic centru universitar.

20181014_133406.jpg

Pe Mehmet Cuceritorul, cel mai cunoscut personaj născut aici, probabil ca îl știți din celebrul tablou al lui Bellini în care este îmbrăcat într-un caftan de un roșu special.

20181014_124843.jpg

Nu întâmplător roșu, pentru că acea nuanță specială e cunoscută sub denumirea ,,roșu de Adrianopol” și servea în Evul Mediu la vopsirea textilelor, în ciuda faptului că metoda de fabricare implica ingrediente nu tocmai plăcute.

20181014_124819.jpg

Mehmet era un literat și un filosof de o vastă cultură. Avea obiceiul să invite la Edirne, la palatul său, înțelepți din toată lumea, ca să poarte cu ei lungi discuții, atunci când nu-și petrecea timpul printre cărți. Despre viața lui sentimentală istoria spune că, la un moment dat, simțind că s-a îndrăgostit nebunește de una dintre soțiile sale, a dat dispoziție să fie ucisă pentru ca să-și poată elibera mintea.

Mai târziu, a cucerit Constantinopolul.

20181014_121422-1.jpg

Lectură de drum:

Nedim Gursel, The Conqueror: a novel

Călin Felezeu, Imaginea otomanului și a civilizației otomane în cultura românească

Vorbe-n vânt

Assisi, 2016

Assisi, orașul căruia Sf. Francisc i-a influențat destinul, mă întâmpină într-o lună mai cu vreme capricioasă.

20160508_094439

Povestea lui e simplă și generoasă.

20160508_094512

Astăzi, la el acasă, la Assisi, oamenii merg ca să înțeleagă de unde a pornit totul. San Francesco ne inspiră mai mult ca oricând. Forța mesajului său ne dă putere.

20160507_190909

Fiul unui bogat negustor căsătorit cu o nobilă frantuzoaică, Sf.Francisc a petrecut o tinerețe lipsită de griji, înconjurat de prieteni și cu gândul mai ales la distracție. La un moment dat, are o viziune care îi schimbă viața.

20160508_103553

Renunță la poziția socială și la bunurile materiale, își împarte averea săracilor, își schimbă stilul de discurs. Improvizează un nou limbaj, pe întelesul celor mai simple creaturi, păsărelele și micile vietăți din regiunea sa, Umbria.

20160507_172710-e1549645771453.jpg

De câte ori i se cere ajutorul, chiar în situații imposibile, inventează mijloace originale de a-i sprijini pe cei aflați la nevoie. Din capul locului, te uimește contradicția dintre principiile smereniei care îl caracterizează pe Sf.Francisc și grandoarea așezământului care i s-a consacrat, chiar dacă știm că sanctuarul a fost realizat după dispariția sa.

20160507_174127

Orășelul, înconjurat de ziduri ca o citadelă, nu a suferit nicio schimbare din Evul Mediu și până acum. Îl regăsim inclus pe lista patrimoniului UNESCO. Ordinul franciscanilor, întemeiat de Sf.Francisc, a influențat dezvoltarea unui curent artistic nou în acea vreme.  În bisericile din Assisi au pictat marii maeștri italieni, aducând mari schimbări în stilul precedent, cel de influență bizantină.

20160507_170811

Ce am văzut:

***Basilica Sf.Francisc, în față cu o mare esplanadă, este construită în 1252 și arată ca o suprapunere a două edificii.

20160507_170558

Basilica inferioară adăpostește picturi inestimabile din sec.13-14 și mormântul Sfântului Francisc.

20160507_175516.jpg

În Basilica superioară se află 28 de fresce pictate de Giotto care descriu viața și miracolele înfăptuite de Sf.Francisc, prezentate în chip explicit, din care înțelegi chiar dacă nu ai citit lucrările de referință.

20160507_171620

***Basilica Santa Chiara. Din piatră alb și roz, cu o terasă de pe care admiri întinderile Umbriei. Santa Chiara a fost o calugăriță contemporană cu Sf. Francisc, care l-a iubit și l-a urmat peste tot. I-a dedicat integral viața ei.

20160508_095043

***Casa în care se presupune că s-a născut Sf.Francisc se află în centrul orașului.

20160508_103847.jpg

***Spello, la 10 km. de Assisi pe un drumeag foarte pitoresc.

20160507_153011

Într-o biserică din sec. 12 se află o frescă pictată de Pinturicchio, extraordinar de bine conservată.

20160507_145942

Culorile sunt înviorătoare și dinamica tabloului remarcabilă.

20160507_150921

 

Lectură de drum:

Hermann Hesse, Francisc de Assisi

Italienii din Mitteleuropa

Trieste, 2016

Pe vremuri, când se încumeta să pornească spre Balcani, călătorul occidental se îmbarca pe pachebot în portul din Trieste.

20160506_110036

Localitate de frontieră între Italia, Austria, Slovenia, Croația, în secolul 20 îl regăsim ca destinație preferată de întâlnire a spionajului și contraspionajului european. Ca margine de imperiu, limită a unei lumi, spațiu de tranzit, aici au loc schimburi de comerț, de idei, de principii, de informații.

20160506_110026

Abia în 1954 orașul a devenit oficial italian. Mult timp, a fost principalul port al Imperiului Austro-Ungar. În acea perioadă, populația era internațională.

20160506_110940

Evreii erau numeroși la Trieste, aveau un gheto, iar astăzi putem vizita muzeul care trasează istoria comunității lor aici.

20160506_140205.jpg

În sine, orașul nu e spectaculos, nu-l găsești pe listele de priorități turistice, cei care vin aici caută altceva. Dacă esti filolog sau amator de literatură, te vei simți răsfățat.

20160506_114400

Dante a scris în apropiere, la castelul Duino, o parte din Divina Comedie,

20160506_084853

Thomas Mann a scris în Trieste Casa Buddenbrock,

20160506_114045.jpg

Stendhal a găsit inspirație tot aici, pe când ocupa funcția de consul al Franței.

20160506_101447

Iar dintre localnici trebuie amintiți Italo Svevo și Umberto Saba.

Și mai este Joyce. Aici a hotărât să-și petreacă cincisprezece ani din viață, printre cei mai prolifici din cariera sa de scriitor. A fugit, în căutare de inspirație (și de bani), din orașul său natal, Dublin, care i se părea provincial, până la celălalt capăt al Europei.

20160506_094403.jpg

Astăzi te înțelegi ușor cu localnicii în italiană, dar pe vremea lui Joyce, prin anii 1904-1920, se vorbea un dialect alambicat sloveno-croato-germano-italian. Oare să-și fi pus amprenta acestă învălmășeală lingvistică în scrierea lui Joyce ? De aici să provină oare cuvintele cu sensuri duble și frazeologia întortocheată din Veghea lui Finnegan ?

20160506_100826

Am căutat diversele imobile în care ar fi locuit celebrul dublinez. Se pare că în anii petrecuți la Trieste și-a schimbat adeseori apartamentul, pe nepusă masă, prin evacuare pentru neplata chiriei. Era înglodat în datorii, împrumuta bani de la colegi, vecini, studenți, rambursându-i prin rotație, din cauza dependenței sale de alcool.

20160506_094420

Oficiul de turism propune itinerarii James Joyce, dacă vrei să te simți, pentru o zi, un fel de Leopold Bloom într-un Dublin scenografiat la Adriatica.

Ce am vizitat:

Muzeul Revoltella, cu o sectiune de tablouri orientale bine alese.

20160506_115445.jpg

M-a surprins că aveau un Kiefer !, semnificativ pentru nivelul calității colecțiilor.

20160506_123651.jpg

Până la Catedrală avem de urcat un pic, pe o colină unde au fost descoperite vestigii romane. Bazilica a fost edificată în secolul 5, dar construcția pe care o vedem astăzi, cu interiorul somptuos, datează din secolul 14.

20160506_133114

Castelul Miramare se află la câțiva kilometri de oraș, dar merită vizitat pentru condițiile excelente de conservare ambientală.

20160518_173748

A aparținut arhiducelui Maximilian de Austria, ucis în Mexic în 1867, și soției sale Charlotte de Belgique, pe care depresia a dus-o la pierderea rațiunii.

20160518_171125.jpg

Biblioteca princiară a lui Maximilian și Charlotte este impresionantă.

20160518_170824

Cărtile sunt păstrate chiar în ordinea în care le-au aranjat ei.

20160518_170716.jpg

Îndrăgostiți de lectură, petreceau mult timp în această încăpere, delectându-se, în scurte pauze, cu priveliștea piesajului maritim.

20160518_174408.jpg