Nord

Glorenza, 2016

Sinceră să fiu, nu-mi dădeam prea bine seama unde mă aflu.

Austria, Italia sau Elveția? Dacă ești îndrăgostit(ă) de una dintre aceste țări, fă un popas într-un sat fermecător, Glorenza.

Din orice parte ai veni, drumul printre munți, vara, îți încarcă sufletul. În lungile văi însorite se întind livezi de meri și, oriunde te-ai opri, ești ispitit să vezi mai mult.

Ca să se prezerve monumentele și să se împiedice poluarea, mașina trebuie lăsată în parcările amenajate în afara porților medievale.

Cetatea este pietonală, are străduțe înguste, pietruite ca în Evul Mediu.

Doar dacă ai rezervat un hotel, poți intra cu mașina să o parchezi în spațiul respectiv, în curte. Hotelul la care am stat era fosta poștă a satului, iar seara se lua cina afară pe terasă, cu vedere la fațada bisericii și la grădina impecabil amenajată.

În această parte a Italiei, se cinează foarte devreme, între 18-20, așa că trebuie să menționezi clar dacă ajungi mai târziu la masă.

Bastida s-a păstrat neschimbată de când există, din 1178, și are o mie de locuitori. Este singura conservată atât de bine din regiunea Alto Adige.

Culoarul de arcade văruit în alb este de o înălțime nefiresc de mică, pentru că acum aproape o mie de ani oamenii erau mai scunzi, este un element arhitectural unic în nordul Italiei. Iar în labirintul de străduțe nu știi când ai pătruns, fără să-ți dai seama, într-un spațiu privat.

Dacă ai de făcut cumpărături, aici găsești obiecte de artizanat originale, de bun-gust, ideale pentru cadouri.

Deși oficial satul este în Italia, localnicii vorbesc doar germana.

Cu greu vei nimeri pe cineva să știe câteva cuvinte în italiană. M-am întrebat cum călătoresc ei în țară, cum se înțeleg cu cei din sud ? Majoritatea turiștilor erau tot germanofoni, frontiera elvețiană fiind chiar la ieșirea din sat.

Pentru plimbări, drumeții, liniște și aer curat, un sejur de câteva zile este ideal, mai ales că te poți duce să vizitezi așezări învecinate din Elveția, toate istorice și excelent renovate.